Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 183/2010. Curtea de Apel Cluj

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,

PENTRU MINORI ȘI FAMILIE

DOSAR NR-

DECIZIA CIVILĂ NR. 183/R/2010

Ședința publică din 28.01.2010

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: Andrea Chiș

JUDECĂTORI: Andrea Chiș, Ana Ionescu Anca Adriana

- -

GREFIER:

S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul, împotriva deciziei civile nr. 83 din 16.10.2009, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr- privind și pe intimata pârâtă SC SA Z, având ca obiect revendicare imobiliară.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă recurentul asistat de avocat, cu delegația la dosar, în substituirea domnului avocat, lipsă fiind pârâtul intimat SC SA

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care, având în vedere hotărârea nr. 79/17.12.2009, privind constituirea completelor de judecată pe anul 2010, în compunerea completului intră doamna judecător, aflată pe prima poziție din planificarea de permanență.

Se constată că la dosar s-a depus prin registratura instanței întâmpinare de către pârâtul intimat SC SA Z, comunicându-se un exemplar reprezentantului recurentului, anexată fiind copia unei decizii nr. 773/1.07.2008 referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 15 lit.r din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.

Reprezentantul recurentului depune la dosar taxa judiciară de timbru în sumă de 4 lei și timbru judiciar în sumă de 0,3 lei iar în probațiune depune la dosar soluția pronunțată la Strasbourg la data de 1.04.2008 privind pe Nemeti România.

Nemaifiind excepții de invocat și cereri prealabile de formulat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri judiciare.

Reprezentantul recurentului solicită admiterea recursului, desființarea hotărârii recurate, desființarea hotărârii pronunțată de Judecătoria Zalău, admiterea cererii introductive, și trimiterea cauzei spre rejudecare pe fond.

Reprezentantul recurentului în susținerea motivelor de recurs arată potrivit art. 304 pct. 9.pr.civ, că hotărârea s-a dat cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.

În apel recurentul a arătat că instanța de fond a anulat în mod greșit cererea acestuia ca insuficient timbrată, întrucât acțiunea este, prin lege scutită de la plata taxei de timbru.În acest sens, s-a invocat dispozițiile art. 15 lit.r din Legea nr. 146/1997, care prevede scutirea de plata taxei de timbru a tuturor cererilor introduse de către proprietari în vederea restituirii imobilelor preluate de stat în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum și cererile incidente sau accesorii.

Apelul a fost respins, motivat de faptul că nu suntem în prezența unei cereri de restituire guvernată de o lege specială, ci în situația unei revendicări de drept comun.

Reprezentantul recurentului precizează urmare a lecturării deciziei Tribunalului, că susține recursul și potrivit dispozițiile art. 304 pct. 7.pr.civ. Solicită cheltuieli de judecată conform chitanței depusă la dosar.

CURTEA:

Prin sentința civilă nr. 2403/3.06.2009 a Judecătoriei Zalăua fost anulată ca insuficient timbrată cererea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta SC SA privind obligarea pârâtei să-i predea în deplină proprietate suprafața de 0,755 ha teren ce face parte din CF nr. 1285 IN Z, nr. top 1318 și obligarea pârâtei la 10.000.000 lei/an despăgubiri constând din beneficiul nerealizat pentru terenul ocupat pe 3 ani anteriori.

Reclamantul a fost obligat la 8.000 lei cheltuieli de judecată parțiale.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că reclamantului i s-a pus în vedere să achite diferența de taxă judiciară de timbru de 3732,1 lei și diferența de timbru judiciar de 4 lei, sub sancțiunea anulării ca insuficient timbrată a cererii. Întrucât reclamantul nu s-a conformat dispozițiilor instanței, în baza art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997, acțiunea a fost anulată ca insuficient timbrată.

Prin decizia civilă nr. 83/16.10.2009 a Tribunalului Sălaja fost respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul, contra sentinței civile nr. 2403 din 3 iunie 2009 Judecătoriei Zalău, care a fost menținută în totalitate.

Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că acțiunea a fost întemeiată pe disp. art. 480.civil, că din extrasul CF nr. 1285/N Z, rezultă că dreptul de proprietate al reclamantului, în acest CF s- intabulat în baza Legii nr. 18/1991 prin încheierea de carte funciară nr. 3186/2006, astfel că apartenența dreptului de proprietate al reclamantului a fost rezolvată în baza acestei legi.

Potrivit art. 6 din Legea nr. 213/1998, bunurile preluate de stat fără titlu valabil, inclusiv cele obținute prin vicierea consimțământului, pot fi revendicate de foștii proprietari sau de succesorii acestora, dacă nu fac obiectul unor legi speciale de reparație.

Or, terenul revendicat de reclamant a făcut obiectul unei legi speciale de reparație, anume a Legii nr. 18/1991 a fondului funciar, act cu caracter reparatoriu, ce a fost adoptat și a intrat în vigoare înainte de promovarea acțiunii în revendicare dedusă judecății în prezenta cauză.

În condițiile art. 46 din Legea nr. 10/2001 actualizată, scutită de taxă de timbru - persoana îndreptățită se poate prevala de acțiunea legii vechi (Codul civil), dar numai în cazul acțiunilor aflate în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii.

În cazul în speță acțiunea a fost promovată după aplicarea Legii nr. 10/2001, în anul 2006, astfel că aceasta nu intră sub incidența scutirii prevăzută de acest articol.

Art. 15 lit. r din legea nr. 146/1997 republicată, prevede că, cererile introduse de proprietari sau de succesorii acestora pentru restituirea imobilelor preluate de stat sau de alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum și cererile accesorii și incidente sunt scutite de taxa de timbru, însă în speță nu suntem în situația unei cereri în restituire guvernată de o lege specială,ci în situația unei revendicări de drept comun supusă taxării cu taxa de timbru în funcție de valoarea bunului revendicat.

Aceasta întrucât restituirea imobilului către proprietarul reclamant s-a făcut în temeiul Legii nr. 18/1991, lege specială în materie, iar art. 8 din Legea nr. 10/2001 prevede că nu intră sub incidența prevederilor sale terenurile al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, și prin Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997.

sub incidența acestei legi nici datorită prev. art. 8 din Legea nr.10/2001 și nici datorită prev. art. 46 din aceeași lege, acțiunea reclamantului este o acțiune în revendicare de drept comun, supusă timbrajului, astfel că refuzul acestuia de a achita taxa de timbru a fost considerată neîntemeiată și în mod corect prima instanță i-a anulat acțiunea ca fiind netimbrată.

Împotriva acestei decizii declarat recurs în termenul legal reclamantul, solicitând casarea deciziei atacate, admiterea apelului, desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.

În motivarea recursului întemeiat pe disp. art. 304 pct. 9 Cod proc.civ. recurentul a arătat că cele două instanțe au făcut o aplicare greșită a disp. art. 15 lit. r din Legea nr. 146/1997, care prevede scutirea de la plata taxei de timbru a tuturor cererilor introduse de către proprietari în vederea restituirii imobilelor preluate de stat în perioada 6.03.1945 - 22.12.1989, precum și a cererilor incidente, fără a face distincție după cum acțiunea este introdusă în temeiul legilor speciale sau pe dreptul comun.

Textul art. 15 lit. r din Legea nr. 146/1997 nu-și găsește aplicare în cazul oricăror acțiuni care au legătură cu imobilele naționalizate, însă în măsura în care situația creată este consecința directă a preluării bunului de către stat, scutirea de la plata taxei judiciare de timbru se impune. Dacă legiuitorul ar fi avut în vedere exclusiv restituirile guvernate de legi speciale, introducerea textului menționat într-un alt act normativ nu și-ar mai găsi justificare în condițiile în care legile speciale prevăd ele însele asemenea scutiri. Pe de altă parte, prin măsurile instituite statul a urmărit să creeze un cadru legal care să dea eficacitate reparațiilor pentru pierderea dreptului de proprietate în perioada comunistă, atât prin repararea faptică a prejudiciului suferit, cât și prin ușurarea eforturilor materiale ale petenților.

Prin întâmpinarea depusă intimata SC SA Z s-a opus admiterii recursului, arătând că acțiunea promovată de reclamant nu se încadrează în disp. art. 15 lit. r din Legea nr. 146/1997, pentru faptul că temeiul de drept al acestuia îl reprezintă disp. art. 480.civil, că nu este îndreptată împotriva Statului Român sau a unei entități căreia să i se impute preluarea abuzivă a terenului, că dispozițiile deciziei nr. 309/6.04.2006 ale Curții Constituționale confirmă obligația reclamantului de plată a taxei judiciare de timbru.

Examinând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, curtea reține următoarele:

Prin sentința civilă nr. 3733/1993 a Judecătoriei Zalău, reclamantului i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 5755 mp, în calitate de moștenitor după. Urmare acestui fapt, pe numele reclamantului fost eliberat titlul de proprietate nr-, însă doar pentru suprafața de 5000 mp teren, asupra căruia reclamantul și- intabulat dreptul de proprietate.

Inițial, dreptul de proprietate al reclamantului fost intabulat pentru suprafața de 5800 mp, ulterior această suprafață fiind rectificată la suprafața de 5000 mp. (153-162).

Prin sentința civilă nr. 124 din 12.01.2009 reclamantului i se reconstituie dreptul de proprietate și pentru suprafața de 0,755 ha teren pentru care este obligată Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor S să emită titlul de proprietate.

Cele două instanțe au făcut o greșită aplicare dispozițiilor art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997 și, prin urmare, în mod greșit au anulat acțiunea ca netimbrată și respins apelul ca nefondat. Au fost încălcate și dispozițiile art. 15 lit. r din Legea nr. 146/1997, în conformitate cu care "cererile introduse de proprietari sau de succesorii acestora pentru restituirea imobilelor preluate de stat sau de alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum și cererile accesorii și incidente, sunt scutite de taxa judiciară de timbru".

Acțiunea formulată de reclamant are ca obiect revendicarea suprafeței de 0,755 ha teren, acțiunea fiind întemeiată pe dispozițiile dreptului comun, art. 480.civil, dar acest fapt nu atrage obligativitatea timbrării, întrucât nu numai acțiunile bazate pe Legea nr.10/2001 sunt scutite de taxa judiciară de timbru, ci orice acțiune în restituirea imobilelor preluate de stat.

Art. 15 lit. r din Legea nr. 146/1997 nu face nici o distincție în acest sens și nici nu a fost modificată ulterior apariției Legii nr.10/2001, având forma actuală din anul 1998, când a fost modificată după apariția Legii nr. 213/1998, care deschis foștilor proprietari calea acțiunilor în revendicarea imobilelor preluate de stat.

Din cele reținute rezultă că acțiunea reclamantului privind restituirea terenului, ca imobil preluat de stat fără drept și ajuns în proprietatea societății comerciale pârâte și capătul accesoriu privind daunele, sunt scutite de taxă judiciară de timbru, astfel că, în mod nelegal a fost anulată ca netimbrată acțiunea reclamantului și respins ca nefondat apelul fără a analiza temeinicia cererii reclamantului. Prin urmare, în baza art. 312 alin. 5 Cod proc.civ. curtea va casa decizia atacată și rejudecând, în baza art. 297 alin. 1 Cod proc.civ. va admite apelul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 2403 din 03.06.2009 a Judecătoriei Zalău, pronunțată în dosarul nr- pe care o va desființa și va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, Judecătoria Zalău.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 83 din 16.10.2009 a Tribunalului Sălaj pronunțată în dosar nr-, pe care o casează și rejudecând admite apelul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 2403 din 03.06.2009 a Judecătoriei Zalău, pronunțată în dosarul nr- pe care o desființează și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, Judecătoria Zalău.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 28.01.2010.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER

- - - - - -

Red. IA dact. GC

5 ex/10.02.2010

Jud.apel:,

Președinte:Andrea Chiș
Judecători:Andrea Chiș, Ana Ionescu Anca Adriana

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 183/2010. Curtea de Apel Cluj