Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 200/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.200/
Ședința publică de la 21 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anica Ioan
JUDECĂTOR 2: Elena Romila
JUDECĂTOR 3: Luminița Șolea
Grefier - - -
-.-.-.-.-.-.-.-
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor civile declarate de reclamanții - la.av., T,-, și pârâtul CONSILIUL JUDEȚULUI G - SERVICIUL PUBLIC JUDEȚEAN DE ADMINISTRARE A DOMENIULUI PUBLIC ȘI PRIVAT, G,- A împotriva deciziei civile nr.501/10.10.2007 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul civil nr-.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 19 martie 2008 și s-au consemnat în încheierea din acea zi,când,instanța având nevoie de timp pentru deliberare,a amânat pronunțarea cauzei la data de 21 martie 2008,când a pronunțat prezenta.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Din actele și lucrările dosarului rezultă următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Galați sub nr.4662/03.04.2002 reclamanții și au chemat în judecată Consiliul Jud. De protecția G ( în prezent Serviciul Public Jud. de Administrare a Domeniului Public și Privat G) pentru a fi obligat la plata sumei de 800 milioane lei reprezentând lipsa de folosință a imobilului din G,-.
In motivarea acțiunii reclamanții au susținut că imobilul compus din teren în suprafață de 7651. și construcția aflată pe teren a aparținut autorului lor și în anul 1950 fost preluat de stat prin Ordinul -/09.nov.1950 a Ministerului Agriculturii,și folosit până la 23 nov.2001 de diferite instituții locale,ultima fiind pârâta.
Prin hotărâre judecătorească imobilul a fost restituit reclamanților,aceștia intrând în posesia lui la data de 23.nov.2001.
Cum pârâta a beneficiat de fructele și produsele terenului care se cuveneau proprietarului, s-a promovat prezenta acțiune.
Pârâtul a formulat reconvențională solicitând obligarea reclamanților la plata sumei de 1.500.000 lei cu titlu de contravaloare investiții efectuate la imobil.
Această cerere a fost disjunsă de cererea principală.
Într-un prim ciclu procesual, prin sentința civilă Nr.1016/12.02.2003 Judecătoria a respins acțiunea ca nefondată, iar prin decizia civilă nr.941/13.11.2003 a Tribunalului Galațis -a admis apelul,s-a schimbat sentința și în rejudecare s-a admis în parte acțiunea reclamanților fiind obligat pârâtul la plata sumei de 111.086.940 lei,reprez.entând C/valoarea lipsei de folosință a imobilului în perioada iunie-nov.2001.
Împotriva acestei decizii părțile au promovat recurs și prin decizia civilă nr. 110/R/01.02.2005 a Curții de APEL GALAȚIs -au admis recursurile, s-a casat decizia de apel și sentința,trimițându-se cauza spre rejudecare la Tribunalul Galați pentru competentă soluționare în fond.
La tribunal cauza s-a înregistrat sub nr.922/C/2005 și a fost soluționată prin sentința civilă nr.1037/17.06.2005 în sensul admiterii în parte a acțiunii și a obligării pârâtului la plata sumei de 111.086.940 lei reprezentând c/v lipsei de folosință a imobilului pe perioada iunie 2001-nov.2001.
Această sentință a fost apelată de ambele părți și prin decizia civilă nr.81/A/27.03.2006 Curtea de APEL GALAȚIa admis apelul reclamanților,a schimbat in parte sentința și a obligat pârâtul să plătească suma de 989.008.044 lei lipsa de folosință pentru perioada iunie-nov.2001,menținând restul dispozițiilor și respingând ca nefondat apelul pârâtului.
La data de 23.05.2006 aceeași instanță prin decizia civilă nr. 170 admis cererea reclamanților și a dispus completarea deciziei de apel nr.81/A/27.03.2006 în sensul că a obligat pârâtul să plătească reclamanților suma de 97.318.041 lei cheltuieli de judecată.
Pârâtul a declarat recurs împotriva ambelor decizii și Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia civilă nr.10164/08.12.2006 l-a admis, a casat deciziile instanței de apel și a trimis cauza spre rejudecarea apelurilor împotriva sentinței civile Nr.1073/17.06.2005 a Tribunalului Galați, tot la Tribunalul Galați.
S-au avut în vedere preved. art. II alin.2 din Legea nr.219/2005 în vigoare la data pronunțării deciziilor recurate,potrivit cărora competența de soluționare a apelurilor la acel moment aparținea Tribunalului și nu Curții de Apel.
În rejudecare,după această nouă casare a hotărârilor de către Înalta Curte de Casație și Justiție,apelurile s-au înregistrat la Tribunalul Galați sub nr-,care. prin decizia civilă nr.501/10.10.2007 le-a respins ca nefondate cu următoarea motivare:
La data pronunțării sentinței civile apelate,Tribunalul ca instanță de fond a avut în vedere faptul că prin decizia civilă nr.346/22.03.2001 a Curții de APEL GALAȚI, Comisia Jud. G de aplicare a Legii fondului funciar a fost obligată să emită un titlu de proprietate reclamanților pentru suprafața de 7652,26. în G,str. - cel M nr.1.
De la data pronunțării hotărârii și până la data punerii efective în posesie a reclamanților cu suprafața de teren pentru care s-a emis titlul,a trecut o perioadă de timp,punerea în posesie având loc la data de 23.11.2001.
Întrucât Centrul Jud. De Protecția G nu a fost parte în dosarul în care s-a pronunțat decizia civilă nr.346/2001 a Curții de APEL GALAȚI,s-a reținut că pârâtului nu i se poate cere recunoașterea dreptului de proprietate al reclamanților de la data pronunțării deciziei civile nr.346/2001.
Abia de la data emiterii titlului de proprietate,reclamanții sunt îndreptățiți să solicite despăgubiri de la pârât pentru lipsa de folosință a imobilului pe intervalul de timp dintre data emiterii titlului de proprietate și data punerii în posesie,perioadă în care reclamanții ar fi avut posibilitatea să închirieze imobilul sau să-l folosească în interes personal.
În ceea ce privește cuantumul prejudiciului instanța de fond,dintre toate înscrisurile depuse la dosar a reținut înscrisul prin care SC SA a comunicat chiria practicată în zonă,ca fiind de 1200 lei/ pentru teren și respectiv 16.000 lei / pentru construcții.
La calculul sumei datorate s-a avut în vedere că pentru terenul în suprafață de 5297. s-a emis titlu de proprietate la data de 20.06.2001 și că pârâtul a predat imobilul la data de 23.11.2001,folosindu-l nejustificat timp de 156 zile.Raportat la o chirie de 40 lei //zi(1200:30) a rezultat un prejudiciu de 33.053.280 lei.
Pentru terenul de sub construcție,în suprafață de 2357. s-a emis titlul de proprietate la data de 24.09.2001.Raportat la data eliberării imobilului a rezultat că folosirea nejustificată a avut loc 60 zile iar prejudiciul reprezintă 5.656.800 lei.
Pentru construcție, la o chirie de 533 lei//zi(16000:30) rezultă un prejudiciu de 75.376.860 lei.
Totalizând cuantumul prejudiciului a fost evaluat la suma de 111.086.940 lei.
Ceea ce i-a nemulțumit pe reclamanții apelanți a fost modul de calcul și perioada calculării prejudiciului.
În apelul său pârâtul a solicitat respingerea în tot a acțiunii reclamanților motivat de faptul că a pus la dispoziția acestora imobilul în intervalul de timp menționat în notificarea din noiembrie 2001.
Tribunalul a apreciat că nici unul dintre apeluri nu este întemeiat.
Chiar dacă la data de 22.03.2001 s-a pronunțat decizia civilă nr.346/R/22.03.2001 a Curții de APEL GALAȚI, prin care Comisia Jud. a fost obligată să emită titlul de proprietate reclamanților,îndeplinirea efectivă a avut loc la data de 20.06.2001 și respectiv la data de 24.09.2001.
În aceste condiții nu se poate reține lipsa de folosință a imobilului din data de 22.03.2001-data pronunțării deciziei nr.346-întrucât pârâtul nefiind parte în acel proces nu avea de unde să știe că reclamanții sunt proprietari.
Cât privește modul de calcul, Tribunalul a reținut că în mod corect instanța de fond l-a aplicat în raport de chiriile practicate în zonă și nu funcție de valoarea stabilită prin expertiza instrumentată de Curtea de Apel în dosarul nr.1505/2005,întrucât fiind casată decizia nr.81/2006 ce s-a pronunțat în acel dosar,toate actele de procedură au fost desființate,inclusiv expertiza care a stabilit valoarea prejudiciului de 989.008.044 lei.
A mai arătat Tribunalul în motivarea deciziei de apel că deși suma de 111.086.940 lei s-a devalorizat de la data stabilirii sale și până în prezent reclamanții au posibilitatea să facă aplicarea disp. art.371 ind.2 alin.3 Cod procedură civilă odată cu executarea creanței.
Cât privește apelul pârâtului,Tribunalul a arătat că este nefondat pentru că acesta a folosit imobilul din iunie până în noiembrie 2001,iar faptul că l-a pus la dispoziția reclamanților înlăuntrul termenului prevăzut în notificare nu-l exonerează de la plata c/v lipsei de folosință a imobilului din iunie.Cele două titluri au devenit opozabile erga omnes de la data emiterii lor iar pârâtul nu se poate prevala de faptul că nu a cunoscut de existența lor,având în vedere și precizările făcute prin întâmpinările depuse la dosar.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs ambele părți care au reiterat motivele din apel.
Curtea apreciază că doar recursul reclamanților este întemeiat.
Instanțele de judecată au interpretat eronat dispozițiile legale în materie privind buna sau reaua credință a posesorului precum și criteriile privind calcularea cuantumului prejudiciului.
Potrivit art. 485 din codul civil, posesorul nu câștigă proprietatea fructelor decât când posedă cu bună-credință,iar potrivit art. 486 este de bună credință când posedă ca proprietar în puterea unui titlu translativ de proprietate,ale cărui vicii nu-i sunt cunoscute.
Art. 487 din codul civil,el încetează de a fi cu bună-credință din momentul când aceste vicii îi sunt cunoscute.
Dispozițiile legale mai sus invocate sunt destul de clare și nu comportă interpretări.
Este adevărat că determinarea momentului în care încetează buna-credință este o chestiune de fapt,lăsată de la caz la caz,la aprecierea judecătorului,dar doctrina și jurisprudența sunt unanime în a considera că introducerea unei cereri în justiție împotriva celui ce posedă un bun,face să înceteze buna credință a acestuia din urmă și că,începând din acel moment,el nu mai poate să se prevaleze de buna sa credință pentru a-și însuși produsele bunului.
În speță este adevărat,așa cum au reținut și instanțele anterioare că reclamanții nu au chemat în judecată posesorul ci Comisia Județeană G de aplicare a Legii.nr.18/1991 din cadrul Consiliului Județului G pentru obligarea la emiterea titlurilor de proprietate.
Însă pârâtul din prezenta cauză,așa cum chiar el a precizat în dosarul de fond, a fost înființat și organizat în subordinea aceluiași Consiliu al Județului G, iar imobilul i-a fost dat în folosință tot de acesta.
Așadar nu se poate invoca de către pârât că nu a cunoscut viciile proprietății decât din momentul eliberării titlurilor de proprietate a imobilului.
În concluzie,Curtea apreciază că posesorul neproprietar datorează despăgubiri din momentul în care reclamanții au promovat acțiunea pentru emiterea titlului și nu din momentul în care aceste titluri au fost emise de Comisia Județeană așa cum au reținut instanțele.
Având în vedere că reclamanții au solicitat despăgubiri nu de la data introducerii acțiunii ci de la data pronunțării deciziei de recurs nr.346 prin care a fost obligată Comisia Jud. la eliberarea titlurilor și pentru a se respecta principiul disponibilității părților reclamante,Curtea apreciază că se impune admiterea cererii de obligare la despăgubiri din momentul indicat de reclamanți.
Și critica privind modul de stabilire valorii prejudiciului este întemeiată.
Motivarea Tribunalului în sensul că expertiza efectuată într-unul din ciclurile de judecată a fost anulată ca efect al casării deciziei de apel d e către Înalta Curte de Casație și Justiție nu poate fi reținută pentru că în decizia de casare nu s-a menținut o astfel de anulare și este știut că actele administrate rămân câștigate procesului și sunt valorificate la pronunțarea noii hotărâri.
Din raportul de expertiză contabilă efectuat de expert în dosarul.nr.1505/2005 al Curții de Apel rezultă că s-au propus două variante de calcul al folosului nerealizat constând în chirii:
Varianta I în sumă de 989.008.044 lei pornind de la 1USD//lună;
Varianta a II a în sumă de 801.292.141 lei pornind de la chiria stabilită conform HCL G nr.392/20.11.2001, care cuprinde chirii pentru spațiile cu altă destinație decât cea de locuință,hotărâre pusă la dispoziția expertului chiar de către pârât.
Așadar, Curtea apreciază că în lipsa altor criterii pentru stabilirea chiriei se impune calcularea acesteia funcție de chiria practicată de Consiliul G prin Hot.392/2002 și nicidecum chiria practicată de SC SA. așa cum au reținut instanțele.
Pentru aceste considerente Curtea va admite recursul reclamanților cu consecința modificării în parte a deciziei de apel în sensul arătat.
Cât privește recursul pârâtului acesta este nefondat deoarece susținerea acestuia că nu a cauzat nici un prejudiciu nu este reală,pentru că reclamanții au fost prejudiciați prin faptul că nu au putut folosi imobilul a cărui proprietari erau. Din actele dosarului rezultă că au eliberat terenul după ce reclamanții au formulat plângere penală împotriva reprezentanților pârâtului și nu după ce s-a constatat că negocierile privind chiria au eșuat.
Recurentul a mai susținut că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, însă în cauză acțiunea s-a întemeiat pe dispozițiile art.485-487 din Codul civil care sunt incidente în cauză.
Pentru aceste motive Curtea va respinge ca nefondat recursul pârâtului și va menține restul dispozițiilor deciziei de apel.
Văzând și disp. art.274 Cod procedură civilă, va fi obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată în toate fazele procesuale.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE recursul declarat de reclamanții - la.av., T,-, împotriva deciziei civile nr.501/10.10.2007 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul civil nr-.
Modifică în parte decizia civilă nr.501 din 10.10.2007 a Tribunalului Galați în sensul că admite apelul declarat de reclamanți împotriva sentinței civile nr.1037/17.06.2005 a Tribunalului Galați și în rejudecare:
Schimbă în parte sentința în sensul că obligă pârâta să plătească reclamanților suma de 80.128,22 RON(801.282.200 lei ROL) contravaloarea lipsei de folosință a suprafeței de 7651 mp situată în G,str.- cel M nr.1,pe perioada 23.03.2001 - 23.11.2001 (în loc de 111.086.940 lei ROL) și la plata sumei de 15.500 RON cheltuieli de judecată în toate fazele procesuale (în loc de 16.063.276 lei ROL).
Menține restul dispozițiilor sentinței și deciziei civile.
Respinge,ca nefondat, recursul declarat de pârâtul CONSILIUL JUDEȚULUI G - SERVICIUL PUBLIC JUDEȚEAN DE ADMINISTRARE A DOMENIULUI PUBLIC ȘI PRIVAT, G,- A,împotriva aceleiași decizii civile.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 21 Martie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, |
Grefier, - - |
- /08.04.2008
- /14.04.2008
2 ex.
FOND:
APEL: -
Președinte:Anica IoanJudecători:Anica Ioan, Elena Romila, Luminița Șolea
