Jurisprudenta revendicare imobiliară. Încheierea /2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCURE ȘTI
SECȚIA A IX-A CIVIL ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUAL
ÎNCHEIERE
Ședința public din data de 02.12.2008
Curtea constituit din:
PREȘEDINTE: Antonela Cătălina Brătuianu
JUDECTOR - - -
JUDECTOR - - -
GREFIER -
Pe rol se afl soluționarea cererii de recurs formulat de ctre recurentul pârât NAȚIONAL DE ART AL ROMÂNIEI împotriva deciziei civile nr. 583 A/24.04.2008 și a deciziei civile nr.909/30.06.2008 pronunțat de Tribunalul Bucure ști - Secția a IV-a Civil, în contradictoriu cu intimații reclamanți ȘI.
La apelul nominal, fcut în ședinț public se prezint recurentul pârât Muzeul Național de Art al României prin avocat cu împuternicirea avocațial nr.50--/3.11.2008, intimatul reclamant prin avocat cu împuternicirea avocațial nr.-/30.10.2008, lipsind intimatul reclamant .
Procedura de citare este legal îndeplinit.
S-a fcut referatul cauzei de ctre grefierul de ședinț care învedereaz Curții c la dosar s-a depus la data de 28.11.2008 din partea intimatului reclamant copia deciziei civile nr.2089/19.04.2007 pronunțat de Înalta Curte de Casație și Justiție, într-un singur exemplar.
Reprezentantul recurentului pârât Muzeul Național de Art al României învedereaz Curții c la dosar s-a depus prin serviciul registratur la data de 28.11.2008 copia deciziei civile nr.2089/19.04.2007 pronunțat de Înalta Curte de Casație și Justiție, astfel c fiind depus la acea dat nu a avut posibilitatea s ia cunoștinț. Pentru acest motiv solicit a i se pune în vedere reprezentantului intimatului reclamant s-i comunice un exemplar al acestei decizii, sau amânarea cauzei pentru a lua cunoștinț.
Reprezentantul intimatului reclamant solicit respingerea cererii de amânare a cauzei, motivat de faptul c în decizia civil pronunțat de Înalta Curte de Casație și Justiție depus la dosar, nu se aduce nici o noutate faț de decizia civil pronunțat de Curtea de Apel. Depune la dosar înc un exemplar al acestei decizii pentru comunicare.
Curtea procedeaz la comunicarea unui exemplar al deciziei nr.2089/19.04.2008 pronunțat de Înalta Curte de Casație, ctre reprezentantul recurentului pârât Muzeul Național de Art al României.
Interpelat fiind reprezentantul recurentului pârât, arat c la termenul de judecat de astzi este în msur s pun concluzii pe fondul cauzei, îns solicit amânarea pronunțrii pentru depunerea concluziilor scrise.
Reprezentantul intimatului reclamant de asemenea arat c nu mai sunt alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat Curtea constat cauza în stare de judecat și acord cuvântul pe fondul cererii de recurs.
Reprezentantul recurentului pârât Muzeul Național de Art al României învedereaz Curții c în speț sunt dou recursuri formulate pe care solicit a fi admise astfel cum au fost formulate. În susținerea recursurilor arat c prima condiție a admisibilitții unei cereri de chemare în judecat este calitatea procesual. Raportul juridic are îns un alt temei, reclamanții apelanți trebuie s exercite calea prevzut de dispozițiile art. 168 și art. 169 Cod procedur penal în condițiile art. 170 Cod procedur penal sub incidența dispozițiilor speciale din art. 504, art.505 și art. 506 Cod procedur penal. Arat c primul motiv de casare prevzut de dispozițiile art. 304 pct.3 Cod procedur civil este acela c instanța de apel a pronunțat o hotrâre cu înclcarea competenței altei instanțe, anume instanța penal, astfel c este evident c hotrârea s-a dat de o instanț necompetent funcțional. Cu privire la al doilea motiv de casare arat c instanța de apel a depșit atribuțiile puterii judectorești, sub mai multe aspecte, respectiv împrejurarea c din punct de vedere funcțional instanța civil nu poate desființa msuri instituite de instanța penal, înclcând dispozițiile imperative ale art. 22 din Codul d e procedur penal și împrejurarea specific acestui dosar, anume incidența în cauz a dispozițiilor speciale ale Decretului Lege nr.30/1990 privitor la patrimoniul fostului R, instanța de apel nu analizeaz actele deduse judecții și nici apartenența și proveniența bunurilor. De asemenea, instanța civil nu putea dispune asupra unui sechestru penal pe de o parte, iar pe de alt parte nu avea competența de a interveni într-o custodie. Solicit a se avea în vedere c bunurile au fost ridicate din locuința de serviciu și erau ale fostei gospodrii de partid, aceast acțiune formulat este inadmisibil, întrucât bunurile se afl sub incidența unei legi speciale, respectiv Legea 182/2000. Concluzionând solicit a se constata lipsa de fundament al acțiunii, solicitând în acest sens respingerea acțiunii ca neîntemeiat.
Curtea, din oficiu, invoc excepția lipsei de interes a formulrii recursului împotriva deciziei de completare.
Reprezentantul recurentului pârât Muzeul Național de Art al României solicit a se constata c exist interes în cauz, chiar dac s-a pronunțat soluția pentru autoritate de lucru judecat, este evident c cererea Muzeului Național de Art al României are fundament juridic.
Interpelat fiind reprezentantul recurentului pârât în sensul de a se preciza de unde rezult c bunurile au fost ridicate din locuința de protocol, arat c exist procese verbale depuse la dosar datate 26.02.1990, 02.03.1990 și c este de notorietate c au locuit în aceste case de protocol.
Reprezentantul intimatului reclamant arat c un prim motiv vizeaz decizia civil civile nr.909/30.06.2008 pronunțat de Tribunalul Bucure ști - Secția a IV-a Civil, astfel c pe acest aspect solicit admiterea excepției lipsei de interes; solicit respingerea acestui recurs pe cale de excepție. Pe fondul cauzei cu privire la cellalt recurs declarat a se avea în vedere c toate criticile sunt nefondate, hotrârea penal este irevocabil iar prin aceast hotrâre s-a dispus restituirea bunurilor. Totodat invoc dispozițiile art. 1609, 1610 cod civil și arat c în speț este vorba despre un cvasicontract, astfel c odat încetat acest contract trebuia s se dispun restituirea bunurilor. Mai arat c s-a susținut c bunurile au fost ridicate din diferite locații, îns a se reține c în acea cas exista o foaie de inventar, astfel c bunurile au fost restituite acestei instituții( face precizarea c se refer la bunurile care au aparținut lui ). Concluzionând solicit respingerea recursului ca nefondat, menținerea hotrârii recurate ca fiind temeinic și legal. Nu solicit cheltuieli de judecat.
Reprezentantul recurentului pârât Muzeul Național de Art al României solicit ca prin decizia care se va pronunța a se dispune restituirea cauțiunii.
Curtea reține cauza în pronunțare ce are ca obiect cererea de recurs formulat de ctre recurentul pârât NAȚIONAL DE ART AL ROMÂNIEI împotriva deciziei civile nr. 583 A/24.04.2008 și a deciziei civile nr.909/30.06.2008 pronunțat de Tribunalul Bucure ști - Secția a IV-a Civil, în contradictoriu cu intimații reclamanți ȘI.
CURTEA
Având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea prților s depun la dosar concluzii scrise, în baza art. 146.pr.civ.rap. la art. 260 alin 1.pr.civ urmeaz a,
DISPUNE:
Amân pronunțarea la data de09.12.2008în cauza ce are ca obiect cererea de recurs formulat de ctre recurentul pârât NAȚIONAL DE ART AL ROMÂNIEI împotriva deciziei civile nr. 583 A/24.04.2008 și a deciziei civile nr.909/30.06.2008 pronunțat de Tribunalul Bucure ști - Secția a IV-a Civil, în contradictoriu cu intimații reclamanți ȘI.
Pronunțat în ședinț public, azi, 02.12.2008.
PREȘEDINTE JUDECTOR JUDECTOR
GREFIER
ÎNCHEIERE
Ședința public de la 09.12.2008
CURTEA
În aceeași compunere și pentru aceleași motive urmeaz a,
DISPUNE:
Amân pronunțarea la data de16.12.2008în cauza ce are ca obiect cererea de recurs formulat de ctre recurentul pârât NAȚIONAL DE ART AL ROMÂNIEI împotriva deciziei civile nr. 583 A/24.04.2008 și a deciziei civile nr.909/30.06.2008 pronunțat de Tribunalul Bucure ști - Secția a IV-a Civil, în contradictoriu cu intimații reclamanți ȘI.
Pronunțat în ședinț public, azi, 09.12.2008.
PREȘEDINTE JUDECTOR JUDECTOR
GREFIER
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCURE ȘTI
SECȚIA A IX-A CIVIL ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUAL
DECIZIA CIVIL NR.554
Ședința public din data de 16.12.2008
Curtea constituit din:
PREȘEDINTE: Antonela Cătălina Brătuianu
JUDECTOR - - -
JUDECTOR - - -
GREFIER -
Pe rol se afl soluționarea cererii de recurs formulat de ctre recurentul pârât NAȚIONAL DE ART AL ROMÂNIEI împotriva deciziei civile nr. 583 A/24.04.2008 și a deciziei civile nr.909/30.06.2008 pronunțat de Tribunalul Bucure ști - Secția a IV-a Civil, în contradictoriu cu intimații reclamanți ȘI.
Dezbaterile au avut loc în ședința public de la 02.12.2008 fiind consemnate în încheierea de ședinț de la acea dat, încheiere ce face parte integrant din prezenta și întrucât Curtea a avut nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate prților s depun la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea la 09.12.2008 și 16.12.2008 când în aceeași compunere a dat urmtoarea decizie:
CURTEA
Prin cererea înregistrat pe rolul Judectoriei Sectorului 1 B sub numrul 13221/1998, reclamanții și au solicitat în contradictoriu cu pârâta Muzeul Național de Art al României ca prin hotrâre a ce se va pronunța s fie obligat pârâtul la restituirea bunurilor aflate în custodia sa și care au aparținut fratelui lor,; de asemenea au solicitat daune cominatorii în sum de 300 000 leii zi de întârziere.
Bunurile au fost identificate astfel: tablouri în ulei pe pânz sau carton: Gh. - Natur -, Gh. - Interior cu femeie, Gh., Natur - și pere, Gh. -. Cas țrneasc, Th. -Natur - cu lmâie și, Th. - - Femeie în rochie oranj, Th, -. Catedrala Notre, Th. -. Port în Franța, -. Cap de copil cu bonet, - de iarn, - Natur, - portuar, -, Al. -, -; lucrri de grafic: -, -, -. de tânr cu basc; obiecte din sau porțelan: metal at, Dou farfurii metal ar, ar, cilindric cu ar, cilindric cu at, porțelan japonez, porțelan chinezesc, Serviciu desert porțelan chinezesc.
În motivarea acțiunii, reclamanții au artat c prin ordonanța din 12.01.1996, emis în dosarul nr. 25/P/SP/1993, de ctre Parchetul General de pe lâng Curtea Suprem de Justiție s-a dispus scoaterea de sub urmrire penal și revocarea tuturor msurilor preventive și asigurtorii luate faț de în cursul urmrii penale.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1074.civ.
Pârâta a formulat întâmpinare și a artat c are doar calitatea de detentor precar și c în opinia sa cererea este neprecizat din punct de vedere material.
De asemenea, pârâta a solicitat introducerea în cauz, în calitate de intervenient a Ministerului Finanțelor Publice, cerere respins de instanț faț de dispozițiile art. 49 și urm. proc. civ.
Prin sentința civil nr. 1514/28.01.1999, Judectoria Sectorului 1 Bar espins acțiunea.
Pentru a hotrî astfel, instanța de fond a reținut c prin Ordonanța nr. 25/P/SP/1993 Parchetul General de pe lâng Curtea Suprem de Justiție, a dispus scoaterea de sub urmrirea penal a învinuitului, revocarea msurilor preventive și a celor asigurtorii dispuse în cursul urmririi penale și restituirea ctre acesta a bunurilor proprietate personal, c bunurile identificate în acțiune au fost ridicate de la inculpatul, prin procesul-verbal din 26.02.1990 și 02.03.1990, iar reclamanții au calitatea de unici moștenitori ai numitului. Faț de situația expus și în temeiul dispozițiilor art. 1074. civ. invocate de reclamanți în cererea introductiv de instanț, instanța a constatat c între autorul reclamanților, pe de o parte și pârâta, pe de alt parte, nu exist vreun raport obligațional rezultat din convenții, cvasi-contracte, delicte, ori cvasi-delicte, astfel c în temeiul art. 1169. civ. a respins acțiunea.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții și, cerere înregistrat pe rolul Tribunalului Bucure ști Secția a IV-a civil sub nr. 2045/1999, la data de 11.05.1999.
În motivare a apelului s-a artat c potrivit articolului 163 Cod Procedur Penal msurile asiguratorii se iau în cursul procesului penal de ctre organul de urmrire penal sau de ctre instanța de judecata și constau în indisponibilizarea prin instituirea unui sechestru a bunurilor mobile sau imobile în vederea reparrii pagubelor produse prin infracțiune, precum și pentru garantarea executrii pedepsei amenzii. In cazul de faț msura a fost luat de organul de urmrire penala (parchetul de pe lâng Curtea Suprem de Justiție), c aceast msur este obligatorie în cazul obiectelor de art și de muzeu, ori a colecțiilor de valoare art. 165 alin 2 Cod de Procedura Penal), obiectele sechestrate urmând s fie pstrate pân la ridicarea sechestrului (art. 165 alin 7 Cod Proc, Pen), c fiind vorba de latura civil a procesului penal, latur civil ce a aprut odat cu punerea în mișcare a acțiunii penale, prevederile Codului civil sunt aplicabile în materie, acestea precizând c obligațiile se din contracte, cvasicontracte, delicte si cvasi-delicte, c aceast clasificare se poate sintetiza în dou mari categorii: contractul și legea, obligațiile ce decurg din cvasi-contract fiind obligații legale, în sensul c legea ordon anumitor persoane s execute prestații determinate în favoarea celui ce a svârșit faptul generator al obligației, c la baza oricrui cvasi-contract st principiul general al îmbogțirii fr just temei, care oblig pe cel ce beneficiaz de o creștere nejustificat a patrimoniului su, s despgubeasc pe cel care i-a provocat-
ții au artat în continuare c art. 1591 Cod civil reglementeaz un contract prin a crui încheiere se urmrește conservarea bunului depozitat în vederea restituirii lui în natur, la cererea deponentului (contractul de depozit), c, în cazul de faț, contractul nu s-a nscut prin acordul de voinț al prților, ci prin ordinul legii, putându-se defini ca un cvasi-contract, c, potrivit art. 1609 Cod civil încetarea contractului de depozit naște o obligație în sarcina depozitarului: aceea ca acesta din urm (depozitarul) s restituie lucrul depozitat fie celui ce l-a încredințat, fie aceluia în numele cruia s-a fcut depozitul, fie persoanei artate spre a-l primi, c, în speț, contractul de depozit a încetat prin ordinul legii urmând ca depozitarul s se supun necondiționat textelor de lege mai sus amintite, c, potrivit art. 1610 Cod civil, depozitarul nu poate pretinde ca deponentul sa probeze c bunul depozitar este proprietatea sa (a deponentului).
La data de 11.12.2000, intimata-pârât Muzeul Național de Art al României a formulat întâmpinare.
La data de 29.10.2004, intimata-pârât a depus la dosar cerere, invocând în aprare urmtoarele excepții:
În temeiul art. 6, alin. 3 din Legea nr. 182/2000 privind protejarea Cultural Național Mobil, Ministerul Culturii și cultelor reprezint Statul Român în relațiile interne și internaționale care au ca obiect patrimoniul cultural național, motiv pentru care a invocat excepția lipsei calitții procesuale active, a intimatei-pârâte.
Bunurile solicitate de reclamanți au fost depozitate la pârât în condițiile în care ele au fcut obiectul unei confiscri speciale penale, fiind lsate în custodia pârâtei de ctre Parchetul General. În condițiile art. 80 alin. 1 din Legea nr. 182/2000, intimata-pârât instituția public muzeal potrivit dreptului comun, la cererea scris a Parchetului General, cu avizul Comisiei Naționale a și va restitui bunurile direct celor care le-au depus în custodie, singurii în drept de a solicita bunurile de la pârât. Faț de aceast prevedere expres a art. 80 alin. 1 din Legea nr. 182/2000, a invocat excepția lipsei calitții procesuale active a reclamanților.
Ordonanța Parchetului General arat c bunurile din patrimoniul fostului Partid Comunist Român, bunuri din care fac parte cele din prezentul dosar nu pot fi restituite, fiind incidente dispozițiile Decretului-lege nr. 30 din 18 ianuarie 1990, publicat în Monitorul Oficial al României nr. 12/ 1990. Astfel, faț de cele artate, acțiunea apare ca fiind inadmisibil.
De asemenea, s-a artat c pot face obiectul restituirii, numai bunurile care au fost înregistrate în conformitate cu alt. 7 și 12 din Legea nr. 63/1974 a patrimoniului cultural național al România. În lipsa înregistrrii acestor bunuri, reclamanții nu pot face dovada c bunurile solicitate le-au aparținut în proprietate, astfel c a solicitat respingerea acțiunii faț de intimata-pârât.
Prin încheierea de ședinț din data de 25.04.2005, tribunalul în temeiul alt. 137 alin. 2.proc.civ. a unit excepția lipsei calitții procesuale pasive cu fondul cauzei.
Prin încheierea de ședinț din 23.01.2006 tribunalul a admis cererea formulat de apelanții - reclamanți și și a dispus suspendarea soluționrii cauzei la soluționarea cu caracter definitiv a plângerii formulate de apelantul-reclamantul împotriva ordonanțelor Parchetului de pe lâng 1 pronunțate în dosarul nr. 25/P/SP/1993, apreciind c soluționarea apelului depinde de soluția ce se va pronunța cu privire la plângere a menționat.
La data de 28.01.2008, apelantul-reclamant a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei suspendat în temeiul an. 244 alin. 1. proc. civ.
La data de 24.03.2008, a fost depus la dosar certificatul de deces al apelantei rec1amante, iar prin încheierea de ședinț de la acea dat, tribunalul, în temeiul alt. 243. proc. civ. în raport de certificatul de deces și de certificatul de legatar depuse la dosar, a dispus introducerea în proces a numitului, în calitate de apelant-reclamant.
Cauza a fost repus pe rol în ședința public din data de 21.04.2008.
Prin decizia civil nr. 583 din 24.04.2008 a Tribunalului Bucure ști Secția a-IV-a civil au fost respinse motivele de apel d e ordine public invocate de intimatul-pârât, privind excepțiile inadmisibilitții, lipsei calitții procesuale active a reclamanților și lipsei calitții procesuale pasive a pârâtului, ca neîntemeiate, a fost admis apelul formulat de apelanții reclamanți împotriva sentinței civile nr.1514/28.01.1999, pronunțat de Judectoria Sectorului 1 B în dosarul nr.13221/1998, a fost schimbat, în tot, sentința apelat în sensul c a fost admis acțiunea, a fost obligat pârâtul Muzeul Național de Art al României s restituie reclamanților bunuri mobile, aflate în custodia sa și predate pârâtului prin procesele-verbale din datele de 26.02.1990 și 02.03.1990, întocmite de Procurorul-șef adjunct al Procuraturii generale - Direcția a V-a, enumerate în decizia recurat.
În motivarea deciziei s-au re ținut, pe aspectul situației de fapt, c prin cererea de chemare în judecat reclamanții și, în calitate de moștenitori ai defunctului lor frate au solicitat Muzeului Național de Art al României predarea unor bunuri personale ce au aparținut lui și care au fost preluate de la acesta ca urmare a msurilor asigurtorii luate împotriva acestuia în cursul cercetrii penale în dosar nr.25/P/SP/1993, conform proceselor verbale încheiate în datele de 26.02.1990 și 02.03.1990, și aflate în custodia Muzeului Național de Art a României.
Prin ordonanța din 12.01.1996 emis în dosar nr. 25/P/SP/1993 s-a dispus încetarea urmririi penale în temeiul alt. 11 pct. l lit.c și 10 lit.g proc.pen în ceea ce îl privește pe învinuitul pentru infracțiunea de complicitate la infracțiune a de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de alt. 26 rap. la art, 246.pen. cu aplicarea art. 41 alin.2 pen. dispunându-se restituirea ctre învinuiți, inculpați și instituții de stat a bunurilor considerate proprietatea acestora.
Prin Ordonanța nr.25/P/SP/1993 din 18 iunie 1999 aceluiași Parchet s-a infirmat Ordonanța din 12 ianuarie 1996 fiind schimbate, totodat, atât încadrarea juridic, cât și dispozițiile privind bunurile proprietate personal.
În urma contestrii dispozițiilor Ordonanței din 18 iunie 1999 aceasta a fost infirmat prin Ordonanța nr.6471 CI din 26 mai 2000 adjunctului Procurorului General al Parchetului General de pe lâng Curtea Suprem de Justiție și, totodat, s-a reconfirmat prima Ordonanț, cea din 12 ianuarie 1996.
Prin Ordonanța nr. 25/P/SP/1993 din 26 aprilie 2001 prim-adjunctului Procurorului General al Parchetului General de pe lâng Curtea Suprem de Justiție a fost infirmat Ordonanța din 26 mai 2000.
Împotriva Ordonanței nr.25/P/SP/1993 din 26 aprilie 2001 depus la Parchetul General de pe lâng Curtea Suprem de Justiție plângerea penal înregistrat în 30 mai la dosarul nr.25/P/SP/1993 prin care au solicitat infirmarea dispozițiilor referitoare la date prin Ordonanța din 26.04.2001 și menținerea soluției date prin Ordonanța din 12.01.1996.
De asemenea, împotriva Ordonanței din 26.04.2001 a fost depus contestația nr. 25/P/SP/1993 din 17 mai 2001 prin care și soțul su, solicitau continuarea procesului penal și trimiterea cauzei instanței de judecat.
Prin sentința penal nr. 1155/03.10.2006 pronunțat de Tribunalul Bucure ști - Secția 1 Penal în dosar nr- definitiv prin decizia penal nr. 2089/19.04.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost admis plângerea formulat de, a fost constatat nelegalitatea și netemeinicia Ordonanței din data de 26.04.2001 a prim-adjunctului Procurorului General al Parchetului General de pe lâng Curtea Suprem de Justiție în dosar nr. 25/P/SP/1993, s-a constat cu privire la și c temeiul juridic al netrimiterii în judecat este 249 al.1 proc.pen. cu referire la art. 11 pct. l lit. b și 10 lit. a proc.pen și nu 242.proc.pen, rap. la art. 11 pct. l lit. c și 10 lit. g proc.pen, și s-a dispus restituirea ctre a tuturor bunurilor cu privire la care au fost dispuse msuri de indisponibilizare și confiscare prin ordonanțele sus-menționate și care nu au fost restituite, bunuri ridicate de la acesta și de la numitul.
Tribunalul a mai reținut și faptul c, așa cum rezult din procesele-verbale încheiate la datele de 26.02.1990 și 02.03.1990, bunurile ce fac obiectul prezentei acțiuni se regsesc între bunurile confiscate și sechestrate de la în cadrul cercetrii penale ce a fcut obiectul dosarului nr. 25/P/SP/1993, astfel:
1. Gh. - Natur: -poziția 3 proces verbal din 26.02.1990
2. Gh. - Interior cu femeie - poziția 4 proces verbal din 26.02.1990
3. Gh. - Natur: și pere - poziția 6 proces verbal din 26.02.1990
4. Gh. -: Cas țrneasc - poziția 7 proces verbal din 26.02.1990
5. Th. - Natur: cu lmâie și portocale - poziția 11 proces verbal din 26.02.1990
6. Th. -: Femeie in rochie oranj, citind - poziția 14 proces verbal din 26.02.1990
7. Th. -: Catedrala Notre din - poziția 15 proces verbal din 26.02.1990
8. Th, -: Port in Franța - poziția 19 proces verbal din 26.02.1990
9. -: Cap de copil cu boneta ()- poziția 18 proces verbal din 26.02.1990
10. - de iarn - poziția 31 proces verbal din 26.02.1990
11. - Natur: Mere, de A oriental, caset, etc-
poziția 20 proces verbal din 26.02.1990
12. - portuar poziția 21 proces verbal din 26.02.1990
13. - - poziția 30 proces verbal din 26.02.1990
14. Al. - poziția 25 proces verbal din 26.02.1990
15.1. - - poziția 42 proces verbal din 26.02.1990
II. 1. - (aquaforte)- poziția 37 proces verbal din 26.02.1990
2. - (aquaforte)- poziția 38 proces verbal din 26.02.1990
3. -: de tânr cu basc - poziția 34 proces verbal din 26.02.1990
III. 1. metal ar-poziția 1 din proces-verbal din 02.03.1990
2. Dou farfurii - metal at - poziția 2 din proces-verbal din 02.03.1990
3. - - poziția 5 din proces-verbal din 02.03.1990
4. cilindric cu - - poziția 6 din proces-verbal din 02.03.1990
5. cilindrica cu - - poziția 7 din proces-verbal din 02.03.1990
6. - - poziția 8 din proces-verbal din 02.03.1990
7. - porțelan japonez - poziția 9 din proces-verbal din 02.03.1990
8. - porțelan chinezesc - poziția 10 din proces-verbal din 02.03.1990
9. Serviciu pentru desert (7 piese) - porțelan chinezesc - poziția 11 din proces verbal din 02.03.1990
În ceea ce privește excepțiile lipsei calitții procesual pasive a Muzeului Național de Art a României, lipsa calitții procesual active a reclamanților și inadmisibilitatea acțiunii, tribunalul a reținut c întrucât aceste excepții vizeaz acțiunea introductiv de instanț și nu cererea de apel, ele nu sunt veritabile excepții cu caracter procedural ce pot fi analizate în condițiile art. 137. proc.civ. ci reprezint motive de critic a sentinței pronunțate, motive de ordine public faț de caracterul excepțiilor, care vor fi analizate cu prioritate.
În ceea ce privește excepția lipsei calitții procesual pasive a pârâtei Muzeul Național de Art al României, tribunalul a reținut netemeinicia acestui motiv de ordine public, raportat la faptul obiectul acțiunii îl reprezint obligarea pârâtului Muzeul Național de Art al României la a preda anumite bunuri aflate în custodia sa și nu o acțiune în revendicare mobiliar, acțiune în care s se pun în discuție dreptul real de proprietate. In consecinț, atâta timp cât aceste bunuri se afl în custodia Muzeului Național de Art al României, fiind predate dup ridicarea de ctre Parchet acestei instituții, tribunalul a constatat c exist identitate între pârât și persoana ce ar putea fi obligat în cadrul raportului juridic dedus judecții. Invocarea de ctre pârâtul Muzeul Național de Art al României a dispozi țiilor art. 6 alin.3 din Legea 182/2000 în conformitate cu care Ministerul Culturii reprezint statul român în relațiile interne și internaționale care au ca obiect patrimoniul cultural național apare fr relevanț, deoarece aceast dispoziție legal nu înseamn c Muzeul Național de Art al României nu poate avea calitate pasiv în litigiile care îl privesc în mod direct.
Tribunalul a apreciat neîntemeiat și susținerea pârâtului intimat în sensul c în prezentul dosar calitatea procesual pasiv ar fi revenit Statului, întrucât bunurile confiscate și sechestrate au fost depuse în custodie Muzeului Național de Art de reprezentanții acestuia în cursul efecturii unei cercetri penale, iar Muzeul are calitatea de custode care nu poate preda aceste bunuri decât celui de la care le-a primit. Astfel, tribunalul a reținut c, deși bunurile în litigiu au fcut obiectul msurii de indisponibilizare a sechestrului, precum și a confiscrii, msuri luate de organele de urmrire penal în dosarul nr. 25/P/SP/1993, prin sentința penal nr. 1155/03.10.2006 pronunțat de Tribunalul Bucure ști - Secția I Penal în dosar nr-, definitiv prin decizia penal nr. 2089/19.04.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a dispus restituirea ctre a tuturor bunurilor cu privire la care au fost dispuse msuri de indisponibilizare și confiscare prin ordonanțele sus - menționate și care nu au fost restituite, bunuri ridicate de la acesta și de la numitul. Potrivit art. 165 alin.7 proc.pen. obiectele sechestrate se pstreaz pân la ridicarea sechestrului. Așadar, s-a apreciat c fiind încetat raportul juridic între reclamanți, ca moștenitori ai defunctului și Stat, datorit faptului c s-a dispus prin hotrâre judectoreasc definitiv ridicarea sechestrului și restituirea bunurilor confiscate nu se mai poate solicita reclamanților reglementarea raportului juridic nscut inițial în contradictoriu cu Statul. O dat ce prin hotrâre penal definitiv a fost reglementat raportul juridic cu Statul dispunându-se restituirea bunurilor sechestrate și confiscate, aceștia pot cere restituirea lor de la orice persoan în mâinile creia s-ar regsi aceste bunuri, situație în care Muzeul Național de Art al României are calitate pasiv, fiind organul care a primit de la organele de urmrire penal bunurile sechestrate și confiscate.
Tot pe acest aspect s-a mai reținut c în același sens a fost și rspunsul dat reclamanților, atunci când dup pronunțarea sentinței penale definitive s-au adresat Ministerului Public - Parchetul de pe lâng Înalta Curte de Casație și Justiție pentru restituirea bunurilor confiscate și sechestrate. Astfel, prin adresa nr. 4748/06151/2007 emis de Parchetul de pe lâng Înalta Curte de Casație și Justiție s-a rspuns numitului în sensul c Ministerului Public nu îi este atribuit niciun demers prin sentința penal pronunțat și c urmeaz ca în vederea restituirii bunurilor enunțate s se adreseze instituțiilor dețintoare ale bunurilor. A solicita reclamanților ca pentru restituirea bunurilor s se judece în contradictoriu cu statul ar reprezenta o înclcare a principiului privind accesul liber la justiție precum și a dreptului la un proces echitabil, atâta timp cât aceștia, timp de peste 15 ani s-au judecat atât pe latur penal, cât și pe latur civil, Statul fiind reprezentat prin Ministerul Public, proces în care s-a dispus definitiv restituirea bunurilor sechestrate și confiscate. În consecinț, s-a apreciat c în prezent reclamanții pot solicita bunurile de la orice persoan le-ar deține, tocmai ca urmare a constatrii ca încetare a tuturor msurilor dispuse de reprezentanții statului cu privire la aceste bunuri. În consecinț, tribunalul a constatat c motivul de ordine public privind lipsa calitții procesual pasive a Muzeului Național de Art al României este neîntemeiat,
Asupra excepției lipsei calitții procesual active a reclamanților, tribunalul a constatat c este neîntemeiat întrucât aprarea pârâtei Muzeul Național de Art al României în sensul c nu poate restitui bunurile pe care deține în custodie decât persoanei care le-a depus în custodie, aprare întemeiat pe dispozi țiile art. 80 alin. 1 din Legea 182/2000 nu poate fi reținut, atâta timp cât aceasta dispoziție legal vizeaz în mod clar ipoteza în care exist identitate între persoana îndreptțit la restituire și cel care a depus bunurile. Potrivit alin.2 al art. 80 din Legea 182/2000 "Bunurile culturale mobile, preluate în orice mod de autoritți ale statului, revendicate de proprietarii de drept, vor fi restituite acestora de ctre instituțiile care le-au preluat, pe baza unei hotrâri judectorești definitive". În consecinț, o dat ce prin hotrâre judectoreasc definitiv s-a stabilit calitatea reclamanților de persoane îndreptțite la restituire în contradictoriu cu autoritțile statului, respectiv prin sentința penal nr. 1155/03.10.2006 pronunțat de Tribunalul Bucure ști - Secția 1 Penal în dosar nr- definitiv prin decizia penal nr. 2089/19.04.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, tribunalul a reținut c exist identitate între reclamanți și persoanele care sunt îndreptțite la restituire, orice titlu al autoritților statului încetând în urma ridicrii sechestrului și a anulrii msurii confiscrii, astfel încât aceștia nu ar mai avea nicio calitate pentru a solicita restituirea bunurilor depuse în custodie la Muzeul Național de Art al României.
Cu privire la motivul de ordine public privind inadmisibilitatea acțiunii, motivat de faptul c bunurile din patrimoniul fostului Partid Comunist Român nu pot fi restituite, tribunalul l-a constatat neîntemeiat, reținând c în aceast cauz nu ne aflm în aceast ipotez, atâta timp cât prin sentința penal DT. 1155/03.10.2006 pronunțat de Tribunalul Bucure ști - Secția 1 Penal în dosar DT- definitiv prin decizia penal nr. 2089/19.04.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a dispus restituirea acestor bunuri ctre petenți.
Cu privire la fondul cauzei, tribunalul a reținut c apelul este fondat, întrucât în mod greșit a reținut prima instanț inexistența unui raport juridic obligațional între reclamanți și pârâtul Muzeul Național de Art al României, așa cum s-a artat și mai sus pe larg, în motivarea respingerilor excepțiilor lipsei calitții pasive și a lipsei calitții active, raportul juridic fiind creat de faptul c pârâtul se afl în detenția unor bunuri depuse spre pstrare la acesta de reprezentanții Ministerului Public pe perioada cercetrilor penale, cercetri finalizate prin hotrâre definitiv în sensul scoaterii de sub urmrire penal a învinuitului de la care au fost ridicate bunurile, pe temeiul alt. 10 lit. a proc.pen. și prin repunerea prților în situația anterioar în sensul restituirii bunurilor confiscate și sechestrate.
Pe acest aspect tribunalul nu a reținut aprarea pârâtului pe fondul cauzei în sensul c reclamanții nu au dovedit c sunt proprietarii bunurilor a cror restituire o cer, nedovedind în condițiile art. 1169 Cod civil c ele au fost proprietatea defunctului, întrucât nu se impunea ca reclamanții s probeze calitatea de proprietar, prezenta acțiune neavând natura juridic a unei acțiuni în revendicare, prin care proprietarul neposesor solicita restituirea posesie bunurilor de la cel care le posed fr a fi proprietar. Cererea de chemare în judecat are ca obiect o obligație de "a face", respectiv de predare a unor bunuri asupra crora s-a dispus deja restituirea prin hotrâre penal definitiv, așa cum s-a artat mai sus; chiar și aceast restituire a fost dispus nu în baza calitții de proprietar, care nu a fost și nu putea fi analizat decât în cadrul unei acțiuni în revendicare, ci deoarece exista necesitatea repunerii în situația anterioar începerii urmrii penale finalizate prin scoaterea de sub urmrire penal deoarece fapta nu exist.
Tribunalul a apreciat c cererea de chemare în judecat este întemeiat ca urmare a faptului c se impune repunerea prților în situația anterioar începerii cercetrii penale în dosar nr. 25/P/SP/2003, repunere ce implic restituirea ctre persoanele de la care au fost ridicate și confiscate a acestor bunuri, identificate prin procese - verbale așa cum s-a reținut la descrierea situației de fapt, cu atât mai mult cu cât restituirea a fost deja dispus prin hotrâre penal definitiv - respectiv prin sentința penal nr. 1155/03.10.2006 pronunțat de Tribunalul Bucure ști - Secția I Penal în dosar nr-; în consecinț a fost obligat pârâtul Muzeul de Art al României la predarea acestor bunuri ctre reclamanții și.
Prin cererea înregistrat pe rolul Tribunalului la data de 13.06.2008 reclamanții apelanți și - au solicitat în contradictoriu cu pârâtul Muzeul Național de Art al României completarea dispozitivului deciziei civile nr. 583A/24.04.2008 pronunțat de Tribunalul Bucure ști, în sensul de a se pronun ța și cu soluția pe captul de cerere privind obligarea la daune cominatorii.
În motivarea cererii s-a artat c chiar prin hotrâre s-a reținut c reclamanții au solicitat și obligarea pârâtului la 300 000 lei vechi pe zi, daune cominatorii, dar, cu toate acestea, a fost admis captul de cerere privind restituirea bunurilor, dar completul de judecat nu s-a pronunțat asupra daunelor cominatorii solicitate.
În drept, cererea a fost întemeiat pe dispozi țiile art. 281/2 proc.civ.
Intimatul pârât Muzeul Național de Art al României a depus întâmpinare la cererea de completare, prin care a invocat excepția de inadmisibilitate a cererii de completare, motivat de faptul c motivele de apel d epuse de reclamanți, aflate la fila 4 dosarului, nu au cuprins și pretinsul motiv de apel cu privire la care se solicit completarea dispozitivului.
Au fost invocate dispozițiile arte 129 alin.6 proc.civ. și 292.proc.civ. interpretate per a contrario.
La termenul de judecat din data de 30.06.2008 tribunalul a acordat cuvântul atât pe excepția inadmisibilitții cererii de completare, cât și pe fondul acesteia, invocând totodat și excepția inadmisibilitții cererii de daune cominatorii.
Prin decizia civila nr. 909 din 30.06.2008 a Tribunalului Bucure ști Secția a-IV-a civil a fost espins excepția privind inadmisibilitatea formulrii cererii de completare a dispozitivului deciziei civile nr. 583A/24.04.2008 pronunțat de Tribunalul Bucure ști - Secția a IV-a Civil, ca neîntemeiat, a fost admis cererea formulat de apelanții reclamanți privind completarea dispozitivului deciziei civile nr. 583A/24.04.2008 pronunțat de Tribunalul Bucure ști Secția a IV-a Civil în dosar nr-, s-a dispus completarea dispozitivului deciziei menționate în sensul c s-a admis excepția privind inadmisibilitatea formulrii captului accesoriu de cerere și în consecinț a fost respins ca inadmisibil cererea reclamanților privind plata daunelor cominatorii.
În motivarea deciziei s-a re ținut, în ceea ce privește excepția inadmisibilitții cererii de completare a dispozitivului, c aceasta nu este întemeiat, raportat la urmtoarele considerente:
Prin motivele de apel formulate apelanții au criticat sentința apelat pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând tribunalului ca, admițând apelul, s schimbe în tot soluția pronunțat de prima instanț, prin admiterea acțiunii, așa cum a fost formulat. O dat ce, prin decizia civil nr.583A/24.04.2008 a Tribunalului Bucure ști Secția a IV-a Civil a fost admis apelul și a fost schimbat în tot sentința apelat, tribunalul devenea învestit cu toate capetele de cerere din acțiunea principal, pe care trebuia s se pronunțe. Așadar, nu pot fi primite concluziile intimatului pe excepția inadmisibilitții cererii de completare, deoarece prin motivul de apel prin care se solicita schimbarea în tot a sentinței primei instanțe, apelanții reclamanți au învestit tribunalul, în calea devolutiv de atac a apelului, cu soluționarea tuturor capetelor de cerere din acțiunea introductiv.
Pe fondul cererii de completare, având în vedere și dispozi țiile art. 281/2 proc.civ. tribunalul a apreciat c este întemeiat întrucât, într-adevr, prin decizia civil nr. 583A/24.04.2008 Tribunalul Bucure ști - Secția a IV-a Civil, dup ce a admis apelul și a schimbat în tot sentința apelat, a omis s se pronunțe asupra captului de cerere accesoriu privind obligarea pârâtului la plata daunelor cominatorii de la data introducerii acțiunii.
În consecinț, tribunalul s-a pronunțat și asupra acestui capt de cerere, re ținând cu prioritate temeinicia excepției inadmisibilitții captului de cerere accesoriu privind daunele cominatorii, întrucât art. 580/3 alin.5 proc.civ. articol care reglementeaz executarea silit a obligațiilor de a face, așa cum este și obligația de predare a bunurilor admis în prezentul litigiu pe captul principal de cerere, stabilește c: "Pentru neexecutarea obligațiilor prevzute în prezentul articol ( "obligații de a face") nu se pot acorda daune cominatorii". Așadar, deși admis primul capt de cerere privind obligarea pârâtului la predarea unor bunuri și deși natura juridic a acestui capt de cerere este de obligație de a face, așa cum susțin reclamanții, captul de cerere accesoriu este inadmisibil, prin dispoziție expres a codului d e procedur civil stabilindu-se c nu este posibil acordarea de daune cominatorii. Singura modalitate de executare silit în situația în care pârâtul nu își va executa obligația de a face intuitu personae la care a fost obligat prin hotrâre judectoreasc, rmâne cea prevzut de arte 580/3 alin.l proc.civ. solicitarea de obligare la amenzi civile în favoarea statului.
Tribunalul a apreciat c prin schimbarea în tot a sentinței și respingerea acestui capt de cerere ca inadmisibil nu s-a creat o situație mai grea apelanților în propriul apel, ci dimpotriv, o soluție pe excepție fiind considerat mai favorabil decât o soluție de respingere pe fond.
Împotriva ambelor decizii ale Tribunalului, men ționate anterior a declarat recurs pârâtul Muzeul Național de Art al României.
În motivarea recursului formulat împotriva deciziei civile nr. 583 din 24 aprilie 2008, s-a artat c sunt îndeplinite condi ț iile motivului de casare prevzut de art. 304 pct. 3 din proc. civ. întrucât instanța de apel a pronunțat o hotrâre cu înclcarea competenței func ționale a altei instanțe, ș i anume instanța penal, situa ț ia în spe ț aflându-se sub incidența dispozițiilor speciale din Codul d e procedur penal, Secțiunea a II-a din Titlul IV, art. 163 și urmtoarele, secțiune denumit: "Msurile asigurtorii, restituirea lucrurilor și restabilirea situației anterioare svârșirii infracțiunii", și ale art. 504 - 506 din același Cod de procedur penal, c in lecturarea textelor din Codul d e procedur penal amintite, rezult c numai instanța penal va dispune cu privire la bunurile care au fcut obiectul unor dispoziții cu caracter penal de indisponibilizarea a acestora, c ra țiunea acestei competențe are în vedere și principiul simetriei actelor juridice și a msurilor care se iau de instanța penal.
Recurentul a mai artat c al doilea motiv de casare este cel prevzut de art. 304 pct. 4 din proc. civ. materializat în aceea c instanța de apel a depșit atribuțiile puterii judectorești, sub mai multe aspecte. Un prim aspect vizeaz împrejurarea c din punct de vedere funcțional instanța civil nu poate desființa msuri instituite de instanța penal, înclcându-se dispozițiile imperative ale art. 22 din proc. pen. articol care consacr "Autoritatea hotrârii penale în civil și efectele hotrârii civile în penal". Chiar dac nu exist rspundere penal stabilit, msurile luate de instanța penal sunt de competența instanței penale și nu a celei civile. Chiar dac exist o scoatere de sub urmrire penal sau o neîncepere a urmririi penale, dispoziția de ridicare a sechestrului este generic și trebuie stabilit de organul penal care a dispus msura restituirea punctual. Un al doilea aspect vizeaz împrejurarea specific acestui dosar, anume incidența în cauz a dispozițiilor speciale ale Decretului - Lege nr. 30/1990 privitor la patrimoniul fostului, instanța de apel neanalizând actele deduse judecții și nici apartenența și proveniența bunurilor.
Recurentul a artat în continuare c al treilea motiv de casare este cel prevzut de art. 304 pct. 5. proc. civ. materializat în aceea c decizia pronunțat s-a dat cu înclcarea formelor de procedur prevzute sub sancțiunea nulitții de art. 105 alin. 2. proc. civ. întrucât instanța civil nu putea dispune asupra unui sechestru penal pe de o parte, iar pe de alt parte nu avea competența de a interveni într-o custodie, conform acelora și motive invocate la primele dou motive de casare.
Al patrulea motiv invocat de ctre recurent este cel prevzut de arte 304 pct. 7 și pct. 8din proc. civ, materializat în aceea c motivele deciziei sunt strine de natura pricinii, interpretând greșit actul dedus judecții, în sus ț inerea acestuia artând c acțiunea în "obligație de a face" nu este posibil într-o cauz în care nu exist raport juridic obligațional între reclamant și pârât, cum este situa ț ia în spe ț, custodia legal - prevzut de Codul d e procedur penal - neputând suplini legtura dintre depozitarul custodiei și o persoan care se pretinde c este proprietarul bunului, c instanța de apel nesocotește dispozițiile art. 1632 - 1634 din civ. din Secțiunea III "Despre sechestrul judiciar" cu referire la incidența - tezei Iaa rt. 1609 din civ.: "Depozitarul nu trebuie s restituie lucrul depozitat decât acelui ce i l-a încredințat",. " Organul de cercetare și urmrire penal va prelua bunurile în temeiul originalului actului în care au constituit depozitul", c depozitul din aceast cauz se afl sub incidența a trei acte normative speciale: Decretul - Lege nr. 308/199, Legea nr. 182/2000 și Codul d e procedur penal, instanța de apel necalificând legal natura acțiunii, c înlturarea aprrilor lor s-a fcut cu înclcarea grav a legii, schimbând înțelesul vdit neîndoielnic al actului dedus judecții, ajungându-se la o motivare strin de natura pricinii.
Prin al cincilea motiv invocat de ctre recurent, cel prevzut de art. 304 pct. 9. proc. civ, materializat în aceea c hotrârea este lipsit de fundament juridic, s-a invocat c instanța de apel a fcut o judecat aplicând greșit legea penal și legea civil, prin preluarea punctului de vedere al apelanților, c instanța de apel nu a analizat toate probele cauzei, aflate la dosar și nu a aplicat corect legea, c la Secția a IX-a civil de la Curtea de Apel Bucure ști - Decizia civil nr. 358/ 6 Mai 2006 s-a statuat cu autoritate de lucru judecat c acțiunea (cea de a doua a lui, identic cu aceasta) este o acțiune real mobiliar și se impune cercetarea calitții de proprietar asupra bunurilor, c reclaman ț ii sunt ter ț i în raport cu institu ția depozitar și în raport cu actul de custodie, ceea ce conduce la inadmisibilitatea cererii de chemare în judecat pe obligație de a face, singura acțiune pe care rec1amanții ar fi putut-o promova fiind aceea de revendicare mobiliar, c este inadmisibil acțiunea civil "pe obligația de a face", pentru bunurile aflate sub incidența dispozițiilor legii speciale, anume Legea nr. 182/2000, art. 80, alin. 1, caz în care bunurile se restituie potrivit dreptului comun, la cererea scris a persoanelor care le-au depus, cu avizul Comisiei Naționale a și.
Prin al șaselea motiv, prevzut de art. 304 pct. 7 și pct. 9 din proc. civ, materializat în aceea c decizia pronunțat s-a dat cu înclcarea legii, bazându-se pe motive care nu au incidenț în cauz, recurentul a artat c, faț de specificitatea speței - bunuri mobile ridicate de Parchetul General din locuri în care reclamanții nu pot dovedi c au locuit sau c bunurile le-ar fi aparținut - bunuri din patrimoniul cultural național mobil care au fost în fostele case de protocol ale fostului, instanța trebuia s rețin lipsa calitții procesuale active a reclamanților și lipsa calitții procesuale pasive a recurentei pârâte, c reclamanții puteau acționa în judecat Parchetul General, instituție creia Muzeul Național de Art al României la cerere îi restituie toate bunurile încredințate.
În motivarea recursului declarat împotriva deciziei civile nr. 909 din 30 iunie 2008, s-a artat c instanța de apel a admis o cerere inadmisibil de completare a dispozitivului, chiar dac pe fond a admis excepția inadmisibilitții captului de cerere privind daunele cominatorii, deoarece sub aspectul daunelor cominatorii, soluția instanței de fond a devenit irevocabil prin neformularea unui motiv de apel referitor la captul de cerere accesoriu, c se poate solicita completarea unui dispozitiv al unei hotrâri civile în temeiul art. 281 alin. 1. proc. civ. numai în cazul în care ar fi existat o omisiune de pronunțare asupra unui motiv de apel clar și neechivoc formulat, c, întrucât prin cererea de apel s-au invocat motive distincte, cererea formulat de apelanții reclamanți trebuia respins ca inadmisibil, c judectorii, în temeiul art. 129 alin. 6 din proc. civ. "hotrsc numai asupra obiectului cererii deduse judecții", iar în apel numai pe motivele de apel, c prin aceast decizie civil se deschide calea atacrii cu recurs a unui capt de cerere ce nu a fost atacat cu apel, astfel c și sub acest aspect justific interesul de a solicita casarea unei hotrâri care prin motivare aduce o atingere intereselor lor.
În drept au fost invocate prevederile art. 304, pct. 7, 8 și 9. proc. civ.
Analizând acteleși lucrrile dosarului prin raportare la motivele de recurs formulate împotriva celor dou decizii, Curtea a constatat nefondate recursurile pentru considerentele expuse mai jos.
În ceea ce privește recursul formulat împotriva deciziei civile nr. 583 din 24 aprilie 2008,Curtea a constatat nefondat motivul întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 3 din proc. civ. prin care se susține c instanța de apel a pronunțat o hotrâre cu înclcarea competenței func ționale a altei instanțe, și anume instanța penal, având în vedere c art.163 și urm. proc. civ. se refer laluareamsurilor asiguratorii, iar nu la competența de a dispune restituirea bunurilor sechestrate în cazul nemaiexistenței unui temei juridic pentru pstrarea lor.
De altfel, chiar Codul d e procedur penal, trimite la dispozițiile legii civile, pentru rezolvarea problemelor legate de msurile asiguratorii, ce țin de fapt de latura civil a procesului penal, prin art.168 alin.3 potrivit cruia "dup soluționarea definitiv a procesului penal, dac nu s-a fcut plângere împotriva aducerii la îndeplinire a msurii asigurtorii, se poate face contestație potrivit legii civile". Or, prezenta acțiune s-a formulat în condițiile în care prin ordonanța din 12.01.2006 s-a dispus scoaterea de sub urmrire penal și revocarea tuturor msurilor preventive și asiguratorii luate în cursul urmririi penale, astfel c, mai ales în aceste condiții în care msura asiguratorie rmsese fr obiect, chiar dac nu reprezint o contestație la aducerea la îndeplinire a msurii asigurtorii, competența de a soluționa cererea de restituire a bunurilor revenea instanței civile, rațiunea legii fiind aceeași.
În timpul desfșurrii procesului aceast ordonanț a fost desființat, dar a intervenit sentința penal nr. 1155/03.10.2006 pronunțat de Tribunalul Bucure ști - Secția I Penal în dosar nr-, definitiv prin decizia penal nr. 2089/19.04.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a dispus restituirea ctre a tuturor bunurilor cu privire la care au fost dispuse msuri de indisponibilizare și confiscare prin ordonanțele în cauz și care nu au fost restituite, bunuri ridicate de la acesta și de la numitul.
Este nefondat și al doilea motiv de recurs prin care se susține aplicarea art. 304 pct. 4. proc. civ. ( instanța a depșit atribuțiile puterii judectorești), invocându-se de fapt aceleași motive subsumate primului motiv de recurs, adic înclcarea competenței instanței sau organului penal,luând în considerare c, în acest proces, instanța civil nu a desființat msuri instituite de instanța penal, așa cum eronat susține recurentul, ci a dat eficienț unei sentințe penale, menționat anterior, neînclcându-se autoritatea hotrârii penale. Pe de alt parte, art. 304 pct. 4. proc. civ. poate fi invocat atunci când se susține c instanța și-ar fi depșit atribuțiile puterii judectorești, intrând în domeniul altor puteri, legislativ sau executiv, ceea ce nu este cazul în speț. Considerentele invocate pentru motivul anterior gsindu-și aplicabilitatea și pentru gsirea ca nefondate a motivelor de fapt invocate de ctre recurent în cadrul acestui motiv de recurs. Faptul c hotrârea ar fi lipsit de temei legal ori dat cu înclcarea sau aplicarea greșit a legii, referitoare la apartenența și proveniența bunurilor ar putea face obiectul art.304 pct.9 iar nu al pct.4.
De altfel, se observ c recurentul a invocat aceeași situație de fapt pentru a susține mai multe dintre motivele de casare sau modificare prevzute de art.304 proc. civ. așa cum se întâmpl și în cazul celui de-al treilea motiv de recurs întemeiat pe dispozițiile art. art. 304 pct. 5. proc. civ., pe care Curtea l-a constatat nefondat, având în vedere c aceast situație prevzut de art.304 (prin hotrârea dat, instanța a înclcat formele de procedur prevzute sub sancțiunea nulitții de art. 105 alin. 2) se refer la nulitțile procedurale, înclcarea competenței altei instanțe fiind un caz prevzut expres de art.304 pct.3.
Referitor la motivele de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 7 (când hotrârea nu cuprinde motivele pe care se sprijin sau când cuprinde motive contradictorii ori strine de natura pricinii)și pct. 8 (când instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecții, a schimbat natura ori înțelesul lmurit și vdit neîndoielnic al acestuia) proc. civ, Curtea le-a constatat nefondate, având în vedere c situația de fapt invocat în sprijinul acestor temeiuri de drept, poate fi încadrat cel mult în dispozițiile art.304 pct.9, nemulțumirile recurentului legate de modul în care instanța de apel a apreciat existența raportului obligațional dintre prți, sau a calificat acțiunea, ținând de interpretarea legii, iar nu de existența unor motive strine de natura pricinii, sau de greșita interpretare a actului dedus judecții.
Curtea a constatat nefondat și al cincilea motiv invocat de ctre recurent, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9. proc. civ, având în vedere c, dat fiind pretenția dedus judecții, și anume restituirea unor bunuri care au fcut obiectul unor msuri asiguratorii dispuse în cadrul procesului penal, al cror efect a încetat ca urmare a faptului c prin sentința penal nr. 1155/03.10.2006 pronunțat de Tribunalul Bucure ști - Secția 1 Penal în dosar nr-, definitiv prin decizia penal nr. 2089/19.04.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a fost constatat nelegalitatea și netemeinicia Ordonanței din data de 26.04.2001 a prim-adjunctului Procurorului General al Parchetului General de pe lâng Curtea Suprem de Justiție în dosar nr. 25/P/SP/1993, s-a constat cu privire la și c temeiul juridic al netrimiterii în judecat este 249 al.1 proc.pen. cu referire la art. 11 pct. l lit. b și 10 lit. a proc.pen și nu 242.proc.pen, rap. la art. 11 pct. l lit. c și 10 lit. g proc.pen. și s-a dispus restituirea ctre a tuturor bunurilor cu privire la care au fost dispuse msuri de indisponibilizare și confiscare prin ordonanțele sus-menționate și care nu au fost restituite, bunuri ridicate de la acesta și de la numitul, bunuri predate în custodia pârâtei, în mod legal s-a apreciat de ctre instanța de apel admisibilitatea cererii.
Reclamanții nu erau ținuți s formuleze acțiune în revendicare, atât timp cât aceștia solicit restituirea bunurilor care au fcut obiectul unor msuri asiguratorii, care au încetat, de la persoana crora le-a fost predat custodia acestora.
Decizia civil nr. 358/ 6 Mai 2006 Secției a IX-a civil de la Curtea de Apel Bucure ști prin care s-ar fi statuat c o acțiune cum este cea de faț ar avea regimul unei acțiuni reale imobiliare nu poate fi invocat decât cu titlu de practic judiciar, fiind pronunțat în unul din ciclurile procesuale dintr-un alt dosar care avea ca obiect alte bunuri decât cele de faț, iar nu ca autoritate de lucru judecat, practic de judecat care nu poate fi reținut pentru considerentele din prezenta hotrâre.
Atât timp cât potrivit art. 163 alin.3 proc. pen. msurile asigurtorii în vederea reparrii pagubei se pot lua asupra bunurilor învinuitului sau inculpatului și ale persoanei responsabile civilmente, și cât nu s-a fcut dovada c s-ar fi contestat luarea msurii, conform art.168 proc. pen. de ctre o alt persoan care s se pretind proprietarul acestora, în procedura restituirii bunurilor cu privire la care a încetat msura sechestrului asigurator, persoanele de la care au fost preluate bunurile sunt prezumați proprietari.
Acest fapt nu îl împiedic pe cel care se pretinde proprietarul bunurilor s formuleze o acțiune în revendicare, dac sunt îndeplinite condițiile legale pentru revendicarea bunurilor mobile, în cadrul cruia s dovedeasc faptul c el este adevratul proprietar.
Aceast interpretare este confirmat și de dispozițiile prevzute de art. 1610. civ. potrivit crora cel care deține bunul în depozit nu poate pretinde ca deponentul s probeze c lucrul depozitat este proprietatea sa. Or, Parchetul i-a predat recurentului bunurile în numele învinuitului, fapt evident, atât timp cât dac ar fi fost vorba despre o sum de bani aceasta ar fi fost consemnat pe numele învinuitului.
Mai mult, potrivit art.1609 civ. "depozitarul nu trebuie s restituie lucrul depozitat decât acelui ce i l-a încredințat, sau acelui în al crui nume s-a fcut depozitul, sau persoanei artate spre a-l primi".
Art.80 alin.1 din Legea nr.80/2000, în forma în vioare în octombrie 2004, când aceast aprare a fost invocat de ctre recurent, în apel, având urmtorul conținut "bunurile culturale mobile depuse în custodia unor instituții publice dup data de 31 decembrie 1947 vor fi restituite de ctre instituțiile dețintoare persoanelor fizice sau juridice care le-au depus, potrivit dreptului comun, la cererea scris a acestora, cu avizul Comisiei Naționale a și ", nu se refer la situația în speț, când bunurile au fost predate în custodia muzeului ca urmare a msurii asigurtorii a sechestrului, dispuse în cadrul procesului penal, ci la reglementare situațiilor create în perioada regimului comunist.
Referitor la al șaselea motiv de recurs întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.7 și 9. proc. civ. prin care se reiau argumente subsumate motivelor anterioare, referitoare la lipsa calitții procesuale active a reclamanților întrucât nu ar fi dovedit calitatea de proprietari asupra bunurilor care au fost în fostele case de protocol ale fostului, bunuri care ar aparține patrimoniul cultural național mobil și la lipsa calitții procesuale pasive a recurentei pârâte, întrucât reclamanții puteau acționa în judecat Parchetul General, instituție creia Muzeul Național de Art al României la cerere i-ar restitui toate bunurile încredințate, Curtea l-a constatat nefondat luând în considerare c așa cum s-a menționat anterior, reclamanții trebuiau s dovedeasc, în cadrul acestei acțiuni, având ca obiect restituirea bunurilor supuse sechestrului asigurator în cadrul procesului penal, msur care a încetat ca urmare a pronunțrii unei hotrâri judectorești, doar faptul c bunurile cerute se regsesc printre cele menționate în procesul verbal de preluare, ceea ce au și probat în speț, așa cum a reținut și instanța de apel. Dac exist persoane care se pretind proprietare ale acestor bunuri pot s formuleze acțiune în revendicare împotriva reclamanților în cauz, în cadrul cruia s-și dovedeasc dreptul.
În ceea ce privește calitatea procesual pasiv a recurentei pârâte, aceasta decurge din faptul c bunurile se afl în custodia sa, i-au fost predate de ctre Parchetul General, dar au fost pstrate în numele persoanelor de la care au fost preluate, iar msura de indisponibilizare a sechestrului a încetat ca urmare a faptului c prin sentința penal nr. 1155/03.10.2006 pronunțat de Tribunalul Bucure ști - Secția I Penal în dosar nr-, definitiv prin decizia penal nr. 2089/19.04.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a dispus restituirea ctre a tuturor bunurilor cu privire la care au fost dispuse msuri de indisponibilizare și confiscare prin ordonanțele sus - menționate și care nu au fost restituite, bunuri ridicate de la acesta și de la.
În aceste condiții, pretenția recurentului ca reclamanții s cear restituirea bunurilor de la Parchet, iar Parchetul la rândul su s le cear de la Muzeu, este cel puțin birocratic și, în orice caz, așa cum a reținut și instanța de apel, o înclcare a principiului privind accesul liber la justiție precum și a dreptului la un proces echitabil.
În ceea ce privește recursul declarat împotriva deciziei civile nr. 909 din 30 iunie 2008,Curtea a constatat c recurenta are interes în promovarea cii de atac, având în vedere c se contest dispoziția de admitere a cererii de completare a dispozitivului, formulat de ctre intimați, iar nu cea prin care a fost respins ca inadmisibil captul de cerere pe care instanța omisese s se pronunțe, interesul recurentei intimate constând în obținerea unei soluții de respingere a cererii ce completare a dispozitivului, chiar și pentru evitarea susținerii cderii sale în pretenții, cu consecința solicitrii de cheltuieli de judecat pe cale separat.
Referitor la fondul acestui recurs, Curtea l-a constatat nefondat, în mod legal Tribunalul considerând admisibil cererea de completare a dispozitivului, luând în considerare c, așa cum susține chiar recurenta, captul de cerere privind daunele cominatorii era accesoriu primului capt de cerere neputând fi admis dac nu se admitea primul capt privind obligarea pârâtei s restituie bunurile. Astfel, apelanții nu aveau motive s formuleze critici exprese cu privire la respingerea și a captului de cerere privind daunele cominatorii, de ctre prima instanț, aceast soluție fiind impus ca o consecinț a faptului c prima instanț a considerat neîntemeiat primul capt de cerere. Din apel nu rezult c apelanții reclamanți ar fi renunțat la susținerea captului de cerere privind daunele cominatorii, sau c ar cere admiterea doar în parte a acțiunii, ci c prin apel se critic "sentința apelat", deci toate dispozițiile acesteia.
În mod corect a reținut tribunalul c din moment ce prin decizia civil nr.583A/24.04.2008 a Tribunalului Bucure ști Secția a IV-a Civil a fost admis apelul și a fost schimbat în tot sentința apelat, tribunalul devenea învestit cu toate capetele de cerere din acțiunea principal, pe care trebuia s se pronunțe, astfel c sunt îndeplinite condițiile art. 281 alin. 1. proc. civ.
În consecinț, în temeiul art.312 alin.1 raportat la art.304 alin. 3-5, 7-9. proc. civ. Curtea va respinge recursurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de ctre recurentul pârât NAȚIONAL DE ART AL ROMÂNIEI, în contradictoriu cu intimații reclamanți și, împotriva deciziilor nr. 583/24.04.2008 și nr. 909/30.06.2008, pronunțate de Tribunalul Bucure ști Secția a-IV-a civil,.
Irevocabil.
Pronunțat în ședinț public, azi, 16.12.2008
PREȘEDINTE JUDECTOR JUDECTOR - - - - -
- -
GREFIER
Red. MP
.red./
ex.2/30.01.2009
Secția a IV-a Civil:,
Jud.sect.1:
Președinte:Antonela Cătălina BrătuianuJudecători:Antonela Cătălina Brătuianu, Mihaela Paraschiv, Carmen
