Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 1976/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURARI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILA NR. 1976/R/2008 | |
Ședința publică din 15 octombrie 2008 | |
Instanța constituită din: | |
PREȘEDINTE: Laura Dima | - - |
JUDECĂTORI: Laura Dima, Ioan Daniel Chiș Sergiu | - - - - |
GREFIER: |
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta SOCIETATEA DE TRANSPORT FEROVIAR DE SA B - REGIONALA DE TRANSPORT FEROVIAR DE împotriva sentinței civile nr. 1174 din 19 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul cu nr- privind și pe pârâtul având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul a fost declarat în termenul legal, motivat și comunicat și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că reclamanta recurentă prin memoriul de recurs a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea constată prezentul recurs în stare de judecată și reține cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 1174 din data de 19 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, s-a admis excepția prescripției invocată din oficiu de către instanță și s-a respins acțiunea formulată de către reclamanta Societatea Națională de Transporturi Feroviar de călători B - Regionala de Transport Feroviar de Călători C, în contradictoriu cu pârâtul, având ca obiect un conflict de drepturi.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că, ârâtul p. a îndeplinit funcția de operator la de Circulație
Este cunoscut că ori de câte ori un salariat produce o pagubă în patrimoniul angajatorului, din vina sa, prin neîndeplinirea obligațiilor de serviciu ori îndeplinirea defectuoasă a acestora, este obligat aor epara. Răspunderea patrimonială este de regulă o răspundere personală sau individuală. Pentru a interveni această formă a răspunderii se cer întrunite cumulativ, conform art. 271 alin. 1 din Codul Muncii, următoarele condiții: calitatea de salariat al angajatorului păgubit a celui ce a produs paguba, fapta ilicită și personală a salariatului săvârșită în legătură cu munca sa, prejudiciul cauzat în patrimoniul angajatorului, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și vinovăția ( culpa ) salariatului.
Sarcina dovedirii vinovăției revine angajatorului în marea majoritate a cazurilor, de la această regulă existând câteva excepții cărora li se aplică prezumția de vinovăție.
Stabilirea vinovăției implică o comparație cu modul în care persoana în cauză trebuie să acționeze pentru a răspunde cerințelor legii și a celor derivând din contractul individual de muncă, contractul colectiv de muncă sau Regulamentul de ordine interioară. Ea trebuie stabilită în mod concret de la caz la caz, cu luarea în considerare a tuturor împrejurărilor în care s-a produs faptul dăunător.
Salariatul care a încasat de la angajator o sumă nedatorată este obligat să o restituie potrivit dispozițiilor art. 272 din Codul Muncii. Această obligație este distinctă de răspunderea patrimonială, deși procedura este aceeași, temeiul juridic a acestei proceduri având la bază îmbogățirea fără justă cauză, fapt ce presupune si antrenarea ulterioară a răspunderii persoanelor vinovate de plata acestor sume.
Față de cele ce preced, având în vedere că reclamanta nu a dovedit pretențiile sale, respectiv nu a depus documente de evidență a prezentei la locul de muncă al pârâtului, în perioada menționată, așa cum prevăd dispozițiilor art. 287 din Codul Muncii, instanța în temeiul art. 283 și următoarele din Codul Muncii, va respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată de către reclamantă.
Instanța a admis excepția prescripției parțiale a dreptului la acțiune invocată de către pârât pentru perioada 01.01.2003-03.03.2005 deoarece potrivit art. 283 alin. 2 din Codul Muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care nu pot fi reținute prevederile art. 283 alin. l lit. c din Codul Muncii.
Împotriva acestei hotărâri, reclamanta CAB - Regionala de Transport Feroviar de Călători C declarat recurs prin care a solicitat modificarea în tot a sentinței în sensul admiterii acțiunii introductive.
În motivarea recursului s-a susținut că data nașterii dreptului la acțiune este data definitivării si aprobării de către conducătorul unității a dosarului de cercetare al Oficiului, respectiv data de 13.06.2006, data la care s-a constatat atât existenta pagubei cat si persoanele răspunzătoare, in consecință, la data sesizării instanței nu erau împlinite termenele de prescripție pentru anul 2005.
Aceasta opinie este in concordanță cu doctrina in materie, respectiv Tratat de dreptul muncii, cap. XIV. Răspunderea patrimoniala, pag. 705, autor, care considera ca, in codul muncii actual termenul de prescripție curge de la data nașterii dreptului la acțiune, făcându-se aplicarea dispozițiilor dreptului comun in sensul in care art. 7 din Decretul 167/1958 dispune ca "prescripția începe sa curgă de la data când se naște dreptul la acțiune" iar potrivit art. 1886 din Codul Civil "nici o prescripție nu poate începe a curge mai înainte de a se naște acțiunea supusa acelui mod de stingere". Autorul considera ca "termenul in cadrul căruia poate fi stabilita răspunderea patrimoniala cu ajutorul instanțelor de judecata nu este unul obiectiv, ci unul subiectiv; el începe să curgă nu de la data producerii pagubei, ci de la data la care reprezentantul legal al angajatorului a luat la cunoștință că s-a produs prejudiciul, prin nota de prezentare, referat, proces-verbal, etc.".
Sentința pronunțată este criticabila si datorita faptului ca in cauza sunt incidente atât prevederile răspunderii patrimoniale ale salariatului cat si cele ale obligației de restituire.
Prin dosarul de cercetare s-a constatat ca, pe lângă alte persoane răspunzătoare si salariatul are o vinovăție proprie pentru primirea drepturilor salariale si a sporurilor necuvenite, astfel încât in speță sunt incidente nu numai regulile obligației de restituire datorate îmbogățirii fără justa cauza ci si cele ale răspunderii patrimoniale.
Așa cum rezulta din dosarul de cercetare al Oficiului, salariatul a obținut drepturi salariale si sporuri necuvenite (spor de 100% pentru ore festive lucrate sâmbăta, duminica si in sărbători legale si sporuri de 25% pentru munca de noapte) in condițiile in care salariatul nu era prezent la serviciu si nu semna in condica de prezenta, iar operatorii întocmeau atât graficele de lucru cat si foile colective de prezenta, prin aceasta depășindu-și atribuțiile de serviciu.
În dosarul de cercetare al s-a propus sancționarea disciplinara a salariatului cu reducerea salariului de baza cu 5% pe o perioada de 1 luna, pentru încălcarea prevederilor Regulamentului intern, Cap. VI. pct. 21 (nesemnarea condicii de prezenta la prezentarea si la plecarea de la serviciu), dar in concret, nu s-a putut aplica sancțiunea disciplinara, fiind depășite termenele prevăzute la art. 268 (1) din Codul muncii.
În cauza sunt întrunite cumulativ si condițiile răspunderii patrimoniale, deoarece paratul a avut (si are) calitatea de salariat, fapta ilicita si personala a salariatului consta in omisiunea de a semna condica de prezenta sau a altor acte/documente interne din care sa reiasă prezenta sa la serviciu; a cauzat un prejudiciu unității prin încasarea de drepturi salariale si sporuri necuvenite; intre fapta ilicita si prejudiciu exista un raport de cauzalitate, deoarece a încasat sume de bani necuvenite deși nu era prezent la serviciu, iar vinovăția variază de la intenție - in situațiile in care deși trebuia sa fie prezent la serviciu conform graficelor de lucru nu era prezent fiind in compensarea orelor suplimentare, la neglijenta - prin nesemnarea condicilor de prezenta.
In consecință, pentru drepturile salariale si a sporurilor încasate necuvenit, salariatul are atât obligația de restituire a acestora in baza prevederilor art. 272 alin 1 Codul muncii, dar si repararea prejudiciului in temeiul răspunderii patrimoniale prevăzute de art. 270 (1) Codul muncii, in acest sens pronunțându-se si doctrina de specialitate ; Tratat de dreptul muncii, pag. 679-:"când persoana beneficiara este de rea-credință, când deci are vinovăție proprie pentru primirea sumelor, bunurilor sau serviciilor necuvenite, sunt incidente nu numai regulile obligației de restituire, ci si cele ale răspunderii patrimoniale".
În ceea ce privește fondul cauzei, s-a solicitat obligarea paratului la restituirea sumei de 299 lei, suma ce reprezintă drepturi salariale acordat necuvenit.
In dovedirea sumelor acordate necuvenit s-au depus condici de prezenta din care reiese clar ca salariatul nu s-a semnat la intrarea si ieșirea in serviciu pentru datele mai sus menționate, foile colective de prezenta in care apare ca a efectuat un număr de ore in zilele in care nu a fost prezent la serviciu pentru care a fost retribuit in mod nejustificat.
Documentul primar care sta la baza întocmirii foilor colective de prezenta este condica de prezenta. Daca in condica de prezenta salariatul nu a semnat, era normal sa nu figureze cu ore lucrate in foaia colectiva de prezenta.
Faptul că seful serviciului a semnat foile colective de prezenta (pontaje) nu înseamnă că atesta prezența salariatului la munca, deoarece, însuși seful serviciului a fost sancționat disciplinar pentru neîndeplinirea obligațiilor de serviciu privitor la verificarea concordantei intre pontaje si condici. Din actele depuse la instanța de fond consideră ca unitatea a probat faptul ca salariatul a încasat in mod necuvenit drepturi salariale in condițiile in care nu era prezent la serviciu.
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea de Apel, va respinge ca nefondat recursul pentru următoarele considerente:
În raport de dispozițiile art.283 alin.1 lit. c Codul muncii coroborat cu art.8 alin.1 din Decretul nr.167/1958 acțiunea având ca obiect obligarea salariatului la restituirea unor drepturi salariale acordate în mod necuvenit trebuie formulată în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune care este momentul când angajatorul a achitat drepturile salariale menționate.
Contrar motivelor invocate de recurentă, data nașterii dreptului la acțiune nu este momentul definitivării și aprobării de către conducătorul unității a dosarului de cercetare (respectiv 13.06.2006). Astfel, prescripția extinctivă îndeplinește și un rol de sancțiune împotriva creditorului care nu acționează în termenul legal pentru realizarea dreptului său, sens în care data nașterii dreptului la acțiune nu poate să depindă în mod exclusiv de conduita creditorului, ci trebuie stabilită în raport de posibilitatea cunoașterii pagubei și persoanei răspunzătoare.
Or, reclamanta a recunoscut că a achitat pârâtului drepturile salariale pretinse încă de la momentul plății, ceea ce lipsește de suport susținerea că dreptul la acțiune s-a născut la 13.06.2006, întemeiată de altfel tocmai pe pasivitatea sa în efectuarea cercetărilor.
În consecință, Curtea constată că pretențiile aferente lunilor ianuarie și februarie 2005 se situează înafara termenului de prescripție, împlinit anterior înregistrării acțiunii (03.03.2008), astfel încât acest motiv de recurs este nefondat.
De asemenea, în ceea ce privește criticile recurentei referitoare la neluarea în considerare a condicilor de prezență care reflectă absențele reclamantului de la serviciu în zilele pentru care a beneficiat de drepturile salariale pretinse, Curtea de Apel observă că angajatorului îi revenea obligația conform art.287 Codul muncii, de a-și proba pretențiile, ceea ce impune stabilirea stării de fapt dincolo de orice îndoială.
Or, pârâtul a depus în apărare fișe de pontaj din care rezultă că a fost prezent la serviciu în zilele în care reclamanta pretinde că a absentat. Fiind un act care emană chiar de la angajator, fișa de pontaj se opune sub aspect probator registrului de prezență inducând o îndoială cu privire la pretinsa nerespectare de către pârât a programului de lucru și în consecință lipsind de suport probator pretențiile reclamantei.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de Apel în temeiul art.312 alin.1 pr.civ. va respinge ca nefondat recursul reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SOCIETATEA NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI REGIONALA DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI C, împotriva sentinței civile nr. 1174 din 19 iunie 2008 Tribunalului Cluj pronunțată în dosarul nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 15.10.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - -
RED.
DACT.
2 EX./13.11.2008.
JUD.FOND..
Președinte:Laura DimaJudecători:Laura Dima, Ioan Daniel Chiș Sergiu
