Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 159/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A IX-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 159R
Ședința publică de la 17 martie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Melania Stanciu
JUDECĂTOR 2: Mihaela Paraschiv
JUDECĂTOR 3: Silvia Pană
GREFIER - - -
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta - reclamantă AGENȚIA DOMENIILOR STATULUI împotriva sentinței civile nr. 1586/23.10.2008 pronunțată de Tribunalul București, Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - pârâtă SC SRL.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenta - reclamantă AGENȚIA DOMENIILOR STATULUI, prin consilier juridic, care depune delegație la dosar, lipsind intimata - pârâtă SC SRL.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se că prezenta cerere este scutită de plata taxei judiciare de timbru, iar intimata - pârâtă a fost citată cu copia motivelor de recurs.
Reprezentantul recurentei - reclamante AGENȚIA DOMENIILOR STATULUI învederează instanței că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Reprezentantul recurentei - reclamante AGENȚIA DOMENIILOR STATULUI solicită admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii atacate, în sensul admiterii excepției necompetenței funcționale a Tribunalului București, Secția a IV-a Civilă și trimiterea cauzei spre competentă soluționare la Tribunalul București, Secția Comercială. Precizează că natura juridică comercială a prezentei cauze este dată de calitatea părților, care sunt persoane juridice și invocă dispozițiile art.4 din Legea nr. 268/2001, potrivit cărora, reclamanta are printre atribuții, exercitarea în numele statului a prerogativelor dreptului de proprietate asupra terenurilor cu destinație agricolă aparținând domeniului privat al statului, precum și gestionarea și exploatarea eficientă a patrimoniului de stat al cărui proprietar mandatat este.
Curtea, dispune închiderea dezbaterilor și reține în pronunțare cererea de recurs.
CURTEA,
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr-, reclamanta AGENȚIA DOMENIILOR STATULUI a chemat în judecată pe pârâta SC SRL, solicitând ca aceasta să fie obligată la plata sumei de 213.688,16 lei reprezentând valoarea folosinței terenului agricol proprietate a statului în suprafață de 215,58 ha ce s-a aflat în administrarea Stațiunii de Cercetare și Producție pentru cultura sfeclei de zahăr, județul G și exploatat de către pârâtă, fără titlu valabil, de la data de 01.04.2006 și până la data de 30.09.2007.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat, în esență, că în perioada 01.04.2006-30.09.2007 pârâta a exploatat terenul aparținând reclamantei în suprafață de 215,22 ha fără a deține un contract prin care să dobândească vreun drept, astfel încât rezultă o diminuare a veniturilor ce trebuiau încasate de către reclamantă și o mărire injustă a patrimoniului pârâtei cu o sumă datorată bunului altuia în scopul obținerii de profit în urma valorificării terenului agricol.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale active, excepția lipsei calității procesuale pasive, excepția de inadmisibilitate.
La termenul de la 23.10.2008, reclamantul a invocat excepția de necompetență funcțională a Tribunalului, iar tribunalul a invocat excepția de necompetență materială a acestei instanțe, Tribunalul rămânând în pronunțare pe ambele excepții.
Prin sentința civilă nr. 1586 de la 23.10.2008 TRIBUNALUL BUCUREȘTI SECȚIA A IV A CIVILĂ a respins excepția de necompetență funcțională a Secției a IV-a Civilă a Tribunalului București, ca neîntemeiată, a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului București, a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 5.
În motivarea sentin ț ei s-a re ținut, cu privire la excepția de necompetență funcțională a Tribunalului, respectiv la natura civilă sau comercială a litigiului, că obiectul cauzei îl constituie obligarea pârâtei la plata unor pretenții care nu decurg dintr-un contract comercial, ci dintr-un fapt juridic ilicit, respectiv îmbogățirea fără justă cauză. Potrivit art. 56 din Codul comercial dacă un act este comercial numai pentru una din părți, toți contractanții sunt supuși, în privința acelui act, legii comerciale. Cum în prezentul litigiu, atât societatea reclamantă cât și cea pârâtă nu au desfășurat o faptă obiectivă de comerț, iar între părți nu este încheiat nici un contract comercial, prezentul litigiu are o natură civilă, motiv pentru care se va respinge excepția invocată, litigiul fiind de competența unei instanțe civile și nu comerciale.
Analizând excepția necompetenței materiale a Tribunalului, tribunalul a re ținut că este întemeiată, având în vedere că potrivit art. 1. judecătoriile judecă în primă instanță toate procesele și cererile în afară de cele date prin lege in competența altor instanțe. Totodată, art. 2 pct. 1 lit. b astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 219/06.07.2005, prevede că tribunalul judecă, procesele și cererile în materie civilă al căror obiect are o valoare de peste 5 miliarde lei. Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta și-a precizat valoarea pretențiilor care constituie obiectul material al acțiunii la suma de 213.688,16 lei.
În consecință, având în vedere dispozițiile art. 158. și art. 159 pct. 2, conform cărora necompetența este de ordine publică când pricina este de competența unei instanțe de alt grad, tribunalul a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 1, instanță apreciată ca fiind competentă material, raportat la obiectul acțiunii (valoarea obiectului acțiunii este sub 5 miliarde lei vechi), cât și teritorial, având în vedere că pârâta are sediul în sectorul 1.
Împotriva sentin ț ei men ționate anterior a declarat recurs reclamanta, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței nr. 1586/23.10.2008 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr- în sensul admiterii excepției necompetenței funcționale a Tribunalului București - Secția a - IV - a Civilă și trimiterea cauzei spre competentă soluționare Tribunalului București - Secția Comercială.
În motivarea recursului s-a arătat că în mod greșit instanța de fond a respins excepția necompetenței funcționale a Tribunalului București - Secția Civilă invocată de reclamantă și în mod greșit a admis excepția necompetenței materiale a instanței declinând cauza spre competentă soluționare Judecătoriei Sector 5 B, întrucât natura juridică comercială a prezentei cauze este dată de calitatea părților și anume că, atât reclamanta, cât și pârâta sunt persoane juridice comerciale, raportat la care nu se justifică sus ț inerile primei instan țe în sensul că pretențiile nu ar deriva dintr-un act comercial și astfel prezentul litigiu nu ar avea caracter comercial ci caracter civil.
În drept, au fost invocate prevederile art. 299 și următoarele proc. civ.
Analizând actele și lucrările dosarului prin raportare la motivele de recurs, Curtea a constatat fondat recursul pentru considerentele expuse mai jos.
Prin acțiune reclamanta AGENȚIA DOMENIILOR STATULUI a chemat în judecată pe pârâta SC SRL, solicitând ca aceasta să fie obligată la plata sumei de 213.688,16 lei reprezentând valoarea folosinței terenului agricol proprietate a statului în suprafață de 215,58 ha ce s-a aflat în administrarea Stațiunii de Cercetare și Producție pentru cultura sfeclei de zahăr, județul G și exploatat de către pârâtă, fără titlu valabil, de la data de 01.04.2006 și până la data de 30.09.2007.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat, în esență, că în perioada 01.04.-.09.2007 pârâta a exploatat terenul aparținând reclamantei în suprafață de 215,22 ha fără a deține un contract prin care să dobândească vreun drept, astfel încât rezultă o diminuare a veniturilor ce trebuiau încasate de către reclamantă și o mărire injustă a patrimoniului pârâtei cu o sumă datorată bunului altuia în scopul obținerii de profit în urma valorificării terenului agricol, invocând principiul îmbogă țirii fără just temei.
În spe ță se pune problema calificării naturii civile sau comerciale a prezentului litigiu.
În primul rând trebuie făcută precizarea că îmbogă ț irea fără just temei reprezintă un fapt juridic licit, iar nu un fapt juridic ilicit, astfel cum în mod incorect se re ține în motivarea tribunalului.
Pe de altă parte în literatura de specialitate se arată că potrivit Codului comercial român, art.3 ș i urm. prin reglementarea faptelor de comer ț legiuitorul a voit să supună legilor comerciale nu numai raporturile rezultate din actele juridice, ci ș i raporturile izvorâte din faptele juridice, intrând sub inciden ța legilor comerciale nu numai contractele comerciale, ci și faptele licite ș i faptele ilicite, săvâr ș ite de către comercian ți în legătură cu activitatea lor comercială.
De asemenea, enumerarea art.3 com. are caracter enun țiativ, exemplificativ, putându-se adăuga ș i alte fapte de comer ț, adică acte juridice ș i opera ț iuni, cu condi ț ia ca acestea să aibă caracteristicile faptelor de comer ț reglementate de lege.
Art.4 com. instituie o prezum ț ie de comercialitate pentru toate obliga țiile comerciantului, indiferent că izvorăsc din contracte, dar ș i cele care izvorăsc din fapte licite sau ilicite. Această prezum ț ie este înlăturată dacă obliga ț ia are un caracter civil sau necomercialitatea rezultă din însu ș i actul săvâr ș it de comerciant. În ceea ce prive ște actele civile, se consideră că trebuie avute în vedere actele de drept privat care prin structura ș i func ț ia lor esen țială nu se pot referi la activitatea comercială ș i care rămân civile indiferent de persoana care le săvâr ș ș te (actele de drept civil propriu-zis: testamentul, acceptarea ori renun ț area la mo ștenire; actele juridice de drept al familiei, actele juridice privind imobilele și contractele de concesiune).
Exploatarea terenurilor de către o colectivitate de persoane poate avea caracter comercial sau necomercial, în func ț ie de forma juridică a societă ț ii (societate agricolă ori societate comercială), conform celor sus ținute în doctrină raportat la societatea comercială constituită în temeiul legii nr. 31/1990, la care se face trimitere prin art.3 din Legea nr.36/1991.
Potrivit art.56 com. dacă un act este comercial numai pentru una din păr ț i, to ț i contractan ț ii sunt supu ș i, în ceea ce prive ște acest act legii comerciale.
În ceea ce privește părțile în cauză, în mod evident pârâta SC SRL este comerciant. Potrivit art.4 alin.1 din Legea nr. 268 din 28 mai 2001 privind privatizarea societăților comerciale ce dețin în administrare terenuri proprietate publică și privată a statului cu destinație agricolă și înființarea Agenției Domeniilor Statului, reclamanta a fost înființată
ca instituție de interes public cu personalitate juridică, cu caracter financiar și comercial, finanțată din surse extrabugetare, în subordinea Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale.
Ca atare, și din punctul de vedere al părților în speță operează prezumția de comercialitate, nefăcându-se dovada răsturnării acestei excepții.
În consecință, Curtea a constatat că litigiul are natură comercială, fiind de competența tribunalului conform art.2alin.1 pct.1lit.a proc. civ, potrivit căruia tribunalul judecă în primă instanță procesele și cererile în materie comercială al căror obiect are o valoare de peste 100.000 lei, precum și procesele și cererile în această materie al căror obiect este neevaluabil în bani, valoarea pretențiilor care constituie obiectul material al acțiunii ridicându-se la suma de 213.688,16 lei.
Astfel, în temeiul art.312 alin.1-3, 5. proc. civ. Curtea va admite recursul, va casa sentința recurată, va trimite cauza spre judecare Tribunalului București - Secția Comercială.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de recurenta - reclamantă Agenția Domeniilor Statului împotriva sentinței civile nr. 1586/23.10.2008 pronunțată de Tribunalul București, Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - pârâtă SC SRL..
Casează sentința recurată.
Trimite cauza spre judecare Tribunalul București - Secția Comercială.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17.03.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red.MP
.red.
2 ex./17.04.2009
Jud. Fond Secția a IV-a Civilă
Președinte:Melania StanciuJudecători:Melania Stanciu, Mihaela Paraschiv, Silvia Pană
