Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 172/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 172/
Ședința publică de la 24 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anica Ioan
JUDECĂTOR 2: Romeo Jirlăeanu
Grefier - - -
-.-.-.-.-.-.-.-.-
Pentru astăzi fiind amânată soluționarea apelului civil declarat de reclamanții,domiciliată în B,str.- nr.96-B/1,.35 și -prin procurator,cu domiciliul în B,str.- - nr.7,.41,.27,sector 5,împotriva sentinței civile nr.136 din 03 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Brăila.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 17 2008 și s-au consemnat în încheierea din acea zi,când,instanța având nevoie de timp pentru deliberare,a amânat pronunțarea cauzei la data de 22 2008 și apoi la 24 2008,când a pronunțat prezenta.
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
Din actele și lucrările dosarului rezultă următoarele:
Prin sentința civilă nr.136/03.03.2008 Tribunalul Brăila a respins excepțiile inadmisibilității, tardivității contestației precum, a lipsei calității procesuale active precum și contestația în anulare formulată de contestatoarele și prin procurator în contradictoriu cu intimații și Primarul mun.
Pentru a se pronunța astfel Tribunalul Brăilaa reținut următoarele:
Reclamantele și au chemat în judecată pepârâțiiși Primarul Municipiuluipentru ca prin hotărârea ce se va pronunțasă se constate nulitatea absolută a sentințelor civile nr. 491/17.12.2002, pronunțată în dosarul nr. 7494/2002 al Tribunalului Brăila; 493/17.12.2002, pronunțată în dosarul nr. 7496/2002, al Tribunalului Brăila; 494/17.12.2002 pronunțată în dosarul nr. 7497/2002, al Tribunalului Brăila.
Reclamantele au solicitatobligarea pârâților la cheltuielilor de judecată.
În fapt,au motivat că pârâtul a sesizat instanța de judecată, respectiv Tribunalul Brăila - secția civilă, cu soluționarea contestațiilor împotriva Dispozițiilor nr. 3929/11.06.2002; 3930/11.06.2002; 3928/11.06.2002 prin care Primarul Municipiului Bar espins cererile de restituire în natură a imobilelor situate în B,-, nr. 35 și nr. 38.
Prin sentințele civile nr. 491/17.12.2002, 493/17.12.2002 și 494/17.12.2002, instanța a admis contestațiile formulate de și a dispus anularea Dispozițiilor nr. 3929/11.06.2002; nr. 3930/11.06.2002; nr. 3928/11.06.2002.
Deși nu a fost investită cu vreun capăt de cerere având ca obiect constatarea calității de moștenitor și a dreptului său de proprietate asupra imobilelor ce făceau obiectul cererilor de restituire în natură în temeiul Legii nr. 10/2001, instanța a constatat că are un drept de proprietate în cote părți ideale alături de și.
Reclamantele au invocat nulitatea absolută a celor trei sentințe cu motivarea că procesul s-a judecat în contradictoriu cu reclamantele deși acestea nu au fost citate în cauză.
Îndrept, s-au invocat dispozițiile art. 105, art. 106, art. 108, art. 85 Cod de procedură civilă și Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Ulterior, prin cererea depusă la dosar, ( filele 77-81), s-au depus precizări privind obiectul cererii de chemare în judecată, în sensul că este contestație în anularea hotărârilor menționate în acțiunea inițială, întemeiată pe dispozițiile art. 317 alin.1 Cod de procedură civilă și au solicitat anularea sentințelor atacate, reluarea judecății în vederea pronunțării unei sentințe neviciate.
Reclamantele au considerat că instanța de fond a depășit limitele cererilor cu care a fost investită, încălcând dispozițiile art. 129 alin.6 Cod de procedură civilă, în sensul că, era obligatoriu ca persoanele nominalizate în dispozitivul sentințelor atacate să fie părți în cauză și să fie legal citate.
S-au invocat dispozițiile art.105 alin. 2 Cod de procedură civilă, potrivit cărora, actele de procedură îndeplinite cu neobservarea formelor legale se vor declara nule dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor.
Prin pronunțarea acestor sentințe, fără a se îndeplini procedura de citare cu reclamantele din această acțiune, au fost vătămate în drepturile lor deoarece nu au avut posibilitatea de a-și exercita dreptul la apărare.
Pârâtul Instituția Primarului Municipiuluia formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca inadmisibilă a acțiunii promovate de către reclamante, așa cum a fost întregită și completată.
În susținerea excepției de inadmisibilitate, pârâtul a motivat că cererea ulterioară este una nouă, diferită de cea inițială și nu a fost făcută în termenul prevăzut de art. 114 alin.2 și 3 Cod de procedură civilă și art. 134 Cod de procedură civilă.
Contestația în anulare formulată de reclamante nu este motivată pe dispozițiile art. 317-318 Cod de procedură civilă și nu îndeplinește condițiile prevăzute de dispozițiile legale.
În timpul dezbaterilor a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantelor, motivând că acestea nu au fost părți în cauzele în care s-au pronunțat sentințele atacate.
Pe fond, a susținut că sentințele atacate sunt legale și temeinice.
Pârâtulnu a formulat întâmpinare însă a invocat oral excepțiile de inadmisibilitate și de tardivitate a contestației în anulare, iar pe fond a solicitat respingerea ca nefondată întrucât nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 317-319 Cod de procedură civilă.
Tribunalul, examinând cauza prin prisma motivelor invocate de reclamante, a apărărilor și excepțiilor formulate de pârâți, precum și a dispozițiilor legale incidente, a constatat următoarele:
1.Excepția de inadmisibilitate a acțiunii, invocată de pârâți, în raport de obiectul cererii inițiale, nu poate fi reținută în cauză.
Reclamantele nu au calificat juridic acțiunea inițială, ci au solicitat să se constate nulitatea absolută a sentințelor civile nr. 491/2002;493/2002;494/2002, toate fiind pronunțate de către Tribunalul Brăila.
Din motivarea în fapt și în drept a cererii de chemare în judecată, rezultă că se invocă nulitatea celor trei sentințe pentru neîndeplinirea procedurii de citare cu reclamantele.
Potrivit art. 84 Cod de procedură civilă, cererea de chemare în judecată sau pentru exercitarea unei căi de atac este valabil făcută chiar dacă poartă o denumire greșită.
Potrivit art. 129 alin. 4 Cod de procedură civilă, cu privire la situația de fapt și motivarea în drept pe care părțile le invocă în susținerea pretențiilor și apărărilor lor, judecătorul este în drept să le ceară acestora să prezinte explicații, oral sau în scris, precum și să pună în dezbaterea lor orice împrejurări de fapt ori de drept, chiar dacă nu sunt menționate în cerere sau în întâmpinare.
În baza textelor de lege menționate, instanța a pus în vedere reclamantelor să precizeze obiectul cererii de chemare în judecată, astfel că prin cererea ulterioară, s-au stabilit cadrul procesual și obiectul cererii deduse judecății, fiind contestație în anulare, iar elementele de fapt și de drept ale acestei căi extraordinare de atac se regăsesc și în cererea inițială.
Temeiul legal al contestației în anulare invocat de reclamante este art.317 alin. 1 pct. 1 Cod de procedură civilă.
2. Excepția tardivității formulării contestației în anularenu a fost reținută în cauză pentru următoarele considerente:
Reclamantele nu au fost părți în contestațiile în care s-au pronunțat sentințele atacate, astfel că nu au avut cunoștință de acestea prin modalitățile prevăzute de Codul d e procedură civilă.
Dovada comunicării unui act de procedură constituie elementul care se are în vedere la calcularea termenului de exercitare a unei căi de atac.
Lipsa dovezii de comunicare a actului de procedură, în speță, a sentințelor atacate, se interpretează în sensul că partea nu a avut cunoștință de acel act și a exercitat calea de atac în termenul prevăzut de lege.
3.Excepția lipsei calității procesuale active a reclamantelor s-a respins având în vedere că acestea sunt titularele cotelor ideale din dreptul de proprietate asupra imobilelor ce fac obiectul hotărârilor atacate și prin urmare, au legitimare procesuală activă în cauză.
4. Pe fondul cauzei,analizând motivele de fapt și de drept invocate de reclamante, s-a constatat că nu este fondată contestația în anulare pentru considerentele ce vor fi expuse.
Sentințele civile atacate în contestație, au fost pronunțate în cadrul procedurii speciale instituite prin Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum și prin Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001.
Astfel, prin sentința civilă nr. 491 din 17 decembrie 2002 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr. 7494/2002, s-a admis contestația formulată de împotriva dispoziției nr. 3929/11.06.2002 emisă de Primarul Municipiului B și s-a dispus anularea acestei dispoziții și s-a constatat că reclamantul are un drept de proprietate în cote părți ideale alături de și asupra imobilului situat în B,-.
Sentința a rămas irevocabilă prin Decizia civilă nr. 998 din 31 ianuarie 2006 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. 2904/2003, fiind menținută această sentință.
Prin sentința civilă nr. 493 din 17 decembrie 2002 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr. 7496/2002 s-a admis contestația formulată de, împotriva dispoziției nr. 3930 din 11.06.2002 emisă de Primarul Municipiului B,s-a dispus anularea acestei dispoziții și a constatat că reclamantul are un drept de proprietate în cote părți ideale alături de și asupra imobilului situat în B,-.
Sentința a devenit irevocabilă prin decizia civilă nr. 997 din 31 ianuarie 2006 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. 2903/2003, fiind menținută această sentință.
Prin sentința civilă nr. 494 din 17 decembrie 2002 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr. 7497/2002 s-a admis contestația formulată de reclamantul împotriva dispoziției nr. 3928 din 11.06.2002 emisă de Primarul Municipiului B, s-a dispus anularea acestei dispoziții și a constatat că reclamantul are un drept de proprietate în cote părți ideale alături de și asupra imobilului situat în B,-.
Sentința a rămas irevocabilă prin decizia civilă nr. 999 din 31 ianuarie 2006 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. 2905/2003, prin menținerea acestei sentințe.
În cadrul acestei proceduri speciale, dispoziția emisă de instituția sau unitatea deținătoare a imobilului ce face obiectul Legii nr. 10/2001, poate fi atacată de către persoana care se pretinde îndreptățită, în termen de 30 de zile de la comunicare.
În toate cele trei dosare în care s-au pronunțat sentințele a căror anulare se solicită în contestația în anulare formulată de către reclamante, se contestă dispoziții emise cu privire la notificarea formulată de pârâtul.
Atât în practicaua sentințelor cât și în considerente se menționează că obiectul contestației formulate de îl constituie numai dispozițiile emise de instituția Primarului Municipiului B cu privire la notificările depuse de acesta și nu de către alte persoane.
În raport de obiectul contestațiilor formulate de către împotriva dispozițiilor emise de Primarul Municipiului B, instanța de fond nu putea să introducă în cauză alte persoane decât cele vizate de aceste dispoziții.
Reclamantele nu au formulat notificări comune cu, iar dispozițiile emise nu făceau referire la acestea, astfel că nu se impunea citarea decât a persoanei nemulțumite de dispoziții, adică a contestatorului și a instituției emitente.
Procedura specială instituită prin Legea nr. 10/2001, derogă de la dreptul comun, fiind limitată doar la atacarea dispoziției emise în temeiul acestei legi de către persoana care se pretinde îndreptățită, conform dispozițiilor art. 26 alin. 3 din această lege.
Faptul că în dispozitivul sentințelor atacate se menționează că reclamantul are un drept de proprietate în cote părți ideale alături de și asupra imobilelor retrocedate în baza Legii nr. 10/2001, nu constituie o pronunțare în contradictoriu cu acestea.
Menționarea numelor reclamantelor în dispozitivele sentințelor atacate nu atrage obligativitatea citării acestora în procesul intentat de împotriva dispozițiilor emise în baza Legii nr. 10/2001, deoarece nu sunt lezate drepturile procesuale ale acestora și nici drepturile cu privire la imobilele retrocedate.
S-a recunoscut doar calitatea de persoană îndreptățită a petentului alături de reclamante, urmând ca drepturile fiecăruia să se stabilească în conformitate cu dispozițiile art. 4 alin. 1 din Legea nr. 10/2001.
Potrivit textului de lege citat, în cazul în care restituirea este cerută de mai multe persoane îndreptățite coproprietare ale bunului solicitat, dreptul de proprietate se constată sau se stabilește în cote - părți ideale, potrivit dreptului comun.
Prin urmare, instanța de fond investită cu soluționarea contestațiilor formulate de, s-a conformat dispozițiilor legale menționate și a constatat că acesta are un drept de proprietate în cote părți ideale alături de reclamante și nu a stabilit nici cotele și nici întinderea acestora asupra imobilelor în litigiu, deoarece acest atribut aparține instanței de drept comun.
Hotărârile ce fac obiectul contestației în anulare au fost atacate cu apel și recurs, devenind irevocabile.
În căile de atac nu s-au invocat motivele de nulitate privind neîndeplinirea procedurii de citare cu și și nici din oficiu instanțele nu au constatat necesitatea citării acestora în cadrul contestațiilor formulate de deoarece nu ar fi avut calitate procesuală.
Drepturile acestora au fost stabilite printr-o altă dispoziție emisă în cadrul notificărilor formulate de acestea în baza Legii nr. 10/2001.
În situația în care ulterior emiterii dispoziției în favoarea acestora, a formulat notificare și în calitate de coproprietar, drepturile acestuia sunt recunoscute alături de cele două contestatoare, fără a fi necesară introducerea acestora în cauza privind pe acesta.
Nu au fost încălcate dispozițiile art. 105 alin. 2 Cod de procedură civilă întrucât reclamantele nu au fost chemate în judecată în contestațiile formulate de.
În drept,în conformitate cu dispozițiile art. 317 alin. 1 pct. 1 Cod de procedură civilă, hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau a recursului, când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii.
În speță, nu sunt întrunite condițiile prevăzute de textul de lege invocat, pentru considerentele ce au fost expuse, motiv pentru care, Tribunalul a respins ca nefondată contestația în anulare formulată de și.
În temeiul art. 274 Cod de procedură civilă a obligat pe contestatoare la cheltuieli de judecată în sumă de 2500 lei către pârâtul.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel contestatoarele susținând că instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale active având în vedere că acestea sunt titularele cotelor ideale din dreptul de proprietate asupra imobilelor ce fac obiectul hotărârilor atacate.
Pe fondul cauzei însă,instanța pronunțat o soluție greșită deoarece nu a ținut seama că din conținutul dispozițiilor emise de Primar la notificările lui rezultă că imobilele respective fuseseră restituite contestatoarelor în baza Legii 10/2001.
De asemenea, Tribunalul nu a ținut seama că nu a investit instanța cu o cerere în contradictoriu cu cele două contestatoare astfel că sentințele civile nr.491,493 și 494/17.02.2002 nu trebuiau să cuprindă nici o mențiune referitoare la acestea.
Apelul de față nu poate fi admis.
Prin acțiunea modificată s-a precizat obiectul acțiunii ca fiind contestație în anulare în baza art. 317 alin.1 Cod procedură civilă (fila 77-78 dosar primă instanță).
Potrivit acestui text de lege hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, când procedura de chemare a părții pentru ziua când s-a judecat pricina nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii.
Din verificarea actelor și lucrărilor dosarelor atașate în care s-au pronunțat cele trei sentințe atacate Curtea constată că și nu au fost părți în acele procese.
Cum neîndeplinirea procedurii poate fi invocată doar de părțile din proces și nicidecum de terțe persoane așa cum sunt contestatoarele față de cele trei sentințe, prezenta contestație în anulare în mod corect a fost respinsă.
Împrejurarea că cele trei hotărâri s-au pronunțat fără a fi chemate în judecată și contestatoarele are ca efect inopozabilitatea acestora față de contestatoare
Pentru aceste considerente, Curtea va respinge apelul ca nefondat.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
R espinge, ca nefondat, apelul civil declarat de reclamanții,domiciliată în B,str.- nr.96-B/1,.35 și -prin procurator,cu domiciliul în B,str.- - nr.7,.41,.27,sector 5,împotriva sentinței civile nr.136 din 03 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Brăila.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 24 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
: - -/21.10.2008
: MH/23.10.2008
6 ex.
FOND:
Președinte:Anica IoanJudecători:Anica Ioan, Romeo Jirlăeanu
