Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 2211/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2211/R/2008
Ședința publică din 12 noiembrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Ioan Daniel Chiș
JUDECĂTORI: Ioan Daniel Chiș, Sergiu Diaconescu Laura
-
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta -" "SRL, precum și recursul declarat de pârâtul - împotriva sentinței civile nr. 1038 din 05 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul cu nr-, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentanta reclamantului-recurent, avocat, cu delegația la dosar, și reprezentanta pârâtului-recurent, avocat, lipsa fiind pârâtul recurent.
Procedura de citare este îndeplinită.
Recursurile au fost declarate în termenul legal, motivate și comunicate și sunt scutite de taxe judiciare de timbru și timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentanta reclamantei recurente depune la dosar un script intitulat "Referat", precum și un set de acte însoțitoare, comunicându-se un exemplar din toate acestea reprezentantei pârâtului recurent.
Reprezentantele părților arată că nu mai sunt alte cereri și solicită acordarea cuvântului asupra recursului.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamantei recurente, avocat solită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat în scris, susținând pe larg memoriul de recurs depus la dosar și respingerea recursului formulat de pârâtul recurent. Apreciază ca instanța de fond nu a făcut o corectă judecare a cauzei, nu a interpretat actul dedus judecății. Nu a încuviințat proba cu interogatorul, proba cu martori și soluția instanței de fond este nelegală. Motivarea s-a făcut strict pe prevederile art. 21 Codul muncii. În perioada în care pârâtul recurent era angajatul reclamantei a angajat și o altă societate, aspect recunoscut de pârâtul recurent în acțiunea reconvențională.
Reprezentanta pârâtului recurent solicită respingerea recursului formulat de reclamanta recurentă ca nefondat și admiterea recursului formulat de pârâtul recurent în sensul admiterii cererii reconvenționale și a se constata nulitatea absolută a clauzei de neconcurență impusă pârâtului
recurent, fără cheltuieli de judecată. Susține pe larg memoriul de recurs și întâmpinarea depusă la dosar.
Instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1038 din 05.06.2008 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr- au fost respinse acțiunea reclamantei SRL împotriva pârâtului, precum și cererea reconvențională formulată de pârât împotriva reclamantei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamanta și pârâtul au încheiat contractul individual de muncă înregistrat la. sub nr.45031/11.10.2006 prin care pârâtul a fost angajat în funcția de agent vânzări Cod -, pe o perioadă nedeterminată.
La acest contract individual de muncă părțile au încheiat actul adițional nr.306/30.09.2006 prin care au stabilit o clauză de neconcurență care cuprinde următoarele:
Părțile convin să completeze contractul individual de muncă și cu o clauză de neconcurență prin care angajatul se obligă să nu desfășoare direct sau indirect activități concurențiale cu ale angajatorului pe întreaga perioadă a derulării raporturilor de muncă precum și pe o perioadă de 2 ani (doi ani) de la data încetării (indiferent de motiv) a contractului individual de muncă, în schimbul unei indemnizații de neconcurență lunare pe care angajatorul se obligă să o plătească pe toată perioada de neconcurență.
Indemnizația de neconcurență este de 50% din media veniturilor salariale brute ale salariatului din ultimele 6 luni anterioare datei încetării contractului individual de muncă, sau in cazul în care durata contractului individual de muncă a fost mai mică de 6 luni, din media veniturilor salariale lunare brute cuvenite acestuia pe durata contractului.
Indemnizația lunară va putea fi încasată numai personal de către angajat în numerar prin casieria - SRL sau conform înștiințărilor comunicate în scris angajatului de către angajator.
Angajatul se obligă de a informa în scris lunar (nu mai târziu de data ridicării indemnizației lunare de la casieria angajatorului) angajatorul despre activitatea sa în cadrul locului de muncă respectiv funcția unde își desfășoară activitatea.
Prin activități concurențiale se înțeleg:
1. activități comerciale desfășurate direct sau prin interpuși în cadrul sau în afara orelor de program de către angajat și care sunt de aceeași natură cu activitățile comerciale desfășurate de către angajator.
2. divulgarea secretului de serviciu unor firme concurente sau altor persoane interesate, folosirea în interes propriu sau în interesul unei alte persoane a secretelor de serviciu și a informațiilor referitoare la angajator precum și orice altă activitate care aduce sau poate aduce atingere desfășurării activității angajatorului.
geografică unde salariatul poate fi în reală competiție cu angajatorul este teritoriul țării: România, și terții în favoarea cărora se interzice prestarea activității sunt toți dealerii, subdealerii și operatorii rețelelor, /, și Romtelecom precum și firmele distribuitoare și de vânzare a telefoanelor mobile/serviciilor preplătite precum și a accesoriilor. Totodată, angajatului îi este interzis înființarea unei firme proprii cu același obiect de activitate pe care îl are firma - SRL.
Nerespectarea acestei clauze de neconcurență poate duce la desfacerea imediată a contractului individual de muncă al angajatului conform art.61 lit. a Codul muncii (în cazul în care acesta mai este angajat al societății) precum și la angajarea răspunderii materiale a angajatului în vederea recuperării prejudiciului suferit de către societate dacă prejudiciul este stabilit printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă din care să rezulte că au fost încălcate prevederile prezentului act adițional.
Angajatul, indiferent dacă contractul de muncă cu angajatorul a încetat sau nu, este obligat la plata unei penalități fixe de 10.000 USD (zece mii USD, plătibilă în lei la cursul BNR din ziua plății) în favoarea angajatorului dacă prejudiciul, este stabilit printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă din care să rezulte că au fost încălcate prevederile prezentului act adițional.
La această sumă se adaugă prejudiciul suferit de către angajator, dacă prejudiciul este stabilit printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă din care să rezulte că au fost încălcate prevederile prezentului act adițional.
Raporturile de muncă au durat până la data de 11.06.2007, când contractul de muncă a încetat prin desfacere disciplinară.
În prezent, pârâtul este angajatul - România, societate despre care reclamanta susține că este în concurență.
Potrivit prevederilor art.21 alin.2 din Legea nr.53/2003, clauza de neconcurență își produce efectele numai dacă în cuprinsul contractului individual de muncă sunt prevăzute în mod concret activitățile ce sunt interzise salariatului la data încetării raporturilor de muncă, cuantumul indemnizației de neconcurență lunară, perioada pentru care își produce efectele clauza de neconcurență, terții în favoarea cărora se interzice prestarea activității, precum și aria geografică unde salariatul poate fi în reală competiție cu angajatorul.
În cazul de față, clauza de neconcurență stabilește terții și aria geografică și nu stabilește concret activitățile interzise, situație în care nu este valabilă, deoarece lezează principiul libertății muncii.
De asemenea, clauza de neconcurență stabilită în actul adițional este lipsită de eficacitate, deoarece scopul acesteia este reparator și nu preventiv.
Pentru a fi valabilă, așa cum prevede textul art.21 din Legea nr.53/2003, clauza de neconcurență trebuie să cuprindă cuantumul indemnizației de neconcurență lunară.
În speță, clauza nu cuprinde acest cuantum.
Având în vedere cele expuse, tribunalul a respins ca nefondată cererea reclamantei - SRL C-N împotriva pârâtului, având ca obiect plata sumei de 10.000 USD, reprezentând prejudiciu cauzat.
Cererea reconvențională a fost respinsă, deoarece constatarea nulității clauzei de neconcurență se poate face pe toată durata contractului.
În speță, contractul individual de muncă al pârâtului a încetat la data de 11.06.2007.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs ambele părți.
Prin recursul declarat de reclamanta SRL s-a solicitat casarea sentinței și trimiterea acțiunii principale spre rejudecare primei instanțe, în baza art.312 alin.3 și 5.pr.civ. raportat la art.304 pct.5,7,8 și 9.pr.civ.
În motivarea recursului s-a invocat că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pentru care a fost respinsă acțiunea principală, nefiind administrate nici probele necesare pistei soluționării cauzei.
S-a arătat că antrenarea răspunderii pârâtului în temeiul clauzei de neconcurență este generată de încălcarea obligațiilor ce-i reveneau conform clauzei pe perioada desfășurării raporturilor juridice de muncă și nu ulterior, după cum s-a reținut prin sentință.
În fine, s-a apreciat că hotărârea atacată reprezintă o reproducere a considerentelor altei hotărâri judecătorești pronunțate într-o cauză similară, ceea ce a determinat reținerea unor motive străine de natura pricinii, cum ar fi împrejurarea că pârâtul este angajatul România SRL.
Prin recursul declarat de pârâtul s-a solicitat modificarea hotărârii în sensul admiterii cererii reconvenționale.
În motivarea recursului, s-a arătat că potrivit art.22 alin.1 din Legea nr.53/2003 "Clauza de neconcurență își poate produce efectele pentru o perioadă de maxim 2 ani de la data încetării contractului individual de muncă".
Clauza de neconcurență semnată la data de 01.10.2006 prin actul adițional la contractul individual de muncă impunea obligarea pârâtului în calitate de salariat de-a nu desfășura direct sau indirect activități concurențiale cu ale angajatorului pe toată perioada derulării raporturilor de muncă și pe o perioadă de 2 ani de la încetarea acestora în schimbul unei indemnizații de neconcurență lunare pe care angajatorul se obliga să o plătească pe toată perioada de neconcurență.
Raționamentul instanței de fond este fundamental greșit.
Legea nu interzice constatarea nulității clauzei de neconcurență în condițiile în care contractul de muncă ar fi încetat. Nici instanța de fond nu indica, de altfel, vreun temei legal în susținerea motivării sale.
Pe de altă parte, clauza de neconcurență își produce efectele și după încetarea raporturilor de muncă. Așa fiind, interesul pârâtului este evident în a solicita constatarea nulității absolute acestei clauze, având în vedere următoarele:
Activitățile interzise prin clauza de neconcurență erau desfășurarea directă sau prin interpuși, în cadrul sau înafara orelor de program și care sunt de aceeași natură cu activitatea desfășurată de către angajator. geografică care cade sub incidența clauzei de neconcurență era întreg teritoriul României și terții în favoarea cărora se interzicea prestarea activității la toții dealerii, subdealerii și operatorii rețelelor, /, și Romtelecom precum și firmele distribuitoare și de vânzare a telefoanelor mobile/serviciilor preplătite precum și a accesoriilor. Totodată, angajatului îi era interzisă înființarea unei firme proprii cu același obiect de activitate pe care îl are firma angajatorului.
S-a apreciat, de asemenea, în esență, că clauza de neconcurență este abuzivă, fiind lovită de nulitate absolută.
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea de Apel constată următoarele:
Recursul pârâtului este nefondat.
Deoarece cererea reconvențională a fost respinsă ca prescrisă, controlul judiciar se va realiza doar asupra incidenței în cauză a excepției prescripției extinctive, neavând relevanță apărările de fond referitoare la nelegalitatea clauzei de neconcurență.
În acest sens, Curtea constată că potrivit art. 283 alin. 1 lit. d Codul muncii, " Cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulatepe toată durata existenței contractului, în cazul în care se solicită constatarea nulității unui contract individual sau colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia".
Or, în speță, pârâtul a atacat clauza de neconcurență după încetarea contractului său individual de muncă, ceea ce, raportat la dispoziția legală citată, confirmă soluția dată de prima instanță cererii reconvenționale.
Este real că în cazul în care clauza de neconcurență enunță interdicția desfășurării unor activități ce se află în concurență cu cea prestată de salariat la angajatorul său,după încetarea raporturilor juridice de muncă, interesul de a ataca această clauză se naște în acest moment, însă, în speță, clauza de care se prevalează reclamanta se referă la activitățile concurențiale desfășurate pe durata derulării raporturilor juridice de muncă, nefiind incidentă ipoteza susținută de pârât.
Recursul declarat de reclamantă este întemeiat.
Reclamanta angajatoare și-a întemeiat pretențiile pe pretinsa încălcare de către pârâtul angajator a clauzei de neconcurență în perioada desfășurării raporturilor juridice de muncă dintre părți, susținându-se în acest sens că pârâtul s-a deplasat la clienții reclamantei și a înlocuit aparatele de încărcare electronică ale acesteia cu alte aparate aparținând SRL societate concurentă.
S-a invocat de asemenea, că pârâtul a achiziționat în calitate de reprezentant al SRL, a cărui asociat unic și administrator este, produse de telefonie mobilă de la reclamantă, reprezentată conform facturii fiscale anexată, de către același pârât.
Or, prima instanță nu a analizat aceste motive de fapt invocate în acțiunea principală, limitându-se să citeze dispozițiile legale ce reglementează clauza de neconcurență și conținutul clauzei încheiate între părți pentru a concluziona, în final că respectiva clauză nu este valabilă datorită nestabilirii în concret a activităților interzise angajatului și a cuantumului indemnizației de neconcurență lunară.
Aceste considerente ale hotărârii sunt infirmate însă de actul adițional la contractul individual de muncă (8-9 fond) din care rezultă un cuantum al indemnizației de neconcurență lunară de 50% din media veniturilor brute din ultimele 6 luni.
În egală măsură, Curtea de Apel constată că prin respingerea cererii reconvenționale având ca obiect constatarea nulității clauzei de neconcurență, soluție menținută prin respingerea recursului declarat de pârât sub acest aspect, nu se mai pot pune în discuție pe cale incidentală sau de excepție motivele de nulitate invocate în cererea reconvențională. În caz contrar, soluția de respingere cererii reconvenționale, chiar și ca prescrisă, ar fi pur formală din moment ce ar fi analizată pe fond și ar primi răspuns în baza unor argumente ce tind să contravină excepției prescripției cererii reconvențională, soluție care consacră în cele din urmă valabilitatea clauzei de neconcurență, fiind un act juridic neanulat care se bucură de prezumția de validitate și legalitate.
În consecință Curtea de Apel reține că nu au fost respectate dispozițiile art.261 alin.1 pr.civ. deoarece hotărârea recurată nu cuprinde motivele de fapt și de drept pentru care s-au înlăturat cererile părților, lipsind orice referire la faptele imputate pârâtului și bazându-se pe argumente inconciliabile.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de Apel va respinge recursul pârâtului, iar în temeiul art.312 alin.3 pr.civ. va admite recursul reclamantei, va casa în parte hotărârea și va trimite spre rejudecare primei instanțe cererea principală, având obligația conform art.315 alin.1 pr.civ. să examineze faptele imputate pârâtului, să administreze mijloacele de probă necesare, fără a putea reține argumente de nevalabilitate a clauzei de neconcurență.
Dispoziția de respingere a cererii reconvenționale va fi menținută.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul -.
Admite recursul declarat de reclamanta " " împotriva sentinței civile nr.1038 din 05. 06.2008 Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o casează în parte și, în consecință trimite spre rejudecare primei instanțe Tribunalul Cluj, cererea principală.
Menține dispoziția de respingere a cererii reconvenționale.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 12.11.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Ioan Daniel Chiș, Sergiu Diaconescu Laura
--- - - - -
GREFIER
Red./
3 ex./05.12.2008
Președinte:Ioan Daniel ChișJudecători:Ioan Daniel Chiș, Sergiu Diaconescu Laura
