Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 182/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - revendicare imobiliară -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA NR. 182
Ședința publică din 9 iunie 2009
PREȘEDINTE: Rață Gabriela
JUDECĂTOR 2: Surdu Oana
JUDECĂTOR 3: Dumitraș Daniela
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâta domiciliată în comuna, sat, județul B, împotriva deciziei nr. 32 din 17 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosarul nr-.
La apelul nominal au răspuns pârâta recurentă asistată de avocat, reclamanții intimați, lipsă fiind reclamantul intimat.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei după care, Curtea înmânează duplicatul întâmpinării depusă de reclamanții intimați și avocatei pârâtului recurent și constată că la dosar a fost depusă chitanța nr. - din 28 mai 2009 în valoare de 5 lei și timbru judiciar de 5 lei, prin care se face dovada achitării taxei judiciare de timbru aferentă recursului.
Instanța, constatând recursul legal timbrat și în stare de judecată, dă cuvântul la dezbateri.
Avocat pentru pârâta recurentă, precizează că reclamanții intimați nu au avut niciodată posesia acestui teren, iar titlurile lor de proprietate nu au la bază un mod originar de dobândire a proprietății. Susține că instanța de apel a stabilit greșit că nu sunt de comparat situații sau titluri, și aceasta pentru că a omis să examineze cererile formulate de pârâtă în apel, de constatare a dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune asupra terenului în litigiu. Solicită admiterea recursului, cu cheltuieli de judecată.
Reclamanții intimați prezenți solicită respingerea recursului și menținerea soluției pronunțată de Tribunalul Botoșani.
Declarând dezbaterile închise,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererile înregistrate la Judecătoria Botoșani, care au făcut obiectul a trei dosare distincte, conexate ulterior, reclamanții, și au chemat în judecată pe pârâta solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța aceasta să fie obligată să le lase în deplină proprietate și liniștită posesie diferite parcele de teren, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererilor reclamanții au arătat că au deținut ca lot în folosință terenul, pe care și-au construit casă și că ulterior au și cumpărat acel teren, având în prezent și titlu de proprietate eliberat în procedura Legii nr. 18/1991. Pârâta, fără a avea acte de proprietate asupra terenului revendicat, l-a ocupat, refuzând să-l elibereze.
Pârâta, a invocat excepția autorității de lucru judecat, dedusă în prezenta cauză din sentința civilă nr. 5603 din 24.11.1992 a Judecătoriei Botoșani.
Prin sentința civilă nr. 2156 din 8.04.2005, Judecătoria Botoșania respins ca nefondată excepția puterii de lucru judecat și a admis acțiunea formulată de reclamanți și, în consecință, a obligat pârâta să lase în deplină proprietate și liniștită posesie reclamantului suprafața de 399 mp teren, reclamantului suprafața de 204 mp teren, iar reclamanților și suprafața de 233 mp teren, suprafețe identificate în schița anexă la raportul de expertiză efectuat în cauză. Pârâta a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată către reclamanți.
Excepția puterii de lucru judecat a fost respinsă pentru neîndeplinirea în cauză a condițiilor impuse de dispozițiile art. 1201 Cod civil.
Cu privire la fondul cauzei s-a reținut că reclamantul este proprietarul suprafeței de 1.400 mp teren, reclamantul al suprafeței de 1.444 mp teren, iar reclamanții și al suprafeței de 924 mp teren, toate situate în intravilanul localității, comuna, județul B, primii doi deținând titluri de proprietate emise în baza Legii nr. 18/1991, iar ultimii stăpânind terenul în baza unui contract de vânzare cumpărare din 19.03.2004, încheiat cu Polonic, care a avut eliberat, de asemenea, în baza Legii fondului funciar, un titlu de proprietate.
concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză, prima instanță a conchis că pârâta deține în plus față de terenul la care este îndreptățită, suprafețele de teren revendicate de reclamanți.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta, în motivarea căruia a arătat că prima instanță a dat o apreciere greșită probelor administrate în cauză, mai ales în condițiile în care pe rolul instanțelor există o cauză ce are ca obiect anularea titlurilor de proprietate emise în favoarea reclamanților, cât și a propriului titlu, acte care au fost greșit emise. Precizează că reclamanții nu sunt îndreptățiți la terenul în litigiu, care, în realitate, este al ei, precum și aspectul că prima instanță nu a dat eficiență sentinței civile nr. 5603 din 24.11.1992 a Judecătoriei Botoșani.
Tribunalul Botoșani, prin decizia civilă nr. 32 A din 17.02.2009, a respins apelul ca nefondat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că în cadrul unei proceduri judiciare complexe, respectiv într-un dosar având ca obiect anularea titlurilor de proprietate emise reclamanților, s-au dezbătut aspectele litigioase legate de valabilitatea titlurilor de proprietate emise reclamanților, titluri care, în final, au fost validate de către instanță, aspectele litigioase puse în discuție între părți intrând în puterea lucrului judecat prin hotărârea judecătorească definitivă și irevocabilă care a soluționat cauza menționată.
Așa fiind, reținând că în urma procedurilor judiciare urmate, situația juridică a titlurilor contestate de pârâtă a rămas neschimbată, instanța de apel a conchis că pârâta nu poate opune reclamanților un titlu propriu, care să poată fi comparat cu cele ale reclamanților, preferabile fiind, deci, titlurile acestora din urmă față de înscrisurile invocate de pârâtă.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs pârâta, în motivarea căruia a arătat, în esență următoarele:
A avut posesia terenului în litigiu începând cu anul 1948 și până în prezent, teren pe care l-a înscris la. și asupra căruia i s-a reconstituit dreptul de proprietate conform Legii nr. 18/1991, în baza adeverinței de proprietate nr. 407/1991. Ulterior, titlul de proprietate i s-a emis doar pentru parte din terenul intravilan, fără a fi invalidat, însă, dreptul de proprietate pentru diferența de teren intravilan.
Precizează că primele instanțe nu au analizat evoluția terenului sub aspectul posesiei, posesie pe care ea a avut-o, astfel cum a arătat, anterior P - ului, precum și faptul că între terenurile părților din prezentul dosar există suprapunere.
Instanța de apel a omis să analizeze cererea pe care a formulat-o și depus-o la dosar (filele 53 și 54) prin care a solicitat să se constate că a dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra terenului revendicat de reclamanți. Cum cele susținute prin cererea menționată nu au fost infirmate de reclamanți, pârâta conchide că printr-o posesie continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar a devenit proprietara terenurilor în litigiu.
Eliberarea titlurilor de proprietate în favoarea reclamanților este abuzivă, hotărârile judecătorești care le analizează nefăcând o analiză a legalității condițiilor în care au fost emise. Mai mult, instanțele nu s-au pronunțat asupra hotărârilor nr. 325/2004 și nr. 526/2004 emise de Comisia Județeană B pentru aplicarea Legii nr. 18/1991, deși acțiunea sa viza și legalitatea acestor hotărâri. De altfel, cu privire la aceste hotărâri judecătorești a formulat contestație în anulare.
Pârâții nu au avut niciodată posesia acestor terenuri, titlurile lor de proprietate nebazându-se pe un mod de dobândire a proprietății și cuprinzând, de altfel, vicii de fond și de formă, ce le face neopozabile.
Prin reținerea de către instanța de apel a excepției puterii de lucru judecat, dedusă în prezenta cauză din hotărârile având ca obiect anularea titlurilor de proprietate emise părților, excepție greșit reținută, i s-a încălcat dreptul la un proces echitabil și principiul egalității armelor, prin aceea că s-a refuzat verificarea legalității titlurilor de proprietate emise reclamanților.
Deci, conchide pârâta recurentă, avându-se în vedere posesia exercitată de ea asupra terenurilor în litigiu, coroborată cu aspectul că a dobândit dreptul de proprietate asupra acestor terenuri prin uzucapiune, titlurile de proprietate ale reclamanților sunt "irelevante".
Examinând recursul, prin prisma motivelor formulate, ce vizează dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, a actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Acțiunea în revendicare este o acțiune petitorie, punând în discuție existența însăși a dreptului de proprietate, astfel că reclamantul trebuie să facă dovada că este titularul acestui drept.
În condițiile Legii nr. 18/1991, pentru terenurile situate în zonele cooperativizate, dovada dreptului de proprietate se face cu titlu de proprietate eliberat de Comisia județeană de fond funciar, anume stabilită de lege.
În speță, reclamanții au depus astfel de titluri de proprietate emise în procedura instituită de Legea fondului funciar, pe când pârâta nu a depus un astfel de titlu. Opunerea de către pârâtă a unei adeverințe de proprietate despre care se afirmă că ar cuprinde și terenul în litigiu nu are relevanță juridică, în condițiile în care în procedura Legii fondului funciar titlul de proprietate este actul final care dovedește îndreptățirea părții la terenul restituit, iar titlul emis pârâtei, după cum s-a reținut, nu cuprinde acest teren.
Se reține, că instanțele au făcut o corectă aplicarea a dispozițiilor art. 480 Cod civil. As tfel, în mod judicios, instanțele au achiesat la concluziile expertizei întocmite în cauză, care pe baza actelor de proprietate, a schițelor anexe și a măsurătorilor de teren, a stabilit că terenul revendicat de reclamanți este proprietatea acestora.
Prin urmare, instanța de apel a analizat toate mijloacele de apărare ale pârâtei și fiind în atributul său a validat concluziile expertizei pe care a considerat-o că se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, dând preferință titlurilor de proprietate emise reclamanților.
Pârâta susține că a exercitat o posesie îndelungată asupra terenurilor în litigiu, aspect, însă, nerelevant în speță. Astfel, posesiunea apare ca o prezumție de proprietate și cu această semnificație este apărată de lege, însă, în speță posesia nu mai poate constitui prezumția proprietății celui ce posedă, respectiv pârâta, fiind dovedit că proprietatea aparține reclamanților, ce reclamă dobândirea dreptului de proprietate în procedura Legii fondului funciar, în urma reconstituiri dreptului de proprietate, prezentând în acest sens titluri de proprietate.
În considerentele sentinței civile nr. 3114 din 13.06.2007 a Judecătorie B, rămasă irevocabilă, s-a reținut cu putere de lucru judecat faptul că titlurile de proprietate de care se prevalează reclamanții din prezenta cauză au fost emise cu respectarea dispozițiilor Legii fondului funciar, înscriindu-se în favoarea acestora terenurile aferentei gospodăriilor lor, pentru asigurarea unei folosințe normale a acestora, dar și în considerarea aspectului că pârâta din prezenta cauză căreia îi aparținea vechiul amplasament a primit teren grădină în compensare.
Faptul că litigiul în care a fost pronunțată această hotărâre a avut ca obiect anularea titlurilor de proprietate ale părților, vizând terenul în litigiu, iar prezenta cauză are ca obiect revendicarea aceleiași suprafețe de teren, nu poate justifica temeinicia criticii în sensul că în mod greșit a fost luată în considerare această hotărâre. Ceea ce s-a luat în considerare a fost dovada privitoare la legalitatea titlurilor emise reclamanților.
În același context, nu este întemeiată critica privitoare la reținerea excepției autorității lucrului judecat. Instanța de apel nu a pronunțat o soluție pe temeiul prevederilor art. 1201 cod civil și art. 166 Cod procedură civilă, pentru că nu a fost avută în vedere exclusivitatea hotărârii anterioare, care impune ca aceeași parte să nu fie chemată, în aceeași calitate, într-un proces ulterior pentru același obiect și aceeași cauză, ci a fost avută în vedere obligativitatea hotărârii, respectiv, aspectul pozitiv al puterii lucrului judecat.
Dacă nu s-ar fi recunoscut reclamanților posibilitatea de a se prevala de hotărârea anterioară sub aspectul legalității titlurilor de proprietate și, implicit, și al celor două hotărâri emise de Comisia Județeană B pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 (cu privire la care, a statuat instanța de control, nu a omis prima instanță să se pronunțe) s-ar fi pronunțat o soluție nelegală, cu încălcarea dispozițiilor art. 1200 pct. 4 Cod civil.
Pârâta recurentă a depus într-adevăr la dosar în apel, după repunerea cauzei pe rol, o cerere prin care a solicitat să se constate că a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu prin uzucapiune.
Potrivit art. 294 al. 1 Cod procedură civilă, nu se poate schimba în apel calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face alte cereri noi.
Cererea de constatare a dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune nu a fost formulată de pârâtă la instanța de fond, pentru a acorda posibilitatea părților să administreze probe și să facă apărările necesare, condiții în care în baza dispozițiilor legale menționate cum, fără echivoc, această solicitare constituie o cerere nouă, corect instanța de apel nu a analizat-
Chiar în condițiile în care această susținere a pârâtei ar fi îmbrăcat forma unui mijloc de apărare, este lipsită de eficiență, în condițiile în care nu se poate revendica pe calea uzucapiunii proprietatea asupra terenurilor în litigiu, cu excluderea proceduri prevăzute de Legea nr. 18/1991.
Terenurile în litigiu fiind scoase din circuitul civil, prin cooperativizare, nu pot fi uzucapate, calea dobândirii dreptului asupra lor fiind Legea nr. 18/1991, urmată de reclamanți, care au și obținut titluri de proprietate.
În considerarea celor reținute, Curtea, în baza art. 312 al. 1 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat,
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta domiciliată în comuna, sat, județul B, împotriva deciziei nr. 32 din 17 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosarul nr-.
Ia act că intimații nu au solicitat cheltuieli de judecată din recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 9 iunie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored.
2ex/07.07.2009
Președinte:Rață GabrielaJudecători:Rață Gabriela, Surdu Oana, Dumitraș Daniela
