Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 2/2010. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 2
Ședința publică de la 06 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Văleanu
JUDECĂTOR 2: Cristiana Angelescu
JUDECĂTOR 3: Valeria Cormanencu
Grefier:
S-a luat în examinare cererea de recurs formulată de împotriva deciziei civile nr. 659 din 7 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Iași, în contradictoriu cu intimații Consiliul Local al municipiului I, Municipiul I și Statul Român,prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice I, având ca obiect revendicare imobiliară.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat ce substituie pe avocat pentru recurentul,lipsă fiind reprezentanții intimaților Consiliul Local al municipiului I, Municipiul I și Statul Român,prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este la al doilea termen de judecată; se solicită judecata în lipsă; prin serviciul de registratură s-au depus:
- cerere formulată de avocat pentru recurentul prin care solicită strigarea cauzei la terminarea ședinței de judecată deoarece este necesară prezența sa într-o cauză aflată pe rolul Judecătoriei Huși, la cerere fiind anexată și copia ordinului de deplasare;
- răspuns la întâmpinare formulat de recurentul, cu duplicat.
Avocat pentru recurentul depune la dosar delegație de substituire a avocatului.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța consideră recursul în stare de judecată și dă cuvântul la dezbateri.
Avocat pentru recurentul având cuvântul, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, desființarea deciziei instanței de apel și menținerea sentinței instanței de fond, fără cheltuieli de judecată.
Solicită amânarea pronunțării pentru a avea posibilitatea să depună la dosar concluzii scrise.
Declarându-se dezbaterile închise,după deliberare,
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 5474 din 09 aprilie 2004 Judecătoriei Iașis -a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Consiliul Local al municipiului I, iar pe fond admite în parte acțiunea civilă formulată și precizată ulterior de reclamantul împotriva pârâților Consiliul Local al municipiului I, Municipiul I și Statul Român,prin Ministerul Finanțelor Publice. Obligă pârâții să lase reclamantului în deplină proprietate și posesie suprafața de teren de 374 mp situată în I,- identificată în raportul de expertiză ce urmează să facă parte integrantă din prezenta hotărâre. Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că:
Potrivit certificatului de moștenitor nr. 1670/1993 s-a recunoscut calitatea reclamantului de unic moștenitor după părinții săi care au avut în proprietate terenul în litigiu conform actului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 337/1954.
Prin nr. 136 din 02 decembrie 1996 s-a aprobat trecerea în mod gratuit prin efectul legii în proprietatea Statului și administrarea Consiliului Local al municipiului I suprafața de teren de 382,30 mp situată în I,-.
Potrivit art. 44 din Constituție proprietatea privată este garantată și ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular, iar cetățenii străini pot dobândi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor.
Prin compararea titlurilor de proprietate acțiunea reclamantului este întemeiată, deoarece autorii au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu prin actul de vânzare - cumpărare nr. 337/1954, fiind mult mai vechi decât titlul de proprietate al pârâților constituit prin 136/1996, urmând a fi admisă în parte așa cum a fost precizată ulterior, constatând întemeiată acțiunea de revendicare a suprafeței de 374 mp.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul Municipiul I, prin Primar criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie motivat de faptul că în mod greșit s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local, fiind admisă greșit acțiunea în revendicare a reclamantului.
nr. 136/1996 nu a fost anulată încât terenul a trecut în mod legal în proprietatea Statului și în administrarea Consiliului Local I, cu atât mai mult cu cât terenul în litigiu nu se încadrează în categoria terenurilor preluate de stat în perioada 1945-1989.
Împotriva aceleiași sentințe a declarat apel și Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, criticând-o în ceea ce privește respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive pe care a invocat-o raportat la cererea reclamantului, neputând răspunde în calitate de pârât în cauza de față pentru acordarea drepturilor solicitate întrucât alte instituții au beneficiat de imobilul în litigiu.
Prin decizia civilă nr. 659 din 07 octombrie 2009 Tribunalului Iașis -au admis apelurile formulate de Municipiul I și Consiliul Local I și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr. 5474 din 09.04.2004 a Judecătoriei Iași pe care o schimbă în parte. Respinge acțiunea reclamantului în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local al municipiului I, Municipiul I și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice. celelalte dispoziții ale sentinței apelate ce nu contravin prezentei decizii.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut că:
Din probele administrate în cauză a rezultat că terenul revendicat se află în administrarea Consiliului Local, acesta având calitate procesuală pasivă în cauză.
Nu are nici o relevanță faptul că nu este titularul dreptului de proprietate asupra terenului, însă din perspectiva reclamantului - intimat având un drept de administrare asupra terenului și-a exercitat această prerogativă încălcând proprietatea acestuia.
Pe fondul cauzei se reține că la data deschiderii succesiunii, reclamantul fiind cetățean străin nu putea dobândi în proprietate teren, în vigoare fiind art. 47 din legea nr. 18/1991 potrivit căruia în termen de un an de la data deschiderii succesiunii avea posibilitatea înstrăinării acestuia, în caz contrar terenul urmând a trece în mod gratuit în proprietatea Statului.
Astfel, terenul ce face obiectul prezentei cauze, revendicat de reclamant care este cetățean străin, nu se încadrează în categoria bunurilor preluate de stat în perioada 1945 - 1989, dispozițiile Legii nr. 213/1998 nu se pot aplica prin analogie și altor situații decât cele expres prevăzute de lege.
În speță nu se poate vorbi nici de o viciere a consimțământului reclamantului, neputând reține vreo constrângere morală în condițiile în care acesta a avut posibilitatea conferită de dispozițiile art. 47 din legea nr. 18/1991 să înstrăineze terenul în decurs de un an de la data acceptării moștenirii, drept de care nu a înțeles însă să uzeze.
În aceste condiții nu se poate reține că ar exista vreun viciu de consimțământ așa cum greșit a reținut prima instanță.
În anul 1996 când terenul a trecut în proprietatea Statului, textul art. 47 din legea nr. 18/1991 era în concordanță cu dispozițiile Constituției, neconstituționalitatea art. 47 fost declarată abia la data de 27.11.1997, deci este ulterioară datei preluării terenului, iar potrivit art. 15 din Constituție legea dispune numai pentru viitor și nu retroactivează, aste însemnând că în anul 1996 art. 47 din legea nr. 18/1991 era în vigoare și era constituțional.
Faptul că în prezent sunt alte dispoziții legale în vigoare în temeiul cărora cetățenii străini pot dobândi terenuri în proprietate nu atrage nu atrage nevalabilitatea titlului statului, respectiv a I nr. 136/1996, act administrativ ce a fost emis cu respectarea tuturor dispozițiilor legale în vigoare la data respectivă și care nu a fost desființat sau anulat și prin urmare este un titlu valabil în continuare.
În condițiile în care titlul statului este valabil, iar terenul nu mai este în proprietatea reclamantului - intimat, fiind preluat în mod legal de stat, atunci nu se mai poate vorbi despre o comparare a titlurilor, reclamantul - intimat nemaifiind proprietarul bunului revendicat, urmând a fi admise apelurile formulate și a schimba în tot sentința fondului.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamantul criticând-o pentru nelegalitate potrivit art. 304 pct. 7,8,9 Cod procedură civilă, în sensul că instanța de apel a judecat greșit actul dedus judecății și a aplicat greșit legea printr-o interpretare eronată a situației de fapt și de drept expusă în motivarea acțiunii principale, fiind astfel încălcate dispozițiile constituționale în materia dreptului de proprietate dobândit prin moștenire de la autorii săi, hotărârea astfel pronunțată fiind nelegală.
Recursul este nefondat.
Verificând actele și lucrările dosarului, instanța de recurs reține că:
Prin acțiunea introductivă de instanță, reclamantul a chemat în judecată Consiliul Local al municipiului I, Municipiul I și Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice pentru a fi obligați să-i lase în deplină proprietate și posesie suprafața de 450 mp teren situată în I,-, județul I, în calitate de unic moștenitor al părinților săi, întrucât prin nr. 136 din 02.12.1996 s-a dispus trecerea în mod gratuit a terenului în proprietatea statului și în administrarea Consiliului Local I, considerând că succesiunea este vacantă, reclamantul fiind cetățean străin.
Potrivit certificatului de moștenitor nr. 1670 din 29.10.1993 reclamantul este unicul moștenitor al defuncților săi părinți și care au avut în proprietate suprafața de 400 mp și casă de locuit dobândite prin actul de vânzare - cumpărare nr. 337/1954.
Prin nr. 136 din 02 decembrie 1996, la cererea reclamantului prin mandatar, se aprobă trecerea în mod gratuit prin efectul legii în proprietatea statului și administrarea Consiliului Local a terenului situat în I,- în suprafață totală de 382,30 mp construit și neconstruit.
Potrivit art. 47 din Legea nr. 18/1991 persoanele fizice care nu au cetățenia română și domiciliu în România nu pot dobândi în proprietate terenuri de nici un fel prin acte între vii. Persoanele prevăzute la acest alineat care dobândesc terenuri prin moștenire sunt obligate să le înstrăineze în termen de 1 an de la data dobândirii, sub sancțiunea trecerii în mod gratuit a acestora în proprietatea statului.
Astfel, reclamantul nu a înțeles să-și valorifice această posibilitate conferită de lege în termenul de decădere de 1 an și abia după trei ani de la data acceptării succesiunii a mandatat pe cineva să facă demersurile necesare trecerii în proprietatea statului a terenului în litigiu și vânzării construcției de pe teren, încât sub acest aspect nu se poate reține că ar exista vreun viciu de consimțământ.
Este adevărat că în prezent Constituția României, modificată în 2003, prevede că proprietatea privată este garantată în mod egal indiferent de titular, iar cetățenii străini pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor conform art. 44 alineat. 2.
În anul 1996 când terenul în litigiu a trecut în proprietatea statului la cererea reclamantului, dispozițiile art. 47 din legea nr. 18/1991 erau în concordanță cu dispozițiile înscrise în Constituția României de la acea vreme.
art. 47 din legea nr. 18/1991 a fost declarată abia la data de 27.11.1997, după trecerea terenului în proprietatea statului.
Faptul că în prezent sunt alte dispoziții legale în vigoare în temeiul cărora cetățenii străini pot dobândi terenuri în proprietate nu atrage nevalabilitatea titlului statului respectiv a Hotărârii Consiliului Local al municipiului I nr. 136/1996, act administrativ emis legal și perfect valabil în continuare, așa cum de altfel în mod corect a reținut instanța de apel prin decizia pronunțată.
Prin urmare, susținerile recurentului referitoare la faptul că în mod greșit instanța de apel a interpretat și aplicat legea nu vor fi primite și reținute, motivul de recurs circumscris punctului 9 al articolului 304 Cod procedură civilă nefiind fondat.
În ceea ce privește motivul de recurs invocat vizând punctul 7 al articolului 304 Cod procedură civilă, acesta nu este incident în cauza de față, instanța de apel arătând pe larg motivele de fapt și de drept care au dus la soluția pronunțată în conformitate cu dispozițiile art. 261 alineat 5 Cod procedură civilă.
De asemenea, interpretarea ce a fost dată probelor administrate în cauză de către instanța de apel constituie o chestiune de fapt care nu justifică însă invocarea motivului de recurs bazat pe denaturarea actului juridic dedus judecății, respectiv a punctului 8 al articolului 304 Cod procedură civilă care nu este incident în cauză.
Pentru toate aceste considerente, raportate la motivele de recurs invocate, în conformitate cu dispozițiile art. 312 Cod procedură civilă, urmează a se respinge recursul formulat de împotriva deciziei civile nr. 659 din 07 octombrie 2009 Tribunalului Iași pe care o va menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de împotriva deciziei civile nr. 659 din 7.10.2009 a Tribunalului Iași pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 06 Ianuarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - -- |
Grefier,
Tribunalul Iași:
-
Președinte:Cristina VăleanuJudecători:Cristina Văleanu, Cristiana Angelescu, Valeria Cormanencu
