Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 216/2010. Curtea de Apel Bucuresti

Dosar nr-

(107/2010)

ROMANIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ

ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE

DECIZIA CIVILĂ NR.216

Ședința publică de la 16.02.2010

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: Simona Gina Pietreanu

JUDECĂTOR 2: Mirela Vișan

JUDECĂTOR 3: Bianca

GREFIER -

* * * * * * * * * *

Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul-pârât, împotriva deciziei civile nr.1182 din 03.11.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă SC SA.

Cauza are ca obiect - pretenții.

La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă recurentul-pârât, personal, lipsind intimata-reclamantă SC SA.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează împrejurarea că nu s-a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantumul stabilit prin rezoluția de primire a cererii de recurs de către recurentul-pârât.

Curtea, din oficiu, invocă excepția netimbrării cererii de recurs.

Recurentul-pârât arată că a fost în imposibilitatea achitării taxei judiciare de timbru și solicită acordarea unui termen în acest sens.

Curtea, respinge cererea de amânare a cauzei, având în vedere că recurentul a fost legal citat cu mențiunea de a face dovada achitării taxei judiciare de timbru, sub sancțiunea anulării cererii de recurs și reține cauza în pronunțare asupra excepției de netimbrare a cererii de recurs.

CURTEA,

Deliberând asupra cererii de recurs de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 04.09.2008, pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 B, sub nr-, reclamanta a chemat în judecată pe pârâții și, solicitând instanței obligarea acestora la plata sumei de 1927,67 lei, reprezentând contravaloare chirie pentru perioada 28.02.2005 - 31.07.2008, a sumei de 1603,15 lei, cu titlu de penalități și să se dispună rezilierea contractului de închiriere nr. 37654/1982 și evacuarea acestora din imobilul din-, corp A, 1, sector 1 B, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii sale, reclamanta a arătat că pârâții au închiriat apartamentul nr.1 situat în-, corp A, sector 1 și refuză să achite contravaloarea chiriei. Se mai menționează ca pârâții au fost notificați la data de 11.06.2008, însă nu au dat curs.

La termenul din 05.11.2008, pârâtul a învederat ca cealaltă pârâtă este decedată, depunând certificatul de deces emis de Oficiul stării civile din orașul, Italia.

Pârâtul nu a formulat întâmpinare.

La termenul din 14.01.2009, instanța a pus în discuție excepția lipsei capacității de folosința a pârâtei, pe care a admis-o, instanța constatând că, potrivit art. 41 alin.1 Cod de procedură civilă poate fi parte în judecată orice persoană care are folosința drepturilor civile.

Prin sentința civilă nr.922/21.01.2009, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 B în dosar nr-, s-a admis excepția lipsei de folosință a pârâtei; s-a respins acțiunea în contradictoriu cu aceasta ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără capacitate; s-a admis în parte acțiunea formulată de; a fost obligat pârâtul să achite reclamantei suma de 1.927,67 lei reprezentând chirie aferentă perioadei februarie 2005 - iulie 2008 și suma de 1.577 lei cu titlu de penalități; s-au respins restul pretențiilor, ca neîntemeiate; s-a dispus rezilierea contractului de închiriere nr.37654/08.11.1982 și evacuarea pârâtului din imobilul situat în-, corp A, 1, sector 1, B, fiind obligat pârâtul și la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 22,6 lei.

Pentru a pronunța această hotărâre, în ceea ce privește excepția lipsei capacității de folosința a pârâtei, instanța a reținut că, aceasta reprezintă una din condițiile necesare pentru exercitarea acțiunii civile, constând în aptitudinea titularului acțiunii și respectiv a persoanei chemate în judecata de a avea drepturi și obligații, rezultând din raporturile juridice civile. Cum art.7 din Decretul nr.31/1954, stabilește că la moartea unei persoane încetează și capacitatea de folosința, iar, din cuprinsul certificatului emis de Oficiul stării civile din orașul, Italia, rezultă că pârâta a decedat la data de 02.12.2006, în provincia, oraș Italia, reiese că această persoană nu mai poate sta în judecată.

Pe fondul cauzei, instanța a reținut că, între, în calitate de locator, și pârâtul, în calitate de locatar, s-a încheiat contractul de închiriere nr.37654/08.11.1982, având ca obiect închirierea apartamentului nr.1 situat în B,-, corp A, sector 1, pe o durata de 5 ani, care, în baza art. 1437 cod Civil, a fost prelungit prin tacita relocatiune.

In schimbul dreptului de folosința, locatarul s-a obligat să achite o chirie lunara, fie prin reținerea pe statul de plata, fie prin depunerea la casieria unității, în termen de 10 zile de la expirarea lunii pentru care urmează a se face plata.

Conform art. 26 alin 1 din nr.OUG 40/1999, pentru locuința aparținând domeniului privat al unității administrativ teritoriale - Municipiul B -, s-a calculat o chirie în cuantum de 18,96 lei, pentru perioada februarie 2005-februarie 2007, în valoare totala de 474 lei, iar pentru intervalul martie 2007-iulie 2008, nivelul chiriei s-a majorat la 85,51 lei, astfel încât cuantumul acesteia este de 1.453,67 lei.

Instanța a reținut că, deși reclamanta a executat obligația sa de a pune la dispoziție spațiul (aceasta rezultând și din recunoașterea pârâtului - f28-, ce constituie mărturisire, potrivit art. 1204 Cod civil), acesta din urma nu si-a onorat obligațiile contractuale asumate, având de achitat suma totala de 1.927,67 lei. reprezentând prețul chiriei aferente lunilor februarie 2005-iulie 2008.

Susținerea pârâtului în sensul că ar fi proprietar al bunului, nu a putut fi primită, întrucât acesta nu a făcut dovada în acest sens. Chiar daca pârâtul ar deveni proprietar în viitor, aceasta nu îl exonerează de obligația de plată a chiriei, întrucât dobândirea dreptului de proprietate produce efecte pentru viitor, cu excepția situației fostului proprietar al cărui imobil a fost naționalizat fără titlu sau cu titlu nevalabil și care, conform art. 2 din Legea nr. 10/2001, își păstrează calitatea de proprietar cu efect retroactiv, ceea ce nu s-a probat în cauză.

Totodată, s-a constatat ca, prin același contract (art. 5), s-a prevăzut obligația chiriașului de a achita penalități de 0,5% pe zi din suma datorata, pentru neplata chiriei; în aceste condiții, fata de dispozițiile art. 1066 Cod Civil, care definesc clauza penala ca fiind "aceea prin care o persoana, spre a da asigurare pentru executare unei obligații, se leagă a da un lucru în caz de neexecutare", instanța urmează a constata ca pârâtul datorează și penalități.

Sub aspectul capătului de cerere având ca obiect rezilierea contractului de închiriere, instanța a reținut ca pârâtul nu a răsturnat prezumția de neexecutare culpabila instituita prin dispozițiile art.1082 cod civil în materia răspunderii civile contractuale, în sensul achitării chiriei din luna februarie 2005 și pana la 31.07.2008.

Instanța a apreciat că instituția juridică a rezilierii, reglementata de art. 1020-1021 Cod Civil, are natura unei sancțiuni ce intervine în ipoteza în care una din părțile contractului sinalagmatic (ce cuprinde obligații reciproce pentru ambele părți) nu își execută în mod culpabil obligațiile asumate față de cocontractant, consecința fiind desființarea contractului cu executare succesivă. Aceasta întrucât, față de dispozițiile art. 969 Cod Civil, convențiile încheiate reprezintă legea pârtilor, fiind obligatorii, astfel că nerespectarea propriei obligații de către o parte lipsește de suport juridic (cauza) îndatorirea asumata de cealaltă parte.

Instanța a apreciat, de asemenea, că pentru a se putea pronunța rezilierea judiciară este necesar întrunirea mai multor condiții, respectiv una din părți să nu-și fi executat obligația ce-i revine în tot sau în parte, neexecutarea să fie importantă și să fie imputabilă acesteia.

In speță, se observă că pârâtul nu și-a îndeplinit obligația de plata a chiriei, pe o perioada mai mare de 2 luni și nici nu a răsturnat prezumția de neexecutare culpabila instituita prin dispozițiile art.1082 Cod civil în materia răspunderii civile contractuale.

In aceste condiții, având în vedere neexecutarea obligațiilor de plată a chiriei (esențială într-un contract de locațiune), precum și faptul că nu s-a făcut dovada unei cauze exoneratoare de răspundere, conform art.1082 Cod Civil, instanța a apreciat că sunt întrunite în cauză condițiile de admisibilitate ale rezilierii judiciare a contractului de închiriere nr. 37654/08.11.1982, astfel că cererea privind evacuarea a fost admisă.

Față de aceste considerente, prima instanță a admis acțiunea în parte și a obligat pârâtul la plata sumei de 1.927,67 lei, reprezentând prețul chiriei aferente lunilor februarie 2005 - iulie 2008, sumei de 1.577,51 lei, cu titlu de penalități, pentru aceeași perioada și a dispus rezilierea contractului de închiriere, precum și evacuarea pârâtului.

Având în vedere și dispozițiile art. 274 din Cod de procedură civilă și ținând seama de împrejurarea că pârâtul a căzut în pretenții, a obligat pe acesta la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 22,6 lei (reprezentând taxa judiciară de timbru și timbru judiciar).

Apelul declarat împotriva acestei sentințe de apelantul pârât a fost respins, ca nefondat, prin decizia civilă nr.1182/03.11.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, care a reținut că apelantul-pârât nu a formulat motive de apel, însă a invocat oral la termenul din 27.10.2009, drept motiv de apel, că este proprietarul bunului, astfel că nu poate fi obligat la plata chiriei.

Tribunalul a reținut că această susținere a apelantului-pârât nu a fost probată și chiar dacă acesta ar deveni proprietar în viitor, nu este exonerat de plata chiriei pentru perioada menționată în cererea de chemare în judecată.

A mai reținut instanța de apel că, și în ceea ce privește capetele de cerere prin care s-a solicitat rezilierea contractului de închiriere și evacuarea, prima instanță a reținut corect față de probele administrate în cauză că sunt întrunite condițiile de admisibilitate ale rezilierii, deoarece pârâtul nu și-a îndeplinit obligația de plată a chiriei pe o perioadă mai mare de 2 luni și nici nu a făcut dovada unei cauze exoneratoare de răspundere conform art.1082 Cod civil și că pârâtul nu mai justifică un titlu pentru a ocupa imobilul.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs la data de 24.12.2009, recurentul pârât, solicitând casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare; cererea de recurs nu a fost motivată.

Analizând cu prioritate, conform dispozițiilor art.137 alin.1 Cod de procedură civilă, excepția de netimbrare a cererii de recurs, Curtea constată că este întemeiată și urmează să o admită cu consecința anulării recursului, ca netimbrat în temeiul dispozițiilor art.20 alin.3 din Legea nr.146/1997 și art.312 alin.1 Cod de procedură civilă, având în vedere că recurentul pârât a fost legal citat cu mențiunea de a face dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 9 lei și de a depune timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, conform dispozițiilor art.3 lit.b, art.13 și 11 alin.1 teza I din Legea nr.146/1997 și art.3 alin.1 din nr.OG32/1995, însă nu s-a conformat.

Curtea a reținut, de asemenea, că recurentului reclamant i s-au comunicat prin citație atât cuantumul taxei judiciare de timbru și al timbrului judiciar, cât și sancțiunea neachitării acestora, ca și împrejurarea că potrivit dispozițiilor art.20 alin.1 din Legea nr.146/1997 taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Anulează, ca netimbrat, recursul formulat de recurentul pârât împotriva deciziei civile nr.1182 din 03.11.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimata reclamantă

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 16 februarie 2010.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

- - - - - - -

GREFIER

Red.

Tehnored.

2 ex/23.03.2010

---------------------------------------------

- Secția a V-a -

-

Jud.Sector 1 -

Președinte:Simona Gina Pietreanu
Judecători:Simona Gina Pietreanu, Mirela Vișan, Bianca

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 216/2010. Curtea de Apel Bucuresti