Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 152/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (2640/2008)
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE
CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ nr.152
Ședința publică de la 09.03.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Cristina Nica
JUDECĂTOR 2: Mariana Haralambe
GREFIER: - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTIa fost reprezentat de procuror.
Pe rol se află soluționarea cererii de apel formulată de apelanții - reclamanți - și -, împotriva deciziei civile nr. 1268/08.09.2008 pronunțate de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - pârât STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR.
Obiectul cauzei - pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat, în calitate de reprezentant al apelanților reclamanți - și -, în baza împuternicirii avocațiale nr. 102/2008, emise de Baroul - Cabinet Individual (fila 4), lipsind intimatul - pârât STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul apelanților reclamanți depune decizia penală nr. 199/A/15.09.2008 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a II-a Penală în dosarul nr- (1151/2008), astfel cum i s-a pus în vedere prin dispozițiile încheierii de ședință anterioare.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt alte cereri de formulat, probe de administrat, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul apelanților - reclamanți - și - solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, desființarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, față de următoarele considerente:
În opinia sa, în mod greșit a fost reținut, în baza mandatului de arestare nr. 1923/2005 emis în baza sentinței penale nr. 302/2006, apreciind că acest mandat este ilegal. Mandatul nr.1923/21.12.2005 a fost emis în baza sentinței penale nr. 414/20.03.2007 pronunțate de Tribunalul București - Secția a II-a Penală.
În ceea ce o privește pe apelanta -, precizează că și aceasta, la rândul său, a suferit prejudicii materiale și, mai ales, morale, prin reținerea cu privare de libertate a soțului său, în mod eronat, în temeiul unei hotărâri inexistente.
Potrivit dispozițiilor art. 504 din Codul d e procedură penală, în astfel de situații, statul român, la cererea persoanelor îndrituite, plătește despăgubirile rezultate în urma acestei situații.
Cu cheltuieli de judecată efectuate în faza de fond.
REPREZENTANTUL MINISTERULUI PUBLIC solicită admiterea apelului, cu trimiterea spre rejudecare către aceeași instanță, apreciind că:
Instanța de fond trebuia să pună în discuția părților temeiul juridic al cererii și nu să respingă acțiunea ca inadmisibilă.
În opinia sa, inadmisibilitatea presupune accesul părții la o procedură specială prevăzută de lege, ceea ce nu se poate reține în cauză.
CURTEA
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 29.02.2008 pe rolul Tribunalului București - Secția a III-a civilă sub nr-, reclamanții - și - au chemat în judecată pe pârâtul Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, solicitând să fie obligat la plata sumei de 3.000.000 lei cu titlu de despăgubiri având în vedere situațiile expuse în cuprinsul acestei cereri.
Prin sentința civilă nr. 1268/08.09.2008, Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a admis excepția de inadmisibilitate invocată de pârâtul Statul Român prin Ministerul d e Finanțe și a respins acțiunea formulată de reclamanții - și - ca inadmisibilă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță de fond a reținut că reclamanții au precizat ca temei juridic al acțiunii pe care au promovat-o atât textul corespunzător din Codul d e procedură penală, care dă posibilitatea acționării în justiție a Statului Român pentru repararea pagubelor rezultate din erori judiciare, cât și prevederile din Codul civil care reglementează răspunderea civilă delictuală, respectiv art. 988 și urm.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești la data de 07.11.2008 au declarat apel reclamanții - și -, care a fost înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie la data de 21.11.2008.
În motivare, au arătat că apelantul reclamant - a fost reținut ilegal în baza mandatului de arestare nr. 1923/21.12.2005, emis în baza sentinței penale nr. 1610/2005, sentință desființată prin decizia penală nr. 302/13.04.2006.
Nelegalitatea mandatului de executare nr. 1923/21.12.2005, mandat în baza căruia recurentul-reclamant a fost reținut, a fost stabilită prin sentința penală nr. 414/20.03.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, prin care s-a dispus și punerea sa în libertate.
Acesta a fost motivul pentru care a promovat acțiunea de față, justificată în drept de dispozițiile art. 504 și urm. Cod procedură penală.
Apelanta-reclamantă - a promovat acțiunea pentru motivele invocate în cererea introductivă de instanță, motivată de dispozițiile art. 998 și urm. Cod civil, întrucât aceasta - deosebit de soțul ei - a suferit, la rândul său, un prejudiciu deosebit atât în plan material, cât și - mai ales - moral.
Sursa, izvorul, cauza (oricum ar fi numită), a fost una singură: arestarea ilegală a soțului său, datorată unui mandat emis în baza unei hotărâri inexistente, pentru care, în temeiul dispozițiilor art. 504 Cod procedură penală - Statul plătește, la cererea persoanelor îndreptățite, despăgubiri.
Soluția instanței de fond de a respinge ca inadmisibilă acțiunea promovată fără a observa sau trecând sub tăcere faptul că, pentru fiecare dintre reclamanți, deosebit - urma a fi luat în considerație temeiul juridic al răspunderii statului, este nelegală, fiind urmare a încălcării dispozițiilor legale suscitate, rezultat al unei eronate interpretări a situației de fapt expuse de reclamanți.
La data de 05.01.2009, apelanții-reclamanți - și - au depus și un memoriu, prin care au arătat că pentru fiecare dintre reclamanți cererea este justificată pe temei juridic distinct, anume:
- - - art. 504 și urm. Cod procedură penală
- - - art. 998 și urm. Cod procedură civilă.
În dovedirea susținerilor lor, apelanții reclamanți au depus, în fotocopie, decizia penală nr. 199/A/15.09.2008 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a II-a Penală și pentru Cauze cu Minori și de Familie în dosarul nr- (1151/2008).
Examinând sentința apelată prin prisma criticilor formulate și în conformitate cu prevederile art. 294 alin. 1.pr.civ. Curtea reține următoarele:
Sub un prim aspect, Curtea reține că inadmisibilitatea este, potrivit definiției consacrate de practica judecătorească și de literatura de specialitate în absența unei definiții legale, acea sancțiune procesuală care intervine în cazurile în care legea nu permite folosirea unui anumit mijloc procedural.
Or, nicio dispoziție legală nu interzice formularea unei acțiuni în pretenții îndreptate împotriva Statului Român, întemeiate pe faptul lipsirii nelegale de libertate a unuia dintre reclamanți, cu care celălalt se află într-o legătură juridică.
Împrejurarea invocată de către prima instanță în argumentarea soluției pronunțate nu conduce, în realitate, la aplicarea vreunei sancțiuni. Raportat la conținutul art. 112 pct. 4.pr.civ. nu este necesar ca reclamantul să indice chiar textele de lege pe care se întemeiază cererea de chemare în judecată, deoarece judecătorul, cu ajutorul obiectului și al motivelor de fapt, va face singur încadrarea. E suficient ca reclamantul să arate în cererea sa temeiul juridic, adică actul sau faptul juridic care constituie fundamentul direct și imediat al dreptului.
Mai mult decât atât, în apel reclamanții au făcut o serie de precizări, arătând că cererea reclamantului - este întemeiată pe dispozițiile art.504 și urm. Cod procedură penală, iar cererea formulată de - este întemeiată pe prevederile art. 998 și urm. pr.civ. astfel că motivul prezentat de către prima instanță nici nu mai subzistă.
Față de aceste considerente, reținând că prima instanță a făcut o greșită aplicare a legii admițând excepția inadmisibilității, precum și că, procedând astfel, a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului, în temeiul art. 296 și 297 alin. 1.pr.civ. Curtea urmează să admită apelul, să desființeze sentința apelată și să trimită cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelanții-reclamanți - și -, ambii cu domiciliul ales în B,-,. 16,. 3,. 36, sector 4 și în B,-, --5,. 1,. 8, sector 5, împotriva sentinței civile nr.1268/05.09.2008 pronunțate de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR, cu sediul în B,-, sector 5.
Desființează sentința apelată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 09.03.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red. /Tehnored.
7 ex./07.05.2009
- Secția a III-a Civ. -
***
Președinte:Cristina NicaJudecători:Cristina Nica, Mariana Haralambe
