Obligație de a face. Decizia 712/2008. Curtea de Apel Galati

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL GALAȚI

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR.712/

Ședința publică din 03 dec.2008

PREȘEDINTE: Anica Ioan

JUDECĂTOR 2: Luminița Șolea

JUDECĂTOR 3: Simona Bacșin

Grefier - - -

-.-.-.-.-.-.-.-.

La ordine fiind soluționarea recursului civil declarat de reclamanta, cu domiciliul în A, Bloc 13,.17 jud.V împotriva deciziei civile nr.198/03.07.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul civil nr-.

La apelul nominal a răspuns intimatul, personal, lipsă fiind recurenta-reclamant și intimații, Primăria municipiului

Procedura completă.

S-a făcut referatul cauzei, în sensul că prin serviciul registratură s-a depus chitanța nr.-/26.11.2008 cu care face dovada achitării taxei de timbru în sumă de 10 lei și un timbru judiciar de 0,15 lei, se solicită judecarea și în lipsă, după care;

Intimatul depune întâmpinare la care se află anexate un tabel nominal cu locatarii blocurilor ce nu sunt de acord cu extinderea magazinului aparținând - și două fotografii. De asemenea mai depune din partea intimatei Primăria mun.A un plic pentru instanță.

Curtea din verificări constată că în plicul de la Primăria mun.A se află adresa nr.11659/25 nov.2008, un certificat fiscal nr.10087/25.11.2008 precum și o situație din data de 25.11.2008 privind pe -.

Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.

Intimatul având cuvântul solicită respingerea recursului ca nefondat și să se mențină ca temeinice și legale hotărârile pronunțate de instanțele de fond și de apel. Corect au reținut instanțele din probele administrate în cauză că ulterior încheierii contractului de concesiune prin care Primăria mun.A i-a concesionat recurentei suprafața de 24 mp. s-a încheiat actul adițional în care se face mențiunea expresă că s-a constatat că suprafața reală ocupată este de 39,8 mp. în loc de 24 mp. cât a fost concesionat inițial. Prin urmare, se face referire la suprafața deja ocupată de recurentă și nicidecum la o altă suprafață de teren. Intimatul are o magazie în suprafață de 10-12 mp care de fapt este un magazin cu produse.

S-a prezentat în instanță numitul, care se legitimează cu CI. Seria - nr.- CNP - și precizează că nu figurează ca parte în proces, dar a cumpărat de la intimatul magazia acestuia, după soluționarea cauzei. Solicită respingerea recursului.

Curtea rămâne în pronunțare.

CURTEA

Asupra recursului civil de față;

Prin cererea înregistrată la Judecătoria Adjud la nr- reclamanta -, prin reprezentant, a chemat în judecată pe pârâții Primăria mun. A, cu domiciliul în A, str. -,.13,.7, jud. V si cu domiciliul în A, str. -,.13,.1, jud. V, pentru obligație de a face, în sensul de a fi obligați pârâții să își ridice construcțiile aflate pe terenul concesionat de reclamantă de la Primăria

In motivarea acțiunii a arătat reclamanta că în 2005 închiriat de la Primăria A suprafața de 24 mp teren ce aparține domeniului public, situată în A, str.-, zona.13, conform contractului de închiriere nr.8/10.08.2005, în vederea ridicării unei construcții din metal și sticlă, destinată activităților comerciale.

La data de 15.12.2006 a luat în concesiune această suprafață pe un termen de 10 ani, conform contractului de concesiune nr. 35/2006, iar la data de 15.05.2007 a încheiat cu concesionara Primaria A și un act adițional pentru o suprafață totală de 39,8 mp, întrucât dorea să își extindă spațiul comercial.

Deși în contractul de concesiune există o clauză potrivit căreia concedentul are obligația de a-i preda terenul liber de orice sarcini, pârâta Primăria A nu a respectat această obligație, astfel ca ceilalți doi pârâți îi ocupă terenul concesionat cu magaziile care și le-au construit.

In dovedire a înțeles să se folosească de proba cu acte.

Pârâta Primăria Aaf ormulat întâmpinare în cauză prin care a solicitat respingerea acțiunii pe motiv că actul adițional este lovit de nulitate întrucât încheierea acestuia s-a făcut fără a se face o verificare la fața locului a situației de fapt, actul fiind făcut la cererea reclamantei care avea cunostință de situația terenului.

Astfel, reclamanta nu a fost de bună credință, iar actul adițional a fost întocmit cu încălcarea disp. art.948 civ. pârâta semnând actul ca urmare a angajamentului care și l-a luat reclamanta de a despăgubi pe proprietarii magaziilor.

Prin sentința civilă nr.70 din 23.01.2008 Judecătoria Adjuda respins acțiunea ca nefondată. S-a reținut că reclamanta nu a făcut dovada că nu deține întreaga suprafață concesionată că actul adițional a fost încheiat doar în baza susținerilor reclamantei fără o verificare în teren și că pârâții sunt constructori de bună credință întrucât ei au construit cu acordul primăriei înainte de concesionarea terenului către reclamantă.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta - criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică pe motiv că sentința nu este motivată, că pârâta nu poate să-și invoce propria culpă, că nulitatea unui act juridic se pronunță de instanță în cazurile prevăzute de dispozițiile legale.

A mai arătat că instanța nu a dat dovadă de rol activ în sensul că se impunea efectuarea unei expertize tehnice de identificare și măsurare a terenului în litigiu.

Prin decizia civilă nr.198/2008 a Tribunalului Vranceaa respins ca nefondat apelul reținându-se următoarele:

Rezultă din probele administrate că ulterior încheierii contractului de concesiune din 15.12.2006 prin care Primăria A i-a concesionat reclamantei suprafața de 24 mp s-a încheiat actul adițional din 15.05.2007 în care se face mențiunea expresă că,s-a constatat că suprafața reală ocupată este de 39,8 mp în loc de 24 mp cât a fost concesionat inițial".

Prin urmare, se face referire la suprafața deja ocupată de reclamantă și nicidecum la o altă suprafață de teren.

În aceste condiții, rezultă că suprafața în plus față de 24 mp la care se referă actul adițional nu este suprafața de teren pe care se află magaziile pârâților întrucât așa cum rezultă din actele dosarului și recunoașterea Primăriei A magaziile sunt construite încă din 1995, deci anterior concesionării terenului către reclamantă. În consecință, la data încheierii actului adițional reclamanta nu stăpânea în fapt terenul pe care se află magaziile celor doi pârâți persoane fizice.

Este adevărat că pârâta care a arătat că a încheiat actul adițional fără a face măsurători exacte nu poate să-și invoce propria culpă, că nulitatea unui act juridic se pronunță de instanță ca de altfel și rezilierea și că adresa nr.8848/2008 a pârâtei Primăria A prin care făcea cunoscut reclamantei rezilierea actului adițional nu ține loc de hotărâre judecătorească de reziliere.

Având în vedere situația de fapt și cele menționate în actul adițional nu se poate reține că reclamanta ar avea un titlu de proprietate pentru terenul pe care se află cele două magazii.

Impotriva deciziei civile nr.198/2008 a Tribunalului Vranceaa declarat recurs reclamanta invocând nelegalitatea hotărârii atâta vreme cât acel contract este în vigoare și-și achită cu regularitate obligațiile ce sunt în sarcina sa.

Consideră că intimata își invoca propria culpă afirmând că la data încheierii contractului în litigiu suprafața de teren nu a fost măsurată. e și susținerea instanței că o expertiză tehnică nu este pertinentă în cauză.

Examinând actele și lucrările dosarului se constată că prezentul recurs nu este fondat.

In 15.12.2006 s-a încheiat între recurentă și intimata Primăria A un contract de concesiune a 24 mp. teren situat în A, str.-, zona Bloc 13, pentru o perioadă de 10 ani.

In 15.05.2007 se încheie un act adițional la contractul mai sus menționat prin care s-a precizat că de fapt suprafața terenului concesionat e de 39,8 mp. în loc de 24 mp. cât s-a trecut în contract.

In preambulul actului adițional se menționează că acest act s-a întocmit ca urmare a cererii d-nei și a măsurătorilor efectuate la fața locului, măsurători din care rezultă că suprafața reală ocupată era de 39,8 mp.

Prin prezenta acțiune se pretinde obligarea pârâților de a-și ridica construcțiile ce se află pe terenul concesionat așa cum e stipulat în contract la capitolul "Obligațiile concendentului".

Așa cum au reținut și instanțele anterioare recurenta a obținut modificarea suprafeței de teren concesionată în baza susținerii acesteia că de fapt folosea la data încheierii actului adițional 39,8 mp. în loc de 24 mp.

Cauzamodificării operate prin actul adițional a fost acest fapt.

Cum prin prezenta acțiune se pretinde eliberarea diferenței de teren pentru a-l putea ocupa se observă lesne că la încheierea actului adițional cauza a fost falsă, fapt ce atrage nulitatea actului adițional.

Ca atare, pretențiilor derivând din actul adițional nu li se poate da curs, iar o expertiză tehnică nu era necesară în cauză. Faptul că achită o taxă corespunzătoare unei suprafețe de 39,8 mp. în loc de 24 mp. în drept poartă denumirea de "plată nedatorată".

Față de considerentele de mai sus, prin prisma disp.art.312 alin.1 teza II Cod procedură civilă urmează a se respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursulcivil declarat de reclamanta, cu domiciliul în A, Bloc 13,.17 jud.V împotriva deciziei civile nr.198/03.07.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul civil nr-.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 03 dec.2008.

Președinte, Judecător, Judecător,

- - - - - -

Grefier,

- -

Red.LȘ-05.01.2009

Dact.MH-08.01.2009/2 ex.

Fond:

Apel: -

Președinte:Anica Ioan
Judecători:Anica Ioan, Luminița Șolea, Simona Bacșin

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Obligație de a face. Decizia 712/2008. Curtea de Apel Galati