Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 2122/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA nr. 2122
Ședința publică din data de 10 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Vera Andrea Popescu
JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Elena Simona Lazăr
- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamantul -. domiciliat în Târgoviște, str.- -,.3D,.1,.3, județ D, împotriva sentinței civile nr.965 din 22.04.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC SRL, cu sediul în Târgoviște, str.-, județ D și în Târgoviște, Calea, nr.11, județ
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, precum și conținutul întâmpinării și a notelor scrise depuse la dosar de intimata-pârâtă din care rezultă intenția acesteia de a se soluționa cauza, constată cauza în stare de judecată și, după deliberare, a pronunțat următoarea decizie.
Curtea
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Dâmbovița, reclamantul a cheamat în judecată pe pârâta SC SRL solicitând ca prin sentința ce se va pronunța pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 1000 lei reprezentând muncă prestată și neplătită.
În motivarea acțiunii, reclamantul arătat că pârâta l-a folosit ca șofer, iar când a trebuit să i se achite contravaloarea muncii, reclamantul nu a mai fost primit în unitate, motiv pentru care acesta a sesizat ITM D, care a cercetat și sancționat contravențional societatea pârâtă.
Pârâta, prin adresa comunicată instanței pentru termenul din 22.04.2009, a arătat că în perioada 13.06.2007-26.06.2007, reclamantul a lucrat la societatea pârâtă, așa cum rezultă din adresa ITM D, iar pentru această perioadă, reclamantului i se cuvenea un salariu de 206 lei net, fiind de acord cu plata acestei sume către reclamant.
Pe baza probatoriilor cu înscrisuri administrate în cauză, prin sentința civilă nr. 965 din 22 aprilie 2009, Tribunalul Dâmbovițaa admis în parte acțiunea, iar pârâta a fost obligată să achite reclamantului suma de 206 lei reprezentând salariul net pe perioada 13.06- 26.06.2007, fiind respinse restul pretențiilor.
Pentru pronunța această soluție, instanța de fond reținut, în esență, că în speță, reclamantul a lucrat la pârâtă în perioada 13.06.2007 - 26.06.2007, așa după cum rezultă din adresa nr.264/24.08.2007 a ITM și s-a dispus achitarea drepturilor salariale pe această perioadă.
S-a mai reținut că pârâta a recunoscut pretențiile reclamantului pentru această perioadă calculându-i drepturile salariale nete care se ridică la 206 lei.
De asemenea, s-a arătat că prin acțiune, reclamantul a solicitat 1000 lei, fără să facă nicio dovadă că această sumă i s-ar cuveni pentru perioada lucrată, motiv pentru care instanța a admis cererea în parte, obligând pârâta să achite reclamantului 206 lei net pentru perioada lucrată, respingând restul pretențiilor.
Împotriva sentinței primei instanțe reclamantul a declarat în termen legal recurs, invocând disp.art.304 Cod pr.civilă.
Arată recurentul că pârâta l-a folosit ca șofer, efectuând curse între Târgoviște și G, de tonaj mare, cu produse specifice industriei alimentare.
Se mai susține că, în desfășurarea acestei activități, recurentul era expus controalelor rutiere și comerciale, iar după efectuarea curselor, foile de parcurs și facturile însoțitoare nu erau operate în evidențele societăților pentru care lucra, astfel că ITM D, la controlul efectuat, nu a găsit decât două transporturi, iar pârâta a plătit numai suma de 206 lei.
Se învederează în continuare de către recurent că instanța de fond a soluționat cauza în lipsa lui, întrucât la termenul de judecată din data de 22.04.2009 era plecat din țară, situație în care trebuia să procedeze la cercetarea judecătorească și să admită toate probele legale.
Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare, prin care a răspuns criticilor aduse în recurs, solicitând respingerea acestuia ca nefondat, depunând și concluzii scrise în acest sens.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat, potrivit considerentelor ce urmează:
Împrejurarea că prima instanță a procedat la soluționarea pricinii la termenul din 22.04.2009, în lipsa recurentului, nu poate justifica admiterea recursului acestuia, câtă vreme pentru termenul respectiv de judecată reclamantul nu a depus la dosar vreo cerere de amânare a judecării pricinii, care să fi fost și temeinic justificată, respectiv, însoțită de vreun înscris din care să rezulte că recurentul-reclamant se afla, așa cum se susține în recurs, în străinătate, o asemenea probă nefiind depusă la dosar nici în recurs.
De vreme ce pricina se afla în stare de judecată, iar reclamantul nu solicitase administrarea altor probatorii cu excepția înscrisurilor atașate acțiunii introductive, în mod corect instanța de fond a procedat la termenul din 22.04.2009 la judecarea cauzei chiar dacă la termenul respectiv de judecată a fost prezentă în instanță, prin apărător ales, numai societatea-pârâtă, care a pus și concluzii pe fondul pricinii, fiind de acord cu admiterea în parte a acțiunii, în sensul obligării sale la plata sumei de 206 lei net pentru perioada 13.06.-26.06.2007, sumă datorată reclamantului.
Chiar și din adresa nr.264/24.08.2007 a ITM D către recurentul-reclamant (fila 4 dosar fond), rezultă că acesta a desfășurat activitate la societatea-pârâtă în perioada 13.06.-26.06.2007, dispunându-se în sarcina societății, ca măsură obligatorie, achitarea drepturilor salariale pe perioada respectivă.
În ceea ce privește diferența de sumă solicitată de reclamant până la 1000 lei, așa cum justificat a reținut și prima instanță, nu există nicio dovadă la dosar din care să rezulte că pentru perioada respectivă, și anume 13.06.-26.06.2007, reclamantul ar fi îndreptățit la o sumă de bani mai mare cu titlu de drepturi salariale, decât cea recunoscută de pârâtă, astfel încât în mod corect au fost respinse restul pretențiilor reclamantului.
Recurentul-reclamant avea posibilitatea de a depune, eventual în recurs, înscrisuri noi, din care să rezulte că ar avea dreptul la o sumă de bani mari mare decât cea acordată de prima instanță, proba cu înscrisuri noi fiind admisibilă în recurs, conform art.305 Cod pr.civilă, însă asemenea înscrisuri nu au fost depuse la dosar, iar aspectele invocate în recurs de către recurent, privitoare la împrejurările care au condus ca ITM D să găsească la controlul efectuat numai două transporturi, motiv pentru care intimata-pârâtă a plătit numai suma de 206 lei, nu sunt dovedite și nu pot justifica admiterea în totalitate a acțiunii formulată de reclamant.
Concluzionând, pentru considerentele mai sus arătate, Curtea privește recursul de față ca nefondat, motiv pentru care în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă îl va respinge, sentința atacată fiind legală și temeinică.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul -. domiciliat în Târgoviște, str.- -,.3D,.1,.3, județ D, împotriva sentinței civile nr.965 din 22.04.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC SRL, cu sediul în Târgoviște, str.-, județ D și în Târgoviște, Calea, nr.11, județ
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 10 noiembrie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Elena Simona Lazăr
--- - --- - -
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
/FA
5 ex.
2009-12-16
Trib.D nr-
,
Președinte:Vera Andrea PopescuJudecători:Vera Andrea Popescu, Elena Simona Lazăr
