Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 1485/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TG-
SECȚIA CIVILĂ DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.1485/
Ședința publică din 21 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Nemenționat
Judecător:
Judecător:
Grefier:
Pe rol pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta, domiciliată în O S,-.2, împotriva sentinței civile nr.1615 din 3 iulie 2008, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr.1723/2006.
În lipsa părților.
dezbaterilor și susținerile în fond ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 8 octombrie 2008, care face parte integrantă din prezenta decizie pronunțarea fiind amânată pentru data de 15 octombrie 2008, apoi pentru data de astăzi 21 octombrie 2008.
CURTEA DE APEL,
Prin sentința civilă nr. 1615 din 3 iulie 2008, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr. 1723/2006, s-a admis acțiunea reclamantei Asociația de proprietari "", cu sediul în O S,-/A, împotriva pârâtei, domiciliată în O S,-/1, județul H, obligând pârâta la plata către reclamantă a sumei de 180.344,11 lei (RON), reprezentând prejudiciu și 1500 lei cheltuieli de judecată.
La pronunțarea acestei sentințe, instanța a avut în vedere faptul că pârâta în calitate de administrator și casier al asociației reclamante are calitatea de gestionar conform Legii nr. 22/1969, având atribuții de încasare și plăți, păstrarea și organizarea evidenței contabile. Cum din evidențele contabile a rezultat un prejudiciu, având în vedere dispozițiile legale în materie (art. 270 din Codul muncii, art. 24 din Legea nr. 22/1969 și art. 1003 Cod civil), instanța a considerat întemeiată acțiunea reclamantei și a dispus în consecință.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta, solicitând modificarea hotărârii, respingerea acțiunii reclamantei, cu obligarea la cheltuieli de judecată.
În motivare recurenta a arătat că din cuprinsul actelor existente la dosar nu rezultă faptele concrete (acțiuni sau inacțiuni) care au condus la convingerea instanței asupra vinovăției pârâtei la producerea prejudiciului existent, raportul de cauzalitate dintre faptele imputabile pârâtei și prejudiciul existent. Mai mult, unul dintre experții desemnați în cauză a propus ca modalitate de recuperare atragerea răspunderii persoanelor care fac parte din organul colectiv de conducere, după criteriile prevăzute de art. 27 din Legea nr. 22/1969. Instanța nu a acceptat acest punct de vedere, dar nici nu a motivat opțiunea pentru recuperarea întregului prejudiciu de la pârâtă.
În raport de motivele invocate, recurenta apreciat că se impune admiterea căii de atac, așa cum a fost formulată.
În drept, a invocat dispozițiile art. 304/1, 304 pct. 7,9 și 10 Cod procedură civilă.
Analizând sentința criticată prin prisma motivelor de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 (pct. 10 fiind în prezent abrogat), precum și art. 304/1, art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă, instanța reține următoarele:
Sub nr. 2686 din 13 decembrie 2005, s-a înregistrat la Judecătoria Odorheiu Secuiesc acțiunea în pretenții formulată de Asociația de Proprietari "", împotriva pârâtei, solicitând pronunțarea unei hotărâri pentru obligarea pârâtei la plata sumei de 241.161,411 lei (RON) reprezentând prejudiciul material produs în dauna reclamantei de către administratorul acesteia, anularea contractului de vânzare-cumpărare, având ca obiect apartamentul proprietate a pârâtei, contract autentificat sub nr. 2279/2005, prin care pârâta a încercat fraudarea creditoarei reclamante.
La dosarul cauzei s-au depus în copie facturi neachitate din vina pârâtei către furnizorii de utilități, înscrisuri care atestă existența prejudiciului în evidențele contabile ale reclamantei, statutul reclamantei, contractul individual de muncă al pârâtei, alte acte considerate utile soluționării cauzei.
Instanța a pronunțat sentința civilă nr. 399 din 2 martie 2006, declinând competența materială de soluționare în favoarea Tribunalului Harghita.
Pentru a proceda astfel, instanța a avut în vedere faptul că pârâta a produs prejudiciul invocat de reclamantă, în calitatea sa de angajat, că litigiile având ca obiect raporturile juridice dintre angajator și angajat, reglementate de Legea nr. 168/1999, sunt de competența tribunalului în primă instanță și se judecă de un complet format din doi judecători și doi asistenți judiciari.
După declinare, cauza s-a înregistrat la Tribunalul Harghita sub nr. 1723/2006.
La cererea instanței, părțile au depus la dosar în copie, contractul individual de muncă al pârâtei, carnetul de muncă al acesteia, cerere de suspendare a soluționării cauzei până la soluționarea sesizării penale formulată împotriva pârâtei și altor două persoane.
Reclamanta a precizat și completat acțiunea inițială, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligat în solidar alături de pârâtă și, în calitatea sa de contabil, la plata sumelor ce se vor stabili că reprezintă prejudiciu. A solicitat, de asemenea, disjungerea petitului referitor la anularea contractului de vânzare-cumpărare asupra apartamentului și trimiterea acestui capăt de cerere Judecătoriei Odorheiu Secuiesc, competentă material să-l soluționeze.
S-a depus sesizarea organelor de urmărire penală pentru faptele săvârșite, rezoluția dată de procuror cu propunere de neîncepere a urmăririi penale.
Instanța a procedat la interogarea pârâtei, a admis cererea reclamantei dispunând efectuarea unei expertize contabile, având ca obiective evidențierea lipsurilor din gestiune, a creanțelor reclamantei, verificarea modului de înregistrare a actelor contabile, evidențierea eventualelor inadvertențe care ar rezulta din aceste acte.
Lucrarea ordonată s-a efectuat de expertul și s-a depus la dosar - filele 108-129.
Reclamanta a formulat obiecțiuni, arătând că expertul desemnat nu a răspuns prin lucrarea efectuată obiectivelor stabilite de instanță și a solicitat refacerea expertizei.
Instanța, constatând că obiecțiunile reclamantei referitoare la expertiza efectuată sunt întemeiate, a dispus efectuarea unei noi expertize și a numit în vederea efectuării acesteia, expertul, menținând obiectivele inițiale.
După efectuarea noii expertize și depunerea acesteia la dosar (filele 185-211) părțile au însușit punctul de vedere exprimat de expert, instanța a pronunțat sentința civilă nr. 1615/2008, analizată în prezentul recurs.
Recursul pârâtei este întemeiat și va fi admis, pentru următoarele considerente:
Prin acțiunea formulată reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 241.161,411 lei plus cheltuieli de judecată.
Expertul desemnat de instanță pentru determinarea întinderii și provenienței prejudiciului, a răspuns fiecărui obiectiv stabilit de instanță, arătând suma ce reprezintă prejudiciu în dauna reclamantei, proveniența și propunerea asupra modalității de recuperare, indicând persoana considerată responsabilă.
Apreciind că obiecțiunile reclamantei la expertiza efectuată sunt întemeiate, instanța a dispus desemnarea altui expert pentru efectuarea lucrării (Dr.ec. ).
Evident, această nouă expertiză constată un alt cuantum al prejudiciului și în raport de proveniența sumei ce reprezintă prejudiciu, a formulat propuneri de recuperare a sumelor, parțial de la pârâtă, iar diferența de la organele colective de conducere (și control) ale asociației.
Prin sentința pronunțată instanța a însușit punctul de vedere și concluziile acestei ultime expertize, fără a justifica opțiunea sa, fără a motiva de ce lucrarea efectuată ulterior are o forță probantă superioară celeilalte (deși ambii experți desemnați sunt dintre cei autorizați și cuprinși în experților agreați de Ministerul Justiției).
Într-adevăr, instanța a denumit expertiza efectuată de Dr.ec. "contraexpertiză", dar pentru a putea justifica această denumire și forță probantă superioară, lucrarea trebuia efectuată de o comisie formată dintr-un număr impar de experți autorizați (art. 201 Cod procedură civilă ).
Instanța nu a arătat în considerentele sentinței recurate nici motivele pentru care a înlăturat propunerile experților referitoare la recuperarea unor sume (din totalul prejudiciului) de la organele colective de conducere și control ale asociației, deși respectivele propuneri erau argumentate, iar concluziile au fost însușite de părți și de instanță.
În literatura de specialitate, ca și în practica instanțelor, s-a stabilit că nemotivarea unui punct de vedere, echivalează cu necercetarea (nesoluționarea) pe fond, iar cum, în prezenta cauză instanța nu a motivat opțiunea pentru concluziile expertizei efectuate de în detrimentul celei efectuate de și nici înlăturarea propunerii de recuperare a unei părți din prejudiciu de la membrii organului de conducere (control) colectiv, în cauză este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă și în conformitate cu dispozițiile art. 312 pct. 5 Cod procedură civilă, instanța va admite recursul, va casa integral sentința pronunțată, va trimite cauza pentru rejudecare, aceleiași instanțe.
Instanța de rejudecare va suplini neajunsurile hotărârii casate, ținând cont de recomandările prezentei și dispozițiile legale aplicabile.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul pârâtei, domiciliată în O S,-/2, județul H, împotriva sentinței civile nr. 1615 din 3 iulie 2008, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr. 1723/2006 și în consecință:
Casează integral sentința criticată.
Dispune trimiterea cauzei pentru rejudecare, aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 21 octombrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
GREFIER,
Red.
Tehnored. BI/2ex
Jud.fond:;
-29.10.2008-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
