Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 21/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 6264/2005)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 21/2008
Ședința publică de la 24 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ioan Truță
JUDECĂTOR 2: Ana Budacu
JUDECĂTOR 3: Anca Neamțiu președinte secție
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâții și împotriva deciziei civile nr. 781/A/2005 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA în dosar civil nr. 383/2004, având ca obiect revendicare mobiliară( recunoașterea dreptului de proprietate).
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pârâtul recurent asistat de avocat și intimatul reclamant G asistat de avocat -, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Mandatarul intimatului reclamant - depune la dosar, în copie, declarațiile date de fostul vânzător al imobilului,.
Nefiind alte cereri formulate, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Mandatarul recurenților pârâți - avocat, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, și rejudecând cauza să se stabilească că linia de graniță între imobilele în litigiu o reprezintă linia construcției.
Arată că în contractul inițial de vânzare - cumpărare s-a separat imobilul, apărând astfel o neconcordanță între starea de fapt și CF, iar convenția părților de la data vânzării a stabilit că este vorba de 2 construcții diferite iar linia de graniță dintre acestea se află pe mijlocul uneia dintre aceste edificate, cu convingerea că este vorba de proprietatea sa.
Expertul care s-a deplasat la fața locului, a relatat în lucrarea întocmită, faptul că, având în vedere vechimea construcției, aceasta nu poate fi modificată, întrucât n-ar fi economic pentru nici o parte, și concluzia sa ar fi să se dea eficiență stării de fapt. De asemenea, specifică faptul că nu este vorba de nici o anexă construită, așa cum rezultă din nota de constatare din anul 1993, depusă la dosar, prin care fosta proprietară a imobilului declară că nu are nici o anexă.
In consecință, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulată.
Mandatarul intimatului reclamant - avocat -, solicită respingerea prezentului recurs ca nefondat, cu cheltuieli de judecată, justificate cu chitanțe la dosar.
In ce privește motivele de recurs susținute oral declară că acestea nu există formulate în scris, astfel că nu poate fi analizat, iar pe de altă parte, la momentul efectuării raportului de expertiză, pârâții recurenți nu au formulat obiecțiuni la aceasta.
In ce privește motivele de nelegalitate a recursului declarat, declară că acestea nu sunt temeinice și nu au un suport material probator, întrucât în procesul verbal întocmit de expert la fața locului, acesta a identificat linia de graniță cu zidul comun al imobilelor în litigiu, așa cum rezultă și din planșele fotografice depuse în fața instanței de apel. In concluzie, peretele drept deținut în prezent de pârâții recurenți, care a fost edificat de fostul proprietar, așa cum rezultă din declarațiile date de acesta și depuse la dosar la acest termen de judecată, este construit pe proprietatea intimatului reclamant.
Pentru considerentele expuse, solicită respingerea ca nefondat a prezentului recurs, cu cheltuieli de judecată. Depune de asemenea concluzii scrise.
Instanța, deliberând, față de actele și lucrările dosarului, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față,
Constată că prin sentința civilă nr.1965/5.09.2003 a Judecătoriei Alba Iuliaa fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamantul G în contradictoriu cu pârâții și, având ca obiect constatarea faptului că este proprietar al imobilului înscris în CF 2171 A I nr.top.1315/9/2 și 1315/10/2, CF 2179 A I nr.top.1315/21/2, CF 2273 A I nr.top.1315/9/1 și 1315/10/1, și CF 4851 A I nr.top.1315/11/1 și 1315/12/1/1 și că pârâții dețin suprafața de 96 mp.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond în considerarea probelor de la dosar a reținut și motivat cu privire la primul capăt de acțiune că reclamantul este potrivit CF 2275 A I, nr.top.1315/9/1, 1315/10/1, CF 2171 A I nr.top.1315/9/2, 1315/10/2, CF 2179 A I nr.top.1315/21/2 și CF 4851 A I nr.top.1315/11/1 și 1315/12/1 proprietar asupra imobilelor, drept necontestat de părțile adverse, astfel că acesta nu justifică un interes legitim în promovarea acțiunii.
Cât privește al doilea și al treilea capăt de cerere, instanța de fond a reținut inadmisibilitatea acțiunii în condițiile art.111 cod procedură civilă, text care arată că o acțiune în constatare este inadmisibilă doar pentru constatarea existenței sau inexistenței unui drept și nu a unor împrejurări de fapt.
Referitor la celelalte capete de cerere instanța de fond a reținut că reclamantul a devenit proprietar potrivit contractului de vânzare-cumpărare încheiat la 20.09.2000, privind imobilele cumpărate fără a pretinde măsurarea lor, astfel că el nu este îndreptățit să revendice eventualele diferențe de la vecinii săi cu care nu are raporturi juridice, a conchis aceeași instanță.
Și probatoriul testimonial a demonstrat că ambele părți au cumpărat imobilele în starea în care se află, că nu a existat gard despărțitor între cele două proprietăți, iar a căror demolare se solicită se află la limita dintre proprietăți.
Împotriva acestei sentințe în termen a declarat apel reclamantul G aducându-i critici sub aspectul nelegalității și netemeiniciei ei, solicitând schimbarea acesteia în sensul admiterii acțiunii sale precizate.
În expunerea de motive s-a susținut în esență că în mod greșit prima instanță a revenit asupra completării raportului de expertiză tehnică, deși imobilele nu au fost identificate și că eronat s-a considerat că primele capete ale acțiunii au un caracter constatator, fiind incidente cerințele art.111 cod procedură civilă, în loc să califice cererea în întregul ei, ca una în realizare ce vizează recunoașterea dreptului de proprietate și obligarea pârâților de a-și ridica supraF. existente pe terenul său, identificat ca efect a stabilirii liniei de graniță dintre imobile.
Cu privire la celelalte capete de cerere se arată că prima instanță a denaturat actul juridic dedus judecății, procedând în lipsa unei investiri la analizarea contractului de vânzare-cumpărare în temeiul căruia apelanții au dobândit proprietatea, reținând însă eronat inexistența raportului juridic dintre părți.
Prin decizia civilă nr.781/A/24.05.2005 Curtea de APEL ALBA IULIAa admis apelul reclamantului, schimbând sentința apelată în totalitate, admițând acțiunea civilă intentată, în contradictoriu cu pârâții și, în sensul că:
-S-a stabilit linia despărțitoare dintre imobilele înscrise în CF nr.2179 A I, nr.top.1315/21/2 proprietatea apelantului și CF 5095 A I nr.top.1315/20, 1315/21/1 pe aliniamentul CD din schița anexă a expertizei tehnice- completate și întocmită de expertul tehnic ing. G (filele 52-56) ce face parte integrantă din decizia pronunțată.
-S-a constatat că pârâții ocupă din imobilul proprietatea apelantului porțiunea de teren dintre punctele din schița conturată cu linii portocalii; obligând intimații pârâți să recunoască dreptul de proprietate al reclamantului asupra acelei suprafețe și să i-l predea în deplină proprietate și posesie.
Au fost obligați pârâții să-și ridice construcțiile existente pe porțiunea de teren de 37,72 mp, respectiv bucătărie de vară și de 16,56 mp, și magazie din bolțari de 11,60 mp identificate în expertiza efectuată de ing., în caz de refuz apelantul fiind autorizat să execute acele lucrări pe cheltuiala acestora.
Aceeași pârâți au fost obligați să-și ridice gardul existent pe linia A-B din schiță (fila 56), în caz de refuz, fiind autorizat reclamantul apelant să execute lucrarea pe cheltuiala lor.
Intimații pârâții au fost obligați la 40.389.000 lei cheltuieli de judecată în toate instanțele către reclamant.
Pentru a pronunța decizia arătată, s-a reținut în considerente că prima instanță a ignorat faptul că primele capete de acțiune (trei) vizând constatarea dreptului de proprietate al reclamantului, al ocupării unei porțiuni de teren și al existenței unor edificate pe acea suprafață, nu sunt cereri principale de sine stătătoare, independente de celelalte, ci condiții esențiale pentru admiterea celorlalte capete ce aveau ca obiect linia de graniță, obligarea intimaților la recunoașterea dreptului de proprietate al apelantului și îndepărtarea unor construcții ale pârâților de pe acel teren ocupat de aceștia și revendicat de reclamant.
Chiar dacă pârâții nu au contestat dreptul de proprietate al reclamantului apelant asupra imobilului din cele 4 cărți funciare, faptul că părțile au preluat proprietățile lor pe care le dețin în contextul faptic actual nu înlătură dreptul nici uneia dintre ele de a solicita în justiție identificarea corectă a proprietății lor în raport cu proprietățile învecinate și stabilirea unei linii de graniță, întrucât prin efectul cumpărării ambele părți au devenit succesoare în drepturi și obligații ale foștilor proprietari, având la îndemână aceeași acțiune de care puteau uza și aceștia din urmă, inclusiv acțiunea în grănițuire.
Prin urmare, nejustificat s-a revenit asupra încuviințării completării expertizei, probă concludentă, administrată astfel în apel, la care s-a adăugat și proba cu cercetarea locală.
Aceste probe, a stabilit instanța de apel, au demonstrat că pârâții au ocupat nejustificat terenul de 37,72 mp conturat cu linie portocalie în schița anexă (fila 56) materializată prin punctele A-B-C-D din aceeași schiță, granița reală dintre imobile fiind astfel cea determinată prin punctele C-D ale aceleiași schițe, amplasarea în teren a liniei menționate fiind explicată în raport cu diferite repere, atât în conținutul expertizei cât și în procesul verbal întocmit cu ocazia cercetării locale.
din litigiu, a căror îndepărtare se solicită, sunt pe acea suprafață ocupată, astfel că s-a stabilit că și sub acest aspect acțiunea este admisibilă.
În considerarea acestor împrejurări de ordin faptic și avându-se în vedere dispozițiile art.480, 492, 494 și 584 cod civil, raportat la art.296 cod procedură civilă, apelul a fost admis cu consecința schimbării sentinței apelate în limitele menționate, obligând pârâții și la 40.389.000 lei cheltuieli de judecată în apel și în fond.
Împotriva deciziei civile nr.781/A/2005 a Curții de APEL ALBA IULIA în termen, au declarat recurs pârâții și, aducându-i critici sub aspectul nelegalității și netemeiniciei ei, solicitând modificarea actsteia în sensul respingerii apelului reclamantului G și a menținerii sentinței civile nr.1365/2003 a Judecătoriei Alba Iulia, pronunțată în dosarul civil nr.4067/2002.
În expunerea de motive în esență se arată că instanța de apel a ignorat faptul că expertul G prin expertiza dispusă, a stabilit că toate terenurile cumpărate de reclamant au în concret înscrise în CF suprafețe mai mari, iar în urma măsurătorilor suprafețele reclamantului sunt mai mici cu diferențe cuprinse între 1 și 23 mp.
Pe de altă parte, nejustificat instanța de apel a înlăturat faptul că imobilele părților anterior au format un singur corp de avere, care din 1937 fost parcelat de fostul proprietar și înstrăinat altor persoane, imobile care ulterior au fost revândute, ultimele operațiuni de CF fiind făcute în favoarea recurenților pârâți în 1990, iar pentru intimat în anul 2000.
Nu a dovedit reclamantul că recurenții au construit după data cumpărării anexele gospodărești sau alte edificate prin care i-au încălcat dreptul de proprietate.
Și referitor la cheltuielile de judecată acordate în apel se arată că sunt nedovedite, fiind greșit acordate.
În drept s-au invocat dispozițiile art.304 punct 7, 9 și 10 cod procedură civilă.
Reclamantul intimat Gad epus întâmpinare prin care solicită respingerea recursului ca nefondat, în esență arătând că de fapt s-au arătat doar aspecte de netemeinicie ce nu pot fi analizate în calea de atac a recursului.
Conform art.304 alin.1 cod procedură civilă, modificarea sau acordarea unor hotărâri se poate cere în următoarele situații, numai pentru motive de nelegalitate, astfel că în cuprinsul motivelor nu s-au evidențiat aspecte de nelegalitate.
Analizând recursul prin prisma criticilor invocate în scris în sensul art.304 cod procedură civilă, dar și din oficiu în limitele conferite de art.306 alin.2 cod procedură civilă, se constată a fi nefondat pentru următoarele considerente:
că potrivit art.304 alin.1 cod procedură civilă, modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere doar pentru aspecte ce vizează nelegalitatea unei hotărâri.
Ori, din analiza motivelor de recurs se constată că acestea vizează exclusiv netemeinicia deciziei recurate, și nu motive de nelegalitate care să justifice casarea sau modificarea acesteia.
În prezent legiuitorul a abrogat punctul 11 al art.304 cod procedură civilă, care permitea analizarea unei soluții și din punct de vedere al temeiniciei acesteia.
Chiar și trecând peste acest aspect de ordin procesual, cu caracter imperativ, împrejurările invocate sunt lipsite de un suport probator cert, dacă se are în considerare concluziile expertizei tehnice efectuată de expertul tehnic G, respectiv completarea la aceasta, dispusă în calea de atac a apelului și nu în ultimul rând, constatările instanței, rezultate din descinderea la fața locului, materializată prin procesul verbal încheiat la 22.04.2005, la care a participat inclusiv expertul sus menționat.
Aceste probe au demonstrat că pârâții recurenți au ocupat 37,72 mp din terenul reclamantului intimat, pe care au amplasat anexe gospodărești.
Constatarea locală a stabilit că aliniamentul C-D din schița anexă a expertizei tehnice, a fost corect reținut de expert ca fiind meta despărțitoare. Criticile sau dovedit a fi neîntemeiate și din punctul de vedere al pretinsei vechimi a acelor anexe.
Mai mult, din contractul de vânzare-cumpărare autentificat prin încheierea nr.2048/1990 a Biroului Notarului Public, pârâții recurenți în calitate de cumpărători au cumpărat dreptul de nudă proprietate asupra cotei de 1/1 părți din imobilul înscris în CF 5095 A I, nr.top.1315/20 și 1315/21/1, casă și curte de 310 mp, cota de 1/1 din construcțiile de sub B7 și 8 dobândit cu titlu de cumpărare, terenul de sub B9 fiind proprietatea statului român. Actul nu dovedește deci și achiziționarea edificatelor în litigiu, iar expertiza a demonstrat că au în proprietate 310 mp teren cumpărate, iar intimatului îi lipsește suprafața de 37,72 ocupată de recurenți.
Nefondate sunt criticile și cu privire la cheltuielile de judecată acordate în apel, chitanțele de la dosar dovedind cuantumul acesteia, la care a fost îndreptățit intimatul reclamant.
Cât privește linia de graniță, invocată în dezbaterile orale, aceasta pe lângă faptul că nu se justifică, nu poate fi analizată, pentru că un atare motiv s-a susținut pentru prima dată în cadrul dezbaterilor orale a căii de atac exercitate de pârâți.
Pentru toate aceste considerente, recursul este deci nefondat și în baza art.312 alin.1 cod procedură civilă, urmează a fi respins.
Văzând și dispozițiile art.274 cod procedură civilă, recurenții vor fi obligați să plătească reclamantului suma de 2000 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariul de avocat conform chitanței depuse la dosar.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții și împotriva deciziei civile nr.781/A/2005 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA.
Obligă recurenții să plătească intimatului G cheltuieli de judecată de 2000 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 24 Ianuarie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Dact.2ex/4.02.2008
Jud..
Jud.fond
Președinte:Ioan TruțăJudecători:Ioan Truță, Ana Budacu, Anca Neamțiu
