Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 2080/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(8722/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.2080/
Ședința publică din data de 02 aprilie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Petrică Arbănaș
JUDECĂTOR 2: Elena Luissa Udrea
JUDECĂTOR 3: Liviu
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta-pârâtă Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale -CNPAS, împotriva sentinței civile nr.1666 din 12 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Călărași - Secția Civilă în dosarul nr-(1908/C/2008, în contradictoriu cu intimații-reclamanți a, -, a, ela, P, a, a, G, C, ( ), ( ), -, G, ( ), -, -, și intimata-pârâtă Casa Județeană de Pensii, având ca obiect - pretenții, tichete de masă.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că intimații reclamanți, au depus la dosar întâmpinare, prin serviciul registratură al acestei instanțe la data de 26.03.2009, precum și faptul că atât recurenta pârâtă Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale -CNPAS, cât și intimații reclamanți au solicitat soluționarea cauzei în lipsă conform art.242 Cod procedură civilă.
Din oficiu, în baza art.3041și 306 Cod procedură civilă, Curtea invocă ca motiv de ordine publică, excepția necompetenței materiale de soluționare a cauzei în fond de o instanță specializată în materia litigiilor de muncă, întrucât reclamanții, autorii acțiunii, au calitatea de funcționari publici și pretind drepturi salariale, drepturi ce fac parte din conținutul raporturilor lor de serviciu cu autoritatea publică; așa fiind în cazul lor, în speță, sunt aplicabile prevederile art.188/1999 republicată și cele ale Legii nr.554/2004, astfel încât acțiunea trebuie judecată în fond de o instanță specializată în materia contenciosului administrativ și fiscal; reține cauza în pronunțare pe excepție.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1666/12.11.2008 pronunțată în dosarul nr- (1908/C/2008), Tribunalul Călărași - Secția Civilă a admis acțiunea, astfel cum a fost completată, formulată de reclamanții: a, -, a, ela, P, a, a, G, C, ( ), ( ), -, G, ( ), -, -, împotriva pârâtelor Casa Județeană C și Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale și a obligat pârâtele să plătească reclamanților și intervenienților contravaloarea tichetelor de masă aferente perioadei 2011-2008 și în continuare până la abrogarea dispoziției legale car ea instituit acest drept sau încetarea raporturilor de muncă dintre respectivele părți, sumele urmând a fi actualizate cu indicele de inflație.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Analizând prevederile Legii n142/1998 în lumina dreptului european și mai ales din prisma drepturilor fundamentale ale cetățeanului consacrate de normele europene și Constituția României, tribunalul a constatat că acceptând caracterul de recomandare al normelor acestui act normativ, intervine în societatea românească o discriminare vădită între salariați.
Astfel, tichetele de masă așa cum sunt definite în actul normativ ce le consacră, sunt o alocație individuală de hrană.
Prin urmare, acest drept nu este condiționat și nu poate fi dependent de calitatea ori de proveniența salariatului, întrucât toate categoriile de personal au nevoie de supliment alimentar (alocație de hrană). Ori, acordarea acestui drept doar unor categorii de salariați în condițiile în care toți au nevoie de supliment alimentar înseamnă o discriminare vădită.
Din economia textului Legii nr.142/1998 dreptul solicitat nu este condiționat decât de limita bugetelor. Această condiție este contrară dreptului european și creează inegalitatea salariaților în fața legii și inegalității între cetățeni și prin urmare această condiție este caducă, dreptul consacrat fiind prin urmare necondiționat, iar mai ales în cadrul instituțiilor bugetare, neacordarea lor decât unor anumite categorii constituie o vădită discriminare.
Tribunalul nu a reținut apărarea pârâtei Casa Națională de Pensii și alte drepturi de Asigurări Sociale că drepturile au fost suspendate prin legile bugetului de stat, întrucât la încetarea suspendării, dreptul se datorează de la data nașterii lui iar suspendarea drepturilor suspendă și prescripția dreptului la acțiune. De aceea, aceste drepturi se datorează de la data nașterii lor și pe viitor până la abrogarea actului normativ ce îl consacră sau până la încetarea raporturilor de muncă între părți.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal Casa Națională de Pensii și alte drepturi de Asigurări Sociale (CNPAS), criticând-o pentru nelegalitate. Invocând temeiul de modificare prevăzut de art.304 pct.9 Cod pr.civilă, recurenta susține,în esență,pronunțarea sentinței atacate cu aplicarea greșită a legii. Se arată în dezvoltarea recursului formulat, că într-adevăr, în condițiile aderării României la Uniunea Europeană, toată legislația acesteia care contravine normelor dreptului comunitar se consideră modificate în așa fel încât să producă efecte juridice, sinonime dreptului european (art.146 alin.2 din Constituția României) și că, implicit, potrivit art.16 alin.1 din Legea fundamentală a țării, cetățenii sunt egali în fața legii. Numai că la momentul actual nu există un capitol bugetar care să prevadă efectuarea unor astfel de cheltuieli, neexistând resurse financiare pentru a se putea plăti astfel de cheltuieli.
La termenul din data de 01.04.2008, din oficiu, Curtea a invocat excepția necompetenței materiale de soluționare a cauzei în fond de o instanță specializată în materia litigiilor de muncă, întrucât reclamanții -autorii acțiunii au calitate de funcționari publici și pretind drepturi salariale, drepturi ce fac parte din conținutul raporturilor de muncă cu autoritatea publică; așa fiind, în cazul lor sunt aplicabile prevederile Legii nr.188/1999, republicată și completată și cele ale Legii nr.554/2004, astfel că acțiunea trebuia judecată în fond de o instanță specializată în materia contenciosului administrativ și fiscal.
Față de excepția necompetenței materiale invocateîn cauză, Curtea, în baza art.312 alin.5 Cod pr.civilă, prin raportare la art.3041și art.304 pct.3 Cod pr.civilă, va admite recursul, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe - complet specializat în materia contenciosului administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale -CNPAS, împotriva sentinței civile nr.1666 din 12 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Călărași - Secția Civilă în dosarul nr-(1908/C/2008, în contradictoriu cu intimații-reclamanți a, -, a, ela, P, a, a, G, C, ( ), ( ), -, G, ( ), -, -, și intimata-pârâtă Casa Județeană de Pensii.
Casează sentința atacată.
Trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe - complet specializat în materia contenciosului administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 02.04.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Dact.LG/2 ex./28.04.2009
Jud.fond: Tr.;
Președinte:Petrică ArbănașJudecători:Petrică Arbănaș, Elena Luissa Udrea, Liviu
