Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 155/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ nr.155
Ședința publică din 19 februarie 2009
PREȘEDINTE: G -
JUDECĂTOR 1: Gheorghe Oberșterescu
JUDECĂTOR 2: Rujița Rambu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâții recurenți CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI A și MUNICIPIUL A PRIN PRIMAR împotriva deciziei civile nr.364/17 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimată, având ca obiect revendicare imobiliară.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă avocat A pentru reclamanta intimată, lipsă fiind pârâții recurenți.
Procedura de citare legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat în termen și este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, reprezentantul reclamantei intimate depune la dosar împuternicire avocațială și învederează instanței că nu mai are alte cereri de formulat în cauză.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Avocat A, în reprezentarea reclamantei intimate, solicită respingerea recursului ca neîntemeiat, fără cheltuieli de judecată. Reiterează motivele invocate în apel și depune la dosar concluzii scrise.
CURTEA
Deliberând, reține următoarele:
Prin decizia civilă nr.364/27.11.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr- a fost respins apelul declarat de pârâții Municipiul A prin Primar și Consiliul Local al Municipiului A împotriva sentinței civile nr.4195/11.06.2008 pronunțată de Judecătoria Arad în dosar nr- în contradictoriu cu reclamanta.
Tribunalul a apreciat că prima instanță a făcut corecta aplicare a dispozițiilor legale la starea de fapt reținută, după cum urmează:
Reclamanta a solicitat în contradictoriu cu pârâții Municipiul A prin Primar și Consiliul Local al Municipiului A ca instanța să constate nevalabilitatea dreptului de proprietate al Statului înscris în CF 4659 Aradul, prin încheierea nr.12992/17.12.1982 asupra imobilului din A,- și obligarea pârâților la lăsarea în deplină proprietate și posesie a imobilului din A,-, compus din teren viran în suprafață de 1944 mp, înscris în CF 4659 Aradul nou, nr.top 829-932.
În motivare, reclamanta a învederat că imobilul - pe care l-a dobândit cu titlu de cumpărare în anul 1941 - a fost preluat în 1947 de stat în baza unui decret privind exproprierea etnicilor
În 1956 imobilul i-a fost restituit însă, în anul 1982, terenul - pe care la acea dată era edificată o magazie ulterior desființată - a fost preluat din nou de stat în baza Decretului 223/1974.
În drept a invocat dispozițiile art.480 civ. art.34 lit.a din Decretul 115/1938, art.6 din Legea 213/1998 și art.2 din Legea 10/2001.
Prin sentința pronunțată, prima instanță a respins excepțiile lipsei calității procesuale active a reclamantei și, respectiv, a lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local al Municipiului A; a admis acțiunea în revendicare imobiliară formulată. În consecință, instanța a constatat nevalabilitatea titlului de proprietate al statului asupra imobilului înscris în CF 4659 Aradul, nr.top 829-932 intravilan cu magazie în- în suprafață de 1944 mp dobândit în baza Decretului Lege 223/1974, a obligat pârâții să lase reclamantei în deplină proprietate și posesie imobilul și a autorizat reînscrierea dreptului de proprietate al reclamantei în cartea funciară.
Pentru a dispune astfel, instanța a avut în vedere că imobilul în litigiu, dobândit cu titlu de cumpărare de reclamantă a fost preluat de stat în anul 1982 întrucât proprietarul a părăsit România. La acel moment pe teren exista o magazie care a fost desființată ulterior, astfel că în prezent pe teren nu există nici un edificiu. Odată cu preluarea, Statul a dat imobilul în administrarea A, societate care după 1989 s-a transformat în SA, în prezent atribuțiile legate de administrarea fondului locativ de Stat fiind preluate de Consiliul Local al Muncipiului
Din adresa nr.77597/2690/10.12.2007 a Direcției Tehnice, serviciul Fond Locativ din cadrul primăriei Municipiului A nu rezultă că reclamanta a ridicat despăgubirea stabilită pentru construcția care se găsea pe teren și că imobilul este liber din punct de vedere juridic.
Imobilul care face obiectul prezentei pricini a fost preluat în temeiul Decretului-Lege nr.223/1974, ale cărui prevederi sunt contrare prevederilor din Constituția din 1965, ce garantau dreptul de proprietate particulară imobiliară.
Potrivit reglementărilor constituționale, în proprietatea statului puteau trece doar anumite bunuri, expres și limitativ prevăzute, numai pentru satisfacerea interesului general justificat de necesitatea garantării securității și siguranței naționale, ordinii publice ori asigurării utilității publice, și numai după o dreaptă și prealabilă despăgubire. Decretul-Lege nr.223/1974 a reglementat neconstituțional preluarea imobilelor, fără vreo justificare și fără o dreaptă și prealabilă despăgubire, operând o deposedare a proprietății reclamantei, o încălcare a dreptului de proprietate particulară imobiliară, garantat constituțional.
Având în vedere că preluarea imobilului în baza Decretului nr.223/1974 are un caracter abuziv, reprezentând o încălcare a dreptului de proprietate al reclamantei, ținând cont și de faptul că Statul nu a înstrăinat imobilul după preluare, că acțiunea în revendicare este admisibilă întrucât dispozițiile cuprinse în art.44 și art.136 al.5 din Constituție prevăd că dreptul de proprietate este garantat și inviolabil și de asemenea că, potrivit art.1 din protocolul nr.1 la Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care arată că nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică (ceea ce nu a fost cazul prin preluarea imobilului reclamantei în baza Decretului 223/1974), iar dispozițiile acestui tratat se aplică cu prioritate față de dreptul intern, în baza art.148 al.2 din Constituție precum și în baza deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție care constituită în Secții Unite, în dosarul nr.60/2007 a reținut că în cazul în care sunt sesizate neconcordanțe între legea specială (Legea nr.10/2001) și Convenția Europeană a Drepturilor Omului, convenția are prioritate. Această prioritate poate fi dată în cadrul unei acțiuni în revendicare, întemeiată pe dreptul comun, în măsura în care, astfel, nu s-ar aduce atingere unui alt drept de proprietate ori securității raporturilor juridice.
A fost respinsă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, câtă vreme din chiar conținutul cărții funciare rezultă că este una și aceeași persoană cu.
Cum atribuțiile de administrare ale SC SA au fost preluate de Consiliul Local al Municipiului A, excepția lipsei calității procesuale a acestui pârât a fost, de asemenea, respinsă.
Pentru a respinge apelul declarat de pârâți, tribunalul a avut în vedere, în esență, aceleași considerente.
Împotriva deciziei au declarat recurs în termen pârâții, care au criticat-o pentru nelegalitate, solicitând modificarea ei în sensul respingerii acțiunii.
În motivare au invocat greșita respingere a excepției lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local al Municipiului A contrar dispozițiilor art.21, 23 din legea 215/2001 și cu neobservarea faptului că acesta nu are personalitate juridică.
Au mai invocat că din probele administrate nu a rezultat că reclamanta nu a încasat despăgubirile acordate în baza Decretului 223/1974 și că starea de fapt a imobilului a fost greșit reținută.
Au invocat greșita respingere a excepției inadmisibilității acțiunii reclamantei, raportându-se la dispozițiile art.1 al.1, art.2 al.1 lit.h, art.22 al.1, 5 din Legea 10/2001, la cele ale art.1 al.2 din Protocolul nr.1 adițional la Convenție și la practica CEDO.
În fine, au invocat nepronunțarea asupra criticilor formulate în apel cu privire la aptitudinea reclamantei - cetățean - de a dobândi terenuri în România, la dispozițiile art.32 din decretul 115/1938, art.4 din decretul 223/1974, art.5 din legea 10/2001 și ale art.1 al.2 din HG 20/1996.
În drept au invocat dispozițiile art.304 pct.4, 7, 9.pr.civ.
Intimata nu a formulat întâmpinare în cauză.
Examinând recursul prin prisma criticilor formulate și din oficiu, în baza art.306 al.2 pr.civ. față de dispozițiile art.299 și următoarele pr.civ. și de normele legale ce vor fi mai jos arătate, instanța reține următoarele:
Excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local al Municipiului Taf ost în mod corect respinsă de instanțe câtă vreme, în baza HCL A 302/2005, pârâtul a preluat atribuțiile de administrare exercitate de SC SA - continuator al persoanei juridice înscrise ca administrator în cartea funciară vizând imobilul în litigiu.
Pe de altă parte dispozițiile art.21 și 23 din legea 215/2001 nu prevăd că pârâtul nu ar avea personalitate juridică, iar dispozițiile art.36 al.2 lit.c stabilesc că el are atribuții privind administrarea domeniului public și privat al municipiului.
În continuare, instanța reține că reclamanta a revendicat terenul preluat de stat în baza Decretului 223/1974; or, conform deciziei de preluare, terenul a trecut în proprietatea statului fără plată (fila 43 dosar fond).
În consecință, referirile recurenților la despăgubirile afirmativ primite de reclamantă sunt neîntemeiate.
Pe de altă parte, criticile recurenților vizând greșita apreciere a instanței a probelor administrate cu privire la acest aspect precum și la cel al situației de fapt a imobilului revendicat nu se constituie în motivele de casare sau modificare a deciziei limitativ prevăzute de dispozițiile art.304 pr.civ.
În ceea ce privește susținerea vizând greșita respingere a excepției inadmisibilității cererii reclamantei, se observă, în primul rând, că Legea 10/2001 nu cuprinde vreo dispoziție care să interzică verificarea valabilității titlului statului. În consecință, în mod corect s-a procedat la analizarea acestui capăt de cerere și, date fiind dispozițiile art.6 din Legea 213/1998 și neconcordanța dintre dispozițiile Decretului 223/1974 și Constituția din 1965 - reținute în considerentele hotărârilor - nevalabilitatea titlului statului a fost stabilită în mod legal de instanțe.
În al doilea rând, Decizia nr.33/2008 dată de Înalta Curte de Casație și Justiție asupra unui recurs în interesul legii dispune că în cadrul unei acțiuni în revendicare întemeiată pe dreptul comun poate fi dată prioritate Convenției Europene a Drepturilor Omului în măsura în care nu s-ar aduce atingere unui alt drept de proprietate ori securității raporturilor juridice. Or, cum în mod corect au reținut instanțele, terenul în litigiu este înscris pe numele statului, respectiv al persoanei al cărei titlu a fost reținut ca nefiind valabil, astfel că acțiunea de drept comun este pe deplin admisibilă.
Se observă că hotărârile date în cauză sunt în deplină concordanță cu Convenția Europeană a Drepturilor Omului și cu hotărârile date de CEDO, disp.art.1 din Protocolul 1 invocate de recurenți nefiind de natură să conducă la modificarea deciziei recurate.
Chiar dacă decizia apelată este succint motivată, ea este legală și va fi menținută ca atare, instanța de recurs urmând să dezvolte considerentele hotărârii atacate.
Astfel, dat fiind obiectul acțiunii (revendicarea de drept comun a unui imobil - teren) dispozițiile art.1 al.2 din HG 20/1996 nu sunt relevante în cauză.
Cum titlul statului - decizia dată în baza Decretului 223/1974 - nu este valabil, nici dispozițiile art.4 din acest decret nu pot fi reținute ca temei al susținerilor recurenților.
Potrivit dispozițiilor art.32 din DL 115/1938 cel ce s-a obligat să strămute sau să constituie un drept real asupra unui imobil în folosul altuia este dator să-i predea înscrisurile trebuitoare pentru înscrierea acelui drept. Se constată că acest text nu are legătură cu pricina de față.
Nici referirile la aptitudinea reclamantei - cetățean străin - de a dobândi teren în România nu se constituie în temeiuri de modificare a deciziei, având în vedere că dispozițiile art.3 din Legea 315/2005 permit aceasta iar, pe de altă parte reclamanta tinde la redobândirea bunului său de care a fost deposedată fără titlu valabil.
Pentru aceste considerente, în baza dispozițiilor art.312 al.1 pr.civ. raportat la art.304 pr.civ. instanța va respinge recursul declarat de pârâții Consiliul Local al Municipiului A și Municipiul A prin Primar împotriva deciziei civile nr.364/17 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâții CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI A și MUNICIPIUL A PRIN PRIMAR împotriva deciziei civile nr.364/17 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 19 februarie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător, G - - - - -
Grefier,
- -
Red.FȘ/23.02.2009
Tehnored.MM/2 ex/11.03.2009
Instanță fond: Judecătoria Arad - jud.
Inst.apel: Tribunalul Arad - jud.,
Președinte:Gheorghe OberșterescuJudecători:Gheorghe Oberșterescu, Rujița Rambu, Florin Șuiu
