Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 228/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZI A CIVILĂ NR. 228/
Ședința publică din 12 iunie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Mariana Stan judecător
JUDECĂTOR 2: Corina Pincu Ifrim
Judecător: - -
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru pronunțare, recursul civil declarat de reclamantul, domiciliat în B,-, bloc 59,.D,.151, sector 2, împotriva deciziei civile nr.29 din 07 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
Recursul este legal timbrat, prin anularea timbrelor judiciare în valoare de 0,30 lei și a chitanței de plata taxei judiciare de timbru.
Dezbaterile asupra recursului de față au avut loc în ședința publică din 05 iunie 2008 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie. Pronunțarea a fost amânată pentru astăzi când, în urma deliberării s-a dat următoarea soluție.
CURTEA
Deliberând, în condițiile art.256 Cod procedură civilă, asupra recursului civil de față, a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 21.12.2005, reclamantul a chemat în judecată pe pârâții "" și Consiliul Județean A, solicitând ca prin hotărârea ce va pronunța instanța să oblige pârâta societate să lase în deplină proprietate și pașnică posesie suprafața de aproximativ 100, situată în Pitești, str.-.- nr.23, județul A și să constate nulitatea absolută parțială a certificatului de proprietate seria - nr.0021 emis de Consiliul Județean A în favoarea pârâtei, întrucât se suprapune în parte peste suprafața ce rezultă din titlul de proprietate al reclamantului, cu cheltuieli de judecată.
Motivând cererea, reclamantul a arătat că dreptul său de proprietate - consfințit de hotărâri judecătorești: sentința civilă nr.8460/13.10.1992, sentința civilă nr.11366/19.12.2001 și titlul de proprietate nr.-/08.06.2004 emis de Consiliul Județean A - se suprapune peste cel al pârâtei care deține certificatul de proprietate seria - nr.0021/04.11.1993, în baza căruia și posedă suprafața rezultată prin suprapunere, certificat emis în favoarea "" în mod nelegal, întrucât la momentul anului 1990 terenul nu se afla în proprietatea statului ori a autorităților locale.
Prin întâmpinare, pârâta "" a solicitat disjungerea capătului de cerere privind nulitatea absolută parțială a certificatului de proprietate seria - nr.0021/04.11.1993, emis de Consiliul Județean A în favoarea pârâtei, soluționarea sa fiind de competența materială a Tribunalului Argeș - Secția contencios administrativ și suspendarea primului capăt de cerere, în baza art.244 pct.1 Cod procedură civilă.
Pârâtul Consiliul Județean A, prin întâmpinare, a arătat că la data eliberării certificatului de atestare a dreptului de proprietate a analizat condițiile de fond și de formă în raport de actele depuse de solicitant și a emis actul respectiv în baza actelor normative în vigoare.
Prin sentința civilă nr.3518 din 18 iunie 2007, pronunțată de Judecătoria Pitești, s-a respins cererea formulată de reclamantul, reținându-se că, în speță, este îndeplinită condiția triplei identități de părți, obiect și cauză, cu raportare la decizia civilă nr.159/R-C/05.03.2007 a Curții de APEL PITEȘTI, prin care s-a soluționat un litigiu anterior între părți, fiind admisă excepția invocată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, reclamantul, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate sub următoarele aspecte:
Instanța de fond nu s-a pronunțat în dispozitivul sentinței apelate asupra excepției autorității de lucru judecat și a respins acțiunea ca și cum s-ar fi pronunțat pe fondul cauzei.
Hotărârea este dată cu încălcarea dispozițiilor art.1201 cod civil deoarece în prezenta cauză și cea soluționată prin decizia civilă nr.159/R/2007 pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI nu există identitate de obiect.
Astfel, prezenta cerere are ca obiect revendicarea, iar cea soluționată prin decizia civilă mai sus menționată are ca obiect plângere împotriva Hotărârii nr.523/1997 emisă de Comisia Județeană A de aplicare a Legii nr.112/1995 prin care s-a respins cererea de retrocedare în natură a imobilului construcție situat în str.-.- nr.23, denumit "Hanul ".
Într-o ultimă critică se invocă apărări de fond, apelantul susținând că pentru terenul în litigiu deține titlu de proprietate care nu a fost anulat printr- hotărâre judecătorească, în timp ce intimata-pârâtă nu are titlu de proprietate, ci doar un certificat de atestare.
La data eliberării certificatului de atestare, dreptul său de proprietate era deja recunoscut prin sentința civilă nr.8460/1992.
Se mai susține că Primăria Municipiului Pitești avea cunoștință că acest teren nu poate face obiectul nr.HG834/1991 deoarece acesta fusese parte în litigiul în care s-a pronunțat sentința mai sus menționată.
Se mai arată că la soluționarea apelului instanța trebuie să aibă în vedere că prin sentința civilă nr.207/CA/26.06.2006, pronunțată de Tribunalul Argeș, irevocabilă, nu s-a rezolvat în fond procesul și nu s-a consfințit valabilitatea certificatului de atestare a dreptului de proprietate nr./1993, ci s-a analizat doar excepția privind îndeplinirea procedurii prealabile.
Prin întâmpinare, intimatul a solicitat respingerea apelului ca tardiv introdus și ca inadmisibil.
Tribunalul Argeș, prin decizia civilă nr. 29 din 07 februarie 2008, pronunțată în dosarul nr- a respins ca nefondat apelul declarat de reclamant, reținând că instanța de fond a analizat cu prioritate excepția autorității de lucru judecat și a apreciat că excepția este fondată, fiind îndeplinită tripla identitate.
Împotriva deciziei civile nr.29/07.02.2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, a declarat recurs, în termen legal, reclamantul, invocând dispozițiile art.304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă.
1. Se critică soluția instanței de apel, pentru că aceasta a încălcat dispozițiile art.41 Cod procedură civilă " orice persoană care are folosința drepturilor civile poate să fie parte în judecată", cât și principiul accesului liber la justiție.
2. Instanța de apel a pronunțat o hotărâre nelegală, pentru că a încălcat și dispozițiile art.1201 Cod civil.
3. Instanța de apel trebuia să dea o interpretare corectă actului juridic dedus judecății, deciziei nr.159/R/2007, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI.
Se solicită admiterea recursului, casarea în tot a deciziei atacate și trimiterea cauzei la Tribunalul Argeș, deoarece această instanță a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului.
În conformitate cu prevederile art.137 Cod procedură civilă, Curtea se va pronunța cu prioritate asupra excepției inadmisibilității recursului, în raport de dispozițiile art.2821(1) din același cod, excepție care face de prisos cercetarea în fond a pricinii și care este privită ca fondată.
de atac sunt prevăzute prin lege, legiuitorul consacrând astfel principiul legalității, potrivit căruia, o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege. Altfel spus, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Este o regulă cu valoare de principiu, prevăzută de art.129 din Constituție, care instituie dreptul părților interesate de a ataca hotărârile judecătorești numai în condițiile legii. Textul constituțional evocă nu numai faptul că mijloacele procesuale de atac ale hotărârilor judecătorești sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie să se realizeze în condițiile legii.
Legalitatea căii de atac implică și consecința că mențiunea greșit făcută în dispozitivul hotărârii care se atacă nu acordă părții o cale de atac pe care legea însăși nu a prevăzut-
Conform dispozițiilor art.2821alin.(1) Cod procedură civilă, modificat prin Legea nr.195/2004, nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță în cererile introduse pe cale principală privind - litigii al căror obiect are o valoare de până la 100.000 lei inclusiv.
Termenul de litigiu folosit de legiuitor în art.2821Cod procedură civilă desemnează toate acțiunile cu caracter patrimonial calificate ca atare de doctrină și jurisprudența în materie prin raportare la obiectul acestora, care privește în mod direct o valoare patrimonială ori un act juridic al cărui obiect este un drept evaluabil în bani.
Or, litigiul dedus judecății are ca obiect revendicarea unui imobil in suprafață de 218,63 mp. a cărui valoare este de sub 100.000 lei, acțiune care privește deci un drept real imobiliar, fiind de necontestat caracterul său patrimonial.
În raport de natura cauzei, care este evaluabilă, de obiectul cauzei este patrimonial și sub valoarea 100.000 lei și față de dispozițiile art.2821Cod procedură civilă, hotărârea instanței de fond era supusă numai recursului, competența de soluționare revenind tribunalului conform dispozițiilor art.2 pct.3 Cod procedură civilă, calificarea căii de atac de către instanța de apel fiind contrară acestor dispoziții legale.
Cum se poate observa, legiuitorul a înțeles să confere un mai mare grad de celeritate în soluționare acelor litigii considerate de mai mică importanță, alegând criteriul patrimonial. Astfel, nu s-a raportat la cereri evaluabile, ci la litigii privind un obiect de o valoare mai mică de 100.000 lei, inclusiv.
În această situație, indiferent de natura litigiului, s-a avut în vedere valoarea patrimonială a bunului asupra căruia poartă litigiul, atribuindu-se o importanță mai mică litigiilor de orice natură care poartă asupra unui obiect de o valoare mai mică, indiferent că ar fi vorba despre acțiuni evaluabile sau neevaluabile, în sensul legii nr.146/1997.
de a îngrădi drepturi consacrate constituțional, reglementarea prevăzută de art.2821Cod procedură civilă constituie o garanție a aplicării principiului prevăzut de art.6 pct.1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale privind judecarea unei cauze în mod echitabil și într-un termen rezonabil în scopul înlăturării oricăror abuzuri din partea părților, prin care s-ar tinde la tergiversarea nejustificată a soluționării unui proces.
De altfel, reglementările internaționale în materie nu impun accesul la totalitatea gradelor de jurisdicție sau la toate căile de atac prevăzute de legislațiile naționale, art.13 din aceeași convenție consacrând numai dreptul persoanei la un recurs efectiv în fața unei instanțe naționale, deci posibilitatea de a accede la un grad de jurisdicție.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în cazul " împotriva Regatului Unit", 1975, că dreptul de acces la tribunale nu este absolut, fiind vorba de un drept pe care convenția l-a recunoscut fără să-l definească în sensul restrâns al cuvântului, existând posibilitatea limitărilor implicit admise, chiar în afara limitelor care circumscriu conținutului oricărui drept.
Acțiunea dedusă judecății, având caracter patrimonial, cu conținut economic, se încadrează astfel în acțiunile reglementate de art.2821Cod procedură civilă, valoarea obiectului dedus judecății este mai mică de 100.000 lei și se constată că în cauză soluția adoptată de către tribunal este una de recurs, iar nu una de apel.
Conform dispozițiilor art.299 Cod procedură civilă sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională, în condițiile prevăzute de lege. În consecință, recursul declarat împotriva unei decizii irevocabile a unei instanțe de recurs, este inadmisibil.
Nu are relevanță calea de atac menționată în decizia tribunalului, deoarece aceasta este stabilită de legiuitor și este, potrivit textului mai sus menționat, recurs, astfel că, recursul la recurs formulat în cauză, apare ca fiind inadmisibil.
Hotărârea pronunțată de tribunal, chiar și într-o compunere greșită, fiind una pronunțată în recurs, față de dispozițiile art.299 alin.1 Cod procedură civilă, nu este supusă recursului, prin urmare prezenta cale de atac se observă a fi inadmisibilă.
În raport de considerentele mai sus expuse, se impune ca în temeiul art.2821raportat la art.299 și art.312 Cod procedură civilă, să fie respins recursul ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul, domiciliat în B,-, bloc 59,.D,.151, sector 2, împotriva deciziei civile nr.29 din 07 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimați fiind pârâții "" PITEȘTI și CONSILIUL JUDEȚEAN.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12 iunie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
, -,
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./01.07.2008
Jud.apel: /
Jud.fond:
Președinte:Mariana StanJudecători:Mariana Stan, Corina Pincu Ifrim
