Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 2/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIE Nr. 2
Ședința publică de la 07 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Camelia Viziteu JUDECĂTOR 2: Niculina Țiț
- - - - JUDECĂTOR 3: Elena Pașcan
- - - - JUDECĂTOR
GREFIER -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Astăzi la ordine s-a luat în examinare recursul civil promovat de recurenta -" "SRL împotriva sentinței civile nr.685 din 17 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru recurentă avocat; lipsă fiind părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a expus referatul asupra cauzei de către grefier, după care:
Instanța, constată recursul la primul termen de judecată, declarat în termen, motivat.
Avocat pentru recurentă, depune împuternicirea avocațială la dosar.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat pentru recurentă, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și depus în scris la dosar, casarea sentinței instanței de fond, cu trimiterea cauzei spre rejudecarea fondului. Arată că în mod greșit Tribunalul Neamța respins acțiunea ca fiind prescrisă fără a avea în vedere actele depuse la dosar. Prejudiciul a fost creat în 2005, iar acțiunea a fost formulată în anul 2008. Dreptul recurentei la acțiune nu a fost prescris deoarece acest termen a fost întrerupt de acțiunile formulate în instanță, astfel încât în mod greșit nu s-a avut în vedere decizia de imputare care întrerupt prescripția. Cu cheltuieli de judecată.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
DELIBERÂND
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț sub nr. 1979/103 din 20.06.2008, reclamanta -" " SRL a chemat în judecată pe pârâtul, solicitând ca în contradictoriu cu acesta și în urma probatoriului ce se va administra să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 6361 lei reprezentând avansuri nejustificate și lipsă motorină, sumă ce urmează a fi actualizată la indicele cu indicele de inflație la data executării hotărârii.
În motivarea acțiunii, reclamanta arată că pârâtul a fost salariat al societății pe post de conducător auto, iar în această calitate a adus un prejudiciu unității de 958,11 EURO (3353 lei) reprezentând avansuri nejustificate și respectiv 3008 lei reprezentând lipsă motorină, în total o pagubă de 6361 lei. Mai arată că pârâtul a semnat două angajamente de plată, pe care nu le-a respectat, în prezent nemaifiind salariatul societății.
La termenul din data de 19.09.2008, la solicitarea instanței, reclamanta -" " SRL a formulat precizări la acțiune cu privire la sumele pretinse cu titlu de prejudiciu, arătând că, în fapt, la data de 07.02.2005 s-au eliberat pe numele pârâtului două dispoziții de plată cu numerele 15 și 17 cu sumele de 600 și respectiv 600 EURO, pe care acesta le-a semnat și a încasat banii de la casieria unității, după care a plecat în cursă. La întoarcere a anunțat conducerea unității că banii i-au fost furați. Ulterior, la data de 22.02.2005, pârâtul a încetat activitatea la unitate, semnând un angajament de plată.
Pârâtul a formulat întâmpinare și cerere reconvențională. Prin întâmpinare a solicitat respingerea acțiunii, cu cheltuieli de judecată, motivat de faptul că pretențiile reclamantei nu sunt întemeiate, în cauză nefiind îndeplinite condițiile răspunderii patrimoniale, respectiv existența prejudiciului. Mai arată că nu a semnat nici un angajament de plată și nici nu cunoaște perioada în care s-a produs pretinsul prejudiciu.
Pe calea cererii reconvenționale, pârâtul a solicitat ca - "" SRL P N să fie obligată la plata salariilor restante pentru perioada 2005-2007, cu toate sporurile aferente și diurna cuvenită de 200 EURO/cursă.
La termenul de judecată din 19.09.2008 tribunalul a pus în discuția părților, din oficiu, prescripția dreptului la acțiunea principală în reparare prejudiciu, având în vedere că cererea de chemare în judecată a fost introdusă la data de 18.06.2008, iar data la care se susține că s-a produs prejudiciul și s-a cunoscut existența acestuia de către unitate este anterioară înce4tării raporturilor de muncă cu fostul angajat pârât, încetare ce a survenit la data de 22.02.2005.
Față de excepția invocată din oficiu de către instanță, reclamanta arătat că termenul de prescripție de 3 ani calculat de la data de 01.04.2005 a fost întrerupt de acțiunile în instanță formulate la alte instanțe, solicitând în consecință respingerea acesteia și analizarea pe fond a cererii principale.
A depus în dovedire, dispoziția nr.208 din 01.04.2005 de desfacere a contractului individual de muncă al pârâtului, decizia de imputare nr.218 din 05.04.2005, angajamentele de plată din 11.03.2005, sentința civilă nr. 1551 din 12 aprilie 2007 Judecătoriei Piatra Neamț.
Instanța, constatând că soluționarea cererii reconvenționale ar duce la tergiversarea judecării cererii principale, a dispus, la termenul din data 17.10.2008, disjungerea acesteia și formarea unui nou dosar.
Analizând cererea principală sub aspectul excepției invocate de către instanță din oficiu, instanța a constatat că dreptul la acțiune al reclamantei este prescris.
Astfel, potrivit dispozițiilor art.283 alin.1 lit.c din Codul muncii: "cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator".
Ori, în speță, faptele cauzatoare de prejudicii reprezentate prin lipsă motorină și acordare avansuri nejustificate au fost săvârșite în perioada derulării raportului de muncă al fostului angajat pârât cu unitatea reclamantă, deci anterior datei de 22.02.2005 când cel dintâi și-a încetat activitatea, astfel cum recunoaște chiar reclamanta prin acțiunea introductivă de instanță și precizările ulterioare ce se regăsesc depuse la fila 17 dosar, iar cererea de chemare în judecată s-a introdus abia la data de 18.06.2008 cu depășirea termenului prevăzut de textul legal anterior citat.
Cât privește existența unor acte sau fapte de natură a întrerupe cursul prescripției extinctive, tribunalul reține că potrivit dispozițiilor art.16 alin 1 și 2 din Decret 167/1958, prescripția se poate întrerupe prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie făcută de cel în folosul căruia curge prescripția sau prin introducerea unei cereri de chemare în judecată.
Relativ la prima ipoteză, tribunalul a reținut că semnarea celor două angajamente de plată poate echivala cu o recunoaștere a dreptului pretins împotriva sa de unitatea angajatoare însă, din analiza celor 2 înscrisuri anexate în copie la fila 6 dosar se poate observa, că aceasta a intervenit la data de 11.03.2005, ori chiar și în raport de acest moment acțiunea introdusă la data de 18.06.2008 apare în continuare ca prescrisă.
Relativ la cea de a doua situație s-a constatat de tribunal că, în speță nu sunt aplicabile dispozițiile art.16 lit.b din Decretul nr.167/1958 privind prescripția extinctivă, având în vedere faptul că cererea privind somația de plată introdusă de reclamantă la Judecătoria Piatra Neamța fost anulată în recurs( fila 30), situație în care nu se recunoaște acțiunii în justiție efectul întrerupător de prescripție, conform dispozițiilor art.16 alin 2 din actul normativ susmenționat.
Față de considerentele reținute, instanța a respins acțiunea reclamantei ca fiind prescrisă.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal și motivat reclamanta a formulat prezentul recurs.
Recurenta critică soluția instanței sub aspectul pronunțării asupra excepției prescripției dreptului la acțiune.
În motivare se arată că instanța de fond nu a avut în vedere că prescripția a fost întreruptă potrivit art.1865 pct.1 și pct.3 Cod civil, prin introducerea acțiunii - sentința civilă nr.3209/2007 a Judecătoriei N, cât și prin recunoașterea de către debitor a debitului datorat - conform celor două angajamente de plată din 11.03.2005.
Curtea, față de motivele de recurs și potrivit art.3041Cod procedură civilă, urmează a respinge recursul ca nefondat reținând următoarele:
Prima instanță a făcut aplicarea corespunzătoare a dispozițiilor art.283 alin.1 lit.c Codul muncii, privind termenul în care putea fi promovată acțiunea, față de data nașterii dreptului. În mod judicios a reținut prima instanță cu privire la primul motiv, că și față de data celor 2 angajamente de plată - 11.03.2005, acțiunea introdusă la 18.06.2008, apare prescrisă.
Și în ceea ce privește al II-lea motiv corect s-a reținut că față de soluționarea cererii privind somația de plată, conform dispozițiilor art.16 alin.2 lit.c din.167/1958 privind prescripția extinctivă, nu poate fi avut în vedere efectul întrerupător al prescripției.
În consecință, potrivit art.312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul civil promovat de recurenta -" "SRL împotriva sentinței civile nr.685 din 17 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 07 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
red. /
red.NT/ 13.01.
tehnored. BC/ 2 ex/ 15.01.2009
Președinte:Camelia ViziteuJudecători:Camelia Viziteu, Niculina Țiț, Elena Pașcan
