Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 220/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 220/
Ședința publică de la 08 Iulie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Simona Bacsin
JUDECĂTOR 2: Anica Ioan
Grefier - - -
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelurilor civile declarate de reclamantul, cu domiciliul în B, -.1,.B,.21 și de pârâta SC SA B, cu sediul în B, B-dul -.- nr.3 împotriva sentinței civile nr.831/25.11.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila, având ca obiect pretenții.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 17 iunie 2009 și s-au consemnat în încheierea din acea zi,când,instanța având nevoie de timp pentru deliberare,a amânat pronunțarea cauzei la data de 01 iulie 2009 și apoi pentru astăzi 08 iulie 2009,când a pronunțat prezenta.
CURTEA
Asupra apelurilor civile de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată:
Reclamantul a chemat în judecată pe pârâta pentru a fi obligată la plata sumei de 3.000.000.000 lei reprezentând drepturi bănești pe ultimii 3 ani ce i se cuvin în calitate de principal inventator al invenției cu titlu de < PLACĂ DE PE DE ȘI PROCEDEUL DE OBȚINERE A ACESTEIA>; a foloaselor nerealizate calculate la rata de referință a și a cursului de inflație pe ultimii 3 ani și a cheltuielilor ocazionate cu judecarea acestei cauze.
În fapt, reclamantul a motivat că împreună cu alți 3 coautori au cesionat pârâtei drepturile de producere și comercializare a produselor ce rezultă în urma invenției menționate, ce s-a înregistrat la Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci sub nr. -/30.04.1997.
Invenția a dus la crearea unei plăci filtrante care este de folosință datorită performanțelor sale de filtrare, în industriile alimentară și chimico-farmaceutică rezolvând problema realizării unor filtre netoxice (ecologice).
În conformitate cu Legea nr. 64/1991, republicată privind brevetele de invenții și a contractului de concesiune, pârâta avea obligația să încheie cu autorii un contract în care să se stabilească drepturile acestora.
Deși a solicitat încheierea unui astfel de contract de negociere a drepturilor de inventator, pârâta a refuzat.
Reclamantul a mai susținut că în urma aplicării invenției rentabilitatea activității pârâtei a crescut cu 20-25%, iar pe perioada folosirii invenției a fost scutită de impozit pe profit, fapt ce a condus la realizarea unor venituri importante și la menținerea locurilor de muncă ale salariaților.
rezultat al invenției este mai ieftin cu 30%, situație ce a permis pârâtei să aibă o piață de desfacere mai mare și să realizeze vânzări în sumă de 48.825.815.101 lei fără TVA.
În conformitate cu prevederile Regulii nr.79 privind drepturile bănești ale inventatorilor, reclamantul consideră că i s-ar fi cuvenit drepturi bănești în sumă de 6.000.000.000 lei.
Avându-se în vedere prevederea cuprinsă în contractul de cesiune, Capitolul Drepturile și obligațiile cedentului, litera g), reclamantul pretinde 50% din această sumă, respectiv 3.000.000.000 lei ROL pe ultimii 3 ani.
În drept, și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 37 din Legea nr. 64/1991 republicată, Regula nr.79 din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 64/1991 privind brevetele de invenție, aprobat prin nr.499/2003 și Drepturile de la lit. e și g din capitolul III din contractul de concesiune.
În dovedirea acțiunii a solicitat proba cu înscrisuri, interogatoriu, expertiză tehnico-economică și a anexat la dosar înscrisurile invocate ca probe.
Pârâta Baf ormulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii formulată de reclamant.
Pe excepție,a invocat necompetența materială instanței specializată în litigii de muncă, având în vedere prevederile Legii nr. 64/1991.
Sub aspectul timbrării acțiunii, a susținut că acțiunea trebuie timbrată având în vedere că nu sunt aplicabile dispozițiile Codului Muncii.
Pe fond, pârâta a susținut că acțiunea nu este dovedită de reclamant cu nici un mijloc de probă.
Deși între părți a existat un contract de concesiune, totuși începând cu anul 1996 până în anul 2003 inclusiv, unitatea a achitat anual sume de bani reclamantului rezultate dintr-o negociere reală între cesionar și cedent.
Consideră că suma de 3.000.000.000 lei solicitată de reclamant este exagerat de mare, nefiind într-o relație directă cu producția de plăci filtrante realizată de societate.
Nici cuantumul total al sumelor plătite tuturor cedenților în perioada 1996-2003 nu ating suma solicitată de reclamant.
B de bună credință a plătit cedentului drepturile bănești solicitate inclusiv pe anii 2002-2003.
Subliniază faptul că ceilalți membri ai colectivului de inventatori au ținut cont de situația economică dificilă a societății precum și de faptul că producția de plăci filtrante a scăzut și au renunțat la drepturile bănești.
În ipoteza în care acțiunea reclamantului ar fi admisibilă, pârâta ar face plată dublă pentru aceeași prestație, deși reclamantul a primit drepturile bănești pe anii 2002 și 2003.
Prin referatele din anii 2002 și 2003 prin care a solicitat acordarea acestor drepturi bănești, reclamantul a menționat că lasă la aprecierea cesionarului stabilirea cuantumului acestora.
Consideră de rea - credință atitudinea reclamantului de a pretinde drepturi bănești pe anii 2002-2003, drepturi pe care i le-a acordat.
În drept, a invocat dispozițiile art. 1091 Cod civil, art. 2 alin. 1 lit. b și d din Legea nr. 64/1991.
Pentru dovedirea susținerilor a solicitat proba cu interogatoriu și înscrisuri pe care le-a depus la dosar.
Prin încheierea din 18 mai 2005 pronunțată de Tribunalul Brăila, completul specializat de litigii de muncă, s-a dispus înaintarea dosarului lasecția civilă a Tribunalului Brăila, ca instanță de fond, constatându-se că sunt incidente dispozițiile art. 2 alin 1 lit. d) Cod de procedură civilă.
Cauza s-a înregistrat la instanța civilă, ca fiind o acțiune având ca obiect drepturi de proprietate intelectuală.
Reclamantul a formulat răspuns la întâmpinare (fila 80), prin care a susținut că apărările invocate de pârâtă nu sunt întemeiate, având în vedere că între părți au avut loc negocieri privind plata drepturilor de autor.
Consideră că dificultățile economice prin care trece pârâta nu constituie un motive de exonerare a acesteia de la plata drepturilor cuvenite în calitate de inventator.
Pârâta a invocat prin cererea depusă la instanța civilă la data de 23.06.2005 (fila 82), excepții privind competența materială a instanței și prematuritatea introducerii acțiunii.
În ce privește competența materială a instanței, pârâta a susținut că aparține instanței comerciale, în conformitate cu dispozițiile art. 4 și art. 56 Cod comercial, având în vedere calitatea de pârât a societății comerciale.
Cu privire la excepția introducerii premature a acțiunii pârâta a susținut nu s-au stabilit drepturile de autor ale reclamantului și numai după stabilirea acestor drepturi, reclamantul ar avea calea unei acțiuni în pretenții privind drepturile ce derivă din brevetul de invenție.
În subsidiar, pârâta a susținut că reclamantul ar fi îndreptățit numai pentru anul 2004 întrucât obligația pentru anii anterior s-a stins prin plăți nedatorate.
La data de 13.07.2005, reclamantul a depus precizări (fila 87), cu privire la excepțiile invocate de pârâtă și a motivat că s-a stabilit competența instanței civile prin încheierea de ședință din data de 18.05.2005, care poate fi atacată o dată cu fondul.
Cu privire la excepția introducerii premature a acțiunii, reclamantul a susținut că nu este întemeiată deoarece acțiunea are ca temei contractul de cesiune a invenției, iar folosirea invenției fără acordul autorului îl îndreptățește să pretindă drepturile bănești.
Prin încheierea din data de 24 octombrie 2005, Tribunalul a respins ca nefondată excepția privind necompetența materialăa completului de judecată, având în vedere că drepturile solicitate de reclamant se întemeiază pe dispozițiile Legii nr. 64/1991 și nu pe dispozițiile art. 4 și art. 56 din Codul comercial.
Prin încheierea din 7 noiembrie 2005 Tribunalul a respins ca nefondată excepția privind prematuritatea introducerii acțiuniicu motivarea că, atât timp cât și pârâta a recunoscut prin contractul de concesiune că în cazul aplicării invenției inventatorii beneficiază de drepturi pecuniare în cazul aplicării invenției, rezultă că dreptul la acțiune pentru obținerea lor nu este condiționat de respectarea vreunui termen sau vreunei condiții suspensive.
În absența unei astfel de stipulații, apare ca nefondată susținerea pârâtei cum că aceste drepturi puteau fi solicitate numai dacă anterior ar fi existat un contract în care să fie precizate, precum și susținerea potrivit căreia, acțiunea reclamantului este prematur introdusă atât timp cât nici între inventatori nu s-a încheiat o convenție autentificată cu privire la drepturile ce le revin, deoarece nici legea și nici contractul de cesiune nu prevăd o astfel de condiție pentru exercitarea dreptului la acțiune prevăzut de art. 62 din Legea nr. 64/1991.
Prin încheierea din 14 decembrie 2005 s-a dispus suspendarea judecării acțiunii în temeiul art. 244 pct. 1 Cod de procedură civilă, având în vedere că pe rolul Tribunalului Brăila se află dosarul nr. 4950/2005 privind pe reclamanta B și pârâții, G, având ca obiect constatarea nulității contractului de cesiune intervenit între părți, conform Certificatului de grefă nr. 2278-26A-4950/2005( fila 267).
Împotriva acestei încheieri s-a declarat recurs, iar prin decizia civilă nr. 486/R/25.05.2006 pronunțată de Curtea de APEL GALAȚI în dosarul nr-, s- admis recursul, s-a casat încheierea din 14.12.2005 din dosarul nr. 1537/2005 a Tribunalului Brăila și s-a trimis cauza la aceeași instanță pentru continuarea judecății, cu motivarea că, în speță nu sunt incidente dispozițiile art.244 pct.1 Cod de procedură civilă pentru că soluționarea nu este ținută de soluția ce se va pronunța în acțiunea în constatarea nulității contractului de concesiune.
Cauza a fost repusă pe rol la data de 3.07.2006 și a continuat judecata cu administrarea de probe.
Reclamantul a formulat o cerere de chemare în judecată a pârâtei B, având ca obiect obligarea acesteia la plata sumei de 350.000 lei RON, reprezentând despăgubiri pentru folosirea brevetului de invenții nr. -/1997 <PLACĂ DE PE DE ȘI PROCEDEUL DE OBȚINERE A ACESTEIA>, pentru anii 2005, 2006 și 2007, foloaselor nerealizate, calculate la rata de referință a Băncii Naționale a României și a cursului de inflație pe ultimii 3 ani și a cheltuielilor de judecată.
În motivarea acestei cereri a susținut aceleași aspecte de fapt și de drept prezentate în acțiunea principală din dosarul nr-.
Cauza s-a înregistrat sub nr-, iar prin încheierea din 15 august 2008 s-a dispus în conformitate cu dispozițiile art. 164 Cod de procedură civilă conexarea la dosarul nr-.
În cauzele conexate s-au administrat probe cu înscrisuri, interogatorii și expertize tehnice judiciare având ca obiective, determinarea drepturilor bănești derivând din dreptul de inventator și brevetul de invenție cesionat pârâtei.
Prin sentința civilă nr.831/25.11.2008 a Tribunalului Brăilas -a admis în parte acțiunea și a fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 476.824,32 lei drepturi bănești indexate pe perioada 2002 - 2008,derivând din calitatea de inventator.
Au fost respinse ca nefondate capetele de cerere privind obligarea pârâtei la plata foloaselor nerealizate.
A fost obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a decide astfel,instanța a reținut următoarele:
În fapt,reclamantul și trei salariați de la B, sunt autorii invenției cu titlul <PLACĂ DE PE DE ȘI PROCEDEUL DE OBȚINERE A ACESTEIA> pentru care au obținut Brevetul de invenție nr. - emis de Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci în baza Hotărârii nr. 7/2891/31.03.1997.
Prin contractul de cesiune încheiat între reclamant și cei trei salariați inventatori și pârâta B au fost cesionate drepturile asupra brevetului de invenție menționat mai sus.
La capitolul A, lit. e) și g) din contractul de cesiune, privind drepturile și obligațiile cedentului s-a stipulat ca cedentul să primească drepturile pecuniare cuvenite stabilite printr-un contract distinct în cazul aplicării invenției, în următoarele cote: 50%; 15%; 15% și 20%
La capitolul III PCT. 2 din contract, s-a prevăzut că drepturile pecuniare cuvenite cedentului se vor negocia și se vor plăti la termenele stabilite prin contract între părți.
Contractul de cesiune a fost semnat de toate părțile contractante și înregistrat la OSIM.
Contractul de cesiune a fost atacat în instanță de către B, iarprin sentința civilă nr. 57-COM/4.04.2006 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr. 4950/C+C/2005 rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 115a/12.09.2006 pronunțată de Curtea de APEL GALAȚI în dosarul nr-, s-a respins ca nefondată acțiunea privind constatarea nulității absolute a contractului de cesiune.
În cauză s-au efectuat, la cererea părților, mai multe expertize tehnice judiciare de specialitate, după cum urmează:
a) Raportul de expertiză tehnică în specialitatea proprietate industrială, efectuat de ing. expert împreună cu experții - și;
b) Raportul de expertiză în specialitatea chimie - experți și Eugen;
c) Raportul de expertiză contabilă - și.
Din raportul de expertiză efectuat de expert efectuat la data de 8.10.2008, rezultă că pentru perioada 2002 și până în prezent, drepturile cuvenite reclamantului sunt în cuantum de 476.824 lei, la care se adaugă dobânzi în valoare de 225.812 lei.
Expertul calculat aceste drepturi având în vedere următorii indicatori:profitul pe tonă de produs în anul anterior celui de calcul, ( pentru anul 2008, profitul din anul 2007 reactualizat cu rata inflației; pentru anul 2007 profitul obținut în anul 2006 reactualizat cu rata inflației, modalitate pe care a aplicat-o pe toată perioada în litigiu); indicele de inflație pentru a stabili profitul pe tonă în anul de calcul; producția de plăci filtrante și profitul minim obținut de pârâtă din vânzarea plăcilor filtrante.
Din același raport de expertiză rezultă că pârâta a aplicat din perioada 1997 și până în prezent soluțiile tehnice și tehnologice din brevetul de invenție.
Din raportul de expertiză efectuat de expert rezultă că pe perioada 2002-2004, ponderea veniturilor din plăci filtrante în totalul veniturilor obținute de pârâtă este de 31,49% în anul 2002; 25,01% în anul 2003 și 25,04% pentru anul 2004.
net aferent plăcilor filtrante vândute pe perioada 2002-2004, este de 477.808.162 lei Rol pentru anul 2002; pentru anul 2003 este de 263.646.416 lei ROL și de 8.297.254 lei ROL pentru anul 2004.
În cauză și-au mai spus punctul de vedere prin expertize tehnice de specialitate și experții, -, Eugen.
Instanța a avut în vedere numai parțial suplimentul la raportul de expertiză efectuat de expertul, ( filele 857- 862) cu privire la suma de 476.824 lei RON, actualizată la data plății efective.
Din suplimentul la raportul de expertiză efectuat de expertul rezultă că valoarea aplicației invenției conform brevetului nr. -/1996 în perioada 2002-2004 este de: 15.717.139.420 RON fără TVA în anul 2002; 16.658.538.919 lei RON + 19.668,26 USD fără TVA în anul 2003 și de 16.466.212.663 lei RON fără TVA în anul 2004.
Drepturile cuvenite reclamantului în anii 2002-2004 în ce privește acțiunea principală, în raport cu valoarea profitului pârâtei din fabricarea și comercializarea plăcilor realizate conform brevetului în litigiu au fost: 1.659.690.901 lei ROL în anul 2002; 530.188.260 lei ROL în anul 2003 și de 294.947.253 lei ROL în anul 2004.
Drepturile cuvenite pe perioada 2005-2008 ce fac obiectul acțiunii conexe au fost stabilite astfel: 336.060.630 lei ROL pentru anul 2005; 352.057.703 lei ROL pentru anul 2006; 198.178.667 lei ROL pentru anul 2007 și de 53.090.021 lei ROL pentru anul 2008, semestrul
Aceste drepturi au fost stabilite avându-se în vedere următorii indicatori: profitul pe tona de produs; producția de plăci filtrante; profitul minim obținut de pârâtă din vânzarea plăcilor filtrante.
Expertul a stabilit valoarea drepturilor indexate pe perioada 2002-2008, în sumă totală de 4.768.243.174 lei ROL, respectiv, 476.824,32 lei RON.
Instanța a mai apreciat că nu se pot acorda și dobânzi și rata inflației întrucât ar reprezenta o dublă plată.
A mai apreciat instanța că raportul de expertiză și suplimentul conțin suficiente date de ordin tehnic și economic,precum și contabil,cu privire la stabilirea drepturilor cuvenite reclamantului cedent.
Împotriva acestei decizii au declarat apel ambele părți.
Reclamantul a criticat sentința civilă nr.831/2008 a Tribunalului Brăila sub următoarele aspecte:
1) Plata sumei de 476.824 lei trebuie să fie actualizată cu rata inflației la data plății efective.
2) În mod greșit s-a respins capătul de cerere privind acordarea dobânzilor din următoarele considerente:
- drepturile bănești cuvenite inventatorului se calculează conform Legii 64/1991 și Regulamentului de aplicare a Legii 64/1991,iar conform Anexei 2 din Regulament drepturile bănești cuvenite inventatorului se indexează cu rata inflației și se acordă și dobânzi la creanță până la data plății efective;
- practica constantă a instanțelor judecătorești a fost în acest sens,dobânzile legale nefiind altceva decât daune interese pentru nerespectarea obligației de plată a unei sume de bani;
- pârâta este în culpă pentru că nu și-a îndeplinit obligațiile ce decurg din contractul de cesiune și datorează dobânzi;
- prin întâmpinările formulate în cadrul celor două dosare conexe și prin concluziile pe fond nu s-a pus în discuție problema dobânzilor legale,astfel încât instanța nu trebuia să se pronunțe asupra lor.
Pârâta B, a considerat că în mod greșit instanța și-a bazat concluziile pe rapprtul de expertiză efectuat de d-na expert,deși acesta nu putea fi avut în vedere din mai multe considerente:
În mod greșit se calculează profitul pe tonă pentru anul 2002,de
exemplu,prin raportare la profitul pe tonă obținut pe anul anterior 2001 și nu pe anul respectiv și situația s-a repetat și pentru anii următori;
"profitul minim" trebuia raportat numai la cel obținut din mașina de fabricație
și nu la cel total,întrucât societatea obține profit și din producția de hârtie de ambalaj, hârtie tehnică de filtru și hârtie de scris-tipar.
Expertul nu a ținut seama de indicatorii prevăzuți în Regula nr.79 alin.4, 5, 6 din 499/2003,iar aceste inadvertențe au fost observate și de d-na expert contabil care a recomandat ca aceste drepturi să fie stabilite de un specialist în drepturi de proprietate industrială care să aibă în vedere creșterea de profit obținută prin introducerea brevetului în fabricație și nu profitul total din vânzarea acestora. Practic expertul nu a avut în vedere eficiența economică și socială,ci doar profitul obținut de societate.
Prin contractul de cesiune se stabilește cota de participare de 50% la
crearea invenției și nu la eventualele drepturi bănești cuvenite. Ar trebui administrată o nouă probă cu expertiză tehnică în specialitatea proprietate intelectuală.
În raportul de expertiză la pct.5.2.3. expertul face referire la documente tehnice ce nu au fost puse la dispoziția sa de către părți și ce nu se află la dosarul cauzei. De altfel,expertul a preluat date eronate din adresele reclamantului către societate.
În raportul de expertiză la punctul expertul nu ține seama de sumele reale plătite de societate pe anul 2003 dovedite cu ștatul de plată depus.
Expertul nu a răspuns la obiecțiunile formulate în mod repetat și nu a depus documentele solicitate.
Punctul de vedere exprimat de expertul - este subiectiv,acesta devenind ulterior mandatarul reclamantului.
Raportul de expertiză efectuat de expertul e singurul ce respectă Regula 76 din HG 499/2003 și stabilește că reclamantului i se cuvine suma de 5280 lei,pentru perioada 2002-2004.
În situația în care s-ar lua în considerare raportul de expertiză contabilă întocmit de d-na expert drepturile cuvenite reclamantului prin aplicarea Regulii 79 din 499/2003 ar fi de 2812 lei.
Reclamantul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului declarat de pârâtă,susținând,în esență,următoarele:
- punctul de vedere al expertului asistent nu poate fi luat în considerare deoarece a calculat greșit drepturile bănești numai pentru perioada când titularul brevetului a achitat taxele OSIM și a reținut în fals că pârâta nu mai utilizează soluțiile din brevetul de invenție;
- punctul de vedere separat al expertului a fost corect înlăturat de instanță deoarece nu ține seama de constatările reținute cu putere de lucru judecat în decizia civilă nr.115/2006 a Curții de APEL GALAȚI,privind caracterul separat al brevetului -/1996 și valabilitatea acestuia și pornește de la o situație de fapt.
- de asemenea,expertul contabil a răspuns că nu poate răspunde la obiective deoarece pârâta nu a prezentat actele doveditoare și nu există o evidență analitică cantivativ-valorică ce să permită calcularea sumelor solicitate.
A mai susținut că în mod corect expertul a ținut seama de înscrisurile pe care pârâta le-a anexat la întâmpinare în condițiile în care a refuzat să depună la dosar alte documente privind profitul obținut din utilizarea invenției.
Cu privire la neînțelegerea de către expert a tuturor indicatorilor din Regula 79 alin.4, 5, 6 din Regulament, enumerarea acestora este exemplificativă,dintre aceștia trebuie utilizați doar cei care au marcat creșteri în urma aplicării invenției.
a avut o cotă de participare de 50% la invenție,astfel încât e îndreptățit să primească 50% din valoarea totală cuvenită grupului de inventatori care este de 4% din valoarea profitului net.
Expertul a răspuns detaliat pe 12 pg. la toate obiecțiunile formulate de pârâtă,în mod repetat,indicând atât probele cât și filele la care se află, acestea fiind indicate clar de expert. Cu privire la formula de calcul s-a precizat clar că în tabelul din Regula 79 s-a strecurat o eroare materială ce a fost rectificată Monitorul Oficial 540/2003 (filele 793-794 dosar).
Datele preluate de expert emană de la pârâtă din tabelul întocmit de ec. și sunt predate instanței chiar de pârâtă odată cu întâmpinarea.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului declarat de reclamant din următoarele considerente:
Există un text de lege care să permită actualizarea cu rata inflației în faza de executare silită.
Dobânzile nu se datorează pentru că nu există clauză în contract și ar reprezenta o dublă sancțiune.
Apelul declarat împotriva sentinței civile nr.12/2009 de completare a sentinței civile nr.831/2008 e tardiv formulat.
Pe fond,cheltuielile de judecată au fost corect calculate ținând seama de toate probele administrate în cauză,și în mod expres onorariul de avocat nu a fost solicitat de apărătorul reclamantului.
Examinând sentința instanței de fond prin prisma motivelor de apel invocate de părți, Curtea reține că este fondat doar apelul declarat de reclamant împotriva sentinței civile 831/2008 și numai sub aspectul cuantumului cheltuielilor de judecată,în baza înscrisurilor noi depuse. Apelul declarat de pârâtă este nefondat din următoarele considerente:
Majoritatea motivelor de apel formulate de pârâtă nu sunt altceva decât o reluare a obiecțiunilor la raportul de expertiză întocmit de expert în domeniul proprietății industriale,obiecțiuni reluate "obsesiv" și în fața instanței de apel.
Astfel,după depunerea raportului de expertiză la data de 22.02.2007,pârâta apelantă formulează primele obiecțiuni (filele 442-448),încuviințate de instanță prin încheierea din 24.04.2005 (fila 514 dosar fond).
Aceste obiecțiuni vizau faptul că expertul a preluat informații și date nereale din documentele furnizate de reclamant,documente ce nu se regăsesc în evidențele economico-financiare ale institutului, că a utilizat formule greșite de calcul, că a ignorat sumele de bani deja achitate pe anii 2002-2003, că nu a ținut seama de profitul net total al pârâtei care e mai mic decât cel calculat de expert, că nu i s-au solicitat documentele financiar contabile sau că brevetul de invenție nu ar îndeplini condițiile de noutate.
Aceste obiecțiuni au fost încuviințate de instanță prin încheierea din 24.04.2007 (fila 514) iar expertul a răspuns în mod detaliat la fiecare punct în parte, la termenul următor (filele 526, 537, 542 dosar fond).
Deși obiecțiunile la raportul de expertiză pot fi formulate o singură dată la primul termen ce urmează depunerii raportului de expertiză,pârâta apelantă cu exercitarea abuzivă a drepturilor procesuale le reiterează într-o formă ușor schimbată,dar cu același conținut pentru termenul din 11.06.2007 (filele 564-568 dosar fond).
Pentru a doua oară aceste obiecțiuni sunt încuviințate,experta formulează un nou răspuns detaliat (filele 601-605), iar pârâta încearcă oat reia serie de obiecțiuni identice la același raportul de expertiză (filele 615-616 dosar fond - încheierea din 22.2007),obiecțiuni pe care instanța nu le mai încuviințează.
Mai mult,după conexarea dosarelor nr- și - ce vizează drepturi rezultând din același contract de cesiune,dar pentru perioade diferite,pârâta își încearcă din nou norocul și reiterează obiecțiunile privind aplicarea greșită a formulei de calcul din Regula 79 prev.de 499/2003 și solicită refacerea raportului de expertiză (fila 443,fila 383 dosar fond),deși încă din primul răspuns la obiecțiuni și apoi și din al doilea,doamna expert explică faptul că în Monitorul Oficial 348/22.05.2003 s-au strecurat mai multe erori care au fost rectificate în Monitorul Oficial nr.540/2003 pg.15, 16.
În aceste condiții,solicitarea de efectuare a unui nou raport de expertiză tehnică în domeniul proprietății industriale în apel,în care erau reiterate aceleași obiective și aceleași critici apare ca o încălcare a disp.art.723 Cod procedură civilă,ce prevede obligativitatea exercitării de către părți a drepturilor procesuale cu bună credință.
La fel,solicitarea de efectuare a unui nou raport de expertiză contabilă în condițiile în care ultimul obiectiv nu intră în sfera competențelor sale,iar pentru celelalte experta nu și-a putut forma o opinie din culpa pârâtei care nu deținea o evidență analitică cantitativ valorică pentru determinarea costurilor de producție.
Din aceste considerente,probele solicitate de apelanta pârâtă au fost respinse prin încheierea din 08.05.2009.
În esență,nemulțumirile pârâtei apelante vizează concluziile și răspunsurile la obiecțiuni ale expertului tehnic în specialitatea proprietate intelectuală, prin care s-a stabilit că pârâta datorează suma de 476.824 lei cu titlu de drepturi bănești pentru utilizarea brevetului de invenție pentru întreaga perioadă 2002-2008.
Criticile pârâtei nu sunt fondate, expertul răspunzând detaliat la fiecare obiecție a părții. Prin unele dintre acestea,pârâta își invocă propria culpă. Astfel,deși suntem într-un proces civil guvernat de regula potrivit căreia fiecare parte trebuie să-și probeze afirmațiile,pârâta impută expertului faptul că nu a ținut seama de documentele contabile pe care nu le-a depus la dosar și nici nu a combătut actele depuse de partea adversă.
De exemplu, situația vânzărilor de plăci filtrate pentru perioada 2002-2004 este o probă solicitată de reclamant în condițiile art.172 Cod procedură civilă,încă de la începutul procesului (fila 80) dar nedepusă de pârâtă nici măcar la momentul la care a fost convocată de expert pentru efectuarea expertizei (fila 374 - volumul II) sau atunci când a invocat, prin obiecțiuni, faptul că datele furnizate de expert sunt nereale.
Mai mult,expertiza contabilă evidențiază faptul că nu poate fi determinat profitul obținut de pârâtă din exploatarea invenției pentru anii 2002-2004 întrucât "nu există o evidență contabilă cantitativ valorică care să furnizeze informațiile necesare".
În final,tot reclamantul este cel care depune anumite acte ce emană de la pârâtă și din care experta poate extrage informațiile necesare (filele 508-509 volumul II). De asemenea, experta a avut în vedere și alte acte anexate de pârâtă la întâmpinare și al căror conținut nu a fost contestat de aceasta. Pârâta,deși critică vehement datele utilizate de expert,nu a furnizat nici până la acest moment,al judecării apelului, probe din care să rezulte,de exemplu,profitul net pe tona de produs rezultat din aplicarea invenției nr.-/1996. Atitudinea pârâtei a determinat tergiversarea soluționării cauzei care este înregistrată pe rolul Tribunalului Brăila din 13.04.2005.
Nu pot fi reținute nici criticile pârâtei privind neutilizarea de către expert a tuturor indicatorilor din Regula 79 alin.4, 5, 6 din Regulamentul de aplicare a legii 64/1991 aprobat prin HG 499/2003.
indicatori sunt enumerați de legiuitor în mod exemplificativ,iar expertul i-a utilizat doar pe cei care au marcat creșteri în urma aplicării invenției. De altfel, rentabilitatea utilizării invenției rezultă din actele ce emană de la pârâtă: situația livrării produselor finite 1999-2004 (fila 508 volumul II), Notă de fundamentare plan producție 2008 (filele 49-50 dosar apel).
Așa cum a explicat în mod repetat prin răspunsul la obiecțiuni,formula de calcul corespunzătoare volumului produsului minim obținut de pârâtă a fost aplicată corect de expert,ținând seama de rectificarea publicată în Monitorul Oficial 540/28.07.2003.
Tot corect a calculat expertul un procent de 50% din cota de 4% datorată grupului de inventatori. Acest contract de cesiune a fost contestat în instanță de pârâtă, dar acțiunea a fost respinsă prin sentința civilă nr.57/04.04.2006 a Tribunalului Brăila,definitivă prin decizia civilă nr.115/A/2006 a Curții de APEL GALAȚI,reținându-se că între brevetele înreg.în 1987 și cel din 1986 există diferențe semnificative,pentru că OSIM le-a calificat ca fiind brevete separate, iar pârâta urmărește să-și însușească rezultatele invenției fără a respecta clauzele contractului de cesiune (filele 482-488 dosar fond).
Conform acestui contract lit.A pct. cedentul trebuie să primească drepturile pecuniare stabilite printr-un contract distinct în cazul aplicării invenției, iar drepturile pecuniare se vor negocia și plăti la termenele stabilite prin contractul dintre părți (filele 11, 12 dosar fond). Nici până în prezent,în urma demersurilor inventatorilor nu a fost perfectat un astfel de contract distinct (filele 13-23 dosar fond).
Există posibilitatea ca profitul total al pârâtei să fie mai mic decât cel obținut din exploatarea invenției. Așa cum a explicat expertul,în condițiile în care celelalte produse produc pierderi e probabil ca profitul total al întreprinderii să fie mai mic decât cel obținut din exploatarea brevetului.
Expertul a avut în vedere documentele (statul de plată) depuse de pârâtă,ce probau recompensele acordate inventatorilor în anii 1996-2003, dar a apreciat în mod corect că suma brută de 1000 RON ce a fost acordată doar reclamantului și domnului,și nu celor 4 inventatori, avea alt izvor și anume faptul că aceștia au pus la punct plăcile filtrate destinate exclusiv filtrării berii.
Punctul de vedere al consilierului expert nu a fost luat în considerare de instanță deoarece acesta a calculat drepturile bănești numai pentru perioada în care pârâta a achitat la OSIM taxele de menținere în vigoare. Ori, așa cum s-a stabilit în mod constant în jurisprudență, obligația de achitare a drepturilor bănești datorate inventatorilor se menține atâta timp cât invenția este folosită. Acest punct de vedere a fost exprimat și de Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci,la solicitarea reclamantului (filele 828,830).
De asemenea,expertul a aplicat retroactiv Regula 79 din Regulamentul aprobat prin 499/2003 pentru perioada 01.01.2002 - 22.05.2998,când era în vigoare 152/1992.
În ceea ce privește raportul de expertiză contabilă,doamna și-a declinat competența în ceea ce privește stabilirea drepturilor bănești cuvenite inventatorilor în favoarea unor specialiști din acest domeniu,în acest sens fiind și practica judiciară.
Reclamantul a promovat apel atât împotriva sentinței civile nr.831/25.11.2008 a Tribunalului Brăila cât și împotriva sentinței civile nr.12/2009,ambele fiind promovate în termen,raportat la data comunicării (filele 12, 17).
Primul apel este fondat numai sub aspectul cuantumului cheltuielilor de judecată și nefondat sub aspectul primelor 2 motive.
Sumele datorate cu titlu de drepturi bănești au fost actualizate de expert cu rata inflației până la data de 8.2008. Potrivit disp.art.3712alin.3 Cod procedură civilă,executorul judecătoresc poate,la cererea creditorului, să actualizeze valoarea obligației stabilite în bani. Prin urmare aceasta este calea prin care creditorul poate obține actualizarea până la momentul plății efective și nu promovarea căilor de atac.
Nici al doilea motiv de apel nu este fondat.
1152/1992 nu se aplică decât pentru perioada 1.01.2002 - 22.05.2003,deoarece a fost înlocuită de 499/2003 și,de altfel, Anexa II, Partea a-II- punctul 6 nu se referă la posibilitatea cumulării indexării cu dobânda legală.
În aceste condiții,în mod corect a reținut instanța că acordarea dobânzilor nu e prevăzută în contractul de cesiune și ar determina o dublă sancțiune pentru neîndeplinirea aceleiași obligații.
Cu privire la cuantumul cheltuielilor de la fond se impune majorarea acestuia cu suma de 30.000 lei onorariu apărător la fond. Aceste cheltuieli rezultă din contractul de asistență judiciară nr.10/12.04.2005 (fila 460 dosar fond). În legătură cu onorariul de succes,în cuantum de 20% din valoarea despăgubirilor,dar nu mai puțin de 52.000 RON,sumele nu sunt exigibile la acest moment,ci doar după ce hotărârea prin care s-au acordat despăgubirile rămâne irevocabilă.(fila 462 dosar fond).
Apelul declarat împotriva sentinței civile nr.12/2009 este nefondat din următoarele considerente:
Prin sentința civilă nr.831/2008 a Tribunalului Brăila,instanța s-a pronunțat asupra cererii de acordare a cheltuielilor de judecată obligând pe pârâtă la plata sumei de 2755,5 lei,în funcție de actele doveditoare existente la momentul pronunțării.
privind nedepunerea de către avocat a chitanței privind onorariul nu putea fi rezolvată pe calea completării sentinței,conform art.2812Cod procedură
civilă,deoarece instanța s-a pronunțat asupra acestui capăt de cerere, ci pe calea apelului în care se dovedea prin depunerea de acte noi că adevăratul cuantum al cheltuielilor era mai mare,ceea ce reclamantul a și făcut în prezentul dosar.
Cu privire la majorarea onorariului expertului,corect a decis instanța că s-a pronunțat deja asupra acestei cereri prin încheierea din 11 iunie 2008.
Pentru toate aceste considerente,Curtea urmează să admită apelul declarat de reclamant numai sub aspectul cuantumului cheltuielilor de judecată,dovedite cu acte noi în apel și să respinsă celelalte două apeluri.
Având în vedere și disp.art.274 Cod procedură civilă;
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de pârâta SC SA B, cu sediul în B, B-dul -.- nr.3 împotriva sentinței civile nr.831/25.11.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila.
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul, cu domiciliul în B, -.1,.B,.21 împotriva sentinței civile nr.12 din 12 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Brăila.
Admite apelul declarat de reclamantul, cu domiciliul în B, -.1,.B,.21, împotriva sentinței civile nr.831/25.11.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila, pe care o schimbă în parte, numai în ceea ce privește cuantumul cheltuielilor de judecată care este de 32.755,5 lei în loc de 2.755,5 lei.
Obligă pârâta la 243,24 lei cheltuieli de judecată în apel.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 08 Iulie 2009.
Pt.jud.-, aflată în CO,cf.disp. art.261 alin.2 pr.civ. PREȘEDINTE, | Pt,jud.- -, aflată în CO,cf.disp. art.261 alin.2 pr.civ. VICEPREȘEDINTE, |
Grefier, - - |
: - /09.07.2009
: /24.07.2009
4 ex.
FOND:
Președinte:Simona BacsinJudecători:Simona Bacsin, Anica Ioan
