Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 183/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - partaj judiciar -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA NR. 183
Ședința publică din 9 iunie 2009
PREȘEDINTE: Rață Gabriela
JUDECĂTOR 2: Surdu Oana
JUDECĂTOR 3: Dumitraș Daniela
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâta domiciliată în S,-, județul S, împotriva deciziei civile nr. 101 din 10 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-.
La apelul nominal au răspuns pârâta recurentă asistată de avocat, avocat pentru reclamanta intimată, lipsă fiind aceasta din urmă.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei după care,
Avocat depune la dosar cerere de ajutor public judiciar pentru recurenta, cu privire la scutirea taxei judiciare de timbru de 2765 lei, cerere care va fi soluționată la sfârșitul ședinței de judecată, în cameră de consiliu.
Se prezintă la termenul de astăzi în instanță moștenitorii defunctului, respectiv reclamantul în cauză denumit, în persoana soției supraviețuitoare și a fiului Michi.
Curtea, constatând recursul în stare de judecată, dă cuvântul la dezbateri.
Avocat pentru recurenta, precizează că în mod real masa succesorală după defunctul constă din cota parte de din parcelele nr. 889, nr. 802/1, nr. 802/2, toate trei în suprafață de 1402 mp, din CF 224 a comunei cadastrale Cealaltă cotă de a fost deținută de numitul. După defunctul, a avut vocație succesorală, în calitate de unică moștenitoare testamentară acceptantă, în baza testamentului din anul 1931, defuncta mamă a pârâtei, fostă. Susține că după defunctul nu au rămas moștenitori rezervatari, singura în măsură să-l moștenească, ca urmare a situației anterior descrise este pârâta apelantă, în calitate de reprezentantă legală a defunctei sale mame, căsătorită. După defunctul a rămas o masă succesorală formată din cota de din parcelele nr. 889, nr. 802/1, nr. 802/2, din CF 224 S și au vocație succesorală pârâta recurentă, în calitate de reprezentantă legală a mamei sale, aceasta din urmă moștenitoare acceptantă după, dar și beneficiară a actului din anul 1941 încheiat de avocatul, pe care, moștenitor acceptant după, înțelege să cedeze dreptul de moștenire rămas după defunctul în favoarea fiicei. Susține că probele cu martori administrate, în sensul acceptării succesiunii după, reclamanților, rămân cu totul needificatoare, în condițiile în care terenul care face obiectul succesiunii, fost folosit, în ultimii ani numai de pârâtă și părinții săi. Solicită admiterea recursului.
Avocat pentru reclamanta intimată, precizează că este nefondată critica adusă de pârâta recurentă, privind înlăturarea testamentului din anul 1931 lăsat de defunctul și calitatea de unică moștenitoare legală, după acest defunct, a numitei r, mama pârâtei recurente. Susține că în mod temeinic a reținut instanța de apel, că testamentul încheiat în anul 1931, invocat de pârâtă, nu a fost încheiat în formă autentică, conform art. 860 Cod civil, înregistrarea neavând valoare de autentificare sau legalizare, potrivit legilor de atunci, deoarece pentru legalizarea sau autentificarea acestui testament, testatorul trebuia să semneze în prezența judecătorului. Susține că înscrisul numit "ultima mea voință" invocat de apelantă nu poartă mențiunea de legalizare ci doar de înregistrare a actului, la Judecătoria Suceava, la câteva zile de la decesul testatorului. De asemenea, acest testament nu întrunește nici cerințele testamentului olograf, deoarece nu a fost scris, datat și semnat de mâna testatorului. Arată că în mod legal cele două instanțe au reținut că acest înscris nu poate produce efectele juridice ale testamentului autentic sau olograf și a fost înlăturat și că singurul moștenitor legal al defunctului este. Cu privire la moștenitorii defunctului la 4 aprilie 1941, susține că este real că în procesul verbal din 14 iulie 1941 întocmit de administrația financiară, au fost înscriși toți cei șase copii ai defunctului, cărora li s-a repartizat de plată taxa de succesiune, dar acest înscris nu are valoarea unui certificat de moștenitor, deoarece nu rezultă că părțile au acceptat succesiunea expres sau tacit, scopul acestui proces verbal fiind evaluarea averii defunctului în baza legii taxei timbrului. În ceea ce privește acceptarea de către reclamanta a moștenirii după defuncta, susține că în mod expres a precizat că la data de 29 aprilie 1993 a, căsătorită, ea fiind unica moștenitoare acceptantă în calitate de nepoată de frate, apărare dovedită cu declarații de martori. Solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată.
Declarând dezbaterile închise,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava sub nr- din 8.10.2007, reclamanții, în contradictoriu cu pârâta, au solicitat instanței partajul succesoral după defuncții și, ieșirea din indiviziune prin atribuirea bunurilor în loturi.
În motivare, au arătat că a în 1931, iar masa succesorală se compune din 1/2 din 889, 802/1, 802/2 din CF 224 comuna cadastrală Moștenitor după este, în calitate de frate cu o cotă de 1/1. a în 1991, iar moștenitorii sunt, și, în calitate de fii și fiice fiecare cu o cotă de . Reclamanții culeg 1/2 după și, iar pârâta culege 1/2 după și. și nu au acceptat succesiune după.
La termenele de judecată ulterioare, reclamanții prin apărător au precizat că solicită doar partajarea terenului întrucât casa nu mai există și au arătat că fiecare defunct are în masa succesorală din cele trei parcele, solicitând atribuirea cotei de în indiviziune.
Prin întâmpinare, pârâta a arătat că după defunctul moștenitoare este doar mama sa, în baza testamentului universal din 17 ianuarie 1931 și prin retransmitere pârâtei; iar după au acceptat succesiunea, și, care au fost moșteniți doar de pârâtă.
Prin sentința civilă nr. 4133 din 8 octombrie 2008 Judecătoria Suceavaa admis acțiunea, a constatat deschisă succesiunea după defunctul, la 18.01.1931, cu ultimul domiciliu în mun. S, jud. S; a constatat că masa succesorală după defunct se compune din cota de 1/2 din: pc. 889,pf 802/1, pf 802/2 din CF 224 localitatea cadastrală S; a constatat că are calitatea de moștenitor legal după defunct, în calitate de frate, după care moștenitori sunt părțile din prezenta cauză; a constatat deschisă succesiunea după defunctul, la data de 4.04.1941, cu ultimul domiciliu în mun. S, jud. S; a constatat că masa succesorală, după defunct, se compune din cota de 1/1 din pc 889, pf 802/1 și pf 802/2, CF 224 a localității cad. S, în suprafață de 1586 mp, în valoare de -,16 lei; a constatat că au calitate de moștenitori legali fiecare cu o cotă de 1/4, în calitate de fii și fiice: și, cotele lor fiind culese, prin retransmitere de reclamanți, și, cotele lor fiind culese de pârâtă, prin retransmitere, respectiv cesiune; a dispus ieșirea din indiviziune; a atribuit reclamanților, în indiviziune, lotul I, compus din suprafața de 701 mp, în valoare de -,06 lei, identificată în raportul de expertiză, fila 124, cu culoarea albastră; a atribuit pârâtei, în deplină proprietate și liniștită posesie lotul II, compus din suprafața de 701 mp, în valoare de -,06 lei, identificată în raportul de expertiză, fila 124, cu culoarea maro; a constatat că părțile rămân în indiviziune privitor la suprafața de 184 mp reprezentând cale de acces, identificată în raportul de expertiză, fila 124; a obligat pârâta să plătească reclamanților suma de 1187 lei cheltuieli de judecată; a respins cererea pârâtei de obligare a reclamanților, la cheltuieli de judecată, ca nefondată.
Apelul pârâtei a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 101 din 10 martie 2009 a Tribunalului Suceava, care, a reținut în motivare, în esență, că testamentul datat 17 ianuarie 1931 invocat de pârâtă, nu a fost încheiat în formă autentică conform art. 860 cod civil și nici nu întrunește cerințele testamentului olograf, așa încât singurul moștenitor legal al defunctului este, tatăl numitei, că procesul verbal din 14 iulie 1941 întocmit de Administrația financiară S nu are valoarea unui certificat de moștenitor, în cauză neavând relevanță că terenul supus partajului a fost folosit de pârâtă și autorii acesteia.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta, care, a criticat soluția ca fiind nelegală, motivat de faptul că în mod greșit instanța a contestat testamentul invocat considerând că este nul, deși acest act îmbracă forma timpului său și a fost depus la dosar în copie autentificată de Judecătoria Mixtă S, fiind încheiat la 22 ianuarie 1931 cu respectarea dispozițiilor art. 860 Cod civil, având astfel caracterul actului autentic, cu atât mai mult cu cât în cauză nu a fost administrată nici o probă pentru a se dovedi nevalabilitatea sa, așa încât unica moștenitoare a testatorului este pârâta recurentă în calitate de reprezentantă legală a defunctei sale mame, căsătorită.
Arată recurenta că după defunctul a rămas o masă succesorală formată din cota de din pf 889, 802/1 și 802/2 din CF 224 a comunei cadastrale S, vocație succesorală având pârâta recurentă în calitate de reprezentantă legală a mamei sale, dar și în calitate de beneficiară a "Actului de cesiune de drepturi la moștenire" prin care a cedat în favoarea sa dreptul la moștenire în anul 1941, astfel că, în persoana pârâtei recurente dispune de din terenul în litigiu după, iar din cealaltă J de partea care îi revine după mama sa, dar și după, titularul actului de cesiune. Reclamanții pot fi acceptanți după tatăl lor (fiul lui ) cu o cotă parte de 1/12, întrucât nu au făcut dovada acceptării succesiunii după lor.
Examinând recursul prin prisma probatoriului administrat și a motivelor invocate, Curtea constată că nu este fondat.
Astfel, în speță, actul intitulat "ultima mea voință", încheiat la data de 17 ianuarie 1931, prin care lăsa toată averea sa nepoatei (mama pârâtei recurente ) - fila 74 dosar fond - nu îndeplinește cerința prevăzută de art. 860 Cod civil pentru a putea fi considerat testament autentic, întrucât, înregistrarea acestui act la Judecătoria Mixtă S în data de 22 ianuarie 1931, după decesul lui, intervenit la data de 19 ianuarie 1931, nu determina autentificarea sau legalizarea actului, această procedură fiind posibilă numai în situația în care, testatorul semnează actul în prezența judecătorului, confirmând astfel că dispozițiile inserate în act corespund voinței sale.
Pe de altă parte, acest act nu îndeplinește nici cerințele prevăzute de art. 859 din Codul civil pentru a putea fi considerat testament olograf, dat fiind faptul că nu este "scris în tot, datat și subsemnat de mâna testatorului", din cuprinsul actului rezultând că a fost scris la 17 ianuarie 1931 de și semnat de testatorul în prezența a trei martori, și.
Față de aceste dispoziții legale, corect au reținut instanțele că acest înscris nu produce efectele juridice ale testamentului autentic sau olograf, considerând că singurul moștenitor legal al defunctului este fratele acestuia (tatăl iei căsătorită ).
În ceea ce privește compunerea masei succesorale rămasă după defunctul ( la 5 aprilie 1941), corect s-a reținut cota de 1/1 din pc 889, pf 802/1 și pf 802/2 din CF 224 a comunei cadastrale S în suprafață de 1586 mp, din care cota de a moștenit-o de la fratele său, iar cealaltă cotă de reprezintă bunul său propriu, moștenitori legali acceptanți ai defunctului dovedindu-se a fi, (căsătorită ), (căsătorită ) și, fiecare cu o cotă de ind.p. din moștenire
Deși în susținerea pretențiilor sale pârâta recurentă s-a prevalat de procesul verbal din 14 iulie 1941 întocmit de Administrația Financiară S (fila 6 dosar fond) în care figurează înscriși ca moștenitori ai defunctului toți cei 6 copii ai acestuia, respectiv, și, Curtea constată că acest act nu are forța probantă a certificatului de moștenitor, ci reprezintă un înscris fiscal, de evaluare a bunurilor rămase după defunctul și de stabilire a taxelor conform Legii timbrului de la acea dată.
prin actul de cesiune de drepturi la moșteniri încheiat la 10 iulie 1941, a cedat dreptul său de moștenire asupra averii rămasă după tatăl său în favoarea pârâtei recurente, act luat în considerare de instanță la stabilirea cotelor legale, aceasta primind astfel cota de din masă, compusă din cota de moștenită de la mama sa (căsătorită ) și de la în baza actului de cesiune menționat anterior.
Critica vizând reținerea în mod eronat de instanță a faptului acceptării succesiunii rămasă după defuncta de către reclamanți nu este întemeiată, fiind infirmată de declarațiile martorilor (fila 84 dosar fond) și respectiv (fila 92 dosar fond) care au arătat că prim reclamanta s-a ocupat îndeaproape de sa, cea de-a doua martoră, care a locuit în același apartament cu timp de 8 ani până la decesul acesteia, precizând că prim reclamanta a preluat bunurile din casa, după decesul intervenit în anul 1993, împrejurare ce relevă faptul că reclamanta a acceptat tacit succesiunea autoarei sale.
Nu poate fi reținută nici susținerea recurentei privind posesia îndelungată asupra terenului supus partajului, cu atât mai mult cu cât, prin sentința civilă nr. 1087 din 20 martie 2007, Judecătoria Suceavaa respins irevocabil cererea formulată de (pârâta recurentă în speță) privind constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune asupra cotei părți de 5/6 din suprafața de 387 mp identică cu pf 889 din CF 224 a comunei cadastrale S și din suprafața de 1200 mp identică cu pf 802/1 și 802/2 din CF 224 a comunei cadastrale
În considerarea celor reținute, apreciind că soluția atacată este legală, Curtea, în baza art. 312 al. 1 Cod procedură civilă va respinge recursul ca nefondat.
Făcând aplicarea dispozițiilor art. 274 al. 1 Cod procedură civilă, ca parte căzută în pretenții, recurenta va fi obligată să plătească intimaților suma de 1190 lei cu titlu de cheltuieli de judecată din recurs.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta domiciliată în S,-, județul S, împotriva deciziei civile nr. 101 din 10 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-.
Obligă recurenta să plătească intimaților suma de 1190 lei cu titlu de cheltuieli de judecată din recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 9 iunie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored.
2ex/09.07.2009
Președinte:Rață GabrielaJudecători:Rață Gabriela, Surdu Oana, Dumitraș Daniela
