Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 1823/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale
pentru Minori și Familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1823/R/2008
Ședința publică din data de 1 OCTOMBRIE 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Sergiu Diaconescu
JUDECĂTOR 2: Laura Dima
JUDECĂTOR 3: Daniel Chiș
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta SOCIETATEA NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI SA - REGIONALA DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI împotriva sentinței civile nr. 1173 din 19 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, privind și pe pârâtul, având ca obiect litigiu de muncă - pretenții.
La apelul nominal, la prima și la a doua strigare a cauzei se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat în termenul legal, s-a comunicat intimatului și este scutit de la plata taxelor judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 24 septembrie 2008, pârâtul intimat a depus la dosar, prin registratura instanței, întâmpinare prin care solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței pronunțate de prima instanță.
Se constată de asemenea că prin memoriul de recurs, reclamanta recurentă a solicitat judecarea cauzei conform prevederilor art. 242 alin. 2 Cod proc. civ. (fila 5 din dosar).
Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare în baza actelor existente la dosar.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1173 din 19.06.2008, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, a fost admisă excepția prescripției parțiale și a fost respinsă acțiunea formulată de către reclamanta SOCIETATEA NATIONALA DE TRANSPORT FEROVIAR DE SA B - REGIONALA C în contradictoriu cu pârâtul având ca obiect conflict de drepturi.
A fost obligată reclamanta să plătească pârâtului suma de 150 lei reprezentând cheltuieli de judecată - onorariu avocațial.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că excepția prescripției parțiale invocată de pârât pentru sumele aferente perioadei 01.01.2005-03.03.2005 este întemeiată deoarece potrivit art. 283 alin.2 din Codul Muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care nu pot fi reținute prevederile art. 283 alin. 1 lit.c din Codul Muncii.
Pârâtul este operator la de Circulație
Instanța a reținut că potrivit prevederilor art. 270, alin.(1) din Codul Muncii, salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor.
Pentru a exista răspundere patrimonială este necesar să fie îndeplinite cumulativ următoarele condiții de fond: calitatea de angajat a celui care a produs prejudiciul, fapta ilicită și personală a celui încadrat, săvârșită în legătură cu munca sa, prejudiciul cauzat, raportul de cauzalitate dintre prejudiciu și fapta ilicită și vinovăția salariatului.
Pentru a da naștere răspunderii patrimoniale, prejudiciul trebuie să întrunească cumulativ următoarele trăsături: să fie efectiv, să fie real și cert și să fie actual.
Sarcina dovedirii vinovăției revine angajatorului în marea majoritate a cazurilor, de la această regulă existând câteva excepții cărora li se aplică prezumția de vinovăție.
Stabilirea vinovăției implică o comparație cu modul în care persoana în cauză trebuie să acționeze pentru a răspunde cerințelor legii și a celor derivând din contractul individual de muncă, contractul colectiv de muncă sau Regulamentul de ordine interioară. Ea trebuie stabilită în mod concret de la caz la caz, cu luarea în considerare a tuturor împrejurărilor în care s-a produs faptul dăunător.
Salariatul care a încasat de la angajator o sumă nedatorată este obligat să o restituie potrivit dispozițiilor art. 272 din Codul Muncii. Această obligație este distinctă de răspunderea patrimonială, deși procedura este aceeași, temeiul juridic a acestei proceduri având la bază îmbogățirea fără justă cauză, fapt ce presupune și antrenarea ulterioară a răspunderii persoanelor vinovate de plata acestor sume.
Pârâtul a fost plătit pe baza pontajelor lunare care se făceau având în vedere graficul ideal întocmit de conducerea Regionalei
Reclamanta a depus condicile de prezență nesemnate de către pârât.
Din pontajele lunare depuse tot de către reclamanta reiese că pârâtul a desfășurat activitate în perioada contestată, fapt confirmat de către șeful de serviciu de pontajul întocmit.
Sarcina probei, revine potrivit art. 287 din Codul Muncii angajatorului.
Probele administrate fiind contradictorii, reclamanta avea obligația de a dovedi pretențiile sale prin alte mijloace de probă, pentru a face dovada că pârâtul nu a fost prezent la serviciu.
Față de cele ce preced, având în vedere că reclamanta nu a dovedit pretențiile sale, respectiv nu a depus documente din care să reiasă că acesta a fost plătit fără să fie prezent și să presteze activitate, în perioada menționată, așa cum prevăd dispozițiile art. 287 din Codul Muncii, instanța în temeiul art.283 și urm. din Codul Muncii, a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de către reclamantă.
În temeiul art. 274 Cod Procedură Civilă, a fost obligată reclamanta să plătească pârâtului suma de 150 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial.
Împotriva acestei hotărâri, reclamanta CAB - Regionala de Transport Feroviar de Călători C declarat recurs prin care a solicitat modificarea în tot a sentinței în sensul admiterii acțiunii introductive.
În motivarea recursului s-a susținut că data nașterii dreptului la acțiune este data definitivării si aprobării de către conducătorul unității a dosarului de cercetare al Oficiului, respectiv data de 13.06.2006, data la care s-a constatat atât existenta pagubei cat si persoanele răspunzătoare, in consecință, la data sesizării instanței nu erau împlinite termenele de prescripție pentru anul 2005.
Aceasta opinie este in concordanță cu doctrina in materie, respectiv Tratat de dreptul muncii, cap. XIV. Răspunderea patrimoniala, pag. 705, autor, care considera ca, in Codul Muncii actual termenul de prescripție curge de la data nașterii dreptului la acțiune, făcându-se aplicarea dispozițiilor dreptului comun in sensul in care art. 7 din Decretul 167/1958 dispune ca "prescripția începe sa curgă de la data când se naște dreptul la acțiune" iar potrivit art. 1886 din Codul Civil "nici o prescripție nu poate începe a curge mai înainte de a se naște acțiunea supusa acelui mod de stingere". Autorul considera ca "termenul in cadrul căruia poate fi stabilita răspunderea patrimoniala cu ajutorul instanțelor de judecata nu este unul obiectiv, ci unul subiectiv; el începe să curgă nu de la data producerii pagubei, ci de la data la care reprezentantul legal al angajatorului a luat la cunoștință că s-a produs prejudiciul, prin nota de prezentare, referat, proces-verbal, etc.".
Sentința pronunțată este criticabila si datorita faptului ca in cauza sunt incidente atât prevederile răspunderii patrimoniale ale salariatului cat si cele ale obligației de restituire.
Prin dosarul de cercetare s-a constatat ca, pe lângă alte persoane răspunzătoare si salariatul are o vinovăție proprie pentru primirea drepturilor salariale si a sporurilor necuvenite, astfel încât in speță sunt incidente nu numai regulile obligației de restituire datorate îmbogățirii fără justa cauza ci si cele ale răspunderii patrimoniale.
Așa cum rezulta din dosarul de cercetare al Oficiului, salariatul a obținut drepturi salariale si sporuri necuvenite (spor de 100% pentru ore festive lucrate sâmbăta, duminica si in sărbători legale si sporuri de 25% pentru munca de noapte) in condițiile in care salariatul nu era prezent la serviciu si nu semna in condica de prezenta, iar operatorii întocmeau atât graficele de lucru cat si foile colective de prezenta, prin aceasta depășindu-și atribuțiile de serviciu.
În dosarul de cercetare al s-a propus sancționarea disciplinara a salariatului cu reducerea salariului de baza cu 5% pe o perioada de 1 luna, pentru încălcarea prevederilor Regulamentului intern, Cap. VI. pct. 21 (nesemnarea condicii de prezenta la prezentarea si la plecarea de la serviciu), dar in concret, nu s-a putut aplica sancțiunea disciplinara, fiind depășite termenele prevăzute la art. 268 (1) din Codul Muncii.
În cauza sunt întrunite cumulativ si condițiile răspunderii patrimoniale, deoarece paratul a avut (si are) calitatea de salariat, fapta ilicita si personala a salariatului consta in omisiunea de a semna condica de prezenta sau a altor acte/documente interne din care sa reiasă prezenta sa la serviciu; a cauzat un prejudiciu unității prin încasarea de drepturi salariale si sporuri necuvenite; intre fapta ilicita si prejudiciu exista un raport de cauzalitate, deoarece a încasat sume de bani necuvenite deși nu era prezent la serviciu, iar vinovăția variază de la intenție - in situațiile in care deși trebuia sa fie prezent la serviciu conform graficelor de lucru nu era prezent fiind in compensarea orelor suplimentare, la neglijenta - prin nesemnarea condicilor de prezenta.
In consecință, pentru drepturile salariale si a sporurilor încasate necuvenit, salariatul are atât obligația de restituire a acestora in baza prevederilor art. 272 alin 1 Codul Muncii, dar si repararea prejudiciului in temeiul răspunderii patrimoniale prevăzute de art. 270 (1) Codul Muncii, in acest sens pronunțându-se si doctrina de specialitate ; Tratat de dreptul muncii, pag. 679-:"când persoana beneficiara este de rea-credință, când deci are vinovăție proprie pentru primirea sumelor, bunurilor sau serviciilor necuvenite, sunt incidente nu numai regulile obligației de restituire, ci si cele ale răspunderii patrimoniale".
În ceea ce privește fondul cauzei, s-a solicitat obligarea paratului la restituirea sumei de 466 lei, suma ce reprezintă drepturi salariale acordat necuvenit, după cum urmează: luna ianuarie 2005, pentru ziua05,venit brut acordat necuvenit in cuantum de 52 lei; luna februarie 2005, pentru zilele de 22 si 23 (cu drepturi salariale achitate de unitate in luna martie), venit brut acordat necuvenit in cuantum de 111 lei, conform Tabel calcul, fila 3-4 anexata la dosarul de fond; luna iunie 2005, zilele de 01 si02,venit brut acordat necuvenit in cuantum de 96 lei, conform tabel calcul prejudiciu anexat la fila 3-4 fond; luna august 2005, zilele de 23, 24, venit brut acordat necuvenit in cuantum de 195 lei.
În dovedirea sumelor acordate necuvenit s-au depus condici de prezenta din care reiese clar ca salariatul nu s-a semnat la intrarea si ieșirea in serviciu pentru datele mai sus menționate, foile colective de prezenta in care apare ca a efectuat un număr de ore in zilele in care nu a fost prezent la serviciu pentru care a fost retribuit in mod nejustificat.
Documentul primar care sta la baza întocmirii foilor colective de prezenta este condica de prezenta. Daca in condica de prezenta salariatul nu a semnat, era normal sa nu figureze cu ore lucrate in foaia colectiva de prezenta.
Faptul că seful serviciului a semnat foile colective de prezenta (pontaje) nu înseamnă că atesta prezența salariatului la munca, deoarece, însuși seful serviciului a fost sancționat disciplinar pentru neîndeplinirea obligațiilor de serviciu privitor la verificarea concordantei intre pontaje si condici. Din actele depuse la instanța de fond consideră ca unitatea a probat faptul ca salariatul a încasat in mod necuvenit drepturi salariale in condițiile in care nu era prezent la serviciu.
Pârâtul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea de Apel, va respinge ca nefondat recursul pentru următoarele considerente:
În raport de dispozițiile art.283 alin.1 lit. c Codul Muncii coroborat cu art.8 alin.1 din Decretul nr.167/1958 acțiunea având ca obiect obligarea salariatului la restituirea unor drepturi salariale acordate în mod necuvenit trebuie formulată în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune care este momentul când angajatorul a achitat drepturile salariale menționate.
Contrar motivelor invocate de recurentă, data nașterii dreptului la acțiune nu este momentul definitivării și aprobării de către conducătorul unității a dosarului de cercetare (respectiv 13.06.2006). Astfel, prescripția extinctivă îndeplinește și un rol de sancțiune împotriva creditorului care nu acționează în termenul legal pentru realizarea dreptului său, sens în care data nașterii dreptului la acțiune nu poate să depindă în mod exclusiv de conduita creditorului, ci trebuie stabilită în raport de posibilitatea cunoașterii pagubei și persoanei răspunzătoare.
Or, reclamanta a recunoscut că a achitat pârâtului drepturile salariale pretinse încă de la momentul plății, ceea ce lipsește de suport susținerea că dreptul la acțiune s-a născut la 13.06.2006, întemeiată de altfel tocmai pe pasivitatea sa în efectuarea cercetărilor.
În consecință, Curtea constată că pretențiile aferente lunilor ianuarie și februarie 2005 se situează înafara termenului de prescripție, împlinit anterior înregistrării acțiunii (03.03.2008), astfel încât acest motiv de recurs este nefondat.
De asemenea, în ceea ce privește criticile recurentei referitoare la neluarea în considerare a condicilor de prezență care reflectă absențele reclamantului de la serviciu în zilele pentru care a beneficiat de drepturile salariale pretinse, Curtea de Apel observă că angajatorului îi revenea obligația conform art.287 Codul Muncii, de a-și proba pretențiile, ceea ce impune stabilirea stării de fapt dincolo de orice îndoială.
Or, pârâtul a depus în apărare fișe de pontaj din care rezultă că a fost prezent la serviciu în zilele în care reclamanta pretinde că a absentat. Fiind un act care emană chiar de la angajator, fișa de pontaj se opune sub aspect probator registrului de prezență inducând o îndoială cu privire la pretinsa nerespectare de către pârât a programului de lucru și în consecință lipsind de suport probator pretențiile reclamantei.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de Apel în temeiul art.312 alin.1 pr.civ. va respinge ca nefondat recursul reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SOCIETATEA NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI B - Regionala de Transport Feroviar de Călători împotriva sentinței civile nr. 1173 din 19 iunie 2008 Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 1 octombrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - -- -
GREFIER
- -
Red./
2 ex./16.10.2008
Președinte:Sergiu DiaconescuJudecători:Sergiu Diaconescu, Laura Dima, Daniel Chiș
