Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 174/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 1190/C/2005)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 174/
Ședința publică din 11 mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Ganea
JUDECĂTOR 2: Vanghelița Tase
JUDECĂTOR 3: Răzvan Anghel
Grefier - - -
S-a luat în examinare recursul civil formulat de recurentul - pârât, domiciliat în B,- județul T, împotriva deciziei civile nr. 231/C/21.02.2005 pronunțată de CURTEA DE APEL CONSTANȚA, în dosarul nr. 1/C/2005, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, prin mandatar - C, Al.nr.5.-..1..6, având ca obiect revendicare.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din 04.05.2009 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta cauză.
CURTEA
Asupra prezentului recurs, constată:
Prin decizia civilă nr. 231/C/21.02.2005 a Curții de Apel Constanța -secția civilă, pronunțată în dosarul nr. 1/C/2005, a fost respins apelul declarat de apelantul pârât împotriva sentinței civile nr. 738/4.11.2004 a Judecătoriei Babadag ( dosar 239/2004 ).
A fost admis apelul formulat de apelantul reclamant prin mandatar, fiind schimbată în parte sentința apelată, în sensul obligării pârâtului la plata sumei de 9.422.400 lei rol cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție s-a avut în vedere că:
Prin cererea înregistrată sub nr.239/15.03.2004 pe rolul Judecătoriei Babadag, reclamantul a investit instanța, în contradictoriu cu pârâtul, cu o acțiune vizând obligarea pârâtului să-i lase în deplină proprietate și posesie suprafața de 29,50.p situată în comuna B, str.-, obligarea la modificarea scurgerii apei pluviale de pe construcția lui.
În motivare s-a arătat că, prin contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere, încheiat la 28.04.1995, a dobândit imobilul situat în comuna B, str.-, județul T, compus din construcție și 1.026.p teren. Imobilul se învecinează cu proprietatea pârâtului, care i-a ocupat abuziv o suprafață de teren pe care și-a edificat unele construcții. Se mai susține că apele pluviale care se scurg de pe streașina locuinței pârâtului pe terenul reclamantului, se infiltrează în temelia bucătăriei și magaziei sale.
Prin sentința civilă nr.738/04.11.2004, Judecătoria Babadaga admis în parte acțiunea; a obligat pârâtul să lase în deplină proprietate și posesie suprafața de 19,96.p și să-și construiască uluc și pe construcția acestuia, pentru ca apele din ploi să se scurgă pe terenul său, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
Prima instanță a reținut că reclamantul a făcut dovada că este proprietarul terenului de 19,96.p, mai puțin cu 10.p față de acțiune - care este deținut de pârât și ocupat de anexe gospodărești. S-a avut în vedere că potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză, apa de pe streașina construcției pârâtului se scurge pe terenul proprietarului-reclamant și îi afectează construcția, astfel că față și de dispozițiile art. 615 cod pr. civilă, cererea este întemeiată.
Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii apelate de către ambele părți, instanța de apel a reținut următoarele considerente:
1. Referitor la apelul declarat de către pârât
La judecata cauzei în fond, s-a solicitat de către reclamant, în dovedirea acțiunii, proba cu expertiză tehnică imobiliară, în cauză efectuându-se două rapoarte de expertiză de experții și escu.
Conform mențiunilor din practicaua sentinței, ambele părți au declarat că nu au obiecțiuni la raportul de expertiză, ceea ce echivalează cu însușirea concluziilor stabilite de expert.
Întrucât nici una din părți nu a solicitat efectuarea unei contraexpertize, în condițiile în care nu s-au formulat nici obiecțiuni, în mod corect prima instanță a procedat la închiderea dezbaterilor și s-a întemeiat soluția pe această expertiză.
La acțiunea dedusă judecății, având ca obiect revendicare imobil, ambele părți și-au justificat calitatea de proprietar prin titlurile de proprietate depuse.
Însă din raportul de expertiză s-a reținut că față de identificarea terenurilor, așa cum este menționată în aceste titluri și de măsurători, pârâtul deține, în fapt, o suprafață de teren mai mare decât cea din titlu.
Întrucât pârâtul nu se legitimează ca proprietar și asupra suprafeței de 19,90.p, pentru care reclamantul deține un titlu legal de proprietar, în mod corect prima instanță a admis, în temeiul art.480 Cod civil, acțiunea în revendicare.
2. Referitor la apelul declarat de apelantul reclamant.
Prin sentința apelată instanța a admis, în parte, acțiunea în revendicare, numai în ceea ce privește suprafața de 19,96.p față de 29,50.p cât a solicitat reclamantul în acțiune.
Faptul că instanța a apreciat întemeiate, doar în parte, pretențiile reclamantului, nu echivalează cu cazul de minus petita invocat de apelant, câtă vreme în dispozitiv instanța s-a pronunțat asupra tuturor capetelor de cerere cu judecata cărora a fost investită.
Acțiunea în revendicare reprezintă acțiunea prin care proprietarul neposesor reclamă dreptul său de proprietate în contra posesorului neproprietar.
În raportul de expertiză, (însușit de către reclamant) s-a stabilit că reclamantul deține în fapt, mai puțin cu 21,46.p teren față de suprafața pentru care are un drept de proprietate, conform contractului de vânzare-cumpărare. Din această suprafață, conform măsurătorilor și actelor de proprietate ale ambelor părți, numai 19,96.p sunt ocupați și folosiți de către pârât.
Prin urmare, numai pentru această suprafață este întemeiată acțiunea în revendicare, întrucât diferența până la 29,50.p nu este folosită de pârât și admiterea acțiunii în tot ar aduce atingere dreptului de proprietate legitim al pârâtului.
În ceea ce privește probele solicitate, instanța reține că reclamantul a solicitat administrarea probei cu martori, interogatoriu, expertiză tehnică și în cazul care ar rezulta din dezbateri și proba testimonială.
La termenul de judecată din 05.04.2004, Judecătoria Babadaga încuviințat proba cu interogatoriu și cu expertiză tehnică și a prorogat discutarea probei testimoniale după efectuarea expertizei.
La termenele de judecată ce au urmat, reclamantul nu a prezentat interogatoriul ce a solicitat a fi luat pârâtului, deși pârâtul a fost prezent, iar proba fusese încuviințată.
După efectuarea celei de-a doua expertize, reclamantul nu a mai insistat în administrarea probei testimoniale (și nici în apel nu a solicitat-o), astfel că, în virtutea principiului disponibilității părților, instanța de fond a pășit la judecata cauzei în baza probelor administrate.
Referitor la dovedirea daunelor materiale și morale, instanța a apreciat ca neîntemeiată și această critică, întrucât reclamantul nu a solicitat în fața instanței de fond acordarea de despăgubiri materiale și morale.
S-a reținut, totodată, că al doilea capăt de cerere l-a constituit "obligarea pârâtului la modificarea scurgerii pluviale de pe construcția acestuia" și nicidecum obligarea pârâtului să-și construiască un care să dirijeze apa pluvială pe proprietatea lui pentru că ul se deteriorează în timp. Cum această cerere nu a constituit obiectul judecății la instanța de fond, reclamantul solicitând doar obligarea pârâtului la devierea apelor pluviale, instanța nu a reținut nici această critică.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, instanța a apreciat că, potrivit onorariilor de expertiză și a chitanței de plată a taxei de timbru, cuantumul cheltuielilor de judecată de 9.422.400 lei rol și nu de 8.488.526 lei rol cum a reținut instanța de fond, în raport și de dispozițiile art.274 Cod pr.civilă, această critică fiind fondată.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul, criticând-o pe următoarele aspecte de nelegalitate și netemeinicie:
- hotărârea a fost dată cu încălcarea dreptului la apărare și cu nerespectarea principiului contradictorialității ( art. 304 pct. 9 cod pr. civilă, raportat la art. 156 alin. 1 cod proc. civilă și art. 13 din Legea nr. 304/2004 ).
Recurentul a arătat că prin faxul datat 12.02.2005 a solicitat instanței de apel acordarea unui termen de judecată în vederea angajării unui apărător, motivat de faptul că până la acea dată nu a avut posibilități financiare necesare acestui demers, însă instanța a respins în mod nejustificat această cerere și a procedat la judecata cauzei.
- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra unui mijloc de apărare hotărâtor pentru dezlegarea pricinii ( art. 304 pct 10 cod proc. civilă ).
Recurentul a susținut că prin recomandata nr. -.01.2005 a înaintat Curții de Apel Constanțao adresă la care a atașat Certificatul de grefă nr. 43/2005 din 24.01.2005 eliberat de Judecătoria Babadag, precum și copia acțiunii prin care a solicitat constatarea dobândirii dreptului de proprietate în privința suprafeței totale de 1401,35 mp teren intravilan, din care face parte și cel revendicat de reclamantul.
S-a susținut că, din acest punct de vedere, a solicitat Curții de Apel Constanța suspendarea judecății potrivit art. 244 alin. 1 pct. 1 cod proc. civilă, aspect care însă nu a fost consemnat și nici soluționat. Că ulterior a promovat o acțiune în constatarea nulității absolute parțiale a contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere nr. 861/28.04.1995 de care se prevalează reclamantul intimat.
S-a cerut, astfel, în recurs, în considerarea acelorași norme legale, suspendarea judecății prezentei cauze până la judecarea definitivă și irevocabilă a acțiunii vizând constatarea nulității actului.
- hotărârea pronunțată în apel este dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii ( art. 304 pct. 9 cod proc. civilă ).
Recurentul a arătat că reclamantul intimat revendică o suprafață de cca. 20 mp pe considerentul că potrivit titlului său de proprietate
( contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere nr. 861/28.04.2005 ) are un minus de teren ce trebuie pus pe seama plusului de suprafață existentă în posesia recurentului. Însă, susține recurentul, instanțele nu au luat în considerare că la data înstrăinărilor succesive ale imobilului, autorii vânzători ai reclamantului nu dețineau acte de proprietate.
S-a invocat jurisprudența potrivit căreia revendicarea imobilului nu presupune doar existența dreptului, ci și determinarea întinderii obiectului supus acestui drept, prin dimensiuni și amplasament.
Recurentul a susținut, totodată, că a dobândit dreptul de proprietate asupra bunului deținut în condițiile art. 30 Codul fam. împreună cu soția sa, astfel că acțiunea în revendicare este inadmisibilă cât privește cota ideală dintr-un bun.
Sub acest aspect, a considerat recurentul instanța de judecată urma să pună în discuție din oficiu chestiunea cadrului procesual, cu privire la introducerea în cauză și a soției sale.
Dosarul, înregistrat inițial sub nr. 5710/2005 la Înalta Curte de Casație și Justiție, a fost trimis spre competentă soluționare, în acord cu prevederile art. II alin. 1-4 din Lega nr. 219/2005 de aprobare a nr.OUG 138/2000, la Curtea de Apel Constanța, în vederea judecării recursului.
Conform încheierii din 10.10.2005, cauza a fost suspendată în temeiul art. 244 pct. 1 cod proc.civilă, până la soluționarea recursului declarat împotriva încheierii de suspendare, înregistrat pe rolul Curții de Apel Constanța sub nr. 886/C/2005.
Cauza a fost repusă pe rol conform cererii formulate de reclamantul intimat, prin mandatar, fiind depuse sentința civilă nr. 581/14.12.2005 a Judecătoriei Babadag și decizia civilă nr. 769/15.11.2006 a Tribunalului Tulcea.
La termenul din 2.03.209, recurentul a prezentat sentința civilă nr. 33514.06.207 a Judecătoriei Babadag, irevocabilă conform deciziei civile nr. 115/15.02.2008 a Tribunalului Tulcea -secția civilă, comercială și de contencios administrativ, prin care s-a admis acțiunea reclamantei în contradictoriu cu pârâtul privind rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere autentificat sub nr. 861/28.04.1995.
Recurentul a conchis în senul că intimatul reclamant nu-și mai poate justifica în cauză calitatea procesuală pasivă, întrucât nu se mai poate legitima ca proprietar al terenului cumpărat.
La termenul de judecată din 30.03.2009 au fost depuse precizări de către intimatul, care a confirmat faptul că a pierdut calitatea de titular al dreptului de proprietate asupra ternului ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare. Acesta a susținut, însă, că acest imobil a intrat prin efectul succesiunii în patrimoniul unor terțe persoane care trebuie chemate în judecată de către recurent - frații defunctului, pentru ca aceștia să-și asigure apărările în legătură cu dreptul lor de proprietate.
S-a solicitat respingerea susținerii potrivit căreia acțiunea reclamantului ar trebui respinsă, prin reformarea soluțiilor anterioare, ca inadmisibilă, și obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată impuse de toate fazele procesuale, întrucât pierderea dreptului de proprietate de către intimat nu poate conduce la casare a hotărârilor anterioare, când deținea această calitate.
Analizând criticile formulate cu ocazia promovării recursului, dar și situația de fapt intervenită în cursul judecății acestei căi de atac - rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere nr. autentificat sub nr. 861/28.04.1995, în raport de disp. art. 312 alin. 3 teza ultimă cod proc. civilă vor fi reținute următoarele considerente:
Acțiunea în revendicare presupune, pentru aprecierea justeței sale, întrunirea calității de titular al dreptului de proprietate cu cea de reclamant, întrucât exercițiul drepturilor procesuale nu se poate realiza în absența fundamentului dreptului real invocat.
În speță, după formularea recursului de către recurentul pârât a intervenit o situație care implică în mod indubitabil reformarea soluției pronunțate în apel și care tinde la o justă soluționare a prezentului litigiu vizând întinderea drepturilor de proprietate. Această situație, concretizată la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii pronunțate asupra acțiunii în constatarea rezoluțiunii contractului de vânzare-cumpărare care constituie titlul intimatului reclamant, lipsește de temei acțiunea promovată de acesta în contradictoriu cu recurentul pârât.
Fiind fără echivoc că în recurs analiza legalității soluției recurate se raportează la situația în fapt, intimatul nu poate susține că decizia instanței de apel - care a statuat în baza actelor depuse la dosar, a celorlalte probe administrate și a dispozițiilor legale incidente - poate fi menținută.
Pe de altă parte, nu recurentului, ci actualilor titulari ai dreptului de proprietate le revine obligația de a interveni în proces și de a-și exprima interesul procesual pentru continuarea judecății, întrucât recurentul are calitate de pârât în acțiunea în revendicare, iar acestei părți nu-i incumbă nici o obligație procesuală în stabilirea calității părților.
Un asemenea demers nu a fost efectuat, iar pierderea calității de titular al dreptului exclude, pentru intimatul reclamant, invocarea calității procesuale active în acțiunea în revendicare.
Desigur că actualii titulari ai dreptului vor putea iniția o nouă acțiune în revendicare, în măsura în care tind spre stabilirea aceleiași situații de fapt invocate de reclamantul, însă în absența acestui demers instanța nu poate analiza, în procedura comparării de titluri, justețea pretențiilor acestuia, pronunțându-se cu autoritate de lucru judecat în cererea celui care nu mai este proprietar.
Cu privire la motivele de recurs arătate în calea de atac promovată de recurentul pârât, se va reține că acestea sunt neîntemeiate.
Astfel, motivul privind înlăturarea cererii sale de acordare a unui termen pentru angajare apărător a fost respinsă motivat, în sensul că partea a avut timpul necesar asigurării asistenței juridice, fiind formulată și o cerere de suspendare a judecății; instanța de apel a făcut, în acest sens, aplicarea dispozițiilor art. 156 alin. 2 cod proc. civilă, aânând pronunțarea și acordând părții posibilitatea de a depune concluzii scrise.
Cât privește criticile referitoare la nepronunțarea asupra unui mijloc de probă hotărâtor ( temei de modificare aplicabil la data promovării recursului ) și respectiv, aplicarea greșită a legii, instanța de recurs le va subsuma considerentelor legate de lipsa calității intimatului reclamant de titular al dreptului, apreciind că o analiză asupra acestora atinge fondul acțiunii în revendicare.
În raport de toate aceste considerente, constatând că în cauză se impune modificarea soluției recurate, în raport de disp art. 312 cod proc. civilă admite recursul formulat de recurentul pârât și, pe cale de consecință, modifică în tot decizia recurată, în sensul că:
Admite apelul formulat de pârâtul împotriva sentinței civile nr.738 din 04.11.2004 pronunțată de Judecătoria Babadag.
Schimbă în tot sentința apelată în sensul că respinge acțiunea reclamantului ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesual activă.
Respinge ca nefondat apelul formulat de reclamantul.
Obligă intimatul către recurentul la plata sumei de 646 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELELEGII
DECIDE
Admite recursul civil formulat de recurentul - pârât, domiciliat în B,- județul T, împotriva deciziei civile nr. 231/C/21.02.2005 pronunțată de CURTEA DE APEL CONSTANȚA, în dosarul nr. 1/C/2005, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, prin mandatar - C, Al.nr. 5..R3..1..6.
Modifică în tot decizia recurată în sensul că:
Admite apelul formulat de pârâtul împotriva sentinței civile nr.738 din 04.11.2004 pronunțată de Judecătoria Babadag.
Schimbă în tot sentința apelată în sensul că respinge acțiunea reclamantului ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesual activă.
Respinge ca nefondat apelul formulat de reclamantul.
Obligă intimatul către recurentul la plata sumei de 646 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,astăzi 11.05.2009.
Președinte Judecători
- - - -
- -
Grefier
- -
Jud.fond:
Jud.apel:;
Tehnored.dec.jud./10.06.2009
Tehnored.disp.gref./10.06.2009
2 ex.
Președinte:Mihaela GaneaJudecători:Mihaela Ganea, Vanghelița Tase, Răzvan Anghel
