Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 179/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR - 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.179
Ședința publică din 26 februarie 2009
PREȘEDINTE: Trandafir Purcăriță
JUDECĂTOR 2: Lucian Lăpădat
JUDECĂTOR 3: Carmina Orza
GREFIER:- -
S-a luat în examinare recursul declarat de către pârâții și, împotriva încheierii de ședință din data de 09.12.2008, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții intimați și, având ca obiect revendicare imobiliară.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă reclamantul intimat personal, asistat de avocat, care se prezintă și pentru reclamanta intimată, pârâta recurentă personal, asistată de avocat, care se prezintă și pentru pârâtul recurent.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța din oficiu invocă excepția inadmisibilității recursului la recurs, respectiv Tribunalul C-S a pronunțat o hotărâre irevocabilă.
Reprezentantul pârâților recurenți arată că nu a declarat recurs împotriva deciziei Tribunalul C- ci împotriva încheierii de modificare a căii de atac.
Pe fond pune concluzii de admitere a recursului așa cum a fost formulat, arătând că principalul capăt de cerere este grănițuire, calea de atac trebuia să fie apelul și nu recursul. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Reprezentantul reclamanților intimați pune concluzii de respingere a recursului, cu cheltuieli de judecată conform chitanțelor depuse la dosar.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr.5996/2004 și taxată cu suma de 447 lei, reclamanții au chemat în judecată pe pârâții, și și Statul Român, solicitând instanței ca, prin sentința ce va pronunța, să se stabilească linia de hotar ce desparte proprietatea lor înscrisă în CF 2529 nr.top.593 și proprietatea pârâților și și a Statului Român, înscrisă în CF 4394 nr.top.592; să se dispună radierea dreptului de uzufruct înscris în CF 2529, deoarece beneficiarul acestuia, numitul este decedat; să fie obligați pârâții a lăsa reclamanților, în deplină proprietate și posesie imobilul ai cărui proprietari sunt, în limitele hotarului ce va fi stabilit; cu suportarea proporțională a cheltuielilor de judecată.
Ulterior, reclamanții au renunțat la capătul de cerere privind radierea dreptului de uzufruct viager din CF 2529, această radierea efectuându-se la Biroul de Carte funciară.
În motivarea acțiunii lor, reclamanții au susținut că sunt proprietarii imobilului înscris în CF 2529, nr.top.593, compus din casa nr.558 și teren în suprafață de 611. dobândit prin cumpărare în anul 2002 și că se impune stabilirea liniei de hotar dintre acest imobil și imobilul alăturat, asupra căruia sunt proprietari pârâții, acești pârâți ocupând o parte din imobilul proprietatea lor. Au apreciat reclamanții, că pârâții au ocupat întreg imobilul lor.
În drept, reclamanții au invocat dispozițiile art.584, art.480 cod civil și cele ale Decretului nr.115/1938.
La termenul de judecată din data de 14.12.2004, pârâții, și au formulat cerere reconvențională, prin care au arătat că reclamanții au intrat fără nici un drept pe proprietatea lor, a cărei posesie au avut-o până în primăvara anului 2004 și au solicitat să fie obligați reclamanții să le predea în deplină posesie și folosință terenul ocupat fără drept.
Cererea reconvențională a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art.674-676 Cod procedură civilă.
Prin sentința civilă nr.6054/2005, Judecătoria Reșița a respins acțiunea reclamanților și cererea reconvențională formulată de pârâți, luând act de renunțarea reclamanților la judecata față de pârâtul Statul Român.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești, părțile au formulat recurs, și prin decizia civilă nr.278/2006, pronunțată în dosar nr.777/2006, Tribunalul C-S a admis recursurile, a casat hotărârea judecătorească și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță - Judecătoria Reșița.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Judecătoriei Reșița sub nr-, la data de 22.05.2006.
La termenul de judecată din data de 23.10.2006, prin Încheiere, în baza dispozițiilor art.165 Cod procedură civilă, cererea reconvențională formulată de pârâții, și a fost disjunsă, iar în baza dispozițiilor art.244 alin.1 pct.1 Cod procedură civilă, acțiunea principală a fost suspendată, având în vedere că părțile au promovat o altă acțiune de rectificare carte funciară, în ceea ce privește imobilele care fac obiectul acțiunii de față.
La data de 10.09.2007, cauza a fost repusă pe rol, când a fost depusă la dosar decizia civilă nr.117/2007, pronunțată de Tribunalul C-S, prin care sentința civilă nr.2978/2006, pronunțată de Judecătoria Reșița, având ca obiect rectificare carte funciară, a rămas definitivă, prin respingerea apelului promovat de reclamantul, pârât în prezenta cauză.
Procedându-se la rejudecarea cauzei, prin sentința civilă nr.1008/21.04.2008, pronunțată de Judecătoria Reșița în dosar nr-, s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamanții și, domiciliați în comuna nr.428, împotriva pârâților și, domiciliați în comuna nr.555 și, domiciliată în comuna nr.557, și în consecință, s-a stabilit linia de hotar dintre parcela cu nr.top.593, înscrisă în CF 2529 și parcela cu nr.top.592, înscrisă în CF 4394, ca fiind pe aliniamentul A-B, așa cum a fost stabilită prin raportul de expertiză - varianta II, cu respectarea înscrierilor din cărțile funciare.
Pârâții au fost obligați a lăsa în deplină proprietate și posesie suprafața de 455. din parcela cu nr.top.593, înscrisă în CF 2529, așa cum aceasta a fost identificată prin expertiză întocmită în cauză.
Pârâții au fost obligați în solidar la plata, către reclamanți, a sumei de 3.697 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că asupra imobilelor înscrise în CF 2529, nr.top.593, sunt proprietari reclamanții, conform înscrierii nr.5552/2002, cu titlu de cumpărare, de sub 11,12, iar asupra imobilelor înscrise în CF 4394, nr.top.592 sunt proprietari pârâții și a, conform înscrierilor nr.1531/1999 și nr.3099/2004, cu titlu de cumpărare și atribuire, de sub 11,12,13.
Conform art.578-585 Cod civil, servituțile naturale se din "situația naturală a lucrurilor". În cadrul acestor servituți, se regăsește și dreptul de grănițuire, așa cum acest drept este reglementat de art.584 Cod civil, care prevede că orice proprietar poate obliga pe vecinul său să procedeze la grănițuirea proprietății lipite de a sa.
Reclamanții au dovedit dreptul lor de proprietate, iar pârâții și, de asemenea, au dovedit dreptul lor de proprietate. Acest drept de proprietate al părților există înscris în cele două cărți funciare, fiind aplicabile dispozițiile art.32 și art.33 din Decretul 115/1938 și cele ale art.30 și art.31 din Legea 7/1996, republicată, conform cărora dacă în cartea funciară s-a înscris un drept real în folosul unei persoane, se prezumă că acel drept există, cuprinsul cărții funciare considerându-se exact în folosul aceluia care a dobândit prin act cu titlu oneros. În acest context, în speța de față, nu se mai poate ridica problema dreptului de proprietate al părților asupra imobilelor, respectiv că pârâții ar folosi alt imobil și nu cele asupra cărora sunt proprietari, așa cum s-a susținut atât în obiectivele formulate în vederea întocmirii expertizei topografice, în obiecțiunile depuse, cu atât mai mult cu cât acțiunea în rectificare de carte funciară formulată de pârâți a fost respinsă prin sentința civilă nr.2978/2006 pronunțată de Judecătoria Reșița, definitivă.
În cauză, instanța investită doar cu o acțiune în grănițuire, a dispus întocmirea unui raport de expertiză tehnică în specialitatea topografie de către expert, pentru a fi identificate parcelele topografice cu nr.top.592 și nr.top.593, și astfel a stabili limita de hotar dintre aceste parcele, ca apoi să se verifice dacă, în funcție de linia de hotar stabilită, pârâții au încălcat vreo suprafață din parcela reclamanților. Expertul a identificat atât proprietatea reclamanților cât și proprietatea pârâților. La identificarea limitelor acestor parcele expertul a avut la bază documentația de identificare a parcelelor în cauză, întocmită în dosar nr.4109/1977, al Judecătoriei Reșița, documentația de identificare întocmită de expert în dosar nr.5610/2005, al Judecătoriei Reșița, cu ocazia altor judecăți cu privire la imobilele din cauză, precum și schița CF.
Datorită faptului că la data când instanța a dispus efectuarea expertizei, expertul nu a răspuns obiectivelor stabilite de părți și de instanță prin încheiere, s-a dispus refacerea raportului de expertiză, respectiv a se răspunde la obiectivele formulate de instanță, în urma verificărilor și măsurătorilor, care deja au fost efectuate.
Acest expert a identificat imobilul proprietatea reclamanților, ca fiind compus din casa nr.558 și teren în suprafață de 611. Acest imobil se învecinează cu imobilul proprietatea pârâților, care este compus doar din teren în suprafață de 611. casa nr.c 557 fiind demolată de mai mulți ani, însă neradiată din cartea funciară. Cele două imobile nu sunt delimitate pe nici o porțiune, făcând corp comun, cele două imobile constituind de-a lungul timpului, în fapt, o singură gospodărie cu casă, curte și grădină, așa cum a specificat expertul în ultimul raport de expertiză. Respectând suprafețele celor două parcele învecinate, expertul a identificat și măsurat imobilele, a întocmit plan de delimitare și amplasament, stabilind că, în funcție de schița de carte funciară și de înscrierile efectuate în cărțile funciare privitor la dreptul de proprietate al părților, a stabilit ca linie de hotar aliniamentul A-B, în varianta II din raportul de expertiză. Expertul a mai întocmit o variantă privind linia de hotar, variantă potrivit căreia, însă, nu sunt respectate suprafețele parcelelor și implicit dreptul de proprietate al proprietarilor tabulari, prin amplasarea liniei de hotar pe aliniamentul A-B-C-D, prin ocolirea construcțiilor, ceea ce a condus la micșorarea suprafeței parcelei cu nr.top.592 și, corelativ, la mărirea parcelei cu nr.top.593, ceea ce nu este acceptabil, deoarece este afectat însuși dreptul de proprietate. Mai mult, nu este de acceptat nici mărirea celor două parcele, de la suprafața de 611. la suprafața de 652. așa cum s-a menționat pe planul de amplasament, deoarece nu s-a solicitat o astfel de mărire și expertul nu a clarificat de unde provine diferența de suprafață, prin măsurarea tuturor parcelelor învecinate celor 2 parcele din cauză, motiv pentru care a fost înlăturată varianta I din raportul de expertiză.
În ceea ce privește suprafața care a fost folosită de pârâți din proprietatea recalamanților, revendicată de aceștia, expertul a arătat că pârâții au folosit casa nr.558, și grădinile ambelor parcele, reclamanții folosind doar grajdul. Această situație de fapt a fost relatată și de martorii audiați inițial în dosar nr.5996/2004, care au arătat că imobilul casă cu nr.558 (cu nr.poștal 557), a fost și este folosit numai de către pârâta, care este mama vitregă a reclamantului și că pe terenul învecinat nu mai există o altă casă. Expertul a măsurat suprafața cu care pârâții au intrat în parcela proprietatea reclamanților, stabilind ca fiind de 455. La rândul lor, și reclamanții au folosit din parcela proprietatea pârâților o anumită suprafață, corespunzătoare grajdului pe care aceștia îl folosesc. Însă cu privire la acest aspect, instanța nu a fost investită și deci nu se poate pronunța.
În aceste condiții, având în vedere că limita de hotar nu a fost stabilită niciodată prin semne exterioare, vizibile și respectate de proprietari, în baza dispozițiilor art.584 Cod civil, prima instanță a admis acțiunea civilă formulată de reclamanți și a stabilit limita de hotar dintre parcela cu nr.top.593 și parcela cu nr.top.594, ca fiind pe aliniamentul A-B, așa cum a fost stabilită în urma măsurătorilor și cu respectarea înscrierilor din cărțile funciare, prin raportul de expertiză tehnică și topografică.
Luând în considerare că în urma constatării limitelor celor două parcele pe porțiunea unde acestea se unesc, expertul a concluzionat că linia de hotar a fost încălcată de pârâți, cererea de revendicare formulată de reclamanți, cu privire la suprafața de 455. care a fost încălcată de pârâți, a fost admisă. Reclamanții au dovedit că pe această suprafață sunt proprietari - condiție esențială pentru admiterea cererii, deoarece acțiunea în revendicare imobiliară este îndreptată de proprietarul neposesor împotriva posesorului neproprietar, iar reclamanților le incumbă dovada dreptului de proprietate, conform dispozițiilor art.1169 Cod civil.
În baza art.274 alin.1, art.277 Cod procedură civilă, instanța a obligat în solidar pe pârâți, la plata către reclamanți, a sumei de 3697 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, respectiv taxă de timbru, onorariu expert și onorariu avocat, pentru toate etapele judecății.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au formulat apel pârâții, și, criticând-o ca nelegală și netemeinică.
În apelul pârâtei se solicită admiterea apelului, schimbarea în totalitate a hotărârii atacate și admiterea cererii reconvenționale promovată de pârâtă.
În motivarea apelului se arată că sentința instanței de fond se bazează pe o greșită apreciere a probelor și greșită aplicare a dispozițiilor legale, în mod greșit a fost admisă acțiunea reclamanților și stabilită linia de hotar, întrucât pârâta nu a avut cunoștință de efectuarea expertizei topografice, nefiind citată în data în care s-a efectuat expertiza, citațiile de comunicare a termenelor fiind înmânate celorlalți doi pârâți, și.
Cu bună știință pârâta a vândut casa nr.557 vecinilor săi din partea dreaptă, și, pentru casa nr.555 rezervându-și dreptul de uzufruct.
Încă din 1957 împreună cu soțul său, au folosit netulburați casa cu curte, fiind de notorietate că sunt proprietarii de drept ai unei grădini care are dimensiuni mai mari decât dimensiunile din cartea funciară.
În 2005, pârâta a dat declarația notarială prin care renunță la dreptul de uzufruct viager.
Nu i-a fost comunicat pârâtei decât al treilea exemplar al expertizei, refăcut, la care nu a fost solicitată să participe.
De asemenea, cu privire la acțiunea posesorie (cererea reconvențională), nu a avut posibilitatea de a solicita proba cu martori, probă care ar fi situat solicitarea sa favorabil, în sensul respingerii acțiunii principale.
Au fost invocate dispozițiile art.282, 298 Cod procedură civilă.
În apelul pârâtei se solicită admiterea apelului, în motivare arătându-se că expertul numit de instanță nu a dispus citarea pârâților, convenind doar cu mandatarul pârâtei să efectueze lucrarea de expertiză într-o duminică, la ora 10.
Expertul a efectuat o expertiză, depășind obiectivele admise de instanță, care a dispus de trei ori refacerea ei.
Expertiza întocmită în cauză se contrazice între conținut și schiță, în sensul că în conținut apar vecinătățile, cu numerele topo corespunzătoare, ce nu coincid cu conținutul expertizei, fiind voit inversate toate numerele topo, doar pentru a favoriza pe reclamanți.
Expertul se antepronunță, fără a exista ca obiectiv situația imobilelor, considerând că imobilul în care au locuit din 1955, și, ar fi demolat și atribuind imobilul reclamanților.
În dosarul cauzei a efectuat expertiză și expert, care a arătat că există o eroare în poziționarea caselor, practic vecinii pârâților casa nr.557 top.592 CF 4394 este top 590 CF 4277, casa nr.555 proprietari și și top.591 CF 549, proprietari și, iar instanța de fond a respins nejustificat obiectivul de expertiză propus de pârâtă, privitor la poziționarea exactă a vecinătăților.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.282-298 Cod procedură civilă.
În apelul pârâtului se solicită admiterea apelului, schimbarea în totalitate a hotărârii atacate și admiterea cererii reconvenționale promovată de pârât.
În motivarea apelului se arată că în mod greșit a fost admisă acțiunea reclamanților și stabilită linia de hotar, în baza unei expertize topografice despre care pârâtul nu a avut cunoștință, nefiind citat în data în care s-a efectuat expertiza.
Pârâtul, împreună cu soția sa, pârâta, sunt cumpărători de bună-credință ai casei cu nr.557, nr.top.592, vecini fiind în dreapta pârâtul și soția sa și în stânga,. Din momentul cumpărării de la și până în anul 2006, nu au fost tulburați în dreptul lor de proprietate.
Întrucât nu i s-a comunicat termenul la care va fi efectuată expertiza, nu a putut să își apere interesul în cauză și nu a putut depune obiecțiuni la expertiză.
Au fost invocate prevederile art.282, 298 Cod procedură civilă.
Intimații și au formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea apelurilor formulate în cauză, cu cheltuieli de judecată în fond și apel.
Se arată că pârâții au fost citați pentru efectuarea măsurătorilor în teren; citarea s-a făcut de către expert prin scrisoare recomandată, cu aviz de primire. de convocare expediată pe numele lui a fost primită de soția sa, care a semnat de primire, mai mult, expertul a convenit data și ora deplasării în teren cu, mandatarul pârâților.
Rezultatul expertizei tehnice topografice a fost adus la cunoștința pârâților, conform dovezilor depuse la dosar.
Cu privire la reprezentarea pârâților, în prima parte a cercetării judecătorești, toți pârâții au avut apărător, în persoana av..
La cererea acestuia, a fost disjunsă cererea reconvențională și s-a dispus suspendarea judecății acțiunii principale până la soluționarea altei cauze; după repunerea cauzei pe rol, pârâta l-a mandatat pe să îi reprezinte interesele, același mandatar reprezentându-l și pe pârâtul.
Este nefondată critica privitoare la nelegalitatea procedurii de citare a părților, întrucât în prima parte a cercetării judecătorești, toți pârâții au avut avocat. Ulterior, după repunerea cauzei pe rol, și au fost reprezentați de mandatar, care a primit termen în cunoștință. Pârâta a fost prezentă și a luat termen în cunoștință, și a fost citată și ulterior acestui moment, de mai multe ori, pentru a-i fi comunicat raportul de expertiză refăcut, adresa de răspuns a expertului, suplimentul de expertiză.
Se mai arată că pârâta ocupă de ani de zile, fără titlu și fără a plăti vreo chirie, atât casa asupra căreia intimații sunt proprietari tabulari, cât și curtea și grădina acestei proprietăți, aceasta nemaiavând nici un drept real asupra acestui imobil. Pârâta era titulara unui drept de uzufruct până în anul 2005 asupra imobilului vândut pârâților și, iar în anul 2005, renunțat expres la dreptul de uzufruct printr-o declarație autentificată în fața unui notar public.
Relativ la neconcordanțele între situația de Carte funciară și situația reală din teren, aceste aspecte au fost tranșate definitiv și irevocabil într-un alt proces civil, având ca obiect rectificare de carte funciară.
Prin încheierea de ședință de amânare a pronunțării, din 9 decembrie 2008, în baza dispozițiilor 2821Cod procedură civilă, Tribunalul a statuat că în cauză, calea de atac este recursul.
Prin decizia civilă nr.1 din 05.01.2009, Tribunalul C-S a respins recursurile declarate de către pârâți.
Tribunalul a reținut că prin cererile de recurs ale pârâților s-a invocat faptul că expertul nu a procedat corespunzător, în sensul că nu a dispus citarea pârâților la efectuarea expertizei, nu au fost comunicate oficial ziua și ora la care se va efectua expertiza, despre care recurentul nu a avut cunoștință, pârâtei nu i s-a comunicat decât al treilea exemplar refăcut al expertizei și că încă din 1957, aceasta împreună cu soțul său, folosesc netulburați casa cu curte.
Punctul de vedere al intimaților cu privire la aceste critici este că rezultatul expertizei tehnice topografice a fost adus la cunoștința pârâților.
Astfel, primul raport de expertiză a fost apreciat de către instanța de fond ca total necorespunzător, întrucât expertul nu a răspuns obiectivelor cenzurate și stabilite de instanță prin Încheierea din 22.10.2007 și s-a dispus refacerea raportului de expertiză, fără a mai fi comunicat părților.
Raportul de expertiză refăcut a fost comunicat părților, cum reiese din dovezile depuse la filele 121, 122 și 123 dosar fond.
În privința raportului de expertiză refăcut, instanța a solicitat expertului o precizare referitoare la suprafața ocupată de pârâți din imobilul reclamanților, precum și valoarea acestei suprafețe. Expertul a răspuns printr-o adresă, care a fost comunicată atât mandatarului pârâților și, cât și pârâtei, acesteia din urmă comunicându-i-se odată cu citația.
Întrucât instanța de fond a considerat total necorespunzătoare modalitatea expertului de a completa expertiza, s-a dispus efectuarea unui supliment care să îndeplinească cerințele legale. Expertul a întocmit un nou raport (supliment), în care se indică și suprafața ocupată abuziv, și prețul acestei suprafețe. Acest supliment a fost comunicat atât familiei, cât și lui, odată cu citarea lor, potrivit dovezilor aflate la filele 142, 143 dosar fond.
În ce privește reprezentarea pârâților, în prima parte a cercetării judecătorești, toți pârâții au avut apărător ales.
Cererea reconvențională a fost disjunsă și s-a dispus suspendarea judecății acțiunii principale până la soluționarea altei cauze; după repunerea cauzei pe rol, pârâta l-a mandatat pe să îi reprezinte interesele, același mandatar reprezentându-l și pe pârâtul.
Instanța de fond a verificat la fiecare termen legalitatea procedurii de citare cu părțile, constatând că aceasta este îndeplinită.
Astfel, în prima parte a cercetării judecătorești, toți pârâții au avut avocat. Ulterior, după repunerea cauzei pe rol, și au fost reprezentați de mandatar, care a primit termen în cunoștință. Pârâta a fost prezentă și a luat termen în cunoștință, și a fost citată și ulterior acestui moment, de mai multe ori, pentru a fi comunicat raportul de expertiză refăcut, adresa de răspuns a expertului, suplimentul de expertiză.
Pârâta ocupă de ani de zile, fără titlu și fără a plăti vreo chirie, atât casa asupra căreia intimații sunt proprietari tabulari, cât și curtea și grădina acestei proprietăți, aceasta nemaiavând nici un drept real asupra acestui imobil. Pârâta era titulara unui drept de uzufruct până în anul 2005 asupra imobilului vândut pârâților și, iar în anul 2005, renunțat expres la dreptul de uzufruct printr-o declarație autentificată în fața unui notar public.
Relativ la neconcordanțele între situația de Carte funciară și situația reală din teren, aceste aspecte au fost tranșate definitiv și irevocabil într-un alt proces civil, având ca obiect rectificare de carte funciară, respectiv sentința civilă nr.2978/1.11.2006, pronunțată de Judecătoria Reșița în dosar nr.5610/-, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr.837/20.09.2007 a Curții de Apel Timișoara.
Din verificarea actelor și lucrărilor dosarului, Tribunalul constată că sunt întemeiate susținerile și apărările intimaților reclamanți, prin raportarea acestora la probele materiale despre care se și face vorbire în întâmpinare.
Pe cale de consecință, nu sunt întemeiate criticile formulate de recurenți, privitor la încălcarea dreptului lor la apărare în etapa administrării probei cu expertiza tehnico-științifică, sau în timpul procesului, și nici cele privind neconcludența probei cu expertiza tehnică-științifică.
Împotriva încheierii de ședință din data de 09.12.2008, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, au declarat recurs pârâții și susținând că în mod greșit s- calificat calea de atac ca recurs, de către Tribunalul C-S, deși această cale de atac trebuia reținută ca fiind apel.
S-a mai arătat că obiectul acțiunii îl formulează o cerere de grănițuire și această cerere este supusă doar apelului și nu recursului.
În final, s-a arătat că recursul vizează casarea deciziei civile pronunțată de Tribunalul C-S și trimiterea cauzei pentru judecarea în apel la Tribunalul C-S fila 3.
Recurenții nu au arătat în drept motivul de recurs la care se referă.
Examinând recursul prin prisma celor arătate și în condițiile prev. de art. 304,306 și art. 312 Cod procedură civilă, se reține că acesta nu poate fi primit.
Cererea de recurs este formulată împotriva unei încheierii de ședință a Tribunalului C-S din data de 9 decembrie 2008, prin care instanța nu a întrerupt cursul judecății ci dimpotrivă dispus măsuri pentru a asigura pronunțarea unei hotărâri în complet de instanță de recurs.
La data de 5 ianuarie 2009, Tribunalul C-S ca instanță de recurs se pronunță printr-o hotărâre irevocabilă în cauză.
Recurenții nu au înțeles în mode explicit să atace decizia civilă din data de 5 ianuarie 2009, ci doar această încheiere premergătoare din data de 9 decembrie 2008, prin care Tribunalul C-S a apreciat că, în speță, jurisdicția aplicabilă privește recursul, încheiere "încorporată", în decizia finală menționată mai sus.
Cum recursul pârâților nu este prevăzut într-un text de lege ce definește această materie și cum recurenții nu au înțeles să atace cu recurs decizia pronunțată în cauză unde se putea discuta eventual despre nelegalitatea acesteia, referitoare la modul de stabilire jurisdicției, Curtea nu poate să examineze această decizie în afara limitelor cererii formulate de către pârâți, cerere care vizează nelegalitatea unei încheierii premergătoare, încheiere care a fost apoi, absorbită de conținutul deciziei nr. 1 din 5 ianuarie 2009.
Hotărârea pronunțată în cauză are caracter irevocabil, ceea ce se răsfrânge inclusiv asupra încheierilor premergătoare acestei hotărâri, care, la momentul pronunțării deciziei, nu mai există în mod independent, ci fac parte indisolubil din conținutul deciziei.
În aceste condiții nu se poate promova un "recurs la recurs", în speță, această ipoteză nefiind prevăzută de dispozițiile art. 299 și urm. Cod procedură civilă.
Conform prevederilor art. 274 Cod procedură civilă, recurenții vor fi obligați să plătească intimatului suma de 400 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de către pârâții și, împotriva încheierii de ședință din data de 09.12.2008, pronunțată de Tribunalul C- în dosarul nr-, recurs prin care s-a solicitat "casarea deciziei civile pronunțată de Tribunalul C-S și trimiterea cauzei pentru judecarea în apel d e Tribunalul C-S".
Obligă recurenții să plătească intimatului suma de 400 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorar de avocat.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 26 februarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. /10.03.2009
Tehnored /13.03.2009
Ex.2
Primă instanță:
Instanța de apel: și
Președinte:Trandafir PurcărițăJudecători:Trandafir Purcăriță, Lucian Lăpădat, Carmina Orza
