Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 2162/2008. Curtea de Apel Cluj

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale

pentru Minori și Familie

Dosar nr-

DECIZIA CIVILA NR. 2162/R/2008

Ședința publică din 05 noiembrie 2008

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: Dima Laura

JUDECĂTORI: Dima Laura, Ioan Daniel Chiș Ștețca

-

GREFIER:

S-a luat spre examinare recursul declarat de pârâtul împotriva sentinței civile nr.658 din 17 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr- privind și pe reclamanta INTERNAȚIONAL TRANSPORT având ca obiect pretenții.

La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă reprezentanta reclamantei- intimate, avocat din Baroul București, lipsă fiind pârâtul-recurent.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care instanța constată că deși pârâtul recurent a fost citat cu mențiunea de a semna recursul sau de a depune la dosar un exemplar semnat, acesta nu s-a conformat acestei dispoziții până la acest moment.

Reprezentanta reclamantei-intimate invocă în temeiul art. 3021pct.1 Cod procedură civilă, nulitatea recursului, având în vedere că acesta nu a fost semnat de către pârâtul recurent, fără cheltuieli de judecată.

Curtea reține cauza în pronunțare pe excepția nulității recursului.

CURTEA:

Deliberând constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 685 din data de 17 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, s-a admis acțiunea formulată și precizată de către reclamanta INTERNAȚIONAL în contradictoriu cu pârâtul și în consecință: a fost obligat pârâtul la plata sumei de 937,27 lei reprezentând echivalentul în lei a sumei de 266,87 euro cu titlu de avans spre decontare nejustificat, a fost obligat pârâtul la plata dobânzii legale asupra sumei totale, calculată de la data înregistrării acțiunii și până la plata integrală a sumei, totodată fiind obligat pârâtul la plata sumei de 200 lei reprezentând cheltuieli de judecată-onorariu avocațial.

Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că, pârâtul a fost angajat al societății reclamante în baza contractului individual de muncă nr. 23058/06.09.2006, înregistrat la ITM sub nr. 295/21.12.2005 (3), având funcția de conducător auto.

În speță, datoria pârâtului reiese din cumularea deconturilor justificative pentru cursele 485 și 508. Astfel, potrivit ordinului de deplasare la cursa nr. ( 23 ), confirmat de dispozițiile de plată semnate de către pârât ( 24 ), acesta a încasat în avans diurnă în sumă de 250 euro și avans spre decontare - suma de 100 euro. În ce privește sumele justificate, pârâtul a ocazionat cheltuieli externe în sumă de 124,11 euro și a beneficiat de o diurnă de 231,60 euro. Astfel, a rezultat un decont de încasat de pârât în sumă de 5,71 euro.

În ce privește cursa nr. 508 ( 25 ), confirmată de dispozițiile de plată ( 26, 27), pârâtul a încasat în avans diurnă în sumă de 300 euro și avans spre decontare - suma de 100 euro. Din totalul încasat, pârâtul a justificat cheltuieli externe de 367, 61 euro, diurnă externă de 409, 81 euro și 150 euro (dați unui alt angajat pentru achiziționare motorină). În aceste condiții rezultă un decont de restituit de către pârât de 272,58 euro.

Din diferența celor două deconturi rezultate, 272,58 - 5,71, reiese suma de 266,87 euro solicitată de către reclamantă prin precizare, cuantum ce este evidențiat și în fișa analitică personal a pârâtului.

Raportat la cursul oficial al BNR din data de 07.12.2007 ( data introducerii acțiunii ), debitul salariatului cu titlul de avans spre decontare nejustificat, este în echivalent în lei, în cuantum de 937,27 lei.

Pentru toate aceste motive, raportat la considerentele anterior enunțate, instanța a admis acțiunea astfel cum a fost formulată și pe cale de consecință, a obligat pârâtul să achite reclamantei suma de 937,27 lei reprezentând echivalentul în lei a sumei de 266,87 euro cu titlu de avans spre decontare nejustificat.

În vederea recuperării integrale a prejudiciului suferit de reclamantă ca urmare neachitării sumei datorate în termen de pârât, ținând cont de prevederile art. 998, 1088 și 1089.Civ. și art. 3 din nr.OG 9/2000 modificată și completată prin Legea 356/2002, instanța a obligat pârâtul să achite reclamantei și dobânda legală începând cu data introducerii acțiunii și până la achitarea integrală a debitului.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul.

În dezvoltarea motivelor de recurs pârâtul a arătat că, încă de la data de -, dată la care a fost angajat la Internațional, din C N, având funcția de conducător auto, nu a primit decât un singur salariu de 280 lei net pe toată durata contractului, restul salariilor care îi reveneau nu i-au fost acordate niciodată pe motiv "momentan nu sunt bani la caserie". Pârâtul a menționat că a fost angajatul Internațional în perioada ---, perioadă în care trebuia să i se acorde încă două salarii care nu le-a primit pe motivul sus amintit. Față de cele arătate mai sus, pârâtul roagă instanța să solicite: copii conform cu originalul după statele de plată pe perioada pe care a fast angajat, copii după diagramele tahograf, copii după dispozițiile de plată pentru diurna internă.

A solicitat aceste documente pentru a dovedi că de fapt așa zisa parte vătămată nu este de fapt parte vătămată, aceasta datorându-i sume considerabile de bani după cum s-a constatat în cazul în care i se vor pune la dispoziție documentele mai sus solicitate. care îi revin, respectiv încă două salarii, plus diurna în țară, care nu i-au fost acordate niciodată integral, acordându-se doar avansul care nu acoperea în totalitate zilele în care a fost executată o cursă, înmulțit cu 30 lei cât era diurna zilnică. Aceasta se poate vedea comparând dispozițiile de plată cu diagramele tahograf de pe toată durata cât a fost angajat.

De asemenea, pârâtul a precizat că pe toată durata contractului cu firma respectivă a executat două curse internaționale, respectiv 485 și 508, ambele fiind în Franța, curse care deși legile românești și europene în vigoare nu permit ca unui conducător auto să-i fie acordată o diurnă externă pe km parcurși, aceasta acordându-se zilnic.

Așa zisa firmă păgubită, respectiv Internațional, i-a calculat diurna externă în funcție de km parcurși după cum s-a văzut din ordinele de deplasare la cursa 485 din - pe care o să-i pună la dispoziția instanței, cursă la care a fost plătit cu 5 euro la sută pe km, iar la cursa 508 din -, la care a fost plătit cu 7,66 euro la de km, deși înțelegerea dintre pârât și administratorul firmei, domnul, a fost ca la ambele curse să fie plătit cu 8,5 euro la de km, cum erau plătiți toți ceilalți colegi ai pârâtului, deși legea românească nu permite asta după cum s-a precizat mai sus. externă se acordă zilnic și nici într-un caz pe km parcurși.

De altfel, la calculele efectuate de firma Internațional pentru diurna externă rezultă o diferență mare de bani între diurna acordată la cursa 485 respectiv 231,60 euro și cea acordată la cursa 508, respectiv 409,81 euro, această diurnă fiindu-i calculată cum s-a menționat mai sus și nu conform legilor în vigoare. Aceasta numai ca pârâtul să apară cu datorii la firma sus menționată. I s-au anulat anumite deconturi de pe ordinele de deplasare la cursele 485 și 508 după cum urmează: - taxa salubrizare din - cu document nr. -; taxa spediție din - cu document nr. 7272/3515; i-a fost împrumutată o dispoziție de plată la cursa 508, aceasta datând din -, dată la care pârâtul nu a mai lucrat la firma respectivă, specificându-se deasupra copiei xerox conformă cu originalul, ca această suma a fost reținută din încasare, încasare pe care nu avea cum să o facă deoarece descărcarea la cursa 508, la Baf ost efectuată de către un alt coleg ( diagrama tahograf a capului tractor cu nr. CJ 13510 din data de -). Pârâtul a menționat pe acea dispoziție de plată că nu apare semnătura sa, încercându-se a face o semnătură falsă, după cum se vede și cu ochiul liber în comparație cu celelalte dispoziții de plată pe care le pune la dispoziție în copii xerox.

Analizând prioritar excepția invocată conform art. 137 Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:

Cererea de recurs nu a fost semnată de recurent, deși a fost citat cu această mențiune conform art. 133 alin. (2) raportat la art. 316 și 287 Cod procedură civilă.

Art. 316 din Codul d e procedură civilă prevede că "dispozițiile de procedură privind judecata în apel se aplică și în instanța de recurs, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în acest capitol" (privind recursul), iar art. 287 alin. 2 teza a II-a din Codul d e procedură civilă stipulează că lipsa cerinței referitoare la semnătură poate fi împlinită în condițiile prevăzute de art. 133 alin. 2 din același cod.

Întrucât recurentul nu a semnat cerere de recurs nici după ce i s-a învederat această neregularitate a cererii, în temeiul art. 3021lit. d) Cod procedură civilă ( care prevede că cerere de recurs trebuie să conțină sub sancțiunea nulității semnătura părții care exercită calea de atac) se va constata Constată nulitatea recursului declarat de pârâtul în contra sentinței civile nr. 685 din 17.04.2008 a Tribunalului Cluj dosar nr. 5318 din 2007, care va fi menținută.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Constată nulitatea recursului declarat de pârâtul în contra sentinței civile nr. 685 din 17.04.2008 a Tribunalului Cluj dosar nr. 5318 din 2007, pe care o menține.

Decizia este irevocabilă.

Dată și pronunțată în ședința publică din 05 noiembrie 2008.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,

- - - - - -

RED.

DACT.

2 EX./25.11.2008.

JUD.FOND.,.

Președinte:Dima Laura
Judecători:Dima Laura, Ioan Daniel Chiș Ștețca

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 2162/2008. Curtea de Apel Cluj