Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 206/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI
ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 206/
Ședința publică din 03 iunie 2009
Completul de judecată constituit din:
PREȘEDINTE: Mihaela Popoacă
JUDECĂTOR 2: Mariana Bădulescu
JUDECĂTOR 3: Mihaela Ganea
Grefier - - -
Pe rol, soluționarea recursului civil formulat de recurenta reclamantă, domiciliată în C, strada - cel, nr. 146, -.D,.1,.67, împotriva deciziei civile nr. 18, pronunțată de Tribunalul Constanța la data de 13 ianuarie 2009, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți CONSILIUL LOCAL C și MUNICIPIUL C PRIN PRIMAR, ambii cu sediul în C,-, având ca obiectrevendicare imobiliară.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 27 mai 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar completul de judecată, pentru a da posibilitatea apărătorului recurentei reclamante să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 03 iunie 2009, pentru când a soluționat astfel:
CURTEA
Asupra prezentului recurs, constată:
Prin decizia civilă nr. 18/13.01.2009 a Tribunalului Constanța -secția civilă a fost admis apelul declarat de apelanții pârâți CONSILIUL LOCAL C și MUNICIPIUL C PRIN PRIMAR împotriva sentinței civile nr. 340/19.04.2000 a Tribunalului Constanța în dosar nr. 9530/1999; a fost schimbată în tot sentința civilă apelată, în sensul că a fost respinsă acțiunea, ca nefondată.
A fost respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta.
Instanța de apel a reținut, în considerente, că utorul reclamantei, numitul, a dobândit prin actul de vânzare-cumpărare înscris în Registrul de Proprietăți, fila 34- V, terenul lot 3, careul 18 situat pe plaja, act ce reprezintă un început de dovadă scrisă, completat cu înscrisul constând în adresa nr.30795/1999 emisă de Primăria C - Direcția Patrimoniu, care atestă consemnarea proprietății în planul cadastral al orașului C întocmit în anii 1936 - 1938, registrul de proprietăți vol. VIII, pag. 1566, la nr. crt. 15658, înscrisuri cu care reclamanta a făcut dovada dreptului de proprietate.
In procedura legii speciale prevăzute de Legea nr.10/2001 rep. s-a emis dispoziția nr.161/2004, prin care s-a respins notificarea depusă pentru acest teren. Reclamanta a contestat decizia și a solicitat instanțelor acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, respectiv acordarea de despăgubiri bănești.
Prin sentința civilă nr.892/2004 Tribunalul Constantaa respins ca nefondată acțiunea reclamantei, soluția fiind menținută de Curtea de Apel Constanta.
Prin decizia civilă nr.6899/2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a admis apelul declarat de reclamantă și i s-a recunoscut acesteia dreptul la despăgubiri, în condițiile legii speciale.
Ca atare, reclamanta se bucură de recunoașterea dreptului său de proprietate, a calității sale de persoană îndreptățită, a caracterului abuziv a preluării imobilului ce a aparținut autorului său, astfel încât apărările pârâților din apelul formulat trebuie înlăturate, instanța nemaiputând face noi aprecieri asupra acestor aspecte, în acțiunea de drept comun a revendicării.
De asemenea, în aceeași procedură reclamantei i s-a recunoscut dreptul la despăgubiri bănești, printr-o decizia irevocabilă.
Este lipsit de relevanță că reclamanta nu și-a îndestulat dreptul, în condițiile în care aceste sume nu i-au fost efectiv remise, deoarece la această dată este titulara unui drept de creanță, drept pe care și-l poate satisface prin executarea titlului său.
A admite prezenta acțiune în revendicare, prin care se solicită tot acordarea de despăgubiri bănești, înseamnă a-i acorda reclamantei o dublă reparație, aspect ce nu poate fi primit.
În considerarea argumentelor de fapt și de drept expuse, în temeiul dispozițiilor art.296 pr.civ. apelul reclamantei a fost respins, iar cel al pârâților - admis, cu consecința respingerii acțiunii ca nefondată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal, apelanta reclamantă, care a criticat soluția instanței de apel prin prisma dispozițiilor art. 304 pct. 7 și 9 cod proc. civilă.
Astfel, recurenta a arătat că obiectul prezentei acțiuni îl reprezintă acțiunea clasică în revendicare, fondată pe dispozițiile art. 480 și 481 cod civil, introdusă anterior apariției Legii nr. 10/2001. Aceasta a fost inițial admisă, conform sentinței civile nr. 340/2000, ulterior suspendată în apel în baza art. 47 al Legii nr. 10/2001 și trimisă spre rejudecare la aceeași instanță de apel, după casare.
Prin urmare, instanțele urmau a analiza compararea titlurilor părților, fără a se avea în vedere dispozițiile legii speciale de reparație, dreptul de opțiune între cele două tipuri de cereri de chemare în judecată aparținând reclamantului.
Deci, a susținut recurenta, nu se poate respinge ca nefondată o acțiune în revendicare cu motivarea că reclamantul s-a îndestulat în temeiul Legii nr. 10/2001, punându-se în discuție, într-o asemenea ipoteză, doar eventuala lipsă de interes în promovarea acțiunii.
Recurenta a susținut, totodată, că prin decizia civilă nr. 6899/19.09.2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a dispus obligarea primarului la,măsuri reparatorii prin echivalent, ceea ce presupune îndeplinirea unei obligații de a face, iar nu de a da. Or, în speță, recurentei nu i s-a oferit în echivalent un bun de aceeași valoare.
S-au criticat și considerentele potrivit cu care dispoziția primarului constituie un titlu executoriu și mai mult, că nu s-a observat că acest act a fost emis la 3 ani de la data pronunțării deciziei instanței supreme; prin urmare, procedura prevăzută de Legea nr. 10/2001 este departe de a fi încheiată irevocabil, câtă vreme dispoziția nr. 6079/07.10.2008 a Primarului mun. Caf ost la rândul său contestată în instanță.
Întrucât în speță nu s-a ajuns la emiterea unei decizii reprezentând titlul de despăgubire al Comisiei Centrale, nu ne aflăm în prezența unei duble satisfacții.
A fost criticată motivarea contradictorie a instanței de apel, sub aspectul soluției date cererii de suspendare a litigiului potrivit art. 244 pct. 1 cod proc. civilă, până la soluționarea acțiunii ce formează obiectul dosarului privind contestarea dispoziției menționate. S-a arătat că recunoașterea existenței acestui litigiu echivalează cu lipsa unui titlu de despăgubire și nefinalizarea procedurii Legii nr. 10/2001.
Recurenta a arătat că soluția atacată s-a raportat exclusiv la temeinicia acțiunii în revendicare, iar nu la existența a două eventuale titluri deținute de reclamantă pentru despăgubiri.
S-a susținut, totodată că soluția este criticabilă și prin prisma prevederilor art. 21 alin. 3 și art. 20 din Constituție, întrucât în noțiunea de,proces echitabil se include și judecarea unei cauze,într-o durată rezonabilă de timp. În speță, reclamanta a început o acțiune în revendicare încă din 1999, iar în proximitatea momentului obținerii unui titlu executoriu se vede,trimisă într-o altă procedură până la obținerea ( iluzorie și îndepărtată ) a altui titlu executoriu în baza Legii nr. 10/2001; s-a apreciat că obținerea unei finalități concrete este tergiversată de pârâții autorități publice, fiind prezentată derularea evenimentelor procesuale care au culminat cu modalitatea de punere în executare a deciziei
S-a solicitat, pe cale de consecință, admiterea recursului și modificarea în tot a deciziei Tribunalului Constanța, în sensul obligării pârâților la plata sumei de 491.729 euro în echivalent în lei, reprezentând valoarea terenului preluat fără titlu de către stat.
Analizând motivele de recurs prin prisma dispozițiilor art. 312 alin. 3 cod proc. civilă, instanța va reține că recursul este întemeiat, pentru următoarele temeiuri de nelegalitate:
Considerentele deciziei civile nr. 18/13.01.2009 pronunțate de Tribunalul Constanța -secția civilă au vizat, în principal, înlăturarea criticilor de nelegalitate formulate de către apelanții Primarul Mun. C și Consiliul Local al Mun. C în legătură cu dispozițiile sentinței civile nr. 340/19.04.2000, sub aspectul recunoașterii calității reclamantei ca titular al dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu - teren în suprafață de 504,91 mp situat în Stațiunea
( lotul 3, careul 18 ) și implicit a dreptului acestei persoane de a fi despăgubită pentru bunul preluat abuziv de stat.
S-a reținut, în acest context, că, după pronunțarea deciziei civile nr. 6899/19.09.2005 a -secția civilă și de proprietate intelectuală în dosarul nr. 21535/2004, aceste aspecte nu mai pot face obiect de studiu al instanțelor, fiind tranșată chestiunea calității, a dreptului și a caracterului abuziv al preluării, chiar dacă ele au primit o dezlegare în procedura legii speciale.
Prin urmare, acestea fiind singurele motive de critică formulate de către apelanții pârâți, în apel, asupra hotărârii fondului, tribunalul nu putea ajunge la soluția admiterii apelului acestor părți, cu consecința schimbării în tot a soluției apelate.
În fapt, în apel a fost analizată o altă chestiune care exceda criticilor formulate de apelanții pârâți, anume dezlegarea dată pretențiilor reclamantei odată cu pronunțarea, în 2005, deciziei instanței supreme, concluzia tribunalului fiind aceea că acțiunea în revendicare inițiată la 29.11.1999 nu mai subzistă în măsura în care i s-a recunoscut acesteia dreptul la despăgubiri bănești în procedura Legii nr. 10/2001, conform Titlului VII al Legii nr. 247/2005.
Acest aspect nou, al imposibilității acordării unei,duble despăgubiri, cât și nepronunțarea asupra criticii formulate în apelul formulat de reclamanta - care viza în esență greșita stabilire a echivalentului bănesc acordat prin sentința de fond - fac incident temeiul de casare reglementat de art. 312 alin. 3 teza ultimă cod proc.civilă (,precum și în toate cazurile în care instanța a cărei hotărâre este recurată a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului sau modificarea hotărârii nu este posibilă, fiind necesară administrarea de probe noi ).
Astfel, în stabilirea existenței unei juste și reale despăgubiri, care din perspectiva art. 1 din Protocolul nr. 1 CEDO ar putea obstacula acțiunea în revendicare pe capătul de cerere fondat pe art. 481 cod civil, trebuie avută în vedere jurisprudența de dată recentă a Curții Europene a Drepturilor Omului în considerarea existenței unui mecanism real și concret de asigurare a măsurilor reparatorii prin Legea nr. 247/2005.
Prin soluțiile pronunțate, Curtea a statuat constant că acest Fond nu funcționează în prezent într-un mod susceptibil să fie considerat ca echivalent cu acordarea efectivă a unei despăgubiri (cauzaRuxanda împotriva României, 12 octombrie 2006, cauzaMatache și alții,din 17 iunie 2008,cauzaFaimblat împotriva României, 13 ianuarie 2009). Mai mult, nici Legea nr. 10/2001, nici Legea nr. 247/2005 care o modifică nu iau în considerare prejudiciul suferit din cauza lipsei îndelungate de despăgubire.
Curtea a conchis, prin urmare, că, deși Legea nr. 10/2001 le oferă părților interesate atât accesul la o procedură administrativă, cât și, ulterior, dacă este necesar, la o procedură contencioasă,acest acces rămâne teoretic și iluzoriu, nefiind în prezent în măsură să conducă într-un termen rezonabil la plata unei despăgubiri în favoarea persoanelor pentru care restituirea în natură nu mai este posibilă.
Într-o altă speță ( Păduraru contra României, din 1.12.2005), Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat că dacă prin Convenție nu se impune statelor,obligația de a restitui bunurile confiscate și cu atât mai puțin de a dispune de ele conform atributelor dreptului lor de proprietate, odată ce a fost adoptată o soluție de către stat, ea trebuie implementată cu o claritate și o coerență rezonabile pentru a evita pe cât posibil insecuritatea juridică și incertitudinea pentru subiecții de drept la care se referă măsurile de aplicare a acestei soluții.
În această privință trebuie subliniat faptul că incertitudinea - fie ea legislativă, administrativă sau provenind din practicile aplicate de autorități - este un factor important ce trebuie luat în considerare pentru a aprecia conduita statului.
S-a arătat, totodată, că,este de datoria oricărui stat contractant să se doteze cu un arsenal juridic adecvat și suficient pentru a asigura respectarea obligațiilor pozitive ce îi revin; singura sarcină a Curții este să analizeze dacă în speță măsurile adoptate de autoritățile române au fost adecvate și suficiente.
Pe cale de consecință, în lumina acestor idei definitorii desprinse din jurisprudența Curții europene, care trasează pentru judecătorul național liniile directoare de raportare a chestiunii acordării efective și concrete a măsurilor reparatorii, se constată că - astfel cum s-a decis de altfel și prin decizia nr. 33/9.06.2008 a în Secțiile Unite - este posibilă punerea în discuție a priorității Convenției în cadrul unei acțiuni în revendicare întemeiate pe dreptul comun.
Așadar, în condițiile în care în speță s-a probat faptul că decizia emisă de autoritatea locală la 07.10.2008, care stabilea înaintarea dosarului la Comisia Centrală cu propunerea de despăgubiri în condițiile Titlului VII al Legii nr. 247/2005, a fost contestată de către reclamantă, iar până la data reanalizării apelului în acțiunea în revendicare, partea nu obținuse o justă și reală despăgubire pentru situația statuată în chip irevocabil, a privării de bun, în mod greșit tribunalul a reținut contrariul, în sensul existenței unei creanțe certe și a unui titlu executoriu, dreptul recurentei fiind și la această dată,iluzoriu și îndepărtat.
Rămâne, astfel, de analizat apelul formulat de apelanta reclamantă - care nu a primit nici o dezlegare cât privește cuantumul despăgubirii pretinse de la pârâți - și, având în vedere și soluția de principiu pronunțată prin decizia civilă nr. 288/C/1.10.2008 a Curții de Apel Constanța pe calitatea procesuală pasivă, să se dispună o statuare în fapt și asupra chestiunii cuantumului despăgubirilor pretinse, prin completarea probatoriului pe acest aspect.
Față de toate aceste considerente, în raport de temeiul în drept sus-citat, urmează fi admis recursul formulat de recurenta reclamantă, cu consecința casării deciziei tribunalului și trimiterii dosarului spre rejudecare, aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul civil formulat de recurenta reclamantă, domiciliată în C, strada - cel, nr. 146, -.D,.1,.67, împotriva deciziei civile nr. 18, pronunțată de Tribunalul Constanța la data de 13 ianuarie 2009, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți CONSILIUL LOCAL C și MUNICIPIUL C PRIN PRIMAR, ambii cu sediul în C,-, având ca obiectrevendicare imobiliară.
Casează decizia recurată și trimite dosarul spre rejudecare Tribunalului Constanța.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 03 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, Grefier,
- - - - - -
- -
Red.hot.jud.fond
Red.dec.jud.apel
Red.dec./tehnored.jud.recurs /10.07.2009
Gref.AB/2 ex./10.07.2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI
ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
2009
CĂTRE,
TEIBUNALUL
Vă înaintăm alăturat, dosarul cu numărul -, având ca obiect revendicare imobiliară și părți: recurentă reclamantă, domiciliată în C, strada - cel, nr. 146, -.D,.1,.67, care a formulat recurs împotriva deciziei civile nr. 18, pronunțată de Tribunalul Constanța la data de 13 ianuarie 2009, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți CONSILIUL LOCAL C și MUNICIPIUL C PRIN PRIMAR, ambii cu sediul în C,-, întrucât Curtea, prin Decizia civilă nr. 206/C din 03 iunie 2009, a decis:
"Admite recursul. Casează decizia recurată și trimite dosarul spre rejudecare Tribunalului Constanța. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 03 iunie 2009."
Dosarul conține un nr. de _____ file și are atașate următoarele dosare: nr- al Tribunalului Constanța (26 file); nr- al Curții de Apel Constanța (20 file); nr- (nr.în format vechi 4687/2006) al Tribunalului Constanța (41 file); nr- (nr.în format vechi 3866/2000) al Curții de Apel Constanța (49 file); nr.9530/1999 al Tribunalului Constanța (53 file); nr- al Tribunalului Constanța (38 file); nr- al Tribunalului Constanța ( file); nr. 396/2004 al Tribunalului Constanța (94 file); nr.1954/C/2004 al Curții de Apel Constanța (22 file) și, respectiv, nr- al (21.535 C2)(25 file).
PREȘEDINTE DE COMPLET, Grefier,
Judecător - - - -
- 2 ex. -
Președinte:Mihaela PopoacăJudecători:Mihaela Popoacă, Mariana Bădulescu, Mihaela Ganea
