Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 2021/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA nr.2021
Ședința publică din data de 29 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Ioana Cristina Țolu
JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Traian Logojan Cristina
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de pârâții domiciliat în Târgoviște, str. -, - 1C,.1 județul D și domiciliat în,-, județul P împotriva sentinței civile nr.1209 din data de 4 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata reclamantă - SRL cu sediul în P,-, -.3G,.1 județul
Cereri de recurs scutite de la plata taxei de timbru și a timbrului judiciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul pârât reprezentat de avocat, din cadrul Baroului P, conform împuternicirii avocațiale depusă la dosar, intimata reclamantă - SRL reprezentată de consilier juridic, conform împuternicirii depuse la dosar, lipsind recurentul pârât.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care,
Avocat pentru recurentul pârât și consilier juridic pentru intimata reclamantă, arată că nu mai au alte cereri de formulat și solicită cuvântul în fond.
Instanța ia act de declarația reprezentanților părților, în sensul că nu mai au alte cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Avocat pentru recurentul pârât, având cuvântul în fond solicită admiterea recursului, să se dispună modificarea în tot a hotărârii pronunțate de Tribunalul Prahova și pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Arată că recurenții pârâți au avut calitatea de angajați ai societății intimate, respectiv șoferi și au efectuat transporturi de mărfuri, conform actelor depuse, între societate și partenerul său belgian. Aceștia însă, nu au avut cunoștință că între intimată și partenerul belgian a existat un litigiu, în urma căruia au fost obligați la plata unor despăgubiri și nu au avut posibilitatea de a-și formula apărări.
Referitor la primul motiv de recurs, arată că fiecare dintre pârâți a avut de condus în cadrul transportului de mărfuri câte o mașină, purtând astfel o răspundere individuală. Arată că în această situație, intimata reclamantă avea obligația de a face dovada prejudiciului creat de fiecare pârât. Apreciază că răspunderea solidară putea fi atrasă numai în cazul în care pârâții ar fi fost șoferi ai aceleiași mașini, pe care să o fi condu-o pe rând.Mai precizează că au fost efectuate transporturi de marfă separate.
Critică sentința primei instanțe pentru că, în mod greșit a apreciat că în cauză s-a făcut dovada certă a cuantumului prejudiciului și pe cale de consecință a dispus obligarea pârâților la plata acestuia în solidar.
Solicită a se avea în vedere răspunsul la interogatoriul luat reclamantei, din cuprinsul căruia rezultă că aceasta nu a reclamat niciun neajuns legat de întârzierea transportului, astfel încât această împrejurare are relevanță în ceea ce privește cuantumul prejudiciului.
Arată că, cu ocazia judecării în fond a cauzei, a solicitat ca reclamanta să depună la dosar planșele fotografice cu care a susținut firma belgiană că a făcut dovada degradărilor aduse mărfii, însă instanța de fond nu a înțeles să sancționeze în niciun mod nedepunerea acestora.
În ceea ce privește al treilea motive de recurs, solicită a se constata că prima instanță nu a analizat apărările făcute de pârâtul pe care îl reprezintă referitoare la răspunderea expeditorului privind stivuirea mărfii în mașină. Astfel, trebuia avut în vedere faptul că reclamanta a recunoscut la interogatoriu că obligația stivuirii mărfii revenea expeditorului și nu a șoferului.
Referitor la cel de al patrulea motiv de recurs, menționează faptul că a precizat că reclamanta avea posibilitatea acoperirii prejudiciului în baza contractului de asigurare în care exista o clauză expresă privind asigurarea mărfii transportate, însă din culpa societății nu s-a acoperit paguba produsă.
Solicită obligarea intimatei reclamante la plata cheltuielilor de judecată.
Referitor la recursul declarat de pârâtul, arată că înțelege să lase la aprecierea instanței cu privire la soluția ce se va pronunța.
Consilier juridic, pentru intimata reclamantă, având cuvântul în fond, solicită respingerea recursurilor ca nefondate, menținerea ca temeinică și legală a sentinței pronunțate de Tribunalul Prahova.
Arată că nejustificat se reiterează teza privind planșele fotografice de la momentul livrării mărfii, precizând că în realitate acestea nu există.
Apreciază că primul motiv de recurs este nefondat, intimata reclamantă procedând în mod corect la obligarea în solidar a pârâților. Arată că, într-adevăr nu s-a putut face o delimitare a prejudiciului produs de fiecare angajat, ci o evaluare a costurilor globale. Astfel, în mod corect și legal s-au aplicat disp. art.271 Codul Muncii.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor de față, constată:
Reclamanta - " " SRL Pac hemat în judecată pârâții și pentru a fi obligați în solidar la plata sumei de 8.094,86 lei, echivalentul sumei de 2.195 euro la cursul intentării acțiunii, sumă actualizată în raport de inflație.
Această sumă reprezintă echivalentul unor mărfuri degradate din culpa ambilor pârâți care au efectuat în luna octombrie pentru reclamanți cu două autotrenuri mărfuri constatate degradate la sosirea în țară la 31 octombrie 2008 din Belgia de unde fusese efectuate transporturile respective, prejudiciul fiind cauzat în legătură cu îndeplinirea atribuțiilor lor de serviciu, fiind astfel incidente disp. art. 270 și 271 alin.2 din Codul Muncii.
Prin întâmpinarea ce a formulat-o -, pentru ambii pârâți, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată întrucât aceștia nu au acționat culpabil în neasigurarea corespunzătoare a mărfii pe timpul transportului și susțineri ale reclamantei care nu sunt reale, iar pe de altă parte prejudiciul invocat de aceasta este inexistent.
În cauză au fost administrate probe cu înscrisuri și interogatoriu.
Tribunalul Prahova, prin sentința civilă nr. 1209 din 4 iunie 2009, a admis acțiunea și a obligat pârâții în solidar la plata sumei de 8094,86 lei echivalentul în lei a sumei de 2195 euro, întrucât pe timpul transporturilor efectuate cu cele două autovehicule mărfurile transportate au fost deteriorate din cauza neasigurării corespunzătoare a mărfurilor de către cei doi pârâți, sumă ce reprezintă echivalentul valoric al ambalajelor transportate la destinatar, ceea ce a necesitat deplasarea autotrenurilor cu marfă la o altă locație la o distanță de circa 50 Km. Pentru remedierea ambalajelor, sumă pe care reclamanta a fost nevoită să o achite beneficiarului extern.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs fiecare pârât criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, solicitând modificarea în tot a sentinței și pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Criticând sentința, pârâții au susținut în esență că din probele administrate în cauză nu rezultă ancorarea necorespunzătoare a ambalajelor pe timpul transporturilor, iar pârâtul a mai arătat că obligarea în solidar a pârâților a fost făcută prin aplicarea greșită a disp.art. 270 alin.1 din Codul Muncii, fără a se analiza cuantumul prejudiciului cauzat de fiecare pârât care au efectuat transporturi separate, iar pe de altă parte existența prejudiciului nu a fost dovedită de reclamantă, în condițiile în care marfa nu a fost avariată ci numai s-a impus reașezarea acesteia datorită greșitei stivuiri, în condițiile în care reclamanta avea posibilitatea acoperirii prejudiciului în baza contractului de asigurare.
Curtea, analizând sentința atacată în raport de criticile formulate, probele administrate și dispozițiile legale ce au incidență în cauză, constată că recursurile nu sunt fondate.
La interogatoriile luate pârâților la fond aceștia au recunoscut că s-au prezentat la destinație din Belgia cu ambalajele avariate, ceea ce a necesitat intervenția unor echipe specializate pentru remedierea formei și stării ambalajelor, care au ajuns într-o stare improprie descărcării în siguranță.
Existența prejudiciului este incontestabilă în condițiile în care creanța principală împotriva reclamantei a fost evidențiată prin somație pentru suma de 5900 euro, iar în final aceasta a plătit beneficiarului suma de 1630 euro și aceasta în condițiile în care conducătorii auto poartă răspunderea pentru mărfurile transportate.
Pe de altă parte, existența unei eventuale asigurări facultative a mărfii nu îl poate exonera pe salariat de răspunderea sa patrimonială în legătură cu prejudiciile cauzate de către acesta prin executarea obligațiilor de serviciu, raporturile de asigurare subzistând numai între angajator și asigurat.
De asemenea, obligarea în solidar a pârâților la despăgubiri s-a impus conform art. 271 alin.2 din Codul Muncii, în speță neputându-se individualiza responsabilitatea fiecărui pârât în recuperarea prejudiciului.
În raport de cele ce preced, Curtea constată că soluția pronunțată de prima instanță este legală și temeinică sub toate aspectele.
Nesubzistând cauze de nulitate ale hotărârii atacate în sensul disp.art. 304 și 3041Cod pr.civilă, Curtea va respinge recursurile de față ca nefondate în baza art. 312 din același cod.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondate, recursurile declarate de pârâții domiciliat în Târgoviște, str. -, - 1C,.1 județul D și domiciliat în,-, județul P împotriva sentinței civile nr.1209 din data de 4 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata reclamantă - SRL cu sediul în P,-, -.3G,.1 județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 29 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Traian Logojan Cristina
- - - - - -
GREFIER,
operator date cu caracter personal,
nr.notificare 3120
Tehnored. TL/SȘ
2 ex./24.11.2009
f- Tribunalul Prahova
Președinte:Ioana Cristina ȚoluJudecători:Ioana Cristina Țolu, Traian Logojan Cristina
