Anulare act. Decizia 166/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE CIVILĂ NR.166/
Ședința publică de la 04 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Ganea
JUDECĂTOR 2: Vanghelița Tase
JUDECĂTOR 3: Răzvan Anghel
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul civil declarat de recurentul-reclamant -comuna 2 Mai, judet Constanta - împotriva deciziei civile nr.677 din 24 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Constanta, în contradictoriu cu intimatul-pârât, -comuna 2 Mai, judet Constanta, având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru recurentul-reclamant avocat conform împuternicirii avocatiale seria - nr.44064 din 16.02.2009 depusă la dosar, lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită conform art.87 și urm.Cod pr.civilă.
După referatul grefierului de ședință;
Apărătorul recurentului-reclamant complinește lipsa de semnătură de pe cererea de recurs.
Depune la dosar taxa judiciară de timbru conform chitantei serie/NR CT - PJ și timbru judiciar în cuantum de 0,15 lei.
Instanța luând act că nu mai sunt alte cereri prealabile ori înscrisuri de depus la dosar, fiind lămurită asupra cauzei, în conformitate cu art.150 Cod pr.civilă declară dezbaterile închise, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul părților.
Apărătorul recurentului-reclamant având cuvântul,consideră decizia civilă a tribunalului și sentința civilă a judecătoriei ca fiind nelegale și netemeinice.Solicită să se constate că recurentul nu și-a dat consimțământul cu privire la promisiunea de vânzare-cumpărare,astfel că, această promisiune este lovită de nulitate. Acest antecontract este nul de drept și pentru lipsa exemplarelor originale pentru toate părțile.Înscrisul nu este datat și nu s-a folosit o expresie care să dovedească faptul că și-a însușit suma arătată în contract.Arată că nu a primit nici o sumă de bani.
În concluzie,solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Instanța rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la Judecătoria Mangalia sub nr-, reclamantul a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtul, să constate nulitatea absolută a antecontractului de vânzare - cumpărare încheiat cu pârâtul, precum și obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, reclamantul a învederat că a fost indus în eroare de către reclamant care, la data încheierii convenției contestate, era administratorul firmei la care lucra, în sensul că i s-a promis în schimbul salariilor cuvenite și neplătite predarea unui autoturism și, pe fondul acestei promisiuni, a semnat un înscris fără să-l citească.Ulterior, a constatat că în fapt a semnat un alt înscris, reprezentând un antecontract de vânzare-cumpărare, prin care se obliga să-i vândă pârâtului un teren.
A susținut reclamantul că s-a aflat în prezența unei veritabile "error in corpore", prin lipsa totală a consimțământului său la încheierea acestui act juridic, crezând că încheie o convenție cu privire la un autoturism, în timp ce pârâtul se referea la un teren.Mai mult, intenția sa nu a fost să înstrăineze acest teren, întrucât era scos din circuitul civil.
Cu privire la valabilitatea înscrisului intitulat antecontract de vânzare- cumpărare, a arătat că acesta a fost întocmit cu încălcarea dispozițiilor legale ce reglementează condițiile esențiale de valabiliate a unor astfel de convenții sinalagmatice: au fost nesocotite disp. art.1179 și ale art.1180 Cod civil, și anume: s-a întocmit un singur exemplar original, nu s-a făcut mențiune cu privire la numărul exemplarelor originale, nu este scris în întregul lui de acela care l-a subscris sau cel puțin acesta, înainte de a semna, nu a adăugat la finele actului cuvintele "bun și aprobat" și nu a arătat în litere suma sau câtimea lucrurilor și apoi să iscălească.
Cum aceste dispoziții instituie o regulă privitoare la forma actului juridic cerută,ad validitatem", reclamantul a apreciat că singura sancțiune aplicabilă este nulitatea absolută.
În drept, a invocat disp. art.953, art.1179 și art.1180 Cod civil.
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.A învederat că, în baza unei promisiuni bilaterale de vânzare- cumpărare, reclamantul s-a obligat valabil să-i vândă un teren în suprafață de 1000 mp situat în satul 2 Mai, com., jud. C, în termen de 10 zile de la data la care legea va permite înstrăinarea.Reclamantul a știut permanent că a semnat o promisiune de vânzare-cumpărare, care s-a încheiat în două exemplare, unul rămânând în posesia sa.Mai mult, pârâtul a precizat că, ulterior încheierii acestui act, dând dovadă de neseriozitate, reclamantul a înstrăinat același teren în baza unui contract de vânzare-cumpărare încheiat în formă autentică și care a fost anulat prin sentința civilă nr.2199/2005 pronunțată de Judecătoria Mangalia.
Tot ulterior, a intervenit și desfacerea căsătoriei sale cu fosta soție ( ) și în acest context între soți s-a încheiat o tranzacție referitoare la bunurile comune, potrivit căreia dreptul de a cere încheierea contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică pentru terenul în suprafață de 1000 mp a căzut în lotul acesteia.
În raport de situația creată prin tranzacție privitor la bunul ce face obiectul actului a cărui nulitate se solicită, pârâtul a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, apreciind că în cauză are calitate fosta sa soție.
A mai susținut și faptul că, prin prezentarea antecontractului de vânzare-cumpărare în procesul civil ce a făcut obiectul dosarului nr.2199/2005, acest act a căpătat dată certă, fiind menționat totodată și în sentința civilă de divorț.
Prin încheierea din data de 07.11.2007, prima instanță a unit cu fondul excepția lipsei calității procesuale pasive, apreciind că pentru soluționarea acesteia se impune administrarea de probe.
Prin sentința civilă nr.1085/C/15.05.2008 Judecătoria Mangaliaa respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului și a respins ca nefondata cererea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul.
În conformitate cu art. 137 Cod proc. civ. instanța s-a pronunțat cu prioritate asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului, pe care a respins- Din analiza antecontractului de vânzare-cumpărare a cărui nulitate se solicită, instanța a constatat că pârâtul în nume propriu și-a asumat obligația de a încheia, în viitor, contractul autentic de vânzare-cumpărare, în calitate de promitent cumpărător.
Având în vedere că nulitatea sancționează încălcarea de către părți, la data încheierii actului, unor dispoziții legale imperative, edictate pentru întocmirea sa valabilă, raportându-se așadar exclusiv la momentul facerii actului și nu la situații ulterioare, instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului, ca nefondată.
Cu privire la fondul cauzei, s-a reținut că prin antecontractul de vânzare-cumpărare (promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare), reclamantul s-a obligat să vândă pârâtului, în termen de 10 zile de la data când prevederile legale vor permite, terenul arabil în suprafață de 1000 mp situat în com., sat. 2 Mai, jud. C, cu privire la care i s-a constituit dreptul de proprietate conform titlului de proprietate nr.18511/486/06.05.1994 emis de Comisia județeană C pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor.
Deși nu s-a menționat expres, prevederile legale la care se face referire în antecontract sunt dispozițiile art.32 din Legea nr.18/1991 republicată, potrivit cărora,terenul atribuit conform art.19 alin.1, art.21 și art.43 nu poate fi înstrăinat prin acte între vii timp de 10 ani, socotiți de la începutul anului următor celui în care s-a făcut înscrierea proprietății, sub sancțiunea nulității absolute a actului de înstrăinare".
În articolele la care se face trimitere este vorba de terenurile cu privire la care, în terminologia legii, "s-a constituit" dreptul de proprietate, categorie din care face parte și terenul în litigiu.
Așadar, chiar dacă în antecontract nu s-a precizat expres data de la care reclamantul își poate executa obligația de a face pe care și-a asumat-o, acesta conține suficiente elemente pentru o determinare precisă.
Pârâtul a dobândit posesia terenului de la data încheierii antecontractului când a predat promitentului vânzător, în contul prețului de 50.000.000 lei ROL, un autoturism marca și suma de 3.000.000. lei.
La stabilirea acestei situații de fapt, instanța a analizat înscrisurile depuse la dosar, coroborat cu declarațiile martorilor și.
În acest sens, martorul a declarat că are cunoștință că reclamantul a dat un teren pârâtului, iar acesta i-a dat în schimb o mașină marca.A susținut că în acea perioadă locuia chiar la socrul reclamantului și cunoaște că acest teren a fost lucrat o perioadă de către reclamant.
Martorul a relatat că, în urmă cu circa 10 ani, a arat terenul pe care reclamantul i l-a dat pârâtului, în schimbul unei mașini.
Martorul G se află în relații de dușmănie cu pârâtul, despre care spune că a lucrat în serviciul său, nu i-a plătit munca prestată, iar la plecare a încercat să-l agreseze.Pe fondul acestor relații, instanța a apreciat că declarația sa este subiectivă și nu poate fi avută în vedere la soluționarea cauzei.
Din examinarea înscrisului - chitanță emisă de CEC la data de 11.06.2003 a rezultat că promitentul cumpărător a achitat, pe seama și la dispoziția reclamantului, suma de 3.000.000 lei vechi reprezentânddiferență cost teren în suprafață de 1000 mp.
Din cuprinsul sentinței civile nr.1612/21.10.2006 rezultă că, prin fraudă la lege, reclamantul a înstrăinat ulterior acest teren numitei, în baza unui contract de vânzare cumpărare autentificat, a cărui nulitate absolută a fost constată de instanță, fiind astfel lipsit de efecte juridice.
Deși acțiunea în nulitate a acestui contract a fost promovată de către (), soția pârâtului, iar soluția instanței a vizat în mod deosebit tocmai existența acestei promisiuni anterioare de vânzare - cumpărare, reclamantul nu a făcut apărări prin care să solicite constatarea nulității absolute a acestei convenții pentru motivele invocate în prezenta cauză.A recunoscut tacit, prin necontestare, valabilitatea acestei convenții.
A reținut prima instanță că este deosebit de relevant sub aspectul consimțământului reclamantului și conținutul promisiunii de vânzare-cumpărare, în care este individualizat terenul prin indicarea suprafeței, vecinătăților, modalității de dobândire a dreptului de proprietate, indicarea titlului de proprietate.Consemnarea acestor date infirmă susținerile reclamantului că ar fi semnat un act crezând că, în contul datoriei, pârâtul îi predă o mașină.
Potrivit art.953 Cod civil, consimțământul nu este valabil când este dat prin eroare.Eroarea asupra identității obiectului convenției (error in corpore) invocată de reclamant este o formă gravă a erorii, sancționată cu nulitatea actului.
Instanța a apreciat că probele analizate au dovedit pe deplin că reclamantul s-a obligat valabil prin antecontract și a avut o corectă reprezentare a realității la semnarea acestuia.
Deși promisiunea de vânzare-cumpărare este constatată printr-un înscris sub semnătură privată care nu conține data încheierii sale, acesta a dobândit dată certă prin prezentarea sa la Judecătoria Mangalia, în cadrul dosarului având ca obiect divorț și tranzacție bunuri comune, fiind consemnată în cuprinsul hotărârilor judecătorești respective.
S-a reținut că lipsa condițiilor impuse de legiuitor unui act juridic prin disp. art.1179 cod civil nu poate fi opusă de reclamant, care a efectuat prestații în baza acestei convenții, respectiv a predat posesia terenului pentru o perioadă de timp și a primit cu titlu de preț mașina marca și suma de 3.000.000 lei vechi.
Disp. art.1180 Cod civil nu sunt incidente în speță, întrucât convenția dedusă judecății dă naștere în sarcina părților la obligații de "a face" și nu de "a da".
Împotriva acestei hotărâri, reclamantul a declarat în termen legal apel, susținând că sentința primei instanțe este nelegală și netemeinică.
În motivarea apelului, a susținut că în mod nelegal instanța a înlăturat declarația martorului propus de reclamant G, ca fiind în dușmănie cu pârâtul, dar a menținut declarațiile celor doi martori propuși de pârât, în ciuda faptului că aceștia au declarat că lucrează în prezent și că au lucrat pentru pârât.
De asemenea, în mod greșit s-a apreciat că reclamantul ar fi predat posesia terenului cât timp nu există nici o dovadă în acest sens, cu excepția declarației martorului, angajat al pârâtului, care a declarat că ar fi arat în urmă cu peste 10 ani un teren, despre care pârâtul i-ar fi spus că ar aparține reclamantului.
În aceste condiții, actul juridic este nul absolut, mai ales că deși în act se invocă faptul că ar fi fost achitată o sumă de bani, în cursul procesului în fața primei instanțe s-a susținut că în realitate a fost oferit un autovehicul marca în schimbul terenului.Or, o asemenea susținere vine să confirme încă o dată inexistența voinței reale a reclamantului la încheierea acestui act juridic, dar și faptul că se încearcă în orice mod să se mențină acest act juridic nul, recunoscându-se chiar faptul că acest preț nu a fost achitat.
A considerat apelantul că în mod absolut eronat instanța de fond a apreciat că disp. art.1180 Cod civil sunt aplicabile doar în cazul obligațiilor de "a da" și nu în cazul obligațiilor de "a face".A plăti o sumă de bani este întotdeauna o obligație de "a face" și nu de "a da".
De asemenea, au fost reluate susținerile din cererea de chemare în judecată privind existența erorii-obstacol la încheierea actului, nerespectarea disp. art.1179 Cod civil privind pluralitatea de exemplare și calificarea sa ca formă "ad validitatem" pentru încheierea actului juridic, precum și nedatarea înscrisului sub semnătură privată.
Intimatul a solicitat prin întâmpinare respingerea apelului ca nefondat, răspunzând punctual motivelor de apel.
Prin decizia civilă nr. 677/24.11.2008 pronunțată de Tribunalul Constanțas -a respins ca nefondat apelul pentru următoarele motive:
in corpore ca formă a erorii-obstacol vizează falsa reprezentare a identității fizice a obiectului actului juridic, în sensul că una dintre părți crede că tratează cu privire la un anumit bun, iar cealaltă parte are în vedere un alt bun.
În speță, reclamantul a susținut că a crezut că primește un autoturism în schimbul datoriei pe care pârâtul o avea față de el, în timp ce pârâtul a crezut că încheie un antecontract de vânzare-cumpărare cu privire la un teren.
Înscrisul depus la dosar este intitulat "promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare", se menționează calitatea reclamantului de "promitent vânzător" și a pârâtului de "promitent cumpărător", se precizează în mod detaliat condițiile încheierii actului: se obligă să vândă lui, atunci când legea va permite, terenul arabil situat în comuna, sat 2 Mai, în suprafață de 1000 mp, fiind indicate vecinătățile terenului, modalitatea de dobândire, titlul de proprietate și data transcrierii acestuia.De asemenea, se precizează că perfectarea contractului de vânzare-cumpărare va avea loc în termen de 10 zile de la data când se împlinesc cei 10 ani prevăzuți de art.31 din Legea nr.18/1991.Se precizează că prețul vânzării este în sumă de 50.000.000 lei vechi din care s-a achitat cu titlu de avans suma de 47.000.000 lei, urmând ca restul de preț să fie achitat la data întocmirii contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică.
De asemenea, se prevăd clauze în situația neîncheierii actului autentic din culpa uneia sau alteia dintre părți.
Prin urmare, nu există nici un fel de mențiuni privind existența unei datorii a pârâtului față de reclamant, litigiul de față fiind declanșat după ce fosta soție a pârâtului a introdus acțiune în constatarea vânzării-cumpărării terenului și după ce s-a constatat în mod irevocabil nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.4661/2.08.2005 încheiat de cu numita, pentru același teren (sentința Judecătoriei Mangalia nr.1612/20.10.2006).
Mai mult decât atât, prin probele administrate, reclamantul nu a făcut dovada susținerilor sale.Martorii propuși de reclamant au declarat doar că nu au cunoștință de încheierea unei convenții cu privire la un teren, martorul G declarând că de la reclamant știe că acesta din urmă a lucrat la pârât și, fiindcă nu a avut bani să îl plătească, i-a dat în schimb un autoturism.Prin urmare, declarația acestui martor nu poate fi luată în considerare deoarece este indirectă, iar ceea ce cunoaște sub acest aspect i-a fost relatat de reclamant. Totodată, se reține că declarația martorului în sensul arătat este singulară și nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.
Prima instanță a înlăturat declarația martorului G în considerarea incidentului care a avut loc între el și pârât, însă față de cele reținute de tribunal urmează a fi înlăturată parțial declarația acestui martor pe aspectul menționat, cu motivarea de mai sus.
De cealaltă parte, pârâtul a dovedit că între părți a intervenit o veritabilă promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare, de fapt achitarea avansului de 47.000.000 lei vechi constând în predarea unui autoturism către promitentul vânzător.Acest aspect rezultă din declarația martorului care a declarat că a locuit la socrul reclamantului în perioada încheierii actului (anii 1994-1995), atât martorii propuși de pârât, cât și martorul G propus de reclamant declarând că l-au văzut pe acesta în posesia mașinii.
În ceea ce privește predarea posesiei terenului de către reclamant pârâtului, se reține că martorii și au declarat că pârâtul a lucrat pământul, cel din urmă declarând că a fost solicitat de pârât să îl are.Prin urmare, atât timp cât reclamantul nu a susținut că pârâtul i-ar fi ocupat abuziv terenul, împrejurarea că s-a preocupat de cultivarea lui denotă faptul că pârâtul a avut posesia terenului.
Nu poate fi reținută declarația martorului G care a susținut că terenul nu a fost cultivat niciodată, în condițiile în care acesta a susținut că nu are cunoștință de existența unei convenții cu privire la teren, iar simplul fapt că este vecin cu reclamantul nu este de natură să susțină declarația acestuia.
Nulitatea înscrisului sub semnătură privată pentru nerespectarea formalității multiplului exemplar conținută de art.1179 Cod civil este o nulitate relativă, întrucât acest text de lege urmărește ocrotirea intereselor părților contractante, în mod greșit susținându-se de către apelant că este vorba de nulitate absolută.Nerespectarea acestei formalități atrage însă numai nulitatea înscrisului ca mijloc de probă cu acest titlu, fără a afecta valabilitatea convenției, care poate fi dovedită prin alte mijloace de probă.
Potrivit art.1179 Cod civil, actele sub semnătură privată care cuprind convenții sinalagmatice nu sunt valabile dacă nu s-au făcut în atâtea exemplare originale câte părți cu interes contrar sunt, iar pe fiecare exemplar trebuie să se facă mențiune de numărul originalelor întocmite.
Rațiunea acestei dispoziții constă în faptul că, existând obligații reciproce, este normal ca fiecare dintre contractanții cu interese contrarii să dețină dovada scrisă de care să se poată servi în cazul în care celălalt nu își îndeplinește obligația asumată.
Ori în cauză, reclamantul este cel care a depus la dosar înscrisul și nu a invocat alte susțineri privind o altă modalitate în care ar fi luat cunoștință de existența acestuia.Pe de altă parte, nu rezultă că apelantul ar fi contestat existența înscrisului cu ocazia litigiului soluționat prin sentința civilă nr.1612/20.10.2006 a Judecătoriei Mangalia.Predarea posesiei terenului nu poate fi interpretată în sensul executării integrale a obligației asumate prin convenția sinalagmatică, aceasta incluzând și încheierea contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică, dar poate constitui un aspect care, coroborat cu considerațiile de mai sus, conduc la respingerea acestui motiv de apel ca nefiind întemeiat.
Nu este întemeiat nici motivul de apel privind nerespectarea disp. art.1180 Cod civil.A susținut apelantul că nu a scris actul și nici nu a folosit mențiunea "bun și aprobat" sau o altă expresie asemănătoare care să dovedească faptul că și-a însușit suma arătată în contract sau că a primit o asemenea sumă de bani.
Trebuie observat însă că disp. art.1180 Cod civil sunt aplicabile în cazul înscrisurilor sub semnătură privată care constată obligații unilaterale, ori în cauză este vorba de o convenție sinalagmatică, o promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare tipică.
În ceea ce privește lipsa datei înscrisului sub semnătură privată, în mod corect s-a reținut că înscrisul a căpătat dată certă prin prezentarea acestuia în fața Judecătoriei Mangalia, în cadrul procesului de divorț și partaj dintre pârât și soția acestuia, soluționat prin sentința civilă nr.2426/2000.
Pentru considerentele de fapt și de drept expuse, în temeiul art.296 Cod procedură civilă tribunalul va respinge apelul ca nefondat.
Împotriva acestei soluții a formulat recurs reclamantul. În motivarea recursului s-au invocat următoarele: instanța de apel a înlăturat în mod nelegal declarațiile martorului pe care la-a propus - G - de vreme ce a reținut declarațiile martorilor propuși de pârât deși aceștia au lucrat și lucrează pentru acesta; instanța de apel a reținut în mod greșit situația de fapt în sensul că reclamantul ar fi predat posesia terenului cât timp nu există nici o dovadă în acest sens deși terenul se află încă în posesia reclamantului; actul juridic este nul absolut întrucât, deși în cuprinsul acestuia se invocă achitarea unei sume de bani, în fața primei instanțe s-a susținut că în realitate s-a oferit un autovehicul marca în schimbul terenului, ceea ce confirmă inexistența voinței reale a reclamantului la încheierea acestui act juridic și faptul că se încearcă menținerea acestuia deși se recunoaște că nu s-a achitat prețul; în mod greșit instanța de apel reține că art. 1180 din Codul civil este aplicabil doar în cazul obligațiilor de a da, nu și în cazul obligațiilor de a face; contractul pe care l-a semnat nu l-a citit, fiindu-i prezentat de către pârât ca fiind un antecontract pentru cumpărarea unui autoturism; reclamantul nu a intenționat niciodată să încheie un antecontract de vânzare - cumpărare pentru terenul din satul 2 Mai; acest antecontract este lovit de nulitate absolută întrucât reclamantul s-a aflat într-o situație de eroare obstacol,"eror in corpore",lipsind total consimțământul întrucât a crezul că actul juridic are ca obiect un autoturism și că are calitatea de promitent cumpărător nu de promitent vânzător; actul este lovit de nulitate și pentru lipsa formeiad validitatemprevăzute de art. 1179 din Codul civil care stabilește numărul de exemplare în care trebuie întocmit un act juridic sinalagmatic; actul nu are înscrisă nici o dată, ceea ce constituie de asemenea o încălcare a unei forme cerute pentru validitatea sa; s-au încălcat prevederile art. 1180 din Codul civil, nefiind înscrisă mențiunea impusă de acest text legal; în drept s-au invocat prevederile art. 953, 1179, 1180 din Codul civil și art. 304 pct. 7 și 9 Cod.pr.civ.
Prin întâmpinare, intimatul pârât a solicitat respingerea recursului ca nefondat, susținând legalitatea și temeinicia deciziei recurate.
În cauză, părțile nu au administrat alte probe.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a susținerilor părților, a prevederilor legale aplicabile și a probatoriului administrat în cauză, în conformitate cu art. 304 Cod.pr.civ. Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Mai întâi, se are în vedere că motivele privind situația de fapt reținută de cele două instanțe - Judecătoria Constanța și Tribunalul Constanța, nu pot fi analizate, având în vedere că recursul este o cale extraordinară de atac, în cauză motivele de recurs fiind cele prevăzute expres și limitativ de art. 304 Cod.pr.civ. (nefiind incident art. 3041Cod.pr.civ. ) iar prevederile punctelor 10 și 11 ale art. 304 Cod.pr.civ. (care reglementau motivele de recurs vizând împrejurarea că instanța nu s-a pronunțat asupra unui mijloc de apărare sau asupra unei dovezi administrate, care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii respectiv împrejurarea că când hotărârea se întemeiază pe o greșeală gravă de fapt, decurgând dintr-o apreciere eronată a probelor administrate) au fost abrogate.
În ceea ce privește motivul prevăzut de art. 304 pct.7 Cod.pr.civ. Curtea constată că hotărârea atacată, astfel cum s-a arătata anterior, cuprinde motivele pe care se sprijină iar recurentul nu a indicat în concret care ar fi motivele contradictorii ori străine de natura pricinii cuprinse în această decizie, Curtea constatând că o astfel de situație nu se poate reține față de motivele expuse de instanța de apel.
Urmează a se analiza în consecință aspectele privitoare la legalitatea deciziei recurate, prin prisma prevederilor art. 304 pct.9 Cod.pr.civ. și a motivelor expuse de recurent care se pot încadra în acest motiv de recurs.
Recurentul a invocat mai multe motive de nulitate, unele care vizează condiții de formă și altele care vizează condiții de fond ale actului juridic, urmând a fi analizate după această clasificare.
Se reține înainte de toate, că recurentul nu a contestat semnătura existentă în cuprinsul înscrisului doveditor al actului juridic și recunoaște existența acestuia.
Se mai reține că nici calificarea actului juridic ca fiind un antecontract de vânzare - cumpărare nu este contestă.
Antecontractul de vânzare - cumpărare, sau promisiunea bilaterală de vânzare - cumpărare, este un act juridic prin care promitentul vânzător își asumă o obligație de a face, respectiv de a transmite dreptul de proprietate asupra unui bun, în viitor, către promitentul cumpărător, printr-un contract de vânzare - cumpărare, în care obligația vânzătorului este una de a da, transmiterea propriu-zisă a dreptului de proprietate către cumpărător.
Raportat la obligația asumată de recurent trebuie analizată incidența unor texte din codul civil și efectele nerespectării lor.
Astfel, într-adevăr, art. 1179 din Codul civil impune părților să întocmească actele sub semnătură privată care constată convenții sinalagmatice, cum este cazul de față, în atâtea exemplare originale câte părți sunt și să facă mențiune despre numărul de exemplare în cuprinsul înscrisurilor întocmite. Dar, scopul acestei formalități este acela ca fiecare parte să poată dovedi convenția în caz de litigiu. Sancțiunea nerespectării formalității multiplului exemplar constă în lipsirea înscrisului respectiv de forță probantă, dar nu duce la nulitatea convenției părților pe care o constată, existența și conținutul acesteia putând fi dovedite prin orice mijloace de probă. Această condiție nu constituie o condiție de formăad validitatem,nefiind prevăzută ca atare de lege. Numai pentru contractul de vânzare - cumpărare care au ca obiect terenuri Legea nr. 247/2005 - Titlul X art.2 alin.1 impune o condiție de formăad validitateîn mod expres, respectiv forma autentică a contractului.
Mai mult, în cauză nu s-a pus problema probei existenței sau conținutului acestui antecontract de vânzare - cumpărare, ambele părți, inclusiv rec fiind de acord cu existența și conținutul acestuia, reclamantul invocând doar faptul că acest conținut nu reflectă voința sa reală.
Apoi, este adevăra că art. 1180 din Codul civil prevede condiția scrierii în întregime a actului sau a includerii formulei"bun și aprobat"dar, această condiție vizează actele juridice în al căror conținut intră o obligație de a da a debitorului nu de a face, cum este cazul de față și urmărește protecția debitorului față de un posibil abuz al creditorului care ar putea primi un înscris semnat în alb. Și în acest caz, însă, dacă această formalitate nu a fost respectată, înscrisul este lipsit de forță probantă, ceea ce nu afectează convenția ca act juridic, care poate fi dovedită prin alte mijloace de probă, înscrisul întocmit având valoare de început de probă scrisă. Nu poate fi însă vorba de sancționarea acestei neregularități cu nulitatea actului juridic.
Nici includerea datei încheierii actului juridic în înscrisul doveditor nu este o condiție de valabilitate a acestuia, problema datei certe fiind una care vizează opozabilitatea față de terți a actului iar în cauză nu are nici o relevanță din punct de vedere probatoriu (art.1182 din Codul civil).
Cu referire la condițiile de fond ale actului juridic civil, recurentul invocă existența erorii asupra obiectului actului juridic contestat, susținând că nu a citit înscrisul semnat și a avut convingerea că angajează să cumpere un autovehicul nu să vândă un teren, cu privire la care nu a avut niciodată intenția de a-l vinde.
Este adevărat că una dintre condițiile de fond, esențială și generală, de valabilitate a actului juridic civil, este existența consimțământului, care constă în exteriorizarea hotărârii de a încheia un anumit act juridic, în dreptul român acordându-se prioritate voinței reale, interne, a părților.
Între altele, pentru a fi valabil, consimțământul trebuie să fie exprimat cu intenția de a produce efecte juridice și să nu fie alterat de vreun viciu de consimțământ.
Unul dintre viciile de consimțământ este și eroare, care constă într-o falsă reprezentare a realității, cu prilejul încheierii actului juridic și care, în funcție de elementele asupra cărora intervine, poate avea efecte diferite.
Eroarea invocată de recurent este identificată în doctrină drept"eror in negotio", adică o eroare asupra conținutului actului juridic care se încheie, în sensul că deși cunoștea că este vorba despre un antecontract de vânzare - cumpărare, susține că a considerat că își asumă obligația de a cumpăra, nu de a vinde. Sub un alt aspect, eroarea invocată de recurent este și o eroare "in corpore" adică o eroarea asupra identității obiectului, susținând că a considerat că este vorba despre un autovehicul nu despre un teren.
Acest tip de eroare este una considerată eroare-obstacol, care este mai mult decât un viciu de consimțământ, semnificând lipsa consimțământului însuși.
Pentru determinarea voinței interne, reale, a părților, și determinarea existenței erorii la care s-a făcut referire, instanța poate administra orice mijloc de probă, conținutul înscrisului doveditor al actului juridic putând constitui un element probatoriu.
Recurentul nu a contestat în condițiile art. 177 și următoarele Cod.pr.civ. semnătura din cuprinsul înscrisului doveditor al actului juridic a cărei anulare o cere, și chiar mai mult, în interogatoriul administrat a arătat că este posibil ca semnătura să îi aparțină, așa încât, restul clauzelor, care nu se referă la conținutul și obiectul antecontractului de vânzare - cumpărare fac dovada în condițiile art. 1176 - 1177 și art. 1191(2) din Codul civil.
Or, chiar clauzele necontestate ale acestui înscris fac dovada în contra celor susținute de recurent.
Astfel, în cuprinsul înscrisului, se reține că recurentul a primit o parte din preț, respectiv suma de 47.000.000 lei vechi. Or, dacă acesta ar fi înțeles că are calitatea de promitent cumpărător, ar fi trebuit să plătească nu să primească parte din preț cu titlu de avans.
Apoi, în cuprinsul convenției, se rețin elemente de identificare ale terenului, respectiv numărul și data titlului de proprietate emis de Comisia județeană pentru aplicarea Legii nr. 18/1991, respectiv nr. 18511/486/06.05.1994 și numărul sub care a fost transcris acest titlu la fostul notariat de stat C - 18773/22.05.1995. Recurentul nu a oferit nici o explicație în acest sens, acest element fiind de natură a confirma susținerile pârâtului, în sensul existenței acordului de voință, prin aceea că reclamantul a oferit aceste date pârâtului.
Declarațiile martorilor audiați în cauză nu cuprind elemente care să conducă la concluzia că voința reală a părților, cel puțin a reclamantului, ar fi fost alta decât cea consemnată în înscrisul doveditor al actului juridic.
La soluționarea în primă instanță a cauzei la Judecătoria Mangalia, recurentul reclamant a propus un singur martor, pe Acesta nu a învederat însă aspecte care să susțină afirmațiile reclamantului. Astfel, martorul a exprimat simple păreri personale, fără nici un fundament factual probat, arătând că reclamantul nu putea vinde terenul, că este posibil să fie vorba de "o manevră" a pârâtului care nu ar fi om cinstit, arătând de asemenea că nu a asistat personal la o convenție a părților privitoare la teren sau autoturism și nici nu a auzit de la alte persoane ca reclamantul să fi vândut terenul pârâtului, ceea ce, evident nu exclude această posibilitate. Mai mult, martorul propus de reclamant a susținut, contrar celor susținute de reclamant, că a aflat de la acesta că pârâtul i-a oferit un autoturism în contul remunerației pentru anumite servicii, neavând bani să îl plătească pe reclamant pentru munca depusă. Desigur, nu se poate omite că acest martor a susținut el însuși că a lucrat pentru pârât care nu l-a plătit și a încercat să îl lovească, ceea ce l-a determinat să părăsească locul de muncă.
Martorii propuși de pârât, și, au arătat însă că au aflat de la pârât că acesta a oferit reclamantului în schimbul unui teren un autoturism marca. Aspectele privind posesia terenului nu au relevanță în cauză.
Dar, din punct de vedere al cauzelor de nulitate a antecontractului de vânzare - cumpărare nu are relevanță nici faptul că pentru terenul ce a făcut obiectul acestui contrat pârâtul ar fi oferit reclamantului un autoturism.
Astfel, mai întâi, martorii propuși de pârât nu au oferit informații amănunțite, fiind evident că nu cunosc foarte bine situația, în timp ce martorul propus de reclamant a arătat că autoturismul a fost dat reclamantului numai pentru o perioadă de 4 luni iar după producerea unui accident i-a oferit în loc un autoturism marca pe care a deținut-o doar o lună.
Rezultă astfel că nu a avut loc un transfer al proprietății autoturismului. Totuși, în interogatoriul administrat, pârâtul recunoaște că în schimbul terenului a "plătit" prin predarea unui autoturism către reclamant.
Chiar dacă în locul restului din prețul de vânzare sau în locul sumei de bani stabilite ca preț (deși în contract se arată că suma a fost plătită iar clauza ține loc de chitanță) s-a fi transferat dreptul de proprietate asupra unui autoturism, această împrejurare nu este în nici un caz de natură a conduce la concluzia că reclamantul s-ar fi aflat în eroare cu privire la asumarea de către sine a obligației de a transfera dreptul de proprietate asupra terenului în cauză. De asemenea, această împrejurare nu constituie un motiv de nulitate, fiind vorba de o problemă de interpretare a convenției, în sensul de a stabili dacă a fost vorba de o promisiune bilaterală de vânzare - cumpărare sau de o promisiune bilaterală de schimb, ca urmare a novației ulterioare prin schimbarea obiectului antecontractului, ceea ce nu face însă obiectul prezentei cauze. De asemenea, ar putea constitui o problemă referitoare la executarea de către pârât a convenției, respectiv plata avansului din preț sau stingerea acestei obligații în alt mod, cum ar fi darea în plată, ceea ce de asemenea nu face obiectul cauzei de față. Nefiind vorba de un contract de vânzare - cumpărare, prețul nu este un element esențial al obiectului convenției, astfel încât nu se poate invoca nulitatea convenției pentru lipsa prețului.
Față de toate aceste considerente, în baza art. 312 Cod.pr.civ. se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul civil declarat de recurentul-reclamant -comuna 2 Mai, judet Constanta - împotriva deciziei civile nr.677 din 24 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Constanta, în contradictoriu cu intimatul-pârât, -comuna 2 Mai, judet Constanta.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 04.05.2009.
Președinte Judecători
- - - -
- -
Grefier
- -
Jud.fond:
Jud.apel:;
redactat jud. - 04.06.2009.
tehnored.disp.gref./04.06.2009
Președinte:Mihaela GaneaJudecători:Mihaela Ganea, Vanghelița Tase, Răzvan Anghel
