Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 199/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 199/A/2009
Ședința publică din 10 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Monica Maria Cismaru
JUDECĂTOR 2: Carla Maria Cojocaru
Grefier - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA este reprezentat prin
Procuror G
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de către pârâta COMUNA REPREZ. PRIN PRIMAR SI CONSILIUL LOCAL împotriva sentinței civile nr. 181 din 15 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr- având ca obiect pretenții, în contradictoriu cu intimații ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ "APELE ROMÂNE", -. a.., -. a.., -. a.., și STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamantele intimate și asistate de avocat, și avocat pentru pârâta apelantă Comuna reprezentată prin Primar și Consiliul local, lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că judecata cauzei a fost amânată de la termenul anterior pentru studiul întâmpinării.
Se constată că la dosar s-au depus prin registratură precizări având atașate planșe fotografice din partea pârâtei apelante, planșe fotografice și din partea reclamantelor intimate, întâmpinare trimisă prin fax de către intimata Administrația Națională Apele Române.
Se comunică un exemplar din întâmpinare cu reprezentanții părților.
Întrebați fiind dacă au fost începute și finalizate demersurile în vederea exproprierii, avocatul pentru apelantă răspunde negativ, învederând că nu a fost făcut nici un demers după cum se vede din planșa fotografică pe care o depune la dosar.
Reprezentantul parchetului invocă excepția de necompetență materială a Tribunalului Hunedoara în a judeca cauza pe fond, fiind de părere că se impune anularea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Hunedoara. Învederează că în speță nu ne aflăm într-o procedură de expropriere, potrivit art. 3 din Legea 33/1994, instanțele se pot pronunța asupra autorizării exproprierii abia după finalizarea procedurii prealabile, în art. 4 din aceeași lege se arată că părțile se pot înțelege de comun acord, iar din adresa aflată la fila 26 în dosarul Tribunalului rezultă că Prefectura jud. nu a demarat nicio lucrare. Arată că din PV încheiat între părți la data de 16.04.2004 rezultă că se negociază un preț pentru teren, și consideră că acest act reprezintă o promisiune de vânzare cumpărare. Învederează că, deși instanța de fond a calificat obiectul cauzei ca fiind întemeiat pe procedura specială, nu s-a pronunțat asupra exproprierii ci asupra cuantumului despăgubirilor, de unde rezultă că acțiunea este de drept comun.
Instanța pune în discuție excepția invocată de reprezentantul parchetului.
Avocatul apelantului arată că este de acord cu această excepție, este inutil să se insiste asupra modului cum au judecat cele două instanțe cauza, Judecătoria Hunedoaraa reținut că a fost de acord cu excepția de necompetență în judecarea acțiunii dar el a lăsat doar la aprecierea instanței soluționarea excepției.
Mandatara reclamantelor intimate se opune acestei excepții, învederând că hotărârea de declinare a competenței pronunțată de Judecătoria Hunedoara nu a fost atacată, Tribunalul s-a investit cu judecata fondului cauzei, de unde rezultă că s-a considerat competent iar reprezentantul parchetului nu a avut obiecții. Susține că prin procesul verbal încheiat între părți s-a făcut o formă de expropriere întrucât în fapt se făcuse exproprierea cu forța pentru că lucrarea era demarată de facto-având caracter de urgență. Mai arată că reclamantele sunt persoane fizice și nu au acces la acte publice cum este Hotărârea de Guvern prin care s-a stabilit că lucrările de regularizare ale cursului râului sunt de utilitate publică.
Instanța pune în discuție aspectul invocat de mandatara reclamantelor, și anume că sentința pronunțată de Judecătoria Hunedoara are autoritate de lucru judecat și că am fi în prezența unui conflict negativ de competență, dacă s-ar declina competența în favoarea aceleiași judecătorii.
Reprezentantul parchetului arată că în speță nu este vorba despre cazul unui conflict negativ de competență ci despre încălcarea unei dispoziții de ordine publică, exproprierea făcându-se printr-o lege specială și nu printr-o hotărâre de guvern.
Instanța lasă cauza în pronunțare pe excepția invocată de reprezentantul parchetului.
CURTEA DE APEL
Asupra apelului civil de față:
Prin acțiunea civilă precizată, înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara în baza. 1321/2008 a Judecătoriei Hunedoara, la nr- reclamantele și au chemat în judecată în calitate procesuală de pârât, Comuna - prin primar și prin Consiliul Local al comunei - solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 85.000 lei cu titlu de despăgubiri, pentru suprafața de 3549 mp. înscris în titlu de proprietate -/1997 cu nr. top. parcelă 71/1 și respectiv pentru suprafața de 2927 mp înscris în titlu de proprietate 6719/1992 cu nr. parcelă 73/2, precum și dobânzi legale la suma datorată începând cu data introducerii acțiunii și până la achitarea integrală a acesteia.
În motivarea acțiunii, reclamantele au arătat, în esență, că, la inițiativa pârâtului au purtat negocieri pentru cedarea terenului respectiv în vederea realizării lucrării de modificare și amenajare a cursului pârâului care prin inundațiile frecvente ce le provoca, afecta zeci de gospodării în zonă.
Au arătat că fiind necesară devierea cursului pârâului pe terenul proprietatea lor, au negociat valoarea acestuia la suma de 85.000 lei încheind cu pârâtul, în acest sens la data de 16.04.2007, un proces verbal ce consfințește această învoială, la stabilirea acestei sume s-a avut în vedere prețul de 4 euro/ mp, conform valorii pieței imobiliare la data respectivă și că, deși au fost asigurate că vor primi suma de bani negociată în cel mai scurt timp, nu s-au ales decât cu promisiuni și cu un răspuns evaziv la notificarea ce au făcut-o în prealabil, declanșării litigiului și, în scopul evident al evitării lui.
Ulterior, acțiunea s-a precizat, solicitându-se completarea cadrului procesual, prin introducerea în cauză a moștenitorilor reclamantei defuncte, decedată la 09.12.2008 și a Administrației Naționale "Apele Române", față de împrejurarea că lucrarea de regularizare a pârâului care a afectat și terenul din litigiu intră în categoria lucrărilor de utilitate publică. De asemenea s-a solicitat modificarea cuantumului despăgubirilor la suma de 113.678 lei pentru reclamanta -prin moștenitoare -și la suma de 93.750 lei pentru reclamanta -raportat la concluziile expertizei judiciare de evaluare a terenului(fila 28; fila 118-119).
Pârâtul, Comuna, a depus întâmpinare, solicitând în principal respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală, și cu totul în subsidiar admiterea acesteia în parte în sensul acordării de despăgubiri, reclamantei în sumă de 1327,70 Euro, pentru suprafața de 618 mp. teren, iar moștenitorilor reclamantei, suma de 2188, 70 euro, pentru suprafața de 1018 mp, luând în considerare prețul de 2,15 euro pe mp.
Pârâtul a arătat că litigiul trebuie soluționat de Judecătoria Hunedoara față de motivele de fapt și temeiul de drept invocate în susținerea acțiunii.
A arătat că în condițiile în care potrivit art. 3 din Legea Apelor nr. 107/1996 cu modificări și completări, albiile minore ale apelor cu lungime mai mare de 5 km, precum cel în litigiu, aparțin domeniului public al statului iar lucrările de regularizare ale acestuia se fac fără despăgubiri, în cauză calitate procesuală de pârât o are Statul Român.
Sub aspectul subsidiarului întâmpinării, același pârât a arătat că este de acord cu plata contravalorii terenului efectiv afectat de lucrările de regularizare ale apei la un preț de 2,15 euro pe mp.
Pârâta Administrația Națională "Apele Române," a depus întâmpinare solicitând respingerea acțiunii.
A arătat că a contractat executarea lucrării, prin Direcția Apelor M, în regim de urgență, aceasta fiind realizată conform proiectului care prevedea realizarea unei albii noi a pârâului printr-o tăiere în în vederea eliminării inundațiilor produse de acest în martie 2005, că din documentația predată nominalizat din Ministerul Mediului, rezultă că în zona de tăiere a albiei acestuia, suprafața necesară de cca 25.000 mp aparținea unor terți, însă solicitantul lucrării - Primăria comunei - a dat garanții că respectivii proprietari vor fi despăgubiți, iar terenul va fi asigurat liber de orice sarcini(fila 85-87).
Prin întâmpinare, pârâtul a mai invocat excepția lipsei sale procesuale pasive, iar pe fond, pentru aceleași motive a solicitat respingerea acțiunii reclamantelor ca nelegală și netemeinică.
Totodată a cerut introducerea în cauză a Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice în calitate de proprietar al lucrării a cărei executare a generat litigiul.(fila 85-87).
Statul Român a solicitat de asemenea respingerea acțiunii.
A invocat lipsa calității sale procesuale pasive iar pe fond respingerea acțiunii ca nefondată.
În dezvoltarea motivelor sale acesta a arătat că în conformitate cu înțelegerea existentă la data contractării lucrării de către pârâta Primăria, acesta este partea care s-a obligat să achite despăgubirile necesare către deținătorii terenurilor afectate și să asigure Direcției Apelor M, terenul liber de sarcini pentru realizării lucrării.
Prin sentința civilă nr. 181/2009 Tribunalul Hunedoaraa admis în parte acțiunea civilă formulată și precizată de reclamantele și a obligat pârâtul Comuna reprezentată prin Consiliul Local, să plătească reclamantelor cu titlu de despăgubiri pentru terenul afectat de lucrările de " regularizare râului " suma de - lei reclamantelor, și suma de 87129 lei reclamantei. A obligat pârâtul la plata sumei de 600 lei cheltuieli de judecată și a respins în rest acțiunea civilă precizată și întrutotul, împotriva pârâților Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor reprezentat prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului H și Administrația Națională " Apele Române".
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că este necontestată calitatea reclamantelor și de proprietare a terenurilor în litigiu și este necontestat că între acestea și pârâtul în cauză, Comuna a intervenit o convenție, prin care reclamantele au consimțit ca pentru suma de 85.000 lei să cedeze terenul în litigiu, în vederea realizării unei lucrări de deviere și amenajare a albiei pârâului, lucrare necesară pentru eradicarea riscului de inundații, în zonă. Prețul avut în vedere de către părți a fost de 4 euro/ mp (fila 7 dosar- a Jud. H).
Lucrarea este de utilitate publică conform art. 6 din Legea 33/1994 și a avut ca beneficiar Administrația "Apele Române" -în subordinea Ministerului Mediului și Gospodărirea Apelor, fiind aprobată și subvenționată de Guvernul României din fondul de intervenție pentru prevenirea și înlăturarea efectelor calamităților naturale produse de inundații conform Hotărârii nr. 373/2006-fila 113-114.
Așadar 33/1994 este actul normativ care, reglementând procedura exproprierii constituie temeiul de drept conform căruia această instanță este ținută să soluționeze cauza, ceea ce atrage implicit și competența materială a acesteia.
Potrivit acestui act normativ indiferent cât de atipice ar fi cauzele de expropriere, potrivit acestui act normativ calitatea de expropriator o are întotdeauna Statul Român prin organele desemnate de guvern -pentru lucrările de interes național -ori județul, municipiul, orașul și comuna -pentru lucrările de interes local.
Potrivit art. 14 din această lege, proprietarii imobilelor ce se expropriază ori titularii unor drepturi reale asupra acestora, pot face întâmpinări care se transmit, de regulă de către Primar în termen de 30 zile fie Consiliului Județean fie Secretariatului General al Guvernului după cum lucrarea este de interes național sau local.
Or în cauză nu s-a declanșat procedura exproprierii deși lucrarea de interes public a fost executată astfel că s-a procedatde factola exproprierea terenului proprietatea reclamantelor, fără despăgubiri.
Potrivit Protocolului 1 la Convenția CEDO precum și garanțiilor constituționale asupra proprietății, nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât după o dreaptă și prealabilă despăgubire. Cum în speță procedura exproprierii pentru cauză de utilitate publică este reglementată de 33/1994, instanța a fost ținută de a avea în vedere procedura de evaluare a terenului și de stabilire a despăgubirilor cuvenite reclamantelor ca persoane expropriate conform art. 25 și urm. din acest act normativ.
În acest sens a fost desemnată o comisie de experți judiciari compusă din experții judiciari -, și, înscriși pe listele biroului de expertiză ale Tribunalului Hunedoara care au procedat la evaluarea terenurilor în litigiu în condițiile art. 26 din 33/1994 în sensul că au stabilit valoarea reală a terenului și valoarea producției agricole nerealizate pe anii 2007-2008.
În acest sens comisia de expertiză a stabilit că valoarea terenului în suprafață de 3549 mp, aparținând reclamantei, este de 105.644 lei și valoarea prejudiciului agricol este de 8034 lei pe anii 2007-2008 iar valoarea terenului în suprafață de 2927 mp, aparținând reclamantei, este de 87.129 lei și valoarea prejudiciului agricol este de 6629 lei pe aceeași perioadă.
Cum însă terenul este impropriu pentru agricultură (legumicultură în special)- conform expertului judiciar întrucât este acoperit cu un de pietriș pe mai mult de J din suprafața sa și ar necesita decopertări pe minimum 30 cm. și înlocuirea cu pământ fertil Tribunalul a apreciat că acordarea despăgubirilor prin expertiză ca prejudiciu nerealizat pe perioada 2007-2008 nu se justifică în cauză (vezi răspunsul la obiecțiuni fila 127,128).
În concluzie, reclamantele sunt îndreptățite la plata despăgubirilor în sumă de 105.644 lei, pentru suprafața de 3549 mp și respectiv de 87.129 lei pentru suprafața de 2927 mp.
S-a respins în rest acțiunea precizată întrutotul față de Statul Român- prin Ministerul Finanțelor Publice- și Administrația Națională " Apele Române" pe excepția lipsei calității procesuale pasive raportat la faptul că nefiind sesizate de către autoritățile administrației locale, respectiv de către pârâta Comuna, aceștia nu au declanșat procedura de expropriere pentru cauză de utilitate publică a terenului proprietatea privată a reclamantelor în condițiile 33/1994 coroborat cu 213/1998 și respectiv 107/1996 modificată și completată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul comuna prin primar, solicitând respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală, și în subsidiar admiterea în parte, cu stabilirea unei despăgubiri de 2,15 euro/mp, pentru 618 mp ocupați de la și pentru 1018 mp ocupați de la.
În expunerea de motive s-a arătat că, potrivit art. 3 alin. 1 din Legea apelor nr. 107/1996, albiile minore cu lungimi mai mari de 5 km aparțin domeniului public ala statului, în speță lucrările constând în regularizarea albiei pe o lungime de 668 ml, în care lungimea de 168 se realizează albia nouă prin tăiere de. În zona tăierii de a fost necesară ocuparea unei suprafețe de teren proprietate particulară, pentru care Primăria s-a angajat să achite despăgubiri prin adresa nr. 998/19.04.2006. Din probele administrate rezultă că între primărie și reclamanți au fost înțelegeri pentru despăgubiri, conform evaluării făcute de societatea autorizată "", după cum rezultă din procesul verbal din 8.02.2006, prețul fiind stabilit la 2,15 euro/mp. De altfel, terenurile nu au fost ocupate în întregime de executantul lucrărilor.
Reclamantele intimate au depus la dosar întâmpinare prin care au solicitat respingerea apelului ca nefundat, întrucât din procesul verbal din data de 8.02.2006, rezultă că la negocierile purtate opțiunea reclamantelor a fost exproprierea în totalitate a terenurilor, nu numai a suprafețelor afectate de lucrare, urmând ca despăgubirile să fie stabilite ulterior, din procesul verbal încheiat la 16.04.2007, rezultând că pârâta s-a obligat să despăgubească reclamantele pentru întreaga suprafață de teren. De altfel, în lucrarea de expertiză s-a arătat că întreaga suprafață este afectată și terenul este impropriu pentru agricultură, mai ales legumicultură. În ceea ce privește prețul terenului, reclamnatele nu au acceptat prețul de 2,15 euro, fapt dovedit cu procesul verbal încheiat la data de 16.04.2007 când s-a negociat un preț de 4 euro/mp.
La termenul din data de 10.12.2009 reprezentantul Parchetului a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului Hunedoara care a soluționat cauza în primă instanță, arătând că nu ne aflăm în prezența unui litigiu care să aibă ca obiect exproprierea, atâta timp cât această procedură nu a fost declanșată.
Părțile și-au exprimat punctul de vedere cu privire la această excepție, apelantul solicitând admiterea ei, atâta timp cât procedura prev. de Legea 33/1994 nu a fost demarată, iar intimatele au solicitat respingerea ei, aflându-ne în prezența unei exproprieri de facto, datorată lucrării de regularizare a râului, care este de utilitate publică, efectuată de urgență în baza HG 373/2006.
Analizând cu prioritate excepția invocată, în temeiul art. 137 cod pr. civilă, Curtea constată că aceasta este întemeiată și va fi admisă pentru motivele care se vor arăta în continuare:
Reclamantele și au sesizat Judecătoria Hunedoara la data de 9.01.2008 cu o acțiune civilă în pretenții, solicitând obligarea pârâtei Comuna prin primar, la plata sumei de 85.000 lei, în temeiul unei "convenții" încheiată între reclamante și primărie la data de 16.04.2007, întemeindu-și în drept acțiunea pe dispozițiile Codului civil referitoare la obligativitatea respectării convențiilor legal încheiate, la executarea convențiilor cu bună credință și la efectele obligațiilor, prev. de art. 969, 970, 1079 și 1088 cod civil.
În cursul judecății dosarului aflat pe rolul Judecătoriei Hunedoara au fost depuse două adrese, respectiv adresa nr. 6562/SB/2006 emisă de Ministerul Mediului și Gospodăririi Apelor și adresa nr. 5890/2006 a Administrației Naționale "Apele Române", însă din aceste adrese nu rezultă că s-a declanșat sau este pe cale să se declanșeze procedura exproprierii prevăzută de Legea 33/1994. Din această ultimă adresă aflată la fila 44 (dosar fond) rezultă că Administrația Națională "Apele Române", Direcția Apelor Târgu-M, a avut în vedere adresa Primăriei comunei nr. 998/2006 și Procesul verbal nr. 1240/2006 al aceleiași Primării. Aceste înscrisuri aflate la filele 29 (dosar judecătorie) și 26 (dosar tribunal), dovedesc faptul lucrările au fost executate în virtutea faptului că Primăria comunei s-a obligat să achite despăgubirile necesare către deținătorii terenurilor afectate, obligații asumate în temeiul unor convenții civile, guvernate de disp. art. 948 și urm. Cod civil, care nu au nicio legătură cu procedura de expropriere prev. de Legea 33/1994.
În speță lucrarea "Regularizare râu în localitatea este de utilitate publică potrivit art. 6 din Legea 33/1994, dar nu există o hotărâre de guvern pronunțată în temeiul art. 7 din Legea 33/1994 prin care să se declare utilitatea publică și să se inițieze procedura prevăzută de această lege, HG 373/2006 se referă la suplimentarea bugetului Ministerului Mediului și Gospodăririi Apelor din Fondul de Intervenție, pentru prevenirea și înlăturarea efectelor calamităților naturale produse de inundații, sumele fiind aprobate pentru executarea lucrărilor. Din adresa 3836/28.06.2006 ( 27, dosar Tribunal) rezultă că Consiliul Județean Has olicitat Ministerului Mediului și Gospodăririi Apelor, în calitate de beneficiar al lucrării, să inițieze procedura de expropriere pentru cauză de utilitate publică, prev. de Legea 33/1994. De asemenea, acest lucru rezultă și din adresa nr. 3400/29.05.2009 pe care Consiliul județean Hoc omunică Tribunalului Hunedoara ( 129, dosar tribunal) și în care se arată că nu dețin nici un document pentru demararea procedurii de expropriere în vederea efectuării lucrării care formează obiectul litigiului, nefiind făcută nici măcar cercetarea prealabilă de către comisii numite de guvern, cercetare la care se referă Legea 33/1994 și 583/1994 de aprobare a Regulamentului privind procedura de lucru a comisiilor pentru efectuarea cercetării prealabile în vederea declarării utilității publice pentru lucrări de interes național sau local.
Așa fiind, se constată că nu ne aflăm în cadrul unui "proces în materie de expropriere", în sensul art. 2 pct. 1 lit. f cod pr. civilă, care să atragă competența în primă instanță a Tribunalului, ci în prezența unei cauze având ca obiect pretenții, de competența judecătoriei, având în vedere valoarea pretențiilor. Aceasta chiar dacă reclamantele au depus la dosar, în fața Tribunalului Hunedoara, în termenul de pronunțare, concluzii scrise ( 138-143), prin care au modificat fundamental obiectul acțiunii și temeiul juridic al cererii lor. Astfel, s-a invocat în drept art. 32 din Legea 33/1994, care se referă la posibilitatea instanței de judecată de a pune de îndată în posesie expropriatorul, în caz de calamitate naturală și în caz de extremă urgență, stabilind că utilitatea publică este declarată. Instanța de fond nu analizează această cerere și nici nu se pronunță asupra ei, însă în mod evident, acest text de lege nu este aplicabil, el se referă la lucrări care reclamă urgență și punerea de îndată în posesie a expropriatorului, ceea ce nu este cazul în speță, lucrarea fiind efectuată din anul 2006, neexistând litigiu cu privire la această punere în posesie.
Pentru aceste motive, Curtea de Apel apreciază că sentința civilă nr. 181/2009 a fost pronunțată de o instanță necompetentă material, și în consecință, în temeiul art. 297 alin. 2 cod pr. civilă, va anula această sentință și va trimite cauza spre rejudecare Judecătoriei Hunedoara ca instanță de fond.
Susținerea mandatarei intimatelor că am fi în prezența unui conflict negativ de competență este nefondată întrucât conflictul negativ presupune ca două instanțe să se declare necompetente în mod reciproc, ceea ce nu este cazul în speță, Judecătoria declinând cauza în favoarea Tribunalului, care s-a considerat în mod greșit competentă, iar Curtea de Apel constatând această greșeală, a investit Judecătoria ca instanță de control judiciar. Nu se poate vorbi nici de autoritatea de lucru judecat a sentinței civile nr. 1321/2008 a Judecătoriei Hunedoara, întrucât a fost pronunțată în cadrul aceluiași dosar, iar pe de altă parte instanța de control judiciar se poate pronunța chiar și din oficiu asupra acestei excepții de ordine publică.
Având în vedere admiterea excepției, instanța de apel nu se va mai pronunța asupra motivelor de apel invocate de apelant, acestea urmând a fi analizate de instanța de rejudecare, ca apărări ale părților.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
dmite apelul declarat de pârâta Comuna reprezentată prin Primar și Consiliul local împotriva sentinței civile nr. 181/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara -Secția Civilă în dosar nr-.
Anulează sentința atacată și trimite cauza spre competentă soluționare Judecătoriei Hunedoara, ca instanță de fond.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 10 2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - - |
Grefier, - - |
Tehnored.
10 ex/ 15.01.2010
jud. fond
Președinte:Monica Maria CismaruJudecători:Monica Maria Cismaru, Carla Maria Cojocaru
