Anulare act. Decizia 2121/2009. Curtea de Apel Ploiesti

Jurisprudenţă şi speţe de drept civil (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ

DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA nr. 2121

Ședința publică din data de 10 noiembrie 2009

PREȘEDINTE: Vera Andrea Popescu

JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Elena Simona Lazăr

- -

Grefier -

Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamantul, domiciliat în,-, județ P, împotriva sentinței nr.1431 din 20 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-pârâți, domiciliat în,--26, județ,, domiciliat în P,-, județ P, domiciliat în comuna, sat,-, județ P și, domiciliat în, str.-,. 24,. B,. 1,. 25, județ

La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul-reclamant și intimatul-pârât personal, lipsind ceilalți intimați-pârâți.

Procedura legal îndeplinită.

Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.

S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că intimatul-pârât a depus la dosar întâmpinare.

Recurentul-reclamant având cuvântul solicită acordarea unui nou termen de judecată pentru a lua cunoștință de conținutul întâmpinării.

Față de această solicitare și de împrejurarea că întâmpinarea formulată de intimatul-pârât este o copie a celei depusă și în dosarul de fond, având un conținut identic, lasă cauza la a doua strigare pentru a da posibilitate recurentului-reclamant să lectureze acest înscris.

După reluarea cauzei, la apelul nominal au răspuns aceleași părți.

Recurentul-reclamant având cuvântul depune la dosar, în copie, un set de înscrisuri și anume adresa nr.-, fișa postului, decizia nr.1 emisă de SC SA și rezoluția Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI nr.412/P/2001. În continuare arată că nu mai are cereri noi de formulat și solicită cuvântul pe fond.

Întrucât recurentul arată că nu se află încă în posesia unui exemplar de pe aceste înscrisuri pentru a- comunica și intimatului-pârât prezent, Curtea prezintă acestuia din urmă actele spre consultare.

Intimatul-pârât, având cuvântul, arată la rândul său că nu mai are cereri noi de formulat, solicitând cuvântul pe fond.

Curtea ia act de declarațiile acestora și, având în vedere că excepțiile invocate prin întâmpinare de intimatul-pârât au fost deja soluționate de instanța de fond și că acesta nu a declarat recurs cu privire la soluția pronunțată de prima instanță, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.

Recurentul-reclamant având cuvântul solicită, în principal, admiterea recursului și casarea sentinței în vederea administrării probei cu interogatoriu și martori arătând că, de când se află în litigiu, nicio instanță nu a permis administrarea acestor probe, ci numai proba cu înscrisuri.

Mai arată că, în caz contrat, solicită ca la pronunțarea hotărârii să se ia în considerare noile acte pe care le-a depus la dosar la acest termen de judecată, cu trimitere în special la rezoluția Parchetului din care rezultă că nu a săvârșit fapta de furt și, mai mult, această rezoluție nu a fost niciodată contestată de părțile adverse.

Solicită ca în situația în care Curtea apreciază că nu se impune casarea cu trimitere, să procedeze la admiterea recursului, modificarea sentinței și pe fond admiterea acțiunii.

Intimatul-pârât, având cuvântul, susține, în esență, că "și- făcut doar datoria" urmare a incidentului creat la poarta principală a unității, întocmind un referat constatator al evenimentului, în concret fiind anunțat că la poartă se află o persoană care refuză controlul bagajelor, chiar și în prezența directorului unității.

Mai susține că, în conformitate cu prevederile fișei postului său, într-o atare situație, prima persoană care trebuia anunțată este directorul unității împreună cu care au anunțat organele de poliție, ca urmare refuzului întâmpinat din partea recurentului de permite controlul bagajelor.

Totodată, mai arată că, ulterior acestui incident, au fost invitați la sediul secției de poliție unde s-a efectuat controlul bagajelor recurentului, constatându-se existența unor acte cu caracter secret, care "nu aveau ce să caute în geantă". În fine, precizează că aceste acte au rămas în custodia organelor de poliție.

Recurentul-reclamant, având cuvântul în replică, susține că nu se poate ca prin două acte referitoare la același eveniment să se ajungă la situații diferite și că singurul care susține că referatul este corect este chiar persoana care l-a întocmit și anume intimatul-pârât care nu a fost prezent la poarta unității la momentul refuzului controlului bagajelor, ci a fost chemat, astfel că nu a perceput personal și direct desfășurarea evenimentelor.

CURTEA

Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:

Prin acțiunea civilă înregistrată cu nr.786/204/25.02.2008 la Judecătoria Câmpina, reclamantul a chemat în judecată pe pârâții, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța, să se dispună anularea referatelor de constatare din 03.04.2001, 27.04.2001, Dispoziției nr.12/28.05.2001.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că toate aceste acte sunt lovite de nulitate în condițiile în care cuprind situații nereale ce au stat la baza desfacerii contractului său de muncă, în mod nelegal.

La data de 26.03.2008, reclamantul și-a precizat acțiunea în sensul că înțelege să cheme în judecată și pe numiții, motiv pentru care instanța a dispus introducerea în cauză a acestora,în calitate de pârâți.

La data de 15.04.2008, pârâtul a formulat o întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive în condițiile în care nu a făcut altceva decât să-și îndeplinească atribuțiile de serviciu în calitate de salariat al SC - SA, precum și excepțiile tardivității introducerii acțiunii, autorității de lucru judecat, atât timp cât termenul privind contestarea actelor respective a expirat, existând hotărâri judecătorești în baza cărora au fost menținute actele contestate, inclusiv Decizia de desfacere a contractului de muncă al reclamantului cu nr.12/2001.

La data de 16.04.2008, reclamantul a declarat ca renunța la judecata acțiunii față de pârâtul care a decedat.

La data de 12.05.2008, paratul a formulat o întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive în condițiile în care nu a făcut altceva decât să-și îndeplinească atribuțiile de serviciu în calitate de salariat al SC - SA, precum și excepțiile tardivității introducerii acțiunii, autorității de lucru judecat, atât timp cât termenul privind contestarea actelor respective a expirat, existând hotărâri judecătorești în baza cărora au fost menținute actele contestate, inclusiv Decizia de desfacere a contractului de muncă al reclamantului cu nr.12/2001.

În ședința publică din 04.06.2008, instanța a respins toate excepțiile invocate de către cei doi pârâți.

După administrarea probelor cu acte, prin sent.civ.nr.1812/04.06.2008 a Judecătoriei Câmpina, a fost respinsa acțiunea formulată de reclamant împotriva pârâților ca neîntemeiată.

Pentru a se pronunța o asemenea soluție, s-a reținut ca potrivit Rezoluțiilor nr.1702/P/2007, 412/P/2001 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de pârâți pentru infracțiunea de fals și scoaterea de sub urmărire penală a reclamantului, nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art.242 al.1, art.169 al.1 și că în baza referatelor din 03.04.2001, 27.04.2001, pârâții nu au făcut altceva decât să consemneze ceea ce s-a întâmplat și anume, săvârșirea abaterilor de către reclamant, privind sustragerea unui număr de 6 documente secrete din incinta societății, fiind condus și la sediul Politiei, precum și nerespectarea nomelor de manipulare, multiplicare, păstrarea documentelor clasificate -secret de serviciu, caz în care Dispoziția nr.12/2001 privind desfacerea contractului de muncă nu cuprinde fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului, nefiind îndeplinite condițiile prev.de art.14 al.3 lit.a

C.P.P.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței în sensul admiterii acțiunii, motivându-se că nu este adevărat că nu s-a supus controlului la poartă, situația de fapt fiind cu totul alta în realitate, nefiind vinovat de încălcarea normelor privind multiplicarea, manipularea, păstrarea documentelor de orice fel și că actele contestate cuprind fapte, împrejurări necorespunzătoare adevărului.

Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrata cu nr.786/204/19.11.2008.

Tribunalul, prin decizia civilă nr. 165/03.03.2009 a admis apelul și a anulat sentința atacată, reținând cauza spre soluționare de către Tribunalul Prahova, în primă instanță, ca litigiu de muncă.

S-a reținut de către Tribunal că, atât timp cât acțiunea formulată de reclamant vizează anularea referatelor sus-menționate, a Dispoziției nr.12/2001, pretinse de către reclamant ca nu ar fi conforme cu realitatea, iar aceste acte au fost întocmite de către pârâți în calitate de salariați ai SC SA, ținându-se seama de calitatea de salariat a reclamantului în cadrul cărora s-a invocat nerespectarea de către reclamant a unor atribuții de serviciu tocmai în baza calității sale de salariat, înseamnă că prezenta acțiune vizează în realitate soluționarea unui conflict de muncă privind respectarea sau nerespectarea la data întocmirii actelor contestate a normelor reglementate de codul mucii, a raporturilor juridice de muncă ce au existat între părți și nicidecum a unor raporturi juridice de natura civilă, reglementate de Codul civil.

Decizia Tribunalului a rămas irevocabilă și procedându-se la repartizarea aleatorie a cauzei, aceasta a fost înregistrată sub nr-.

Pârâții și au formulat întâmpinare, prin care a invocat excepțiile lipsei calității procesuale pasive, a tardivității introducerii acțiunii și a autorității de lucru judecat.

Pe baza probatoriilor cu înscrisuri administrate în cauză, prin sentința ciivlă nr. 1431 din 20 iulie 2009, Tribunalul Prahovaa respins excepția lipsei calității procesuale pasive, excepția tardivității și excepția autorității de lucru judecat invocate de pârâții și, ca neîntemeiate și a luat act de renunțarea la judecată a reclamantului față de.

Prin aceeași sentință a respins acțiunea formulată, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această soluție,prima instanță a reținut următoarele:

Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților, aceasta este neîntemeiată, întrucât obiectul cauzei îl constituie anularea unor înscrisuri care poartă semnătura acestora, prin urmare este justificată citarea lor în calitate de pârâți.

În privința excepției prescripției, instanța a constatat că nici aceasta nu este întemeiată, întrucât termenul de prescripție se calculează de la data nașterii dreptului material la acțiune, în cauza de față acest moment fiind cel al soluționării dosarului penal nr. 1702/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpina, respectiv 09.01.2008, când prin Rezoluție s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de pârâții din prezenta cauză, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals intelectual, prev. de art. 289.penal.

În privința excepției autorității de lucru judecat, instanța a constatat că pârâții invocă sentința nr. 275/2001 a Tribunalului Prahova.

Această sentință, aflată la fila 64 dosar fond, a fost pronunțată în dosarul nr. 6403/2001 al Tribunalului Prahova, dosar care a avut un alt obiect, respectiv contestație împotriva deciziei de concediere a reclamantului, litigiul fiind purtat între alte părți, respectiv în calitate de pârât a figurat.

Prin urmare, nu este îndeplinită cerința existenței triplei identități, de obiect, părți și cauză între cele două litigii, instanța respingând și această excepție, ca neîntemeiată.

Pe fondul cauzei, instanța a reținut că reclamantul a fost salariatul, îndeplinind de la 01.01.2001 funcția de economist la Serviciul Producție.

Prin decizia nr. 12/28.05.2001 societatea angajatoare a dispus desfacerea disciplinară a contractului de muncă al reclamantului, în baza referatului Serv. nr- aprobat în ședința Comitetului de direcție din data de 28.05.2001.

Abaterea disciplinară reținută în sarcina reclamantului a fost aceea că, deși avea un acord de confidențialitate semnat cu angajatorul, avea asupra sa, la ieșirea din incinta fabricii, documente clasificate secret de serviciu.

Decizia de concediere a fost contestată de reclamant, litigiul făcând obiectul dosarului nr. 6403/2001 al Tribunalului Prahova, instanța respingând contestația formulată.

Împotriva reclamantului a fost începută urmărirea penală sub aspectul săvârșirii infracțiunii de sustragere de înscrisuri, la data de 13.06.2001, iar prin Rezoluția nr. 412/P/2001 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTIs -a dispus scoaterea de sub urmărire penală a acestuia, potrivit disp. art. 11 pct. 2 lit. b rap. la art. 10 lit. d pentru C.P.P. infracțiunea prev. de art. 242.penal și neînceperea urmăririi penale pentru infracțiunea prev. de art. 169.penal.

S-a reținut în Rezoluție, pe baza probelor administrate, ca datorita slabei pregătiri profesionale, învinuitul se deplasa periodic de la unitatea sa la, apelând la specialiștii de acolo pentru a fi ajutat in rezolvarea sarcinilor de serviciu, iar la data de 3.04.2001, învinuitul a fost supus controlului la poarta și, la refuzul acestuia au fost sesizate organele de poliție,fiind condus apoi la sediul poliției unde s-a constatat existența în mapa sa a documentelor enumerate în procesul verbal încheiat cu acel prilej. Din declarația sa de învinuit a reieșit că nu a avut intenția să le sustragă sau să distrugă aceste documente, ci le avea asupra sa, pentru a fi discutate cu specialiști din, așa cum acesta mai procedase și anterior.

Ulterior, reclamantul a sesizat organele de poliție formulând plângere penală împotriva pârâților sub aspectul comiterii infracțiunii de fals intelectual, iar prin Rezoluția nr. 1702/P/2007 din 09.01.2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpinas -a dispus neînceperea urmăririi penale, reținându-se că acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare, întrucât în cauză a intervenit prescripția răspunderii penale.

Obiectul acestui dosar îl constituie constatarea falsului înscrisurilor care au stat la baza deciziei de sancționare a reclamantului.

În privința primului înscris contestat, respectiv a referatului de constatare încheiat la data de 3.04.2001 de pârâtul, aflat la fila 4 dosarului Jud. Câmpina, se observă că pârâtul a consemnat faptul că la data de 3.04.2001,în jurul orelor 15,30 la poarta principala s-a prezentat reclamantul, iar la controlul bagajelor s-a constatat sustragerea a șase documente secrete din incinta fabricii, fiind condus la sediul Poliției.

Aceste constatări au fost făcute de pârât în calitate de șef al pazei la unitatea - ce aparține de SC. SA.

În ceea ce privește referatul nr.77/158/27.04.2001, semnat și de pârâții și, aflat la filele 5 și urm. dosar Jud. Câmpina, acesta cuprinde descrierea abaterilor săvârșite de reclamant cu privire la nerespectarea normelor de manipulare, multiplicare și păstrare a documentelor clasificate secret de serviciu.

Aceste documente au fost analizate de către organele de urmărire penală în cadrul anchetei penale împotriva reclamantului.

În cadrul dosarului penal au fost administrate proba cu înscrisuri și martori, iar relevantă pentru soluționarea prezentei cauze este împrejurarea că, prin Rezoluția nr. 412/P/2001 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a reclamantului datorită inexistenței laturii subiective a infracțiunii, prin urmare s-a stabilit existența faptelor în materialitatea acestora, dar s-a considerat că reclamantul nu a acționat cu forma de vinovăție prevăzută de lege.

În cauză, instanța civilă este ținută de constatările organelor de urmărire penală, care a administrat un amplu material probator și a constatat veridicitatea aspectelor reținute în cele două documente.

Instanța constată astfel că nici un mijloc de probă administrat nu duce la concluzia că cele constatate de pârâți nu ar corespunde realității.

Nici dispozitia nr. 12/28.05.2001 de desfacere a contractului de muncă nu cuprinde fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului, astfel încât nu poate fi dispusa anularea ei in baza art.14 alin 3 lit. a Cod. Penala.

Față de considerentele expuse, instanța a respins acțiunea ca neîntemeiată în sensul celor sus-arătate.

Împotriva soluției primei instanțe, reclamantul a declarat recurs în baza art. 304 pct.9 Cod pr.civilă, criticând sentința ca nelegală și netemeinică întrucât referatele de constatare din 3.04.2001, 27.04.2001, precum și dispoziția nr. 12/2001 sunt lovite de nulitate deoarece nu cuprind situații reale. A mai arătat că persoanele fizice introduse în cauză l-au șicanat pe recurent, fapt care a determinat desfacerea contractului său de muncă.

Legal citat, intimatul a formulat întâmpinare la recurs, invocând excepția calității sale procesuale pasive deoarece actele menționate de către recurent au fost emise de către societatea la care este angajat.

De asemenea, s-a invocat excepția tardivității introducerii cererii de anulare a respectivelor documente, având în vedere că a expirat termenul maxim de 18 luni prevăzut de art. 9 din Decretul nr. 167/1958.

S-a invocat și excepția autorității de lucru judecat deoarece au mai existat și alte dosare între părți având același obiect, iar pe fondul cauzei s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

La dosarul de recurs a fost atașată fișa postului recurentului, adresa nr. 14/802/72/12.02.2001 emisă de unitatea angajatoare.

Analizând actele și lucrările dosarului, în funcție de prevederile legale aplicabile cauzei și sub toate aspectele conform art. 304¹Cod pr.civilă Curtea constată că motivele de recurs nu sunt fondate pentru următoarele considerente:

În privința excepției prescripției, Curtea constată că nici aceasta nu este întemeiată, întrucât termenul de prescripție se calculează de la data nașterii dreptului material la acțiune, în cauza de față acest moment fiind cel al soluționării dosarului penal nr. 1702/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpina, respectiv 09.01.2008, când prin Rezoluție s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de pârâții din prezenta cauză, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals intelectual, prev. de art. 289.penal.

În privința excepției autorității de lucru judecat, Curtea constată că pârâții invocă sentința nr. 275/2001 a Tribunalului Prahova.

Această sentință, aflată la fila 64 dosar fond, a fost pronunțată în dosarul nr. 6403/2001 al Tribunalului Prahova, dosar care a avut un alt obiect, respectiv contestație împotriva deciziei de concediere a reclamantului, litigiul a fost purtat între alte părți, respectiv în calitate de pârât a figurat

Prin urmare, nu este îndeplinită cerința existenței triplei identități, de obiect, părți și cauză între cele două litigii, instanța urmând să respingă și această excepție, ca neîntemeiată.

Pe fondul cauzei, Curtea reține că reclamantul a fost salariatul îndeplinind de la 01.01.2001 funcția de economist la Serviciul Producție.

Abaterea disciplinară reținută în sarcina reclamantului a fost aceea că, deși avea un acord de confidențialitate semnat cu angajatorul, avea asupra sa la ieșirea din incinta fabricii documente clasificate secret de serviciu.

Decizia de concediere a fost contestată de reclamant, litigiul făcând obiectul dosarului nr. 6403/2001 al Tribunalului Prahova, instanța respingând contestația formulată.

S-a reținut în Rezoluție, pe baza probelor administrate că, datorită slabei pregătiri profesionale, învinuitul se deplasa periodic de la unitatea sa la, apelând la specialiștii de acolo pentru a fi ajutat in rezolvarea sarcinilor de serviciu, iar la data de 3.04.2001, învinuitul a fost supus controlului la poartă și, la refuzul acestuia, au fost sesizate organele de poliție,fiind condus apoi la sediul poliției unde s-a constatat existența în mapa sa a documentelor enumerate în procesul verbal încheiat cu acel prilej. Din declarația sa de învinuit a reieșit că nu a avut intenția să le sustragă sau să distrugă aceste documente, ci le avea asupra sa, pentru a fi discutate cu specialiști din, așa cum acesta mai procedase și anterior.

Obiectul acestui dosar îl constituie constatarea falsului înscrisurilor care au stat la baza deciziei de sancționare a reclamantului.

În privința primului înscris contestat, respectiv a referatului de constatare încheiat la data de 3.04.2001 de pârâtul, aflat la fila 4 dosarului Jud. Câmpina, se observă că pârâtul a consemnat faptul că la data de 3.04.2001,în jurul orelor 15,30, la poarta principală s-a prezentat reclamantul, iar la controlul bagajelor s-a constatat sustragerea a șase documente secrete din incinta fabricii, fiind condus la sediul Poliției.

Aceste constatări au fost făcute de pârât în calitate de șef al pazei la unitatea - ce aparține de SC. SA.

Aceste documente au fost analizate de către organele de urmărire penală în cadrul anchetei penale împotriva reclamantului.

În cadrul dosarului penal au fost administrate proba cu înscrisuri și martori, iar relevantă pentru soluționarea prezentei cauze este împrejurarea că, prin Rezoluția nr. 412/P/2001 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a reclamantului datorită inexistenței laturii subiective a infracțiunii, prin urmare, s-a stabilit existența faptelor în materialitatea acestora, dar s-a considerat că reclamantul nu a acționat cu forma de vinovăție prevăzută de lege.

În cauză, instanța civilă este ținută de constatările organelor de urmărire penală, care au administrat un amplu material probator și au constatat veridicitatea aspectelor reținute în cele două documente.

Față de considerentele expuse, Curtea urmează să respingă recursul ca nefondat în baza art. 312 alin.1 Cod pr.civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul, domiciliat în,-, județ P, împotriva sentinței nr.1431 din 20 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-pârâți, domiciliat în,--26, județ,, domiciliat în P,-, județ P, domiciliat în comuna, sat,-, județ P și, domiciliat în, str.-,. 24,. B,. 1,. 25, județ

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi 10 noiembrie 2009.

Președinte JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Elena Simona Lazăr

--- - --- - -

Fiind în concediu medical

prezenta se semnează de

Președintele instanței

Grefier

Tehnored. CP/SȘ

7 ex./09.12.2009

f--Trib.

Operator de date cu caracter personal

Nr. notificare 3120

Președinte:Vera Andrea Popescu
Judecători:Vera Andrea Popescu, Elena Simona Lazăr

#Judecator Vera Andrea Popescu

Anulare act. Decizia 2121/2009. Curtea de Apel Ploiesti

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Anulare act. Decizia 2121/2009. Curtea de Apel Ploiesti