Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 1558/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIE Nr. 1558
Ședința publică de la 14 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sorina Ciobanu
JUDECĂTOR 2: Liliana Ciobanu
JUDECĂTOR 3: Daniela Părău
Grefier: - -
****************************************
La ordine au venit spre pronunțare recursurile promovate de reclamanții, și pârâții, având ca obiect revendicare imobiliară împotriva deciziei civile nr.232 din 3 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.-
Dezbaterile pe fond au avut loc în ședința publică din 7 2009, fiind consemnate în încheierea din acea zi.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursurilor civile de față, instanța reține următoarele:
Prin decizia civilă nr.232/A/2009, pronunțată în dosarul nr-, Al Tribunalului Bacău au fost respinse ambele apeluri promovate de apelantii-pârâti, si recurentii reclamanti, a împotriva sentintei civile nr. 1461 din 25.02.2008 pronuntata de Judecătoria Bacău în dosarul nr-, ca nefondate.
În motivarea deciziei instanța de apel a arătat că:
Prin sentinta civila nr. 1461/25.02.2008 pronuntata de Judecătoria Bacău în dosarul nr- s-au dispus urmatoarele:
A fost admisa excepția autorității de lucru judecat pentru ultimul punct al cererii reconvenționale, având ca obiect obligarea reclamanților-pârâți să permită montarea schelelor pentru efectuarea reparațiilor la partea din imobil proprietatea pârâtei-reclamante, și respinge în consecință acest capăt de cerere.
A fost admisă în parte cererea principală având ca obiect " revendicare imobiliară " formulată de reclamanții,domiciliați în S-, județul S în contradictoriu cu pârâții, -, -cu același domiciliu.
A fost admisă în parte cererea reconvențională.
A fost obligată pârâta-reclamantă să lase reclamanților în deplină posesie și proprietate suprafața de 2,36 mp teren, individualizat prin hașurare cu galben în schița raportului de expertiză topo-cadastrală efectuat în cauză (fila 174).
Au fost obligați pârâții-reclamanți și - să lase reclamanților în deplină posesie și proprietate suprafața de 3,19 mp teren, individualizat prin hașurare cu în anexa 4 raportului de expertiză topo-cadastrală (fila 174).
A fost stabilită linia de hotar între proprietatea reclamanților-pârâți și cea a pârâtei-reclamantă pe aliniamentul reprezentat în anexa 4 raportului de expertiză topo-cadastrală cu linie dreaptă punctată, în lungime de 7,67, la limita dintre parcela nr. 649/1 și parcela nr. 649/6.
A fost stabilită linia de hotar între proprietatea reclamanților-pârâți și cea a pârâților-reclamanți și - pe aliniamentul reprezentat în anexa 4 raportului de expertiză topo-cadastrală cu linie dreaptă punctată, în lungime de 3,03 mp la limita dintre parcela nr. 649/9 și parcela nr. 649/6, și în lungime de 11,43 mp, la limita dintre parcelele nr. 649/7-649/8 și parcela nr. 649/6.
A fost obligată pârâta-reclamantă să ridice partea din garaj situată pe terenul reclamanților-pârâți, sub sancțiunea plății de daune cominatorii de 30 lei pe zi de întârziere de la rămânerea irevocabilă a hotărârii.
Au fost obligați pârâții-reclamanți și - să facă toate demersurile necesare pentru ridicarea conductei de gaz amplasată pe terenul reclamanților-pârâți, având în vedere limita de hotar mai sus stabilită, sub sancțiunea plății de daune cominatorii de 30 lei pe zi de întârziere de la rămânerea irevocabilă a hotărârii.
A fost obligată pârâta-reclamantă să ia măsurile necesare astfel încât să împiedice scurgerea apei pluviale de pe casa ei pe terenul reclamanților-pârâți. sub sancțiunea plății de daune cominatorii de 30 lei pe zi de întârziere de la rămânerea irevocabilă a hotărârii.
Au fost obligați reclamanții-pârâți să facă demersurile necesare pentru dezafectarea conductei de apă și pentru devierea cablurilor electrice ce trec prin beciul pârâtei-reclamante.
A fost respins restul pretențiilor reclamanților-pârâți ca neîntemeiate.
A fost respins restul pretențiilor pârâților-reclamanți ca neîntemeiate.
A fost obligată pârâta-reclamantă să plătească reclamanților-pârâți suma de 1061,5 lei, cu titlu de parte proporțională din cheltuielile de judecată.
Au fost obligați pârâții-reclamanți și - să plătească reclamanților-pârâți suma de 1136,5 lei, cu titlu de parte proporțională din cheltuielile de judecată
S-a luat act că pârâții-reclamanți nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel prima instanta a retinut urmatoarele:
Prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 399/1976 reclamanții-pârâți au dobândit de la numita o Jp arte indiviză din casa situată în municipiul S-, terenul aferent acestei părți indivize trecând în proprietatea statului în baza Legii 58/1974.
Prin sentința civilă nr. 3332/1977, pronunțată în dosarul nr. 716/1977al Judecătoriei Suceavas -a dispus ieșirea din indiviziune a părților contractante, în sensul că s-a atribuit numitei lotul numărul 1 constând din parcela nr. 649/1 în suprafață de 446,75. parcela nr. 649/2 în suprafață de 103,25. parcela 649/I cu casă nr. 520 în suprafață de 103,25. format din: apartamentul I de pe parcela nr. 649/2 și parcela nr. 629/III în suprafață de 24,50. format din camerele notat cu 1 și 2. Reclamanților li s-a atribuit lotul nr. 3 format din: parcelele de construcție nr. 649/II cu casa nr. 520 în suprafață de 103,25 mp cu camerele notate II de pe parcela nr. 649/4 și parcela nr. 649/IV, deci în suprafață de 24,50 mp de pe parcela nr. 649/2 din nr. 1007 format din camerele notate cu 3 și 4. Statului Român i s-a atribuit lotul nr. 2 în suprafață de 550. constând în: parcela nr. 649/4 în suprafață de 103,25. parcela nr. 649/5 în suprafață de 25. parcela nr. 649/6 în suprafață de 385,45. și parcela nr. 649/3 în suprafață de 36,30.
Prin aceiași sentință, s-a stabilit în favoarea reclamanților-pârâți un drept de superficie asupra terenului în suprafață de 24,50. pe care se află parcela nr. 649/IV beci proprietatea numitei, iar reclamanții-pârâți au fost obligați să permită acesteia trecerea la beci pe proprietatea statului. În final părțile au fost obligate să-și permită reciproc, în cazul reparațiilor exterioare folosința terenului necesar pentru schele.
La data de 20.12.1995, reclamantului-pârât i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului intravilan curți construcții în suprafață de 550. situat în- având ca vecini: la Nord - str. - -, la - casă de stat, la Sud - și la Vest - str. - -, mai precis terenul aferent imobilului care, la data contractului de vânzare-cumpărare, a trecut în proprietatea statului.
La data de 11.03.1996 numita a decedat, iar potrivit certificatului de moștenitor nr. 508/20.08.1996 unicul moștenitor de pe urma acesteia a rămas. Prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 2535/11.05.2004 acesta a vândut pârâților-reclamanți suprafața de 398. situat în- dispus în două parcele după cum urmează: suprafața de 350. din parcela nr. 605/1 și suprafața de 48. din parcela nr. 649/8, constituind o servitute continuă și aparentă pe parcela nr. 649/7 în suprafață de 135. teren în favoarea fondului dominant constituit de parcela 649/8.
La data de 31.03.2006 a decedat și numitul de pe urma sa rămânând ca unic moștenitor pârâta-reclamantă, în calitate de soție supraviețuitoare.
Prin contractul de vânzare-cumpărare cu cauză de uzufruct viager nr. 2781/2005 pârâta le-a vândut pârâților-reclamanți parcela nr. 649/7 în suprafață de 135.
La momentul actual, potrivit raportului de expertiză topo efectuat în cauză (filele 159-177) reclamanții-pârâți stăpânesc o suprafață de 548,55. teren, iar pârâții-reclamanți stăpânesc o suprafață de 508 mp față de cea de 550. ce constituia lotul defunctei.
Potrivit raportului de expertiză construcții efectuat în cauză (filele 23-31), la momentul actual, apartamentul pârâtei-reclamante are o intrare directă la beci, dar această cale de acces este greoaie și nesigură. De asemenea, apartamentul pârâtei-reclamante are ferestre de vedere pe terenul proprietatea reclamanților-pârâți, una la distanța de 2,70 metri, trei pe hotar și una spre curte. Apele pluviale de pe apartamentul pârâtei-reclamante se scurg pe terenul reclamanților-pârăți. În final conducta de alimentare cu apă și cablurile electrice ale reclamanților trec prin beciul pârâtei-reclamante. Potrivit suplimentului la raportul de expertiză fațada apartamentului pârâtei-reclamante prezintă o stare de degradare accentuată, cauza acesteia fiind reprezentată de lipsa unui jgheab colector aferent învelitorii din țiglă orientată pe nuc.
În ceea ce privește excepția autorității de lucru judecat pentru ultimul capăt de cerere al reconvenționalei, instanța observă că potrivit art. 1201.civ, este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și contra lor în aceeași calitate.
În speță, instanța constată că prin sentința civilă nr. 3332/2977 a Judecătoriei Bacău, irevocabilă, au fost obligate părțile (reclamanții-pârâți și numita ) să-și permită reciproc, în cazul reparațiilor exterioare, folosința terenului necesar pentru schele.
Prin urmare, între această sentință și ultimul capăt al cererii reconvenționale există o triplă identitate de obiect, cauză și părți, întrucât pârâta-reclamantă este succesoare cu titlu universal în drepturile numitei .
Pentru aceste motive, va admite excepția autorității de lucru judecat și va respinge în consecință ultimul punct al cererii reconvenționale, având ca obiect obligarea reclamanților-pârâți să permită montarea schelelor pentru efectuarea reparațiilor la partea din imobil proprietatea pârâtei-reclamante.
În ceea ce privește acțiunea principală, instanța apreciază că aceasta este în parte întemeiată, pentru considerentele ce urmează:
Potrivit planului general de situație ce a stat la baza expertizei efectuate în dosarul de partaj nr. 716/1977 (fila 15 dosar nr-), distanța dintre peretele de est al casei, la intrarea în beci (parcela nr. 629/III) și la fosta magazie și terenul proprietatea statului (devenită ulterior a reclamanților) era de 2,7. Astfel cum rezultă din schiță, hotarul era reprezentat în parte de peretele magaziei.
La momentul actual însă, potrivit expertizei, această distanță este de 2,84 la intrarea în beci și de 3,12, la fosta magazie. Prin urmare, pârâta-reclamantă ocupă o suprafață de 2,36 mp din terenul reclamanților-pârâți, astfel cum a fost stabilit prin sentința civilă nr. 3332/1977 a Judecătoriei Suceava.
De asemenea, limita dintre parcela nr. 649/9 (formată din parcela nr. 649/1), aparținând pârâților-reclamanți și parcela nr. 649/2, aparținând reclamanților-pârâți este diferită cu 0,27 în colțul de nord-est al garajului și cu 0,23 în colțul de sud-est al garajului față de limita configurată în planului general de situație ce a fost folosit în dosarul nr. 716/1977, iar limita dintre parcela nr. 649/7 (formată din parcela nr. 649/1) și parcela nr. 649/2 este diferită cu 0,40 față de cea reținută în anul 1977. Prin urmare, pârâții-reclamanți ocupă suprafața de 3,19 mp din terenul reclamanților-pârâți.
Instanța consideră că raportarea situației actuale trebuie să se refere strict la planul de situație din 1977, avut în vedere la efectuarea expertizei din dosarul nr. 716/1977 și nu documentațiile cadastrale întocmite ulterior care nu au respectat planul anterior amintit. În cazul în care planul din 1977 nu coincidea cu situația din teren, părțile trebuiau să invoce acest aspect în fața instanței sau pe calea apelului și a recursului.
Faptul că la momentul actual reclamanții-pârâți stăpânesc o suprafață de 548,55 mp și că prin adunarea suprafețelor mai sus arătate, aceștia ar ajunge la 554,10 mp, cu 4,10 mp mai mult decât 550 mp pentru care au titlu de proprietate, nu prezintă relevanță în cauză întrucât surplusul se regăsește la celelalte limite ale proprietății, respectiv în partea de nord și de nord-est la limita cu str. - - și cu def. Astfel, dacă în 1977 lungimea hotarului de nord cu str. - - era de 42,88, la momentul actual este de 43,04 mp, iar dacă lungimea hotarului de sud al parcelei nr. 649/6 (formată din nr. 649/2) spre est era de 21, acum este și 21,48.
În ceea ce privește terenul lipsă al pârâților-reclamanți, astfel cum a arătat expertul, acesta se regăsește în sud, la limita cu proprietatea lui.
Pentru aceste considerente, instanța va obliga pârâta-reclamantă să lase reclamanților în deplină posesie și proprietate suprafața de 2,36 mp teren, individualizat prin hașurare cu galben în schița raportului de expertiză topo-cadastrală efectuat în cauză (fila 174), iar pârâții-reclamanți și - să lase reclamanților în deplină posesie și proprietate suprafața de 3,19 mp teren, individualizat prin hașurare cu în anexa 4 raportului de expertiză topo-cadastrală (fila 174).
Având în vedere cele de mai sus, în temeiul art.584 din civ, instanța va stabili linie de hotar de hotar între proprietatea reclamanților-pârâți și cea a pârâtei-reclamantă pe aliniamentul reprezentat în anexa 4 raportului de expertiză topo-cadastrală cu linie dreaptă punctată, în lungime de 7,67, la limita dintre parcela nr. 649/1 și parcela nr. 649/6.
De asemenea, va stabili linie de hotar între proprietatea reclamanților-pârâți și cea a pârâților-reclamanți și - pe aliniamentul reprezentat în anexa 4 raportului de expertiză topo-cadastrală cu linie dreaptă punctată, în lungime de 3,03 mp la limita dintre parcela nr. 649/9 și parcela nr. 649/6, și în lungime de 11,43 mp, la limita dintre parcelele nr. 649/7-649/8 și parcela nr. 649/6.
În configurația terenurilor, astfel cum a fost stabilită mai sus, garajul pârâtei -reclamante se găsește pe o suprafață de 0,22 mp din terenul reclamanților.
Întrucât acest garaj este o construcție provizorie, așa cum rezultă din autorizația de la fila 62 dosar nr-, în baza art. 480 și 494 al.1 și 2.civ.va obliga pârâta-reclamantă să ridice partea din garaj situată pe terenul reclamanților-pârâți.
Pretențiile reclamanților-pârâți de a obliga pârâta-reclamantă să-și ridice gardul până la distanța de 90 cm de hotar sunt neîntemeiate, întrucât art. 610.civ face trimitere la legile și obiceiurile locului, iar în Legea nr. 50/1991, singura ce reglementează autorizarea executării lucrărilor de construcții, nu se prevede nimic în legătură cu o eventuală distanță obligatorie între construcție și hotar. De altfel, distanța de 19 dm trebuie respectată obligatoriu numai în cazul construcțiilor ce au ferestre de vedere, potrivit art. 611.civ. ceea ce nu este cazul în cazul magaziei.
Pentru a asigura executarea în natură a obligației, instanța va obliga pârâta-reclamantă să o aducă la îndeplinire sub sancțiunea plății de daune cominatorii de 30 lei pe zi de întârziere de la rămânerea irevocabilă a hotărârii.
Potrivit raportul de expertiză topo, conducta de gaz pârâților-reclamanți este situată pe parcela nr. 649/2 aparținând reclamanților-pârâți, astfel cum a fost grănițuită mai sus, pe o lungime de 11,95.
Pentru aceleași considerente ca cele de mai sus, în baza art. 480 și 494 al.1 și 2.civ și având în vedere că lucrările de mutare a conductei de gaz se pot realiza numai de personal specializat, și numai după obținerea tuturor avizelor necesare, va obliga pârâții-reclamanți să facă toate demersurile necesare pentru ridicarea conductei de gaz amplasată pe terenul reclamanților-pârâți, având în vedere limita de hotar mai sus stabilită.
Pentru a asigura executarea în natură a obligației, instanța va obliga pârâții-reclamanți să o aducă la îndeplinire sub sancțiunea plății de daune cominatorii de 30 lei pe zi de întârziere de la rămânerea irevocabilă a hotărârii.
Așa cum rezultă din raportul de expertiză construcții, apele pluviale de pe casa pârâtei-reclamante se scurg pe terenul reclamanților, contrar dispozițiilor art. 615 din civ care prevede că proprietarul este dator a-și face streașina casei sale astfel încât apele din ploi să se scurgă pe terenul său, iar nu pe locul vecinului său.
Soluția propusă de expert în acest sens este aceea ca pârâta-reclamantă să repare jgheaburile, să le modifice poziția și să execute rigole de beton pentru scurgere în locul prelungirii burlanelor sau să rotească burlanul din tablă spre perete paralel cu acesta și prelungirea lui până la terenul său.
Pentru aceste motive, instanța o va obliga pe pârâta-reclamantă să ia măsurile necesare astfel încât să împiedice scurgerea apei pluviale de pe casa ei pe terenul reclamanților-pârâți.
Pentru a asigura executarea în natură a obligației, instanța va obliga pârâta-reclamantă să o aducă la îndeplinire sub sancțiunea plății de daune cominatorii de 30 lei pe zi de întârziere de la rămânerea irevocabilă a hotărârii.
În ceea ce privește încetarea servituții de trecere, instanța reține că acesta a fost constituită prin sentința civilă nr. 3332/1997 și înscrisă în cartea funciară a terenului reclamanților. Conform art. 636 - 640 din civ. servituțile se sting fie prin desființarea titlului prin care au fost constituite, fie prin modificarea modului de exercitare, mai precis din cauza imposibilității materiale de exercitare, confuziunii sau neuzului timp de 30 de ani.
În speță, instanța constată că nu se regăsește nici unul din cazurile prevăzute expres de lege și recunoscute de practica judiciară. Astfel, faptul că terenul aservit a fost inițial în proprietatea statului și apoi a trecut în proprietatea reclamanților nu presupune că servitutea nu mai poate fi exercitată. Reclamanților-pârâți li se reconstituit terenul astfel cum era în anul 1991, respectiv grevat de o servitute de trecere, neputându-se reconstitui mai mult decât exista la momentul acela. De altfel, dacă trecerea terenului în proprietatea statului a fost abuzivă, nu același lucru se poate spune despre instituirea servituții.
Împrejurarea că pârâta-reclamantă are acces la beci și din apartamentul său nu înseamnă că servitutea de trecere de care beneficiază trebuie să înceteze, atâta timp cât, astfel cum s-a stabilit prin raportul de expertiză, prin această intrare accesul este greoi și destul de nesigur și nu permite coborârea în beci a unor butoaie sau vase mari de depozitare. De altfel, această intrare exista și la momentul pronunțării sentinței nr. 332/1997, așa cum rezultă din raportul de expertiză construcții efectuat la acel moment (filele 121-124) și totuși instanța a dispus obligarea reclamanților să îi permită numitei trecerea spre beci, tocmai pentru ca aceasta să poate depozita în beci produse ce nu încap pe intrarea din casă.
În aceste condiții, instanța va respinge acest capăt de cerere și, implicit, față de dispozițiile art.34 pct.3 din Legea nr. 7/1996 și pe cel privind radierea servituții din cartea funciară.
În legătură cu încetarea servituții de vedere, instanța reține, în primul rând, că imobilul casă inițial nu a fost proiectat pentru împărțirea sa în natură și astfel, cumpărând o parte indiviză din acest imobil, reclamanții-pârâți și-au asumat anumite riscuri. Mai mult, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 611.civ. întrucât pârâta-reclamantă nu și-a făcut ferestrele ulterior partajului, ci ele au existat dintotdeauna.
În al doilea rând, servitutea de vedere fiind o servitute continuă și aparentă se dobândește prin uzucapiunea de 30 de ani. În speță, servitutea a luat naștere din momentul în care s-a făcut efectiv partajul și a fost exercitată în mod netulburat de pârâtă și de autorii ei până la promovarea prezentei acțiuni, în anul 2006.
Reclamanții-pârâți nu au făcut dovada, potrivit art. 1169.civ. că au întrerupt această prescripție achizitivă.
Pe de altă parte, se poate considera că această servitute de vedere a fost constituită prin destinația proprietarului, întrucât defuncta a deschis aceste ferestre spre terenul său, iar ulterior a vândut J din casă și terenul aferent. Prin urmare, cumpărătorii, respectiv reclamanții-pârâți, au dobândit un bun grevat de servitute și sunt obligați să o respecte.
Pentru aceste motive, instanța va respinge și acest capăt de cerere.
În ceea ce privește cererea reconvențională, instanța apreciază că acesta este în parte întemeiată, pentru considerentele ce urmează:
Așa cum rezultă din raportul de expertiză construcții, prin beciul pârâtei-reclamante trece o conductă de apă (nefolosită la momentul actual) și cablurile ce alimentează cu energie electrică beciul reclamanților.
În aceste condiții, în baza art. 480.civ. și având în vedere că devierea cablurilor și dezafectarea conductei pot fi realizate numai de personal specializat după obținerea avizelor necesare, va obliga reclamanții-pârâți să facă demersurile necesare pentru dezafectarea conductei de apă și pentru devierea cablurilor electrice ce trec prin beciul pârâtei-reclamante.
Capătul de cerere privind revendicarea podului casei reclamanților-pârâți este însă neîntemeiat. Astfel, podul reprezintă o anexă, un bun accesoriu al casei și prin urmare, dreptul de proprietate asupra acestuia aparține proprietarului bunului principal. Deși în contractul de vânzare-cumpărare nu se menționează nimic expres în legătură cu podul casei, având în vedere că obiectul convenției l-a format cota indiviză de 1/2 din imobil, instanța apreciază că această cotă abstractă vizează și toate accesoriile aferente unei jumătăți de casă.
De altfel, în sentința de partaj, instanța a constatat faptul că numita a fost de acord să cedeze în întregime reclamanților-pârâți intrarea în pod, urmând ca ea să-și facă o altă intrare. Rezultă așadar că intenția părților a fost ca fiecare să stăpânească și podul aferent părții lor din imobil. Același aspect rezultă și din raportul de expertiză construcții realizat în dosarul nr. nr. 716/1977, care a avut drept obiectiv să stabilească dacă numita poate să-și facă o intrare în pod fără a-i stânjeni pe reclamanții-pârâți.
În ultimul rând, așa cum rezultă din declarațiile martorilor audiați în cauză, a avut cunoștință de faptul că reclamanții-pârâți mansardează podul casei și nu a avut nici o obiecție în acest sens, ceea ce înseamnă că a recunoscut dreptul de proprietate al reclamanților asupra podului.
În ceea ce privește constituirea unei servituți de trecere pe terenul reclamanților, având în vedere considerentele de mai sus, potrivit cărora pârâții-reclamanți sunt în continuare beneficiarii servituții instituite prin sentința nr. 3332/1977, instanța apreciază că aceștia trebuie să uzeze căile procedurale prevăzute de lege pentru apărarea drepturilor lor și nicidecum să solicite instituirea unei noi servituți.
Astfel, în situația în care reclamanții le blochează accesul la beci, pârâții au posibilitatea formulării unei acțiuni confesorii, pentru recunoașterea dreptului lor real de servitute sau a unei acțiuni posesorii, având în vedere că servitutea de trecere a fost constituită printr-un titlu.
Pentru aceste motive, instanța a respins acest capăt de cerere, urmând ca aceștia să își valorifice acest drept prin căile procedurale mai sus arătate.
În ceea ce privește înfundarea geamurilor de la casa reclamanților-pârâți ce au vedere spre curtea pârâtei-reclamante, pentru aceleași motive ca cele arătate în motivarea capătului de cerere principal privind încetarea servituții de vedere a pârâților, și pentru egalitate de tratament, instanța a respins și această cerere.
În final, în legătură cu tăierea, instanța a reținut că, așa cum rezultă din suplimentul raportului de expertiză construcții efectuat în cauză, fațada apartamentului pârâtei-reclamante prezintă într-adevăr o stare de degradare accentuată, dar cauza acesteia este reprezentată de lipsa unui jgheab colector aferent învelitorii din țiglă orientată pe nuc.
În aceste condiții, întrucât prejudiciile sunt urmare a însăși faptei pârâtei, mai precis a inacțiunii sale, neavând nici o legătură cu nucul reclamanților, în bazapricipiului nemo auditur propriam turpitudinem(potrivit căruia nimeni nu se poate prevala de propria culpă în promovarea unei acțiuni) instanța a respins și aceste pretenții.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată efectuate de reclamanții-pârâți, instanța a constatat că acestea sunt reprezentate de taxa de timbru și timbru judiciar (190 lei), onorarii expert construcții (500 lei) și topo (800 lei), onorariu avocat (500 lei) și cheltuieli cu deplasarea (631 lei).
Instanța a apreciat că aceste ultime cheltuieli nu au fost dovedite ca efectuate în totalitate, potrivit art. 1169.civ, întrucât reclamanții nu au depus la dosarul cauzei decât un singur bon de benzină, în valoare de 100 lei. Prin urmare, instanța nu a luat considerare decât această sumă.
Având în vedere că acțiunea reclamanților a fost admisă în parte, în baza art.274 pr.civ. instanța a obligat pârâta le să plătească suma de 1061,5 lei, iar pârâții și - suma de 1136,5 lei, cu titlu de parte proporțională din cheltuielile de judecată.
Împotriva sentintei au declarat apel atât reclamantii si cât si pârâtii, -, -.
Reclamantii au criticat sentinta apelată ca fiind netemeinica si nelegală pe motiv ca nu a fost stabilita corect situatia de fapt privind capetele de cerere respinse.
S-a arătat că se impune atsarea dosarului în care s-a pronuntat sentinta civila 3332/1977 a Judecătoriei Suceava prin care s-a creat in mod abuziv un drept formal de trecere pe terenul statului in favoarea numitei si nu si o cale de trecere a acesteia la partea ei de beci, că în prezent are intrare la partea ei de beci prin partea ei de casă.
In acest sens s-a solicitat efectuarea unei noi expertize in constructii.
S-a arătat că respingerea capătului de cerere privind incetarea servitutii de vedere pentru geamul aflat pe peretele de hotar cu terenul apelantilor contravine prevederilor art. 612 din Codul Civil, cererea apelantilor este sustinută de concluziile raportului de expertiză, servitutea de vedere ar fi putut fi transformată în servitute de lumină.
Au mai apreciat reclamantii ca nejustificată si respingerea partială a cererii de acordare a cheltuielilor de transport întrucât din încheierile de ședinta a rezultat că apelantul si apărătorul acestuia u fost prezenti l termenele de judecată.
În apelul promovat de pârâtii, si s-a solicitat schimbarea hotărârii atacate, in sensul respingerii actiunii principale ca neîntemeiată si admiterea în tot a cererii reconventionale.
Au arătat apelantii- pârâti ca instanta si-a însușit concluziile expertului fără tine seama de obiecțiunile aduse raportului de expertiză,nu a fost luată în considerare modificarea terenului la stradă în ultimii zeci de ani, în mod nejustificat nu s-a dispus efectuarea unei noi expertize topo, expertul nu a respectat planul de situatie.
S- apreciat că ar fi trebuit admis in parte capătul de cerere privind dreptul de proprietate asupra podului, în sensul restituirii diferenței care rezultă din ocuparea de către reclamanti a unei suprafețe de pod mai mare, expertul s-a pronuntat asupra unui obiectiv care nu a ost incuviintat, nu s- analizat faptul că la înscrierea proprietății reclamantilor în cartea funciară nu a fost utilizat planul de situatie din 1977, au fost ignorate erorile de clcul datorate instrumentelor de masura.
In continuare apelanții-pârâți au arătat că în mod gresit au fost respinse capetele de cerere vizând revendicarea podului casei si a respectării de către reclamanti a servituții de acces la beci de pe proprietatea reclamantilor referitor la capătul de cerere ce vizează tăierea, a retinut gresit instanta că se doreste îndepărtarea acestuia numai din cauza degradării fațadei, solicitarea vizând si realizarea servituții de vedere.
A fost criticată sentinta si sub aspectul admiterii concluziilor expertului in construcții, desi raportul este incomplet si lipsurile nu au fost remediate prin suplimentul dispus.
S-a apreciat ca fiind greșita si dispoziția privind plata cheltuielilor de judecată in cuantumul de 2090 lei deoarece actiunea principală a fost admisă numi in parte.
In cauză a ost admisă proba cu efectuarea unei noi expertize construcții, raportul de expertiză fiind depus la dosar.
Au fost atasate dosarul 716/1977 si - al Judecătoriei Suceava. Analizând sentinta apelată în raport de criticile formulate si de probatoriul administrat instanta retine urmatoarele:
Referitor la motivul se apel susținut de apelanții - reclamanti privitor la capătul de cerere prin care s-a solicitat încetarea servituții de vedere, se retine că prin concluziile raportului de expertiză construcții efectuată de expert " - " s-a arătat că dimensiunile podului de coborâre la beci din holul interior nu au suferit modificări, având aceleasi dimensiuni ca si in situatia inițială de l nivelul anului 1977.
In conditiile in care pârâta a refuzat varianta propusă de expert, aceea de a se face un schimb de beci pentru ca partea fiecăruia de beci sase mărginească cu partea fiecăruia de teren si practicarea unei noi intrări rezulta ca se impune in continuare păstrarea servituții de trecere.
In aceasta privința concluziile raportului de expertiză "" coincid cu cele ale raportului de expertiză construcții. efectuată cu ocazia judecății in prima instanta, respectiv se stabilește că polul de acces beci este incomod funcțional.
Referitor la capătul de cerere privind încetarea servituții de vedere,în mod corect a retinut prima instanta ca nu sunt indeplinite conditiile art. 611C.civ., fereastra de pe proprietatea pârâtei reclamante fiind construită anterior partajului.In aceste conditii o solutia contrară ar echivala si cu încălcarea autorității de lucru judecat a. 332/1977 a Judecătoriei Suceava.
Pentru aceleasi considerente nu poate fi primita nici varianta transformării servituții de vedere in servitute de lumina.
Este temeinica solutia primei instante si cu privire la respingerea partiala a cererii de cordare a cheltuielilor de judecată, cuantumul acestora fiind calculat pe baza înscrisurilor justificative depuse la dosar.
Instanta nu putea acorda cheltuielile de transport doar pe considerentul că partea a fost prezenta la termen în conditiile in care a fost depus doar un singur bon de benzina la dosar.
Privitor la motivele de apel invocate de apelanții-pârâți se observa ca majoritatea acestora vizează raportul de expertiză topo-cadastru intocmit de expert.
Se retine ca expertul topo a răspuns obiectivelor trasate de catre instanta si a argumentat motivul pentru care a avut in vedere planul de amplasament din anul 1977, solicitându-se in acest sens relatii si de OCPI S,sens in care a fost emisă adresa nr. 14284/3.10.2005,neimpunându-se astfel efectuarea unei noi expertize.
Pe de altă parte critica referitoare la presupuse erori de calcul a suprafețelor măsurate datorate instrumentelor folosite de acesta, nu a fost dovedită de către apelant.
Privitor la capătul de cerere având ca obiect revendicarea podului casei, prima instanța a prezentat motivele respingerii acesteia ( fl. 10 al.1 din sentința apelată),argumentele expuse nefiind combătute de apelanții-pârâți.
Si cu privire la capătul de cerere privind respectarea servituții de trecere,prima instanța a argumentat în mod convingător soluția de respingere,precizând inclusiv remediile procesuale pe care le au la dispoziție apelanții-pârâți.
În mod temeinic procedat prima instanța atunci când procedat la respingerea capătului de cerere privind înfundarea geamurilor de la casa reclamanților inclusiv pe considerente de echitate, având în vedere că o cerere similara din partea reclamanților a fost de asemenea respinsă.
In ceea ce privește capătul de cerere privind tăierea,prima instanța si-a însușit concluziile raportului de expertiză construcții,aspecte precizate de către expert referitor la cauzele degradării imobilului pârâtei, neputând fi combătute de aceasta.
Sentința este corecta si sub aspectului cheltuielilor de judecata la care au fost obligați pârâții,fiind respectate in acest sens dispozițiile art. 272 Cod pr. civilă.
Pentru considerentele expuse au fost respinse ambele apeluri.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs apelanții reclamanți și apelanții pârâți care au criticat nelegalitatea acesteia invocând în esență:
Recurenții - reclamanți;
- în mod greșit s-au respins capetele de cerere privind încetarea dreptului de servitute de trecere al pârâtei B de pe terenul proprietatea statului (teren devenit proprietatea lor în temeiul Legii nr.18/1991 republicată) și respectiv, radierea acestui drept din cartea funciară, drept instituit prin sentința civilă nr.3332/1997 a Judecătoriei Suceava; instanța, eronat a reținut concluziile expertului G, ( varianta a -I-a a expertize), ignorând, faptul că terenul, fond dominant, nu este un loc înfundat, în sensul art.616 cod civil ( împrejurare confirmată atât de expertiza - dosar nr- al Judecătoriei Bacău, cât și de expertiza -, efectuată în dosarul nr- al Tribunalului Bacău; în cauză, instanța a încălcat dispozițiile art.616 Cod civil care stabilește vocația la instituirea unei servituți de trecere în favoarea proprietarului unui loc înfundat;
- greșit a respins instanța de apel capătul de cerere referitor la încetarea servituții legale de vedere și transformarea acesteia în servitute de lumină prin înzidirea golului geamului cu cărămidă din sticlă mată astfel cum s-a propus prin expertiza, în condițiile în care nu s-a făcut dovada că acest drept de servitute de vedere s-ar fi dobândit prin uzucapiune de către pârâta B și anterior de către cei de la care a preluat succesiunea ( soțul predecedat respectiv autoarea acestuia); menținerea acestei servituți arată recurenții le afectează proprietatea privată care le este monitorizată de intimata - pârâtă, în speță au fost ignorate dispozițiile art.611 Cod Civil;
- greșit a fost respins motivul de apel privind cheltuielile de judecată, reprezentând cheltuieli transport la fond, taxă timbru, onorariu avocat, onorar expert ( în apel), în condițiile în care au fost dovedite prin înscrisurile depuse la dosar.-
Recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art.304 pct. 7 -9 Cod procedură civilă.
Recurenții - pârâți:
- greșit instanța de apel nu a admis obiecțiunile formulate la raportul de expertiză -, expertul nerăspunzând tuturor obiectivelor pe care le-au propus.
- construcția a cărei ridicare s-a dispus nu are un caracter provizoriu;
- instanța nu și-a argumentat decizia, necuprinzând toate motivele pe care se sprijină, pe de o parte, iar pe de altă parte a făcut o aplicare greșită a legii;
- greșită și neargumentată este soluția instanței cu privire la tăierea și colectarea apelor pluviale;
- greșit au fost respinse cheltuielile de judecată pe care le-au efectuat în cauză.
Prin întâmpinări intimații - recurenți au solicitat respingerea ca nefondat a recursului părții adverse.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, instanța reține următoarele:
Referitor la recursul promovat de apelanții - reclamanți, instanța apreciază că acesta este nefondat.
Potrivit dispozițiilor art.616 Cod civil " proprietarul al cărui loc este înfundat, care nu are nici o ieșire la calea publică, poate reclama o trecere pe locul vecinului sau pentru exploatarea fondului cu îndatorirea de a-l despăgubi pentru eventualele pagube ce i-ar putea ocaziona, art.617, art.618 cod civil menționând că trecerea trebuie asigurată pe calea cea mai scurtă pentru proprietarul fondului închis, prin locul ce ar pricinui o mai puțină pagubă proprietarului fondului aservit.
Astfel, cum au arătat atât instanța de fond, cât și instanța de apel, servitutea de trecere a fost instituită prin sentința civilă nr.3332/1997 a Judecătoriei Suceava, în favoarea autoarei soțului predecedat al intimatei, fondul aservit fiind inițial proprietatea statului; servitutea în cauză preexista dobândirii de către recurenții - reclamanți a jumătății de casă cumpărată de la, fiind înscrisă în cartea funciară, astfel că la data reconstituirii dreptului de proprietate pentru terenul aferent locuinței, dreptul a fost grevat de această servitute de trecere.-
Se reține, totodată, că împrejurarea relevată de recurenții - reclamanți conform căreia, intimata - ar avea acces direct în beciul spre care s-a instituit servitutea de trecere, nu este de natură să conducă la încetarea acestui drept, în contextul în care, potrivit expertizelor singura altă cale de acces către beci pentru intimata,respectiv cea din interiorul casei ( hol), comportă dificultăți, accesul fiind incomod funcțional ( fila 150 dosar apel, expertiza -, fila 29 dosar fond, raport expertiză, fila 163 dosar fond, expertiza ).-
Pe cale de consecință, atât timp cât de la data cumpărării de către recurenții - reclamanți a jumătății de imobil cu terenul aferent construcției, grevat de servitutea de trecere, intabulată, nu au fost notate modificări de suprafață și configurație, iar calea de acces indicată către beci indicată de aceștia ( din interiorul casei) este incomodă funcțional, nu poate fi reținută argumentația din recurs, potrivit căreia menținerea servituții de trecere, nu se mai impune, față de faptul că, partea de beci a intimaților - pârâți nu ar fi loc înfundat, în sensul art.616 Cod Civil.
Astfel, în mod corect, instanțele precedente, analizând ansamblul probator administrat în cauză au reținut că nu sunt întrunite cerințele art.636 - 640 Cod civil referitoare la stingerea dreptului de servitute de trecere.-
Nefondată apare, de asemenea, critica deciziei și sub aspectul modului de soluționare a capătului de cerere privind încetarea servituții legale de vedere și transformarea acesteia în servitute de lumină.-
Potrivit acestui motiv de recurs, servitutea de vedere este, pe de o parte, ilegală, iar pe de altă parte, afectează viața intimă a recurenților care sunt permanent monitorizați de intimata.
Ori, din probatoriul administrat în speță, rezultă că servitutea de vedere preexista cumpărării de către recurenții reclamanți a părții de imobil de la, autoarea soțului predecedat al intimatei - pârâte, proprietatea fiind achiziționată grevată de această servitute. Mai mult, servitutea de vedere preexista acțiunii de ieșire din indiviziune asupra imobilului, acțiune intervenită între recurenții reclamanți și vânzătoarea, soluționată prin sentința civilă nr.3332/1977, irevocabilă, a Judecătoriei Suceava ( dosar 716/1977 atașat prezentului dosar) opozabilă, așadar recurenților.-
În acest context, recurenții nu pot invoca încălcarea de către intimată a art.611 Cod civil conform căruia " unul dintre vecini nu poate face, fără consimțământul celuilalt, nici într-un chip, fereastră sau deschidere într-un zid comun", susținând că servitutea este ilegală.
Este de reținut, de asemenea, faptul că, de la data ieșirii din indiviziune ( august 1977) recurenții reclamanți au folosit în continuare neîntrerupt partea de imobil ce le-a fost înstrăinată cu servitutea de vedere ce le greva fondul, fără a face nici un demers în sensul încetării acestei servituți, fapt ce se impunea cu atât mai mult cu cât aceștia pretind că prin existența ei le este afectată viața intimă.-
Față de situația anterior, arătată, în mod corect, ambele instanțe au reținut că, în raport de servitutea de vedere a intervenit uzucapiunea de 30 de ani.
Pe cale de consecință, constatând că servitutea de vedere nu este ilegală, pe de o parte, fondul aservit fiind achiziționat grevat de acest drept al intimatei, respectiv, al lui și folosit peste 30 de ani, în această modalitate pe de altă parte, instanțele au procedat la o corectă interpretare a dispozițiilor art.616 și următoarele Cod Civil, art.1846, art.1847 Cod Civil, pe aceleași considerente respingând și varianta transformării servituții de vedere în servitute de lumină.
În ce privește motivul de recurs referitor la neacordarea în totalitate a cheltuielilor de judecată reprezentând cheltuieli de transport efectuate la instanța de fond, precum și cheltuieli de judecată efectuate în apel, instanța apreciază, de asemenea, că recursul este nefondat.-
Astfel, la instanța de fond cheltuielile de transport au fost acordate în cuantumul astfel cum a fost dovedit de recurenții reclamanți, cu respectarea dispozițiilor art.274 Cod procedură civilă și a art.1169 Cod civil.-
În ce privește neacordarea cheltuielilor de judecată pe care recurenții - reclamanți le-au efectuat în apel, se reține că, în contextul respingerii apelului acestora instanța a procedat la o corectă aplicare a dispozițiilor art.274 și următoarele Cod procedură civilă.-
II - În ce privește recursul declarat de apelanții - pârâți instanța apreciază, de asemenea, că acesta este nefondat.
Din ansamblul probator administrat, se reține, că atât instanța de fond, cât și instanța de apel, cu respectarea principiului disponibilității, au avut un rol activ în soluționarea pricinii, conform art.129 Cod procedură civilă, dispunând efectuarea, în cauză, a mai multor expertize, admițând obiecțiunile ambelor părți, punând în dezbaterea acestora toate împrejurările de fapt și de drept de natură să clarifice situația litigioasă intervenită între acestea.
În condițiile în care ambele instanțe, în soluționarea pricinii, au procedat în concordanță cu dispozițiile art.129 alin.5 Cod procedură civilă, nu poate fi reținut motivul de recurs al pârâților referitor la respingerea nelegală a obiecțiunilor formulate la raportul de expertiză.-
Nefondat este și motivul de recurs potrivit căruia instanța de apel nu și-a argumentat soluția în fapt și în drept, acesta fiind infirmat prin însăși motivarea deciziei atacate.-
De asemenea, sunt nefondate criticile deciziei referitoare la capetele de cerere privind ridicarea garajului, care este o construcție provizorie, tăierea și colectarea apelor pluviale, hotărârea pronunțată fiind în acord cu probatoriul administrat, printre care și cele 3 expertize efectuate la fond și în apel.
Nefondată este și critica deciziei privind cheltuielile de judecată.
Astfel, la instanța de fond, în mod corect, recurenții pârâți au fost obligați la plata cheltuielilor de judecată, proporțional admiterii în parte a acțiunii principale; de asemenea, în apel, corect s-au respins cheltuielile de judecată pe care recurenții - pârâți le-au efectuat, în condițiile în care apelul acestora a fost respins ca nefondat.-
Pe cale de consecință, constatând că ambele instanțe au procedat la o corectă aplicare a dispozițiilor art.274 Cod procedură civilă, instanța urmează a înlătura și acest motiv de recurs.-
Având în vedere cele anterior arătate apreciind, în raport de motivele invocate în recurs atât de reclamanți, cât și de pârâți, că, în speță, nu se impune modificarea deciziei atacate, instanța, în temeiul art.3121Cod procedură civilă va respinge ca nefondate ambele recursuri.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile promovate de reclamanții, și pârâții, având ca obiect revendicare imobiliară împotriva deciziei civile nr.232 din 3 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.-
Irevocabilă.-
Pronunțată în ședință publică azi 14 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - -
- -
Red.sent.
Red.dec.
Red.dec.rec.LC/14 ian.2010
Tehn.red.EG/14.ian.2010.
Președinte:Sorina CiobanuJudecători:Sorina Ciobanu, Liliana Ciobanu, Daniela Părău
