Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 212/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 212/A/2008
Ședința publică de la 11 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Neamțiu președinte secție
JUDECĂTOR 2: Daniela Mărginean
Grefier: - -
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de reclamanta - - S și BISERICII ROMÂNE UNITE CU - S, împotriva sentinței civile nr. 471/24.04.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar civil nr-, având ca obiect revendicare imobiliară.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat cu delegație la dosar pentru reclamantele apelante și avocat G, cu delegație la dosar pentru intimata pârâtă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Având în vedere cererea de abținere formulată de către unul din membrii completului de apeluri C4, domnul judecător, admisă prin încheierea nr. 20/A/CC/20.11.2008, în conformitate cu art. 98 și următoarele din Regulamentul de Ordine Interioară al Instanțelor judecătorești și pentru păstrarea continuității completului, acesta s-a complinit prin prezența judecătorului desemnat inițial în planificarea de permanență prin persoana doamnei - -.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că s-a atașat dosarul nr. 858/1993 al Judecătoriei Sibiu.
Avocat declară că nu mai are alte cereri de formulat.
Avocat G, de asemenea, arată că nu mai are alte cereri. Depune la dosarul cauzei adresă a Ministerului Culturii și cultelor, concluzii scrise și chitanță reprezentând onorariu de avocat.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, instanța, față de actele și lucrările dosarului, constată încheiată faza probatorie, cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat, având cuvântul, învederează instanței că această adresă a Ministerului Culturii și Cultelor, depusă la dosar la data prezentei, nu face decât să adeverească faptul că - S este una și aceeași cu - S 1, această instituție având personalitate juridică și calitatea procesuală activă de a sta în proces. Solicită instanței să aibă în vedere faptul că instanța s-a pronunțat pe excepțiile lipsei calității procesuale active a reclamantei de față, deși se știe că prin Decretul nr. 358/1948 și Legea Cultelor nr. 489/2006, lege organică, sunt recunoscute toate structurile bisericii, orice dispoziție contrară fiind înlăturată. Mai susține că în mod greșit instanța nu s-a pronunțat asupra excepției, lucru ce vizează fondul cauzei, respectiv excepția lipsei calității procesuale active nefiind trecută în minuta și dispozitivul hotărârii, fapt ce atrage nulitatea deciziei și se impune desființarea cu trimiterea cauzei spre rejudecare. Cu referire la cea de a doua excepție, cea de lucru judecat, se contestă aceasta de către reclamanta apelantă, întrucât hotărârea pronunțată în 1993 vizează o rectificare de CF, iar litigiul de față are ca obiect o acțiune în revendicare și punere în posesie, Decretul 177/1948 fiind abrogat, iar prin legea organică susmenționată se restituie aceste lăcașuri de cult aflate în patrimoniul bisericilor. Mai susține faptul că, pentru a fi admisă, excepția de lucru judecat presupune existența unei triple identități, de părți, obiect și cauză, între cele două litigii, lucru care în speța de față nu este îndeplinit față de obiectul prezentei pricini care vizează o revendicare cu punere în posesie cu referire la patrimoniul Bisericii, sens în care se solicită a fi predate cele două biserici care aparțin cultului greco-. În concluzie, având în vedere că nu se pot reține cele două excepții menționate, în conformitate cu motivele de apel așa cum au fost formulate și în scris, raportat la prevederile art. 297 Cod procedură civilă, solicită instanței admiterea prezentului apel, desființarea sentinței instanței de fond și trimiterea cauzei în rejudecare, fără cheltuieli de judecată.
Avocat G, având cuvântul, solicită instanței respingerea apelului, cu cheltuieli de judecată conform chitanței de la dosar. Cu referire la motivele de apel, arată că primul motiv ce vizează excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, în mod corect aceasta s-a admis față de faptul că, așa cum o dovedește și adresa Ministerului Culturii și Cultelor depusă la data prezentei, - S nu există înregistrată ca parohie cu personalitate juridică și în temeiul legii cultelor, cu atât mai mult cu cât la trei termene consecutive, respectiv: 3.03, 31.03 și 21.04.2008 i s-a pus în vedere reclamantei să facă dovada că este persoană juridică înregistrată. Se mai arată că legea veche, din 1948, prevede că pentru a fi înființată ca parohie se impune a avea un număr de credincioși, preot paroh, să se înscrie într-un registru special și fiecare cult se înregistrează la Ministerul Culturii și Cultelor, în speță neexistând dovada că reclamanta ar avea personalitate juridică, acțiunea inițială fiind declarată de - S, ulterior avocatul, pentru a crea o aparență de legalitate, a formulat o completare de acțiune pe care se pune ștampila cu inscripția " - Dintre ", pentru a induce în eroare instanțele. În concluzie, față de faptul că se consideră că apelanta nu are calitate procesuală activă și nici capacitate juridică de a sta în proces, mai mult, nu s-a făcut nici dovada că cele două reclamante ar fi proprietare ale imobilelor cu nr. top 2507/1 și 2517/6 de sub B 45, unde nu este notat nimic la această poziție, precum și față de faptul că și celelalte motive de apel, vizând nepronunțarea instanței asupra excepției în minuta și dispozitivul sentinței și excepția autorității de lucru judecat, sunt nefondate întrucât instanța s-a pronunțat asupra excepției prin încheierea din 21.04.2008, ce trebuia atacată odată cu sentința, iar tripla identitate de părți, obiect și cauză există și instanța, prin considerente, a motivat corect (sens în care citează din sentință), se impune respingerea apelului de față. Cu atât mai mult cu cât consideră că raportat la disp. art. 3 din Decretul Legea nr. 126/1990 - legea cadru de revendicare a lăcașurilor de cult, se impune îndeplinirea unor formalități prealabile și analizarea acestora de către o comisie mixtă, reclamanta nefăcând nici un demers în acest sens, consideră că operează în speță excepția prematurității acțiunii de față.
Avocat, solicitând cuvântul în replică, învederează că există precedent, sens în care a fost dobândit un imobil casă de locuit, cu etaj, în care în prezent se află sediul bisericii reclamantei, cu grădină și curte, două imobile fiind deja restituite în temeiul acelorași prevederi de lege.
Instanța, față de actele și lucrările dosarului și cele expuse de mandatarii părților, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra apelului civil de față,
Prin acțiunea civilă formulată la 15.01.2008, la Tribunalul Sibiu, reclamanta - -S și Bisericii Române Unite cu - S, a chemat în judecată Ortodoxă Română, solicitând:
-să fie recunoscut dreptul de proprietate asupra imobilelor înscrise în CF 16304 S, nr. top. 2503/2/1/1, 2504/1, 2505/1, de sub, compus din construcții ( edificii bisericești și case le) și teren în suprafață de 7562 mp, precum și nr. top. 2503/2/1/2, 2504/3, 2505/2, de sub, din CF compus din loc de casă în suprafață de 734 mp, toate aduse din CF colectiv 642 S;
-să se constate nulitatea absolută a încheierii de întabulare nr. 5159/20.12.1971, emisă de fostul notariat de Stat Județean S, și să se dispună restabilirea situației anterioare de CF;
-să se dispună punerea reclamantei în posesie privind imobilele de mai sus, și evacuarea pârâtei din aceste imobile.
Cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantele arată că imobilele în litigiu au fost proprietatea lor, fiind preluate abuziv și fără despăgubiri de Statul Român și apoi de pârâtă, astfel că se impune constatarea nulității absolute a întabulării făcute în baza Decretului nr. 358/1948 și Decretului nr. 177/1948 și restabilirea situației anterioare de CF.
Printr-o precizare ulterioară reclamanta a arătat că imobilul în litigiu reprezintă lăcașul de cult ( biserică) și locuințele le aferente, și s-a indicat că în speță nu operează OUG 94/2000.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 480, 481 Cod civil, art. 29 alin. 3 din Legea nr. 489/2006, și art. 6 și 9 din O, art. 1 din Primul Protocol Adițional.
Prin sentința civilă nr. 475/24.04.2008 Tribunalul Sibiu - Secția civilă a admis excepția autorității lucrului judecat invocată de pârâtă, și în consecință a respins acțiunea formulată de reclamantele - S și Bisericii Române Unite cu - S împotriva pârâtei Ortodoxă Română. Au fost obligate reclamantele să plătească pârâtei, fiecare câte 750 lei cheltuieli de judecată.
În considerentele sentinței s-a reținut că există autoritate de lucru judecat față de sentința civilă nr. 1219/1993 a Judecătoriei Sibiu, irevocabilă prin decizia civilă nr. 220/1994 și 1061/1994. Astfel, prin sentința civilă nr. 1219/1993, Judecătoria Sibiua reținut că reclamanta Bisericii Române Unite cu - a chemat în judecată pârâta Ortodoxă Română S -, solicitând anularea încheierii de CF 5159 din 1971, din CF 642 S, sub - 54, top. 2563/2/1/1, 2504/1, 2505/1, și nr. top. 2503/2/1/3, 2504/3, 2505/3 și restabilirea situației anterioare de CF, acțiunea fiind admisă. In apel a fost schimbată soluția în sensul respingerii acțiunii, iar recursul declarat de reclamantă a fost de asemenea respins.
Această soluție instanța de fond a întemeiat-o pe dispozițiile Decretului Lege 126/1990 și pe efectuarea unui referendum în rândul enoriașilor asupra cultului religios pentru care optează.
Tribunalul a reținut că prezenta acțiune, cu excepția petitului 1, cuprinde exact aceleași capete de cerere, respectiv nulitatea încheierii de întabulare nr. 5159/1971 și restabilirea situației anterioare de CF, celelalte petite fiind specifice acțiunii în revendicare. S-a reținut că - nu are capacitate procesuală activă, și sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1202 cod civil și art. 166 cod procedură civilă, pentru a reține autoritatea de lucru judecat. Instanța a mai reținut în ceea ce privește cauza acțiunii că în a doua cerere, reclamanta a invocat art. 480 cod civil și Convenția Europeană a Drepturilor Omului precum și art. 29 alin. 3 din Legea nr. 489/2006, însă există autoritate de lucru judecat pentru că acțiunea are aceiași finalitate ca și prima acțiune. S-a mai reținut că OUG 94/2000 nu este aplicabil imobilului în speță, și că referitor la lăcașele de cult și casele le există un act normativ special, DL 126/1990 care a fost avut în vedere de instanță la pronunțarea sentinței civile nr. 1219/1993 a Judecătoriei Sibiu și a deciziilor ulterioare. De asemenea s-a reținut că Legea nr. 489/2006 invocată de reclamantă nu are aplicare.
Pârâta a invocat și excepția inadmisibilității acțiunii, care a fost considerată de instanța de fond neîntemeiată, după apariția legilor speciale de retrocedare.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamantele, solicitând, în temeiul art. 297 cod procedură civilă, desființarea sentinței civile nr. 471/2008 a Tribunalului Sibiu și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
În motivarea apelului, reclamantele susțin că Tribunalul Sibiu în mod greșit a respins acțiunea pe calea excepțiilor lipsei calității procesuale și a autorității de lucru judecat. În primul rând, este criticată admiterea excepției lipsei calității procesuale active a Parohiei - S I, prin încheierea de ședință din 21.04.2008, întrucât prin DL 126/1990, au intrat în legalitate toate structurile bisericii greco - ( parohii, eparhii, protopopiate, episcopate, mitropolie), care au existat înainte de adoptarea Decretului nr. 358/1948. În urma demersurilor făcute la Ministerul Culturii și Cultelor și la - B, s-au eliberat adeverințele nr. 9271/15.02.2008 și 1128/8.08.2008, care confirmă faptul că reclamantă este înregistrată și are calitate de persoană juridică.
În al doilea rând, se susține că prima instanță nu s-a pronunțat asupra excepției lipsei calității procesuale active a Parohiei, prin dispozitivul hotărârii și minuta acestuia. Fiind o excepție de fond, nu era suficient să fie soluționată de instanță prin încheierea de ședință, ci trebuia soluționată prin dispozitivul hotărârii, astfel că s-au încălcat dispozițiile art. 261 cod procedură civilă.
În al treilea rând, Tribunalul a soluționat greșit excepția autorității de lucru judecat, întrucât nu există identitate de părți, obiect și cauză în prezentul litigiu față de sentința civilă nr. 1219/1993. In prezenta sentință, figurează ca reclamantă și - SID. alături de - S, care a fost singur reclamant în prima acțiune. Nici obiectul cauzei nu este identic, întrucât sentința civilă nr. 1219/1993 a soluționat o acțiune în rectificare de CF, iar litigiul de față este o acțiune complexă de revendicare și punere în posesie prin evacuare. Este considerată nefondată susținerea instanței de fond că nu se poate invoca alt temei de drept în baza Legii nr. 489/2006, care în art. 31 alin. 3 prevede că, disputele patrimoniale se soluționează pe cale amiabilă iar în caz contrar, potrivit dreptului comun. Legea nr. 489/2006, prin art. 51 abrogat Decretul nr. 177/1948 și orice alte dispoziții contrare.
Prin abrogarea Decretului nr. 177/1948 a fost deschisă calea revendicării pe baza dispozițiilor de drept comun și ale art. 1 din DL. 126/1990, în sensul că restituirea se face în starea actuală a imobilului.
Fiind vorba de un nou temei juridic, nu se poate reține autoritatea lucrului judecat, dispozițiile art. 1201 cod civil și art. 1066 cod procedură civilă, fiind încălcate.
Intimata pârâtă nu a formulat întâmpinare, însă a depus concluzii scrise la ultimul termen de judecată. Cu această ocazie, intimata a susținut că S nu există, nefiind constituită ca persoană juridică, conform legii cultelor. De aceea, reclamanții au încercat să inducă în eroare instanțele cu privire la acest aspect, în sensul că denumirea reclamantei prin acțiunea formulată și în declarația de apel era - - S, iar în motivele de apel denumirea a fost schimbată în - S Au făcut acest demers pentru a corela denumirea reclamantei cu cea din adeverința emisă de Ministerul Culturii și Cultelor. Se susține că pe ștampila aplicată pe declarația de apel apare o altă denumire " - Între. Este contestată apoi calitatea procesuală a ambelor reclamante, care nu au făcut dovada calității procesuale active, respectiv dovada de foste proprietare ale imobilului în litigiu.
Intimata pârâtă consideră nefondat și al doilea motiv de apel, susținând că prin încheiere a fost pusă în discuție și soluționată excepția lipsei capacității procesual active a reclamantei 1, iar această încheiere nu a fost atacată de reclamante odată cu fondul, astfel că a rămas definitivă și irevocabilă. Consideră că instanța de fond a reținut corect autoritatea de lucru judecat în prezenta cauză.
Prin notele de ședință se invocă excepția prematurității introducerii acțiunii, față de dispozițiile art. 3 din Decretul lege 126/1990: adresa depusă de reclamantă nu îndeplinește condițiile unei convocări. Reclamantele nu s-au supus dispozițiilor legale prevăzute de OUG 94/2000, așa că nu mai pot formula cereri de retrocedare cu depășirea termenului prevăzut de lege.
Susțin că acțiunea nu este întemeiată nici pe fond, pentru că întabularea intimatei s-a făcut în baza legii și reclamantele nu au făcut dovada că nu s-a respectat legea în vigoare la acea dată. Mai mult, în prezent întreaga comunitatea este ortodoxă, cu excepția unei singure familii. De asemenea consideră prematur capătul de cerere de evacuare, întrucât numai un proprietar tabular poate formula o atare cerere. Solicită cheltuieli de judecată.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, din oficiu și prin prisma motivelor de apel, Curtea reține următoarele:
Cu privire la reținerea de către instanța de fond a excepției autorității de lucru judecat:
Prin acțiunea civilă înregistrată la Judecătoria Sibiu la data de 29.08.1992, reclamanta Bisericii Române Unite cu - a solicitat în contradictoriu cu pârâta Ortodoxă Română S -, prin hotărâre: să se dispună anularea încheierii nr. 5159/20.12.1971 emisă de Notariatul de Stat Județean S, prin care dreptul de proprietate asupra tuturor imobilelor din Cf 642 S,54, proprietatea Parohiei Bisericii - din S top 2503/2/1/1;2504/1;2505/1construcții și teren, nr. top 2503/2/1/3, 2504/3, 2505/3 loc de casă în suprafață de 736 mp au fost întabulate în favoarea pârâtei în baza unui titlu nelegal; să se dispună revenirea la situația anterioară de CF și reînscrierea dreptului de proprietate în favoarea vechiului proprietar.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că imobilele sunt proprietatea sa, dobândite de la localizare și înscrise în CF și că la data de 20.12.1971, prin încheierea atacată imobilele au fost întabulate pe pârâtă în baza decretului 177/1948 și Decretului Lege 115/1938.
Se mai menționează că întabularea acestui drept de proprietate s-a făcut în baza unui titlu nevalabil, iar în prezent nu sunt întrunite condițiile de existență a dreptului înscris încetând în același timp și efectul actului juridic în baza căruia s-a făcut înscrierea, nefiind îndeplinite condițiile art. 17 din Decretul Lege 115/1938. S-a mai arătat că întabularea pârâtei s-a făcut în baza Decretului 177/1948, deși actul nu prevedea atribuirea bunului pârâtei. Mai susține că deși art. 37 din decretul menționat prevede că trecerea bunului de la un cult la altul se face după constatarea numărului de credincioși ai cultului prin hotărâre judecătorească, ori o asemenea hotărâre nu există.
În drept se invocă art. 127, 34 pct. 1 și 3 și art. 36 din Decretul Lege 115/1938.
Prin sentința civilă nr. 1219/26.09.1993 Judecătoria Sibiu au fost respinse excepțiile netimbrării, a necompetenței instanței și a lipsei calității procesuale active și pe fond, a fost admisă acțiunea așa cum a fost formulată. S-a reținut în considerente că întabularea dreptului de proprietate de către pârâtă s-a făcut fără respectarea condițiilor prevăzute de decretul 177/1948.
A fost admis apelul pârâtei împotriva acestei sentințe, prin decizia civilă nr. 220/1994 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr. 858/1993, schimbată în tot sentința atacată în sensul respingerii acțiunii. Cu cheltuieli de judecată.
A fost respins recursul declarat de reclamantă împotriva deciziei civile nr. 220/1994 a Tribunalului Sibiu prin decizia civilă nr. 1061/1994 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA.
Așadar, primul litigiu, cel început în anul 1992 s-a purtat între Bisericii Române Unite cu -ă S și Ortodoxă Română S-, iar faptul că în prezentul litigiu a fost promovat de încă o reclamantă, respectiv -ă -S, nu înfrânge, sub acest aspect autoritatea de lucru judecat.
În aprecierea incidenței excepției autorității de lucru judecat, respectiv art. 166 Cod procedură civilă, instanța trebuie să stabilească existența triplei identități: de părți, obiect și cauză, potrivit art. 1201 cod civil.
Așa cum s-a arătat, părțile în cele două litigii sunt aceleași, introducerea a unui nou reclamant alături de cel existent nu este de natură a înfrânge această condiție.
Obiectul celor două acțiuni este însă diferit: în timp ce prima acțiune este una de rectificare a cărții funciare, întemeiată pe lipsa titlului, acțiunea de față este una de revendicare clasică, cu restabilirea situației anterioare de cf.
Cauza unei acțiuni rezidă în fundamentul juridic al acțiunii și se materializează în situația de fapt calificată juridic. În timp ce prima acțiune este întemeiată pe art. 34 din Decretul Lege 115/1938, a doua acțiune este întemeiată pe art. 480, 481 Cod Civil, Legea Cultelor nr. 489/2006 raportat la art. 6 și 9 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 1 din Primul Protocol Adițional al Convenției.
Din analiza acestor aspecte reiese că nu este îndeplinită condiția triplei identități între cele două cauze, astfel că va fi admis apelul reclamantei, și în temeiul art. 297 cod procedură civilă, astfel că se va desființa sentința atacată și se va trimite cauza pentru rejudecare în fond.
Motivul de apel referitor la pronunțarea instanței asupra excepției lipsei calității procesual active a parohiei greco- va fi respins, întrucât art. 137 cod procedură civilă stabilește obligativitatea instanței de a soluționa cu prioritate excepțiile de procedură și cele de fond care fac de prisos cercetarea în fond a pricinii. Codul însă nu stabilește obligativitatea instanței de a se pronunța prin minuta sau dispozitivul hotărârii asupra acestui aspect, fiind suficientă și consemnarea în încheierea de ședință a soluției date asupra excepției de procedură invocate.
În ceea ce privește capacitatea procesual activă a reclamantei greco-ă: potrivit adeverinței nr. 1128/8.08.2008 eliberată de Română Unită cu greco-ă - de A I și Făgăraș, - -S este una și aceeași cu - S I și este recunoscută de Statul Român ca persoană juridică. Același aspect este confirmat și prin adeverința nr. 9271/15.08.2008 eliberată de Ministerul Culturii și Cultelor - Direcția relații Culte, respectiv că - SIe ste persoană juridică. Deci, această parohie are capacitate procesuală, instanța de fond reținând greșit lipsa acesteia.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei greco-ă, excepția se va soluționa de către instanța de fond în urma administrării de probe pentru verificarea identității între proprietarul tabular din Cf revendicat și reclamantă. Indiferent de soluția dată acestei excepții nu a fost contestată calitatea procesuală a celeilalte reclamante, deci nu este tergiversată soluționarea cauzei.
Excepția inadmisibilității acțiunii a fost greșit soluționată de instanța de fond, întrucât ar închide orice cale de acces la instanță, ceea ce este inadmisibil prin prisma art. 6 alin. 1 din CEDO. Orice persoană are dreptul la soluționarea cauzei sale prin prisma normelor de drept incidente în cauză, Statul neavând posibilitatea de a îngrădi accesul la justiție.
Se va respinge excepția prematurității acțiunii, ca nefondată întrucât acțiunea formulată de reclamantă este una de revendicare și poate fi promovată oricând.
Instanța de fond în rejudecare va analiza și celelalte excepții invocate prin apel și întâmpinare, precum și fondul cauzei.
Cheltuielile de judecată vor fi avute în vedere la soluționarea cauzei în fond.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Admite apelul declarat de reclamantele - -S și Bisericii Române Unite cu - S împotriva sentinței civile 471/24 aprilie 2008 a Tribunalului Sibiu.
Desființează sentința atacată și trimite cauza aceleiași instanțe pentru rejudecarea cauzei în fond.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 11 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
GREFIER,
- -
Red.
Tehnored. /5 ex/13.01.2009
Jud. fond:
Președinte:Anca NeamțiuJudecători:Anca Neamțiu, Daniela Mărginean
