Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 193/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(2384/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A III-A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 193
Ședința publică de la 11.02.2010.
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Ionelia Drăgan
JUDECĂTOR 2: Ilie Mari -
JUDECĂTOR 3: Mihai Andrei Negoescu GREFIER -
* * * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurentul chemat în garanție MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL, împotriva deciziei civile nr. 983 din 30.10.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III a Civilă, în contradictoriu cu intimații reclamanți, cu intimații pârâți și și cu intimații chemați în garanție AL și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
are ca obiect - acțiune în revendicare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă mandatarul C, în calitate de reprezentant al intimaților reclamanți, în baza procurii autentificată sub nr. 275/356 din 01.02.2005 de Consulatul General al României de la (fila 15 dosar nr-), asistat de avocatul, în baza împuternicirii avocațiale nr.192.231/13.01.2010, eliberată de Baroul București (fila19 dosar), lipsind recurentul chemat în garanție MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL, intimații pârâți și și intimații chemați în garanție AL și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocatul intimaților reclamanți arată că nu are cereri prealabile de formulat.
Curtea, având în vedere că nu sunt cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Avocatul intimaților reclamanți consideră nefondate criticile aduse de Municipiul B deciziei pronunțate în apel, deoarece, inițierea unei asemenea căi de atac este lipsită de interes, dat fiind că prin contractul de vânzare cumpărare nr. 2694/20.02.1997 încheiat de recurentă cu familia în baza Legii nr. 112/1995, le-au fost transmise prin vânzare și o cotă indiviză de 11,26 % din părțile de folosință comună ale imobilului și 24,88 mp teren situat sub construcție. Prin urmare, chiar în situația în care ar fi admis recursul și ar fi păstrată hotărârea fondului, proprietatea cotei indivize și a cotei din terenul de sub imobil ar reveni în patrimoniul foștilor proprietari în baza legii nr. -, familia și nu actualului recurent, ceea ce, evident, ar constitui o știrbire nejustificată a dreptului de proprietate al intimaților reclamanți asupra locuinței dobândită prin admiterea acțiunii de revendicare.
Mai arată că intimații reclamanți au revendicat întregul imobil, inclusiv cota indiviză și cota de teren, încă din anul 2002,m prin cererea introductivă de instanță, cât și prin cererile formulate ulterior până la momentul în care hotărârea de admitere a acțiunii reclamanților de revendicare a rămas irevocabilă.
Dacă instanța va trece peste această excepție, pe fond, solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea hotărârii recurate ca temeinică și legală. În acest sens, arată că cererea intimaților reclamanți nu a avut drept obiect, așa cum menționează cu rea credință recurentul, modificarea dispozitivului, ci, evident, lămurirea întinderii dreptului acestora cuprins în dispozitivul hotărârii prin care le-a fost admisă acțiunea în revendicare. Prin urmare, transferul proprietății cotei indivize și a cotei din terenul aflat sub construcție către intimații reclamanți de astăzi, în condițiile în care aceste componente ale proprietății se aflau, prin contractul de vânzare cumpărare în proprietatea și folosința celui de la care au revendicat, nu poate reprezenta o modificare a dispozitivului hotărârii judecătorești.
Depune la dosar note scrise.
Cu privire la cheltuielile de judecată ocazionate cu prezentul proces, urmează să le solicite pe cale separată.
CURTEA,
Deliberând asupra cererii de recurs de față, constată următoarele:
Prin încheierea pronunțată la data de 28.04.2009 de Judecătoria Sectorului 3 B, în dosarul nr-, a fost admisă, în parte, cererea formulată de reclamantele, și, în contradictoriu cu pârâții și și cu chemații în garanție Municipiul B prin Primarul General, AI.A și Ministerul Finanțelor Publice, și s-a admis capătul de cerere privind îndreptarea erorii materiale din dispozitivul sentinței civile nr.5105/31.05.2007 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 B, în dosarul nr-, dispunându-se îndreptarea acesteia în sensul că, la paragraful doi al acestui dispozitiv, în loc de etajul 3 al imobilului apartament nr.3 situat în B,-, sector 3, se va menționa etaj 2.
Totodată, a fost respins, ca neîntemeiat, capătul de cerere în care reclamantele au solicitat lămurirea dispozitivului aceleiași sentințe civile, în sensul de a fi menționat în cuprinsul acestuia și paragraful "reprezentând o cotă indiviză de 11,26% din imobil, precum și o cotă indiviză de 11,26% din părțile de folosință comună ale imobilului și 24,88 teren situat sub construcție".
Cu privire la acest din urmă aspect, prima instanță a reținut că, prin lămurirea hotărârii, în conformitate cu dispozițiile art.2811Cod procedură civilă, nu poate fi modificat dispozitivul, ci se clarifică, se interpretează doar măsurile dispuse de instanță prin hotărârea a cărei lămurire se dorește.
Or, în cauză, instanța care a pronunțat hotărârea nu a făcut nici o mențiune, nici în considerente și nici în dispozitivul sentinței cu privire la situația juridică a cotelor indivize și a terenului aferent. În acest context, în opinia instanței nu sunt aplicabile dispozițiile art.281 Cod procedură civilă, care au în vedere numai cazul în care, din culpa instanței, dispozitivul cuprinde neclarități, nu și situația în care dispozitivul nu cuprinde nici o mențiune cu privire la bunurile în cauză.
Instanța a considerat că modificarea dispozitivului în sensul dorit de reclamante s-ar putea eventual face pe calea procedurii prevăzute de art. 2812Cod procedură civilă, care însă, presupune depunerea cererii în același termen, în care se poate declara calea de atac.
Împotriva acestei încheieri au declarat apel reclamantele, fără însă a mai arăta în scris motivele pe care și-au întemeiat calea de atac, făcând precizarea în ședința publică de la 30.10.2009 că își fundamentează apelul pe aceleași motive expuse în cererea de îndreptare și lămurire a sentinței.
Prin decizia civilă nr.983 A din 30.10.2009, Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a admis apelul declarat de apelantele-reclamante, și, a schimbat, în parte, încheierea apelată în sensul că a admis cererea de lămurire a dispozitivului sentinței civile nr.5104 din 31.05.2007 în sensul că apartamentul nr.3 situat în B,-,.2, sector 3 reprezintă o cotă indiviză de 11,26% din imobil, și se compune și din cota indiviză de 11,26% din părțile de folosință comună și 24,88 mp. teren situat sub construcție, menținând celelalte dispoziții ale încheierii.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut că părțile pot recurge la procedura prevăzută de dispozițiile art.2811Cod procedură civilă în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii, ori acesta cuprinde dispoziții potrivnice, finalitatea fiind aceea a lămuririi dispozitivului, respectiv a înlăturării dispozițiilor potrivnice.
Așa fiind, tribunalul a apreciat că, în condițiile în care părțile solicită ca prin dispozitivul hotărârii a cărei lămurire se cere să se facă mențiunea din care să rezulte practic limitele bunului asupra căruia li s-a recunoscut prin hotărâre dreptul de proprietate, respectiv aceea că apartamentul nr.3 reprezintă o cotă indiviză de 11,26% din întregul imobil, că dreptul de proprietate recunoscut poartă asupra apartamentului nr.3, dar și asupra unei cote de 11,26% din părțile de folosință comună, precum și a unei suprafețe de 24,88 mp. din terenul situat sub construcție, cererea reclamantelor se încadrează în dispozițiile art. 2811Cod procedură civilă.
În plus, este de remarcat, pe de o parte că mențiunile ce se solicită a fi făcute există atât în cererea de chemare în judecată, cât și în cuprinsul contractului de vânzare - cumpărare nr.2694/20.02.1997, prin care imobilul a fost vândut pârâților, pe de altă parte, tribunalul a apreciat că nu poate fi reținută teza primei instanțe în sensul că cererea formulată se încadrează în dispozițiile art.2812Cod procedură civilă, fiind vorba în fapt de o completare a dispozitivului hotărârii. Aceasta, întrucât procedura reglementată de art.2812Cod procedură civilă, este aplicabilă și funcționează numai în cazul în care se pune problema unei omisiuni a instanței de a se pronunța asupra unui capăt distinct al cererii de chemare în judecată, ori asupra unei alte cererii formulate de părți în legătură cu judecata, nu și în cazul în care se solicită a se lămuri aspecte în legătură cu ceea ce instanța a hotărât în dispozitiv.
Așadar, având în vedere considerentele arătate anterior, tribunalul a apreciat că apelul este fondat, motiv pentru care l-a admis și, în temeiul dispozițiilor art.296 Cod procedură civilă, a schimbat, în parte, încheierea apelată, în sensul că a admis cererea de lămurire a dispozitivului sentinței civile nr. 5105/31.05.2007, în sensul că apartamentul nr.3 situat în B,-,. 2, sector 3 reprezintă o cotă indiviză de 11,26% din imobil și se compune și din cota indiviză de 11,26% din părțile de folosință comună și 24.88 mp. teren situat sub construcție, menținând celelalte dispoziții ale încheierii.
Împotriva acestei hotărâri, a formulat recurs chematul în garanție Municipiul B, reprezentat prin Primarul General, solicitând admiterea căii de atac promovate și modificarea hotărârii recurate în sensul respingerii cererii ca neîntemeiate.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul-chemat în garanție a arătat că potrivit art. 2811Cod procedură civilă "în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori acesta cuprinde dispoziții potrivnice, părțile pot cere instanței care a pronunțat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispozițiile potrivnice".
Așadar, prin lămurirea hotărârii nu poate fi modificat dispozitivul, ci se clarifică doar măsurile dispuse de instanță prin hotărârea a cărei lămurire se solicită.
In speță, dispozitivul hotărârii a cărei lămurire se dorește nu face însă nicio mențiune cu privire la situația juridică a cotelor indivize și a terenului aferent nici în considerente și nici în dispozitiv.
Ca atare, recurentul consideră că instanța de apel, pronunțându-se în acest sens, nu a lămurit dispozitivul hotărârii ci practic a modificat dispozitivul, aspect ce ar fi putut fi făcut doar în cadrul soluționării unei caii de atac, respectiv apel, cale de atac de care reclamanții nu au înțeles să uzeze.
In ședința publică din data de 11.02.2010 intimații-reclamanți au ridicat excepția lipsei de interes cu privire la promovarea recursului în cauză.
Examinând în prealabil actele dosarului prin prisma excepției procesuale ridicate din oficiu Curtea constată că excepția ridicată în cauză este neîntemeiată, având în vedere poziția procesuală a recurentului, de chemat în garanție, și interesul acestuia de a se stabili corect întinderea obligației sale prin raportare la modul de soluționare a cererii principale.
Analizând în continuare decizia recurată prin prisma criticilor de recurs formulate, critici care vizează greșita interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 2811.proc.civ. permițând încadrarea lor - în raport de dispoz. art. 306 alin. 3.proc.civ. - în motivul de modificare prev. de art. 304 pct.9 proc.civ. Curtea constată că recursul este nefondat.
Astfel cum corect a reținut și instanța de apel, finalitatea acestui demers judiciar întemeiat în cauză pe prevederile art. 2811.proc.civ. constă în stabilirea limitelor imobilului asupra căruia li s-a recunoscut prin hotărâre reclamantelor dreptul de proprietate.
Or, în condițiile în care instanța care a soluționat fondul cauzei a dezlegat toate cererile deduse judecății prin acțiunea cu care a fost învestită, dar dispozitivul hotărârii pronunțate nu reflectă fără echivoc care sunt limitele în care reclamantele își pot exercita dreptul de proprietate recunoscut - în sensul că apartamentul nr.3 situat în B,-,.2, sectorul 3 reprezintă o cotă indiviză de 11,26% din întregul imobil, și se compune și din cota indiviză de 11,26% din părțile de folosință comună și 24,88 mp. teren situat sub construcție (cum se menționează și în cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare nr.2694/20.02.1997 privind același imobil) - se impune clarificarea acestui aspect, situația prezentată regăsindu-se în ipoteza normei cuprinse în art. 2811.proc.civ.
Criticile recurentului privind posibilitatea reclamanților de a uza de căile de atac ordinare împotriva hotărârii pronunțate în favoarea lor nu pot fi primite, fiind evidentă lipsa de eficiență a exercitării acestor căi de atac în cazul în care reclamanții au câștigat procesul, iar instanța de fond s-a pronunțat integral asupra obiectului cererii de chemare în judecată, în speță punându-se doar problema lămuririi dispozitivului hotărârii, conform celor expuse anterior.
In consecință, în baza art. 312 alin.1 proc.civ. Curtea va respinge recursul ca fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția lipsei de interes.
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul-chemat în garanție MUNICIPIUL B, REPREZENTAT PRIN PRIMARUL GENERAL, împotriva deciziei civile nr.983 A din 30.10.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații-reclamanți, și, cu intimații-pârâți și și cu intimații-chemați în garanție "-AL" și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 11.02.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - Mari - --- --
GREFIER,
Red.
Tehnodact.
Ex.2/31.03.2010
Secția a III-a Civ. -
-
Jud.sector 3. -
Președinte:Ionelia DrăganJudecători:Ionelia Drăgan, Ilie, Mihai Andrei Negoescu
