Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 165/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE CIVILA NR.165/
Ședința publică de la 04 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Ganea
JUDECĂTOR 2: Vanghelița Tase
JUDECĂTOR 3: Răzvan Anghel
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul civil declarat de recurentii-pârâți și -cu domiciliul în,- judet C- împotriva deciziei civile nr.789 din 15.12.2008 a Tribunalului Constanța,în contradictoriu cu intimata-reclamantă ACADEMIA NAȚIONALĂ DE EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT, B,sector 6,str.- - nr.140 și intimații-pârâți și, - cu domiciliul în Nord,- judetul Constanta, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenții-pârâți personal și asistați de avocat G conform împuternicirii avocatiale nr.2/23.01.2009 depusă la dosar, lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită conform art.87 Cod pr.civilă.
După referatul grefierului de ședință;
Instanța luând act că nu mai sunt alte cereri prealabile ori înscrisuri de depus la dosar, fiind lămurită asupra cauzei, în conformitate cu art.150 Cod pr.civilă declară dezbaterile închise, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul părților.
Apărătorul recurenților-pârâți își întemeiază recursul pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod pr.civilă.Consideră decizia recurată nelegală, aceasta prejudiciind grav interesele și drepturile recurentilor în raport de dispozițiile OUG nr.40/1999 și Legii nr.241/2001 care prevăd măsuri pentru stabilirea chiriilor asupra locuințelor retrocedate și protecția chiriașilor.Solicită trimiterea dosarului spre rejudecare pentru a se face contraexpertiză contabilă, deoarece s-au aplicat indici de inflație ce nu se regăsesc în nici un act normativ.
Solicită să se aibă în vedere următoarele aspecte de drept care impun efectuarea unei contraexpertize contabile în cadrul rejudecării:
Un prim argument în susținerea cererii privind necesitatea efectuării unei contraexpertize contabile este chiar regimul juridic al raportului dintre recurenti și intimata față de disp.art.6,10 și 11 din OUG nr.40/1999 în ref.la Legea nr.241/2001.Precizează că sunt de acord cu plata unei chirii, dar să se stabilească legal,fără aplicarea unor indicatori care să fie sancționați pecuniar.
Al doilea argument privind necesitatea efectuării contraexpertizei este modul arbitrar în care expertul a aplicat la sumele rezultate rata anuală de inflație - 2000 - rata de inflatie 45m7%; 2001 - rata de inflație 34,5% și anul 2002 -22,5%.Experta a aplicat un indice de 2,5% pentru toate tipurile de suprafețe considerând că imobilul se află în zona centrală A fără nici un document în acest sens, de la administrația locală.
Un alt argument care evidentiază necesitatea unei contraexpertize contabile este acela cu trimitere la obiectivul 2al raportului de expertiză contabilă unde se stabileste chiria de piată liberă pentru imobilul în litigiu de 200 Euro/lună. nu au fost protejați de Legea nr.241/2001.
În subsidiar,solicită excluderea din cadrul sumei datorate a coeficientului de 2,5% pentru zona A și să aplicați suplimentul de expertiză contabilă ce stabileste doar suma de 14.736,13 RON cu titlu de lipsă de folosință;să excludeti anexele edificate fără autorizație după 1990, respectiv magazia și garajul și excluderea de la plată a terenului -curte de 249 mp. Aceste anexe nu sunt nominalizate în contractul de închiriere. Solicită modificarea deciziei recurate în sensul obligării recurentilor la plata către intimată a sumei de 11.434,98 RON conform suplimentului la raportul de expertiză
În concluzie solicită admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea spre rejudecare,cu cheltuieli de judecată.
Instanța rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința civilă nr.3200/5.04.2006 Judecătoria Constanțaa admis în parte acțiunea formulată de reclamanta Academia Națională de Educație Fizică și Sport în contradictoriu cu pârâții, și, a obligat pârâții la plata către reclamantă a sumei de 3699,3090 lei reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a imobilului situat în orașul,-, jud. C, aferentă perioadei 1.07.2001-30.09.2005 și a respins ca nefondat capătul de cerere privind evacuarea pârâților din spațiul locativ menționat.
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat instanței să dispună evaluarea pârâților din spațiul locativ pe care îl ocupă, obligarea pârâților la plata dreptului de creanță în cuantum de 50.000.000 lei vechi constând în contravaloarea lipsei de folosință a imobilului începând cu data de 30.06.2001 și în continuare și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii reclamanta, a arătat că prin sentința civilă nr.2413/15.03.1995 pronunțată de Judecătoria sector 6 B în dosarul nr.9094/1994 a dobândit dreptul de proprietate asupra Complexului universitar sportiv situat în orașul,-, compus din teren și clădiri, incluzând și clădirea ocupată de pârâți pe latura din str. - a complexului, folosită anterior cu destinația de cabinet medical. Imobilul ocupat de pârâți a fost închiriat acestora de fostul conform contractului nr.193/30.03.1989 și predat reclamantei prin procesul-verbal nr.1349/ 11.09.1997.
S-a mai arătat că pârâții folosesc în realitate un spațiu suplimentar cu mult mai mare, respectiv o magazie, un garaj transformat în vulcanizare auto și o grădină în suprafață de 249 mp, pentru care nu au deținut niciodată un temei legal.
Prin decizia nr.2133/14.11.2000 Tribunalul Constanțaa constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr.117/5.06.1997 încheiat cu pârâții de către fostul cu privire la acest imobil, ulterior însă pârâții au refuzat să achite contravaloarea lipsei de folosință pentru spațiul pe care îl ocupă și dau în continuare dovadă de rea-credință în raporturile cu proprietarul
Totodată, s-a insistat asupra faptului că imobilul a fost construit din fondurile proprii ale reclamantei, acesta fiindu-i necesar pentru satisfacerea și realizarea procesului de învățământ universitar sportiv.
S-au invocat în drept disp. art.1430, 1453, 992 și 998 Cod civil, disp. nr.OUG40/1999 și ale nr.OUG8/2004.
Prin întâmpinare, pârâții au invocat excepția autorității de lucru judecat, iar pe fond au solicitat respingerea acțiunii ca nefondată. Au susținut că este în vigoare încă contractul de închiriere inițial încheiat în anul 1989, întrucât reclamanta nu a respectat disp. art.10, 11 și 14 al. 3 din nr.OUG40/1999. Privitor la capătul de cerere având ca obiect pretenții, a considerat că sumele pe care le poate cere reclamanta nu pot fi altele decât chiria stipulată în contractul de închiriere nr.193/1989, la care să se adauge indicele de inflație, susținând și faptul că plătesc deja reclamantei suma de 3.000.000 lei vechi/lună cu titlu de chirie.
Prin încheierea din 21.01.2005 instanța a respins excepția autorității de lucru judecat, considerând că între litigiul soluționat prin sentința Judecătoriei Constanța nr.2221/1999, definitivă și irevocabilă, și prezentul litigiu există doar identitate de obiect și părți, fără a exista însă și identitate de cauză.
La cererea părților, a fost administrată proba cu înscrisuri, cu interogatoriu și cu expertiză tehnică contabilă.
În considerentele hotărârii, instanța a reținut că prin contractul de închiriere înregistrat sub nr.193/30.03.1989, locatorul a închiriat locatarei imobilul situat în orașul nord,-, destinația imobilului fiind aceea de locuință compusă din 3 camere, bucătărie, culoar, vestibul și WC, astfel cum rezultă din anexa 1 la contractul de închiriere.
Prin contractul de vânzare-cumpărare nr.117/5.06.1997 SC 96 înstrăinat imobilul către cumpărătorii și, însă prin decizia Tribunalului Constanța nr.1734/2000, irevocabilă prin decizia Curții de APEL CONSTANȚA nr.782/23.04.2001, s-a constatat nulitatea acestui contract pentru cauză ilicită.Ca urmare a retroactivității efectelor nulității actului juridic, pârâții din prezenta cauză au redobândit calitatea de chiriași ai imobilului.
În procesul-verbal din 11.09.1997, procedându-se la predarea imobilului către reclamantă, s-a menționat că imobilul are destinația de locuință și este ocupat de familia și, aducându-se la cunoștința proprietarului că în conformitate cu prevederile Legii nr.17/1994 contractul de închiriere este prelungit de drept pentru o perioadă de 5 ani.
În aceste condiții, devin incidente disp. art.10 din nr.OUG40/1999 conform cărora, în vederea încheierii noului contract de închiriere, proprietarul va notifica chiriașului sau fostului chiriaș, prin executorul judecătoresc, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, data și locul întâlnirii. În situația nerespectării acestor dispoziții, art.11 al.1 prevede că intervine prelungirea de drept a contractului de închiriere anterior, până la încheierea unui nou contract de închiriere, iar neplata chiriei până la încheierea noului contract de închiriere nu poate fi invocată de proprietar ca motiv de evacuare a chiriașului sau a fostului chiriaș.
S-a reținut de prima instanță că reclamanta nu a făcut dovada notificării pârâților în vederea încheierii noului contract de închiriere, în condițiile prevăzute de lege, aspect recunoscut la interogatoriu, astfel că a operat prelungirea de drept a contractului de închiriere încheiat anterior nr.193/30.03.1989.
Chiar și în situația în care reclamanta nu ar fi dorit încheierea unui nou contract pe motiv că spațiul îi era necesar pentru realizarea procesului de învățământ universitar sportiv, subzistă obligația proprietarului de a-l notifica pe chiriaș, potrivit art.14 al.3 din nr.OUG40/1999.
Prin urmare, reținând că pârâții justifică un titlu locativ pentru imobilul în cauză, a respins capătul de cerere privind evacuarea acestora.
În ceea ce privește cererea de obligare la plata contravalorii lipsei de folosință, instanța a obligat pârâții la plata sumei de 3699,3090 lei aferentă perioadei 1.07.2001-30.09.2005 și calculată conform nr.OUG40/1999, astfel cum a fost stabilită prin completarea la raportul de expertiză contabilă, reținând totodată că pentru spațiile ce exced contractului de închiriere reclamanta nu a făcut dovada că acestea sunt folosite de către pârâți.
Împotriva acestei hotărâri, reclamanta a declarat în termen legal apel.
În motivare, a susținut că instanța a pronunțat o hotărâre nelegală prin aceea că a respins capătul de cerere având ca obiect evacuarea intimaților pârâți din imobil, fără a arăta motivele avute în vedere și ignorând motivele invocate de reclamantă, respectiv: lipsa titlului locativ, reaua credință a intimaților, caracterul necesar al imobilului pentru satisfacerea și realizarea procesului de învățământ, respectiv redarea destinației de cabinet medical anterioară preluării abuzive a imobilului de către stat.
În mod greșit instanța motivează că imobilul a fost prevăzut în procesul-verbal de predare-primire către reclamantă ca având destinația de locuință și că, după constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare, a operat în privința pârâților redobândirea calității de chiriași. Imobilul a avut destinația de cabinet medical pentru studenții și cadrele didactice, destinația de locuință fiindu-i dată de către fostul ce a închiriat spațiul către mama pârâtului în anul 1974, fiind preluat apoi de către pârâți prin schimbul de locuință intervenit în anul 1989.
Potrivit art.1 din nr.OUG40/1999, numai contractele de închiriere privind suprafețele locative cu destinația de locuință sunt prelungite sau reînnoite conform Legii nr.17/1994, dispoziție preluată în art.2 din nr.OUG40/1999, ori imobilul în cauză nu avea destinația de locuință.
De asemenea, în mod greșit s-a reținut incidența disp. art.10 și 11 al.1 din nr.OUG40/1999 care privesc imobilele ce aparțin fondului proprietății de stat, ori spațiul în discuție a fost construit din fonduri proprii ale reclamantei, fără subvenții de la bugetul statului.
Referitor la contravaloarea lipsei de folosință, s-a susținut de către apelantă că hotărârea cuprinde motive contradictorii, deoarece creanța acordată, aferentă unui interval de timp de 5 ani, este mai mică decât creanța de 76.792.653 lei vechi stabilită de instanță pentru perioada 11.09.1997-6.03.2001 printr-o hotărâre judecătorească în curs de executare.
În mod arbitrar instanța a înlăturat calculul expertizei în sumă de 972.966.000 lei vechi pentru lipsa de folosință a spațiului suplimentar celui prevăzut în contractul de închiriere, reținând că reclamanta nu a făcut dovada folosirii acestui spațiu de către pârâți, deși chiar pârâții au recunoscut la interogatoriu că îl folosesc. A fost înlăturată nelegal și varianta din expertiză privind negocierea creanței, contrar dreptului proprietarului de a aprecia contravaloarea obligațiilor locative și contrar disp. art.32 al.1 și 2 din nr.OUG40/1999.
Intimații dreptul de creanță al reclamantei pentru folosința spațiului, însă neîncheierea de către proprietar a contractului de închiriere nu este sancționată de OUG nr.40/1999 cu decăderea din dreptul de a solicita plata lipsei de folosință a imobilului.Pe de altă parte, intimații induc în eroare instanța afirmând că achită totuși suma de 3.000.000 lei, aceasta reprezentând în realitate suma stabilită lunar pentru datoria acumulată în intervalul 1997-2001.
Hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină atunci când respinge complet cheltuielile de judecată, solicitate expres atât în acțiune, cât și în concluziile scrise, acestea neputând fi compensate.
A invocat în drept disp. art.304 pct.7,8 și 9 din Codul d e pr. civilă.
Intimații au solicitat prin întâmpinare respingerea apelului ca nefondat, formulând punctual apărări asupra motivelor de apel. Susținerile apelantei privind nemotivarea hotărârii sunt pur formale, instanța de fond analizând pe larg situația și făcând trimitere la probele aflate la dosarul cauzei. Imobilul în litigiu reprezintă o locuință, iar singurul act depus de apelantă este o schiță de dată recentă pe care aceasta a scris "dispensar" și care nu este atașată vreunui act oficial (de proprietate sau fișa matricolă a imobilului).În consecință, dispozițiile aplicabile sunt cele ale nr.OUG40/1999, pentru aceleași considerente ca în hotărârea de față fiind respinsă o altă acțiune a reclamantei în evacuarea pârâților.
Garajul nu este cuprins în fișa locativă a imobilului, fiind edificat de, astfel că în mod corect instanța nu a obligat pârâții la chirie pentru garaj. Suplimentul la raportul de expertiză contabilă a calculat corect chiria în baza nr.OUG40/1999 și nu a fost contestat de apelantă, neputându-se admite a se calcula chiria în baza Legii concurenței nr.21/1996, mai ales că apelanta recunoaște că nu i-a convocat în vederea renegocierii chiriei.
S-a susținut că este nefondat și aspectul referitor la cheltuielile de judecată, acestea fiind acordate în limita admiterii pretențiilor reclamantei.
Părțile au depus în dosarul de apel următoarele înscrisuri: proces-verbal de predare-primire dintre 96 și B din 11.09.1997, adresa Proiect C nr.1559/26.08.1998 și nr.1979/12.05.1995, certificat de atestare fiscală nr.6140/12.08.1998, extras din anexa la Decretul nr.-, adeverința nr.3897/25.10.2006 emisă de Spitalul Clinic de Recuperare Nord, notificarea nr.43/1.02.2007 și nr.288/1.02.2007, declarație pentru obținerea carnetului de muncă, fișă de angajare și decizie de încadrare nr.704/1966, fișă de pensie din 30.01.1984, decizia nr.77442/12.04.1984, adeverința nr.2241/24.11.2006 emisă de CN. Administrația C, adeverințe de venituri, alte înscrisuri.
De asemenea, s-a administrat proba cu interogatoriu și proba cu expertiză tehnică judiciară contabilă.
Soluționând pe fond cauza, Tribunalul Constanțaa pronunțat decizia civilă nr. 789 din 15.12.2008 prin care a admis apelul promovat de reclamanta Academia Națională de Educație Fizică și Sport împotriva sentinței civile nr. 3200 din 5.04.2006, în contradictoriu cu pârâții, și.
A fost schimbată în parte sentința apelată în sensul că:
A fost admisă în parte acțiunea față de pârâții și.
Au fost obligați pârâții și la plata sumei de 47.211,747 lei reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a imobilului situat în orașul,-, jud. C, calculată pentru perioada 1.07.2001 - 1.07.2007 și în continuare până în luna februarie 2008.
A fost respins ca rămas fără obiect capătul de cerere privind evacuarea pârâților din imobil.
A fost respinsă ca nefondată acțiunea față de pârâtele și.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că pârâții ocupau cu contract de închiriere imobilul în litigiu, încheiat la 30.03.1990 și ulterior prelungit în baza Legii nr. 17/1994 până la data de 13.04.1999. La data de 11.09.1997 în baza procesului-verbal s-a restituit imobilul apelantei.
Conform art. 10 din nr.OUG 40/1999 reclamanta avea obligația să-i notifice pe pârâți în vederea încheierii noului contract de închiriere, urmare a desființării contractului de vânzare-cumpărare încheiat în baza Legii nr. 112/1995 cu aceștia din urmă. Întrucât reclamanta nu s-a conformat dispozițiilor legale mai sus menționate, contractul s-a prelungit de drept.
Întrucât intimații pârâți au părăsit imobilul de bunăvoie, instanța de apel a respins acțiunea în evacuare ca fiind rămasă fără obiect.
În ceea ce privește lipsa de folosință a imobilului independent de nerespectarea dispozițiilor legale referitoare la încheierea contractelor de închiriere de către proprietar, pârâții datorează plata acestei creanțe la care se adaugă lipsa de folosință și pentru spațiul excedentar (garaj, marchiză și teren aferent).
La stabilirea calculului chiriei nu s-a avut în vedere chiria de pe piața liberă ci reperele prevăzute în OUG40/1999, cu un coeficient de 2,5% ( art. 26 al.2 din OUG40/1999) și indicii corespunzători inflației, aferenți perioadei 1-07-2001 - 1.07.2007.
În raport de cele reținute mai sus, instanța de apel a stabilit că pârâții datorează suma de 47.211,747 lei, precum și în continuare până în luna februarie 2008 când pârâții au părăsit imobilul.
În termen legal, împotriva deciziei civile nr. 789 din 15.12.2008, pronunțată de Tribunalul Constanța, au declarat recurs pârâții și, ca fiind nelegală și netemeinică.
Motivează recursul arătând că solicită efectuarea unei noi expertize contabile pentru a stabili corect suma pe care o au de plătit recurenții către intimată.
Au susținut necesitatea efectuării unei noi expertize pentru următoarele considerente:
1.Întrucât intimata-reclamantă nu s-a conformat dispozițiilor OUG nr.40/1999 rap.la Legea nr.241/2001,în sensul că nu a încheiat un nou contract de închiriere cu pârâții, din culpa sa,la stabilirea creanței, nu se va avea în vedere indicii de inflație, pe perioada solicitată.
2. de inflație aplicați la sumele datorate pe fiecare an în parte, nu au suport în vreun act normativ (pe anul 2000 rata de inflație a fost de 45,7%;în 2001 de 34,5%; 2002 de 22,5%.
3.Experta a încălcat flagrant,obiectivul expertizei, respectiv perioada ce trebuia verificată,incluzând arbitrar și anul 2000, în această perioadă.
4.Experta în mod arbitrar a aplicat un indice de 2,5% pentru toate tipurile de suprafete,luând în considerare că imobilul se află în zona centrală A, fără a avea vreun suport legal.
5.Un alt argument care evidențiază necesitatea efectuării unei noi expertize contabile este acela că experta a stabilit chiria pentru imobilul în litigiu,luând în calcul chiria pe piața liberă,ori nr.OUG40/1999 prevede un alt mod de calcul pentru stabilirea acestei chirii.
În raport de argumentele mai sus menționate, recurenții au solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea efectuării unei noi expertize contabile.
În subsidiar au solicitat admiterea recursului,modificării în parte a deciziei recurate, în sensul excluderii din cadrul sumei datorate a coeficientului de 2,5%; anexelor edificate de către recurenți și a lipsei de folosință pentru terenul în suprafață de 249m.
p.Analizând decizia recurată în baza motivelor de recurs invocate, curtea constată că recursul este fondat pentru următoarele:
Recurenții au ocupat în baza contractului de închiriere încheiat la 30 martie 1989 imobilul în litigiu.
Acest contract a fost prelungit în baza Legii nr.17/1994 până la data de 18 aprilie 1999.
În baza procesului încheiat la data de 11 septembrie 1997 s-a dispus restituirea imobilului către intimata-reclamantă cu condiția respectării nr.OUG40/1999, avându-se în vedere că, acel contract de vânzare-cumpărare încheiat cu chiriașii în baza Legii nr.112/1995 a fost desființat.
Conform dispozițiilor art.6 și 10 din nr.OUG40/1999 reclamanta-intimată trebuia să-i notifice pe chiriașii pârâți în vederea încheierii unui nou contract de închiriere cu noul proprietar.
Întrucât reclamanta-intimată nu s-a conformat dispozițiilor legale mai sus menționate, contractul a fost prelungit de drept, reținându-se culpa în neîncheierea acestui contract, iar chiria în această situație se calculează tot potrivit dispozițiilor legale prevăzute la.OUG nr.40/1999.
Pentru stabilirea lipsei de folosință a imobilului, în cauză s-a administrat proba cu expertiză contabilă care prezintă următoarele carențe:
Este adevărat că neîncheierea contractului de închiriere s-a datorat culpei exclusive a reclamantei-intimate, dar aceasta nu-i exonerează pe pârâții-intimați de la obligația de a-i plăti o anumită sumă de bani pe perioada solicitată reprezentând lipsa de folosință a imobilului, adică a chiriei datorate pentru spațiul folosit.
La calcularea chiriei experta face vorbire că aplică dispozițiile legale prevăzute de art.26și 27 din nr.OUG40/1999,privind tariful de bază lunar chiriei, dar acesta nu este aplicat corespunzător destinației fiecărei suprafețe. De asemenea, nu este indicat actul normativ în baza căruia a aplicat rata inflației pe fiecare an în parte pe perioada solicitată, așa cum prevăd dispozițiile art.27(2) din nr.OUG40/1999 "tariful de bază lunar al chiriei (lei/2) se actualizează în funcție de rata anuală a inflației, prin Hotărârea Guvernului,până la data de 31 ianuarie a fiecărui an".
Nu s-a ținut cont că unele anexe au fost construite de către recurenți, obligându-i pe aceștia la plata chiriei pe perioada solicitată.
Experta i-a obligat pe recurenți la lipsa de folosință a imobilului și pe anul 2000 deși intimata-reclamantă nu a solicitat pentru această perioadă.
Cele menționate mai sus impun necesitatea efectuării unei expertize contabile pentru a stabili lipsa de folosință a imobilului ținând cont de prevederile nr.OUG40/1999.
Pentru considerentele expuse, curtea în baza art.312 Cod pr.civilă va admite recursul, va casa decizia recurată cu trimiterea spre rejudecare la Tribunalul Constanța pentru completarea probatoriului în sensul administrării probei cu o nouă expertiză contabilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul civil declarat de recurentii-pârâți și -cu domiciliul în,- judet C- împotriva deciziei civile nr.789 din 15.12.2008 a Tribunalului Constanța,în contradictoriu cu intimata-reclamantă ACADEMIA NAȚIONALĂ DE EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT, B,sector 6,str.- - nr.140 și intimații-pârâți și, - cu domiciliul în Nord,- judetul Constanta.
Casează decizia recurată și trimite cauza la Tribunalul Constanța spre rejudecare pentru completarea probatoriului.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,astăzi 04.05.2009.
Președinte Judecători
- - - -
- -
Grefier
- -
Jud.fond:
Jud.apel:;
Red.dec.jud./04.06.2009
Tehnored.gref./04.06.2009
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Către,
TRIBUNALUL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ
Vă trimitem dosarul nr- privind recursul civil declarat de recurentii-pârâți și -cu domiciliul în,- judet C- împotriva deciziei civile nr.789 din 15.12.2008 a Tribunalului Constanța,în contradictoriu cu intimata-reclamantă ACADEMIA NAȚIONALĂ DE EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT, B,sector 6,str.- - nr.140 și intimații-pârâți și, - cu domiciliul în Nord,- judetul Constanta, având ca obiect pretenții.
Curtea de APEL CONSTANȚA prin decizia civilă nr.165/C din 04.05.2009 a admis recursul civil declarat de recurentii-pârâți și împotriva deciziei civile nr.789 din 15.12.2008 a Tribunalului Constanța,în contradictoriu cu intimata-reclamantă ACADEMIA NAȚIONALĂ DE EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT, și intimații-pârâți și .
S-a casat decizia recurată și trimite cauza la Tribunalul Constanța spre rejudecare pentru completarea probatoriului.
Sunt atașate la dosarul nr- al Curții de APEL CONSTANȚA, dosarul nr- (3370/2006) al Tribunalului Constanța și dosarul nr.8103/2004 al Judecătoriei Constanța.
Președinte de complet
- - Grefier
- -
Președinte:Mihaela GaneaJudecători:Mihaela Ganea, Vanghelița Tase, Răzvan Anghel
