Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 16/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.16/
Ședința publică de la 09 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anica Ioan
JUDECĂTOR 2: Simona Bacșin
JUDECĂTOR 3: Luminița Șolea
Grefier - - -
-.-.-.-.-.-
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta, domiciliată în com.sat,jud.V,împotriva deciziei civile nr.176 din 12 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în contradictoriu cu intimații, având ca obiect revendicare imobiliară.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 07 ianuarie 2009 și s-au consemnat în încheierea din acea zi,când,instanța având nevoie de timp pentru deliberare,a amânat pronunțarea cauzei la data de 09 ianuarie 2009,când a pronunțat prezenta.
INSTANȚA
Asupra recursului civil de față:
Din actele și lucrările dosarului,rezultă următoarele:
Prin cererea formulată,reclamanții,au chemat în judecată pe pârâta - pentru revendicare și grănițuire.
În motivarea acțiunii,reclamanții au arătat că sunt proprietarii terenului în suprafață de 3400 mp teren arabil situat în extravilanul comunei,sat,pe care pârâta l-a ocupat fără drept și fără a deține vreun act de proprietate.
Au solicitat obligarea pârâtei să se lase în deplină proprietate și posesie terenul și să se stabilească linia de hotar dintre proprietăți.
Pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată pentru că terenul revendicat este proprietatea sa,pe care îl stăpânește continuu,neîntrerupt și sub nume de proprietar de peste 30 de ani,în conformitate cu art.1890 Cod civil.
Prin sentința civilă nr.1143/09.11.2006 Judecătoria Panciua admis în parte acțiunea și a obligat pârâta să lase în deplină proprietate și posesie reclamanților suprafața de teren de 2301 mp,situată în com.sat,stabilind linia de hotar conform raportului de expertiză - schița nr.1,întocmit în cauză.
A mai fost obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a se pronunța astfel,prima instanță a reținut că reclamanții sunt proprietarii suprafeței de 3400 mp teren,din care pârâta a acaparat 2301 mp,pe care o stăpânește fără nici un drept.
Prin decizia civilă nr.76/19 aprilie 2007 Tribunalul Vranceaa respins ca nefondat apelul declarat de pârâtă,reținându-se că reclamanții au făcut dovada dreptului lor de proprietate,iar referitor la art.1890 Cod civil,a reținut că apelanta însăși,prin motivele de apel a arătat că terenul este preluat de la CAP,fără însă a face dovada că a predat în schimb un alt teren,ceea ce a condus la concluzia că terenul în litigiu a fost stăpânit ca lot în folosință.
Prin decizia civilă nr.644/R/28.11.2007 a Curții de APEL GALAȚIs -a admis recursul declarat de pârâtă,s-a casat decizia de apel și s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță,deoarece din actele dosarului nu rezultă suficiente date asupra modului în care terenul a fost stăpânit de pârâtă: ca lot în folosință sau ca urmare a unui schimb.
În rejudecare s-a administrat proba cu acte și martori.
Prin decizia civilă nr.176/12 iunie 2008 Tribunalul Vranceaa respins ca nefondat apelul declarat de pârâtă.
Pentru a se pronunța astfel,instanța de rejudecare a reținut următoarele:
Reclamanții sunt moștenitorii defunctului, care, în 18 ianuarie 1946a cumpărat de la numitul suprafața de 5.000 mp teren vie arabil și situat în V satului jud. Ulterior acest teren a fost preluat de CAP și atribuit membrilor săi.
După 1990, în temeiul Legii nr.18/1991 intimaților-reclamanți li s-a reconstituit dreptul de proprietate în calitate de moștenitori ai defunctului și pentru suprafața de 3400 mp teren intravilan arabil situat în 10 pc.323 cu vecinii: Gr, Casa Specialistului, G și.
Apelanta pârâtă - a dobândit prin vânzare cumpărare cu actul autentic încheiat la data de 31 iulie 1967 suprafața de 700 mp teren curți construcții și o casă de locuit, suprafață identificată de către expert în cursul judecării fondului de către prima instanță,proprietate învecinată la acea dată cu drumul la sud, cu la nord și cu CAP la est și vest". Din adeverința aflată la fila 53 dosar fond și eliberată de fostul Consiliu Popular al comunei rezultă că în anul 1976 aceasta figura la rolul agricol cu suprafața de 0,07 ha curți clădiri, o casă de locuit, precum și cu 0,15 ha vie și 0,24 ha livadă, fără a se menționa însă punctele unde se aflau aceste suprafețe de teren.
După 1990 apelanta figurează la rolul agricol cu suprafața de 0,14 ha intravilan și 0,07 ha curți clădiri.
Din adresa ner.856/12.03.2008 emisă de Primăria com. jud.V rezultă că în evidențele cadastrale apelanta figurează cu suprafața de 0,07 ha curți clădiri 10 pc.322 și cu 0,34 ha în 10 pc.323 din anul 1972 când s-a actualizat cărțile cadastrale, cele 2 terenuri fiind situate în extravilanul satului.
În aceeași adresă se precizează că anterior colectivizării fostă a fost înscrisă în registrul agricol vol.III pag.187 din anii 1961-1963 cu suprafața de 0,50 ha arabil în pct.Pădureni, din evidențe rezultând că apelanta numai deține teren în acest punct.
S-a mai precizat că apelanta, fiind Ť. individual, nu a făcut obiectul Legii nr.18/1991 cetățenii particulari fiind repuși de drept pe vechile amplasamente care au fost libere.
Deși s-a insistat de către instanță în a se preciza de către Primăria com. care sunt datele existente în evidențele acestei instituții cu privire la un eventual schimb de terenuri între apelantă și fostele autorități comuniste, nu s-a putut comunica de către aceasta nici un fel de date cu privire la această împrejurare.
Din depozițiile martorilor și rezultă că terenul a fost stăpânit de către apelantă și soțul acesteia, martorii precizând ca moment al intrării în stăpânire a acestui teren anii 1973-1974 și anul 1978, nici unul dintre martori nu a putut indica modul în care acest teren a intrat în stăpânirea apelantei, iar martorul și au precizat că anterior cooperativizării terenul a aparținut autorului reclamanților.
Potrivit disp.art. 1890 cod civil pentru a se dobândi un imobil prin uzucapiune este necesară împlinirea termenului de 30 de ani, fără ca cel ce invocă această prescripție să fie obligat a produce vreun titlul și fără să i se poată opune reaua credință.
În speță, nu s-a făcut dovada unei posesii utile din partea apelantei, toate probele administrate în cauză conducând la ideea că terenul a fost stăpânit anterior anului 1989 ca lot în folosință, neexistând date certe în sensul că ar fi fost vorba de un schimb între apelantă și fostul CAP cu privire la terenul în litigiu.
Mai mult, nu s-a făcut dovada nici cu privire la termenul de 30 de ani prev.de art.1890 cod civil pentru a opera uzucapiunea de lungă durată, cât timp titlul de proprietate al reclamanților nr.- a fost emis în ianuarie 2000 iar martorul audiat la solicitarea apelantei a arătat că aceasta a stăpânit terenul în litigiu din anii 1973,1974, această declarație fiind singura care se apropie de data susținută de apelantă respectiv anul 1972.
Având în vedere că în cauză nu s-a făcut dovada că reclamanta ar fi stăpânit terenul în litigiu ca posesor și nu ca detentor precar, instanța a constatat că este legală soluția primei instanțe de a admite acțiunea în revendicare formulată de reclamanți care au făcut dovada prin titlul de proprietate emis potrivit Legii nr.18/1991 cu privire la dreptul lor de proprietate.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta,considerând-o nelegală și netemeinică,deoarece a intrat în posesia terenului cu titlu și nu fără titlu și chiar reclamanții,în acțiunea de chemare în judecată,au arătat că stăpânește acest teren de la colectivizare,când deși autorii ei nu erau înscriși în CAP,au fost dislocați.
Prin urmare,a devenit proprietară prin uzucapiune,adică prin prescripția de lungă durată,astfel încât nici nu mai trebuie să dovedească buna credință,deși aceasta există și este recunoscută expres de reclamanți prin însăși acțiunea.
Cum reclamanții recunosc că a primit terenul acesta în schimbul celui ce era proprietatea autorului ei,rezultă că a operat și prescripție de 10-20 ani,pârâta fiind de bună credință.
Față de acestea a solicitat admiterea recursului și respingerea acțiunii ca nefondată.
Intimații reclamanți au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Recursul declarat nu poate fi primit.
Pârâta s-a apărat în sensul că folosește terenul în calitate de proprietară,public,continuu,din momentul cooperativizării.
Această susținere însă nu a fost dovedită nici cu actele depuse și nici cu martorii propuși.
Curtea,constată că nici reclamanții nu au recunoscut că momentul posesiei este de la cooperativizare,ci au susținut că ulterior,pârâta a fost dislocată de către CAP și i s-a dat terenul lor; nici martorii audiați la cererea pârâtei nu au confirmat susținerea recurentei,ci au arătat că aceasta folosește terenul de prin anii 1973-1974 fără a ști cu ce titlu,iar din actele emise de Primărie reiese că pârâta nu mai apare cu suprafața de 500o mp în pct.Pădureni din anul 1972.
Mai mult decât atât,în primul ciclu de judecată,aceeași instanță de recurs a reținut că pârâta a intrat în posesia terenului prin anii 1975-1976 și s-a trimis cauza spre rejudecare pentru a se stabili cu ce titlu a fost folosit acest teren: ca lot în folosință sau ca urmare a unui schimb.
Așadar,reținându-se că posesia terenului,indiferent cu ce titlu,a început de prin anii 1975-1976,termenul de prescripție achizitivă de 30 ani nu s-a împlinit,cu atât mai mult cu cât în anul 2000 s-a emis titlul de proprietate pe numele moștenitorilor reclamanți,ceea ce reprezintă o tulburare de drept și o întrerupere a cursului prescripției achizitive.
Cu privire la titlul posesiei,Tribunalul a apreciat că pârâta l-a primit ca lot în folosință.
Această decizie însă,este contestată de către recurenta pârâtă și Curtea apreciază că,într-adevăr din nici o probă de la dosar nu rezultă această destinație a terenului.Pârâta a susținut și s-a dovedit atât cu actele emise de Primărie cât și cu recunoașterea reclamanților,că aceasta era Ť. individual și astfel nu putea primi lot în folosință de la fostul CAP.Dar chiar dacă s-ar fi reținut apărarea pârâtei privind schimbul de teren,tot nu operează prescripția achizitivă nici de lungă durată(pentru că nu s-a împlinit termenul de 30 ani) și nici prescripția de 10-20 ani,pentru că în acest din urmă caz se impune existența unui just titlu,ceea ce nu există în cauză.
Pentru toate aceste considerente,recursul de față nu poate fi admis.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta, domiciliată în com.sat,jud.V,împotriva deciziei civile nr.176 din 12 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în contradictoriu cu intimații, având ca obiect revendicare imobiliară.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 09 Ianuarie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - | Judecător, |
Grefier, - - |
: - -/12.01.2009
: /14.01.2009
2 ex.
FOND:
APEL: -
Președinte:Anica IoanJudecători:Anica Ioan, Simona Bacșin, Luminița Șolea
