Rectificare carte funciara. Speta. Decizia 227/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 227/
Ședința publică din 12 Iunie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Corina Pincu Ifrim JUDECĂTOR 2: Florinița Ciorăscu
Judecător: - -
Judecător: - -
Grefier: -
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile civile declarate de reclamanții, și și de pârâții: și, împotriva deciziei civile nr.40 din 9 februarie 2007, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns avocat, pentru recurenții-reclamanți G, și, în baza delegației de la dosar, eliberată de Baroul V, lipsă fiind recurentele-pârâte și.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursurile sunt legal timbrate, potrivit chitanțelor aflate la dosarul cauzei.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefier ul de ședință, care învederează că la dosarul cauzei s-a depus, prin serviciul de registratură al instanței, întâmpinare, formulată de către recurentele-pârâte, la care s-au atașat o serie de acte.
Avocat arată că nu are cereri de formulat sau excepții de invocat, motiv pentru care solicită acordarea cuvântului asupra recursurilor.
Curtea, în raport de această precizare, constată recursurile în stare de judecată, motiv pentru care acordă cuvântul asupra acestora.
Avocat solicită admiterea recursului, cu cheltuieli de judecată. Precizează că a formulat cerere de înscriere în cartea funciară pentru terenul în suprafață de 1701,12, teren pentru care s-a judecat cu pârâta, însă actele i-au fost restituite, fără a se pronunța o încheiere, motivat de faptul că ar exista o suprapunere de teren cu cele două lucrări avizate. Terenul în suprafață de 1701,12 este proprietatea reclamanților, deși posibilitatea de a intabula acest teren este închisă. Admiterea acestui recurs și intabularea terenului ar acoperi drepturile părților asupra acestuia. Având cuvântul asupra recursului declarat de către pârâte, solicită respingerea acestuia, ca nefondat, având în vedere că actele folosite în apărare nu puteau justifica intabularea.
CURTEA:
Deliberând, în condițiile art.256 Cod procedură civilă, asupra recursurilor civile de față, a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 30 martie 2005, reclamanții G, și au solicitat în contradictoriu cu pârâta ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună rectificarea Cărții Funciare a Municipiului R V, pentru terenul de 1701,12. situat în R V, str.-, pentru care s-au făcut înregistrări avizate la nr.3774 și 3775/2001, urmând a se dispune înscrierea corectă a proprietății lor în evidențele de carte funciară, precum și obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că sunt proprietarii unui teren de 1701,12 situat în R V, str.-, cumpărat de autorul lor, de la autorul pârâtei, în anul 1943.
Începând cu anul 1994 au purtat mai multe litigii cu autorul pârâtei, cu pârâta și cu alte rude apropiate ale acesteia, în condițiile în care, terenul lor a fost acaparat abuziv. În toate litigiile li s-a dat câștig de cauză.
În perioada soluționării litigiilor, pârâta a obținut înscrierea terenului în cartea funciară pe numele său, lucrările fiind avizate la nr.3774 și 3775/2001.
Actele și înscrierile efectuate anterior nu sunt valabile, dreptul pretins de pârâtă fiind calificat.
Acțiunea în revendicare promovată de pârâta și autorul acestuia împotriva lor a fost respinsă în mod irevocabil.
Prin sentința civilă nr.786 din 30 ianuarie 1996, pârâta a fost obligată să le respecte proprietatea și posesia acestui teren, în mod irevocabil.
Ulterior, prin sentința civilă nr.4505/26 mai 2000, pronunțată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea, pârâta și copiii acesteia au fost obligați să le respecte proprietatea aceluiași teren, actele nelegal întocmite fiind constatate nule de instanța de judecată.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.36 și urm. din Legea nr.7/1996.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea cererii ca nefondată, întrucât reclamanții s-au folosit de actul fictiv realizat în anul 1943, ei nefiind proprietarii terenului în litigiu.
Prin cererea de la fila 108 din dosar, reclamanții au solicitat introducerea în cauză, în calitate de pârâtă, a numitei (fostă ), întrucât lucrările înregistrate la nr.3775/2001, ce formează obiectul cererii de rectificare, au fost întocmite pe numele altei persoane, iar nu pe numele pârâtei.
Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii, întrucât părțile s-au mai judecat și în alte litigii, iar încercările părților de a anula actele sale au fost respinse.
Prin sentința civilă nr.930/22 februarie 2006, pronunțată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea, în dosarul nr.2732/2005, a fost admisă cererea astfel cum a fost precizată la fila 108 din dosar, s-a dispus rectificarea Cărții Funciare a Municipiului RVp entru terenul de 1701,12, situat în R V, str.-, județul V, pentru care s-au făcut înregistrările avizate la nr.3774 și 3775/2001. Totodată, s-a dispus înscrierea corectă a proprietății reclamanților în evidențele de carte funciară pentru acel teren și s-a dispus obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată, în cuantum de 254 lei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamanții sunt proprietarii unui teren în suprafață de 1701,12. situat în R V, str.-, județul V, că părțile s-au judecat pentru acest teren în mai multe cauze și că sunt îndeplinite condițiile art.36 și urm. din Legea nr.7/1996 pentru a se dispune rectificarea cărții funciare.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel pârâtele și, susținând că soluția adoptată prin sentința civilă nr.786 din 30 ianuarie 1996, s-a pronunțat în baza unora dintre adeverințe eliberate de Primăria - cu nr.376/8 mai 1992 și 719/20 martie 1995, care au fost declarate false de Parchetul de pe lângă Judecătoria Râmnicu E. prin rezoluția din 01 februarie 2002, pronunțată în dosarul nr.2895/P/1998.
Aceste adeverințe au fost anulate ca fiind false, prin sentința nr.989 din 24 februarie 2006, pronunțată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea, în dosarul nr.4337/2005, urmând ca ele să introducă cereri de revizuire a sentinței civile nr.786 din 30 ianuarie 1996 și a sentinței nr.4505/26 mai 2000,iar reclamanții-intimați nu au alt act de proprietate în afara acestor sentințe.
Înscrierea dreptului lor de proprietate este legală, fiind întemeiată pe actele de proprietate aflate la dosar.
Terenurile reclamanților nu sunt situate în R V, str.-, ci în - și intimații-reclamanți nu au făcut vreun demers pentru intabularea dreptul lor de proprietate la Cartea Funciară, iar din raportul de expertiză rezultă că terenul menționat în actele reclamanților nu poate fi situat în str.--R
Instanța de fond nu a avut în vedere documentele menționate de ele, denaturând situația de fapt și pronunțând o hotărâre lipsită de temei legal,
a luat în considerare numai probele reclamanților, ignorându-le pe ale lor. În acest fel, instanța a conchis că este obligatorie rectificarea cărții funciare și că reclamanții sunt proprietarii terenului de 1701,12. din-.
S-a mai arătat de către apelante că litigiul s-a judecat fără citarea Oficiului de cadastru și Publicitate Imobiliară, deși aceasta era obligatorie.
Tribunalul Vâlcea, prin decizia civilă nr.40 din 09 februarie 2007, a admis apelul, a schimbat în tot sentința, a admis în partea acțiunea, astfel cum a fost precizată ulterior și s-a dispus rectificarea Cărții Funciare nr.7791 a Municipiului R V cu privire la terenul în suprafață de 145,72. identificat în schița anexă la raportul de expertiză (191, dosar fond).
Prin aceeași decizie s-a dispus înscrierea reclamanților în Cartea Funciară cu această suprafață de teren.
În adoptarea acestei soluții, tribunalul a reținut, în esență, că prin sentința civilă nr.989/24 februarie 2006, pronunțată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea, în dosarul nr.4337/2005, au fost anulate ca false adeverințele nr.376/8 mai 1992 și nr.719/20 august 1995, emise de Comisia Locală de aplicare a Legii nr.18/1991 -.
Însă, din materialul probator administrat în cauză, nu rezultă că cele două sentințe civile nr.786/30 ianuarie 1996 și nr.4505/26 mai 2000, ambele pronunțate de Judecătoria Râmnicu Vâlcea, ar fi fost revizuite. Simpla constatare a falsului în înscrisuri nu duce automat la retractarea sau reformarea unei hotărâri judecătorești. În acest scop trebuie promovată și admisă o cale de atac împotriva acestora (în cazul de față, revizuirea).
Așadar, sentințele civile nr.786 din 30 ianuarie 1996 și nr.4505 din 26 mai 2000, nu au fost desființate prin exercitarea unor căi ordinare sau extraordinare, astfel că, la soluționarea acestei cauze au fost luate în considerare.
În ceea ce privește însă modul în care prima instanță a apreciat probele administrate în cauză și a soluționat cererea reclamanților, apelul a fost privit ca fondat.
Astfel, prima instanță a admis cererea reclamanților, astfel cum a fost precizată și a dispus rectificarea Cărții Funciare a Municipiului RVp entru terenul de 1701,12. situat în R V, str.-, pentru care s-au făcut înregistrările realizate la nr.3774 și 3775/2001 și înscrierea corectă a proprietății reclamanților, fără să precizeze numărul cărții funciare rectificate și fără să cerceteze dacă în cartea funciară a pârâtei figurează în totalitate sau în parte terenul de 1701,12
Atât din copia Cărții Funciare nr.7791 a Municipiului R V, depusă în apel, cât și din extrasul de Carte Funciară depus la prima instanță a rezultat că pârâta (fostă ) este înscrisă în Cartea Funciară cu acest număr, cu un teren în suprafață totală de 900,35. cu nr. cadastral 3025, teren pe care l-a dobândit de la pârâta, după cum urmează: 400. prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2260/28 noiembrie 1997 și 500 prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.368/3 decembrie 1996.
Potrivit raportului de expertiză întocmit la prima instanță de expertul G (191), rezultă că, din terenul de 900,37. înregistrat în Cartea Funciară nr.7791, în baza documentației nr.3775/17 mai 2001, numai suprafața de 145,72. notată în schița anexă la raport cu 1 și colorată în galben, se suprapune cu terenul de 1701,12. proprietatea reclamanților.
Având în vedere situația de fapt și specificul acțiunii în rectificare reglementată de art.33 și urm. din Legea nr.7/1996, instanța a considerat că reclamanții puteau solicita rectificarea Cărții Funciare nr.7791 a Municipiului R V, numai pentru suprafața de 145,72. ce se suprapune cu terenul de 1701,12. proprietatea lor. Ei nu pot solicita rectificarea cărții funciare pentru diferența până la 900,35. întrucât nu pretind nici un drept asupra acestui teren, ca de altfel nici rectificarea cărții funciare pentru diferența până la 1701,12. întrucât această suprafață nu este înscrisă în cartea funciară pe numele nici uneia dintre părți.
În ceea ce privește suprafața în litigiu de 145,72. s-a reținut că ea face parte din terenul de 1701,12. cu privire la care părțile s-au mai judecat și în alte cauze.
Astfel, prin sentința civilă nr.786/30 ianuarie 1996, pronunțată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea, în dosarul nr.5597/1994, pârâta (fostă ) a fost obligată să respecte reclamanților proprietatea și posesia terenului de 1701,12
Deși hotărârea judecătorească produce în principiu efecte relative numai între părțile în litigiu, iar pârâta este succesoare cu titlu particular, având în vedere principiul de drept potrivit căruia nimeni nu poate da mai mult decât are sau ceea ce nu are, precum și înstrăinarea ulterioară pronunțării acesteia, instanța a constatat că sentința civilă nr.786 din 30 ianuarie 1996, pronunțată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea, în dosarul nr.5597/1994, produce efecte și față de cumpărătoare.
Drept consecință, s-a dispus rectificarea cărții funciare întocmite pe numele cumpărătoarei, în baza hotărârii judecătorești în care parte a fost vânzătoarea.
S-a mai reținut că prin sentința civilă nr.4505 din 26 mai 2000, pronunțată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea, în dosarul nr.2861/2000, reclamanții au renunțat la judecată față de pârâta și s-a respins cererea de anulare a contractului de vânzare-cumpărare nr.2260/1997, reținându-se că terenul cuprins în acesta nu se suprapune cu terenul de 1701,12. proprietatea reclamanților.
Instanța a constatat că între această sentință și raportul de expertiză întocmit în cauză de expert G nu există contradicții. Din coroborarea mențiunilor sentinței civile cu concluziile expertului și cu mențiunile Cărții Funciare nr.7791 a Municipiului R V, s-a constatat că suprafața de 145,72. în litigiu face parte nu din cea de 400. cuprinsă în contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2260/1997, ci din suprafața de 500. înstrăinată prin contractul de vânzare-cumpărare nr.386/1996.
Concluzionând, instanța a reținut că din terenul de 900,35. înscris în Cartea Funciară nr.7791 a Municipiului R V, doar suprafața de 145,72. se suprapune cu terenul de 1701,12. proprietatea reclamanților, că dreptul de proprietate al reclamanților-intimați asupra terenului în suprafață de 1701,12. și implicit asupra terenului de 145,72. a fost stabilit în mod definitiv și irevocabil prin sentința civilă nr.786/30 ianuarie 1996, pronunțată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea, în dosarul nr.5597/1994, care produce efecte și față de succesoarea cu titlu particular. Totodată, în mod corect s-a constatat că înscrierea dreptului de proprietate în cartea funciară asupra terenului de 145,72. ar fi trebuit să fie făcută pe numele intimaților-reclamanți.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs, în termen legal, atât reclamanții G, și, cât și pârâtele și, criticând-o pentru nelegalitate.
În recursul declarat de reclamanți se invocă prin motivele de recurs dispozițiile art.304 pct.6 și 9 Cod procedură civilă.
Se susține că soluția adoptată de instanța de apel este dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii - Legea nr.7/1996, art.480 și urm. Cod civil, art.1201 Cod civil, etc. Totodată, instanța nu s-a pronunțat, lăsând nesoluționată cererea de înscriere în Cartea Funciară a diferenței de teren (între 1700, cât este în realitate proprietatea acestora și 145,72 ), pentru care s-a rectificat Cartea Funciară și s-a dispus înscrierea.
Se mai arată că a rămas nesoluționată cererea privind rectificarea lucrărilor cadastrale avizate la numerele 3774 și 3775/2001, ce se suprapun peste terenul proprietatea acestora și schimbând hotărârea instanței de fond, tribunalul a analizat cererile numai pentru porțiunea de 145,72. înscriși în Cartea Funciară nr.7791 a Municipiului R V pe numele pârâtei.
Cererea reclamanților de rectificare a Cărții Funciare și a lucrărilor cadastrale se referă la porțiunile de teren pentru care pârâtele au efectuat lucrări cadastrale (avizate la nr.3774 și 3775/2001) care se suprapun peste proprietatea recurenților pe 1701,12, așa cum au fost identificate de expertiza tehnică efectuată.
Pârâtele au rămas vecine cu partea de nord a proprietății reclamanților, acestea având în proprietate terenul care este dincolo de limita celor 1701,12, proprietatea recurenților-reclamanți. Lucrările cadastrale și Cartea Funciară au vizat, probabil și restul terenurilor. Se impunea însă rectificarea pentru toate lucrările efectuate nelegal care se suprapun peste terenul proprietatea recurenților.
Instanța de apel a reținut corect că pentru suprafața de 1701,12 s-a statuat, prin hotărârile judecătorești irevocabil pronunțate și nedesființate în niciun mod până în prezent (sentința civilă nr.786/30 ianuarie 1996 și sentința civilă nr.4505/26 mai 2000) că recurenții-reclamanți sunt proprietari, iar pârâtele l-au ocupat abuziv și chiar au tranzacționat între ele cu privire la părți din acest teren.
Prin expertiza tehnică efectuată în fața instanței de fond s-a stabilit că lucrările cadastrale efectuate de pârâte și avizate la numerele 3774 și 3775/2001 se suprapun pe 145,72. (din lucrările cadastrale înregistrate la nr.377/2001, pentru care s-a și întocmit CF), 974,19. din lucrările înregistrate la nr.3774/2001 și 231,65. și îi împiedică să finalizeze formalitățile pe care le-au început (înregistrate la nr.689 din 10.03.2005) pentru întocmirea Cărții Funciare, pentru cei 1702,12. proprietatea lor.
Constatând aceste suprapuneri, nu numai pentru cei 145,72 pentru care s-a întocmit și Cartea Funciară, instanța de apel ar fi trebuit să mențină în totalitate atât hotărârea de rectificare a lucrărilor, cât și hotărârea de înscriere a proprietății lor în evidențele de Carte Funciară.
Menținând rectificarea și înscrierea proprietății recurenților în CF numai pentru 145,72. asupra diferenței de teren, până la 1701,12. instanța de apel a omis însă să se pronunțe, a făcut astfel o aplicare și interpretare greșită a dispozițiilor Legii nr.7/1996 și ale art.480 Cod civil.
Operațiunile la care recurenții s-au referit în cerere erau lucrările cadastrale înregistrate și avizate la nr.3774 și 3775/2001, a căror existență îi împiedică să finalizeze lucrările începute, înregistrate la nr.689/2005 și care au fost respinse tocmai pentru că existau cele anterioare, întocmite și avizate în anul 2001.
Se susține că nu avea importanță că numai pentru lucrarea avizată la nr.3775/2001 s-a întocmit și Cartea Funciară, iar pentru cealaltă nu s-a întocmit,deoarece nici (fostă ) și nici () nu pot pretinde vreun drept pentru terenul care s-a statuat că este proprietatea reclamanților prin hotărârile judecătorești irevocabil pronunțate.
Se mai susține că dreptul de proprietate al reclamanților este grav știrbit deoarece nu pot valorifica dreptul de proprietate recunoscut și în procesele purtate, confirmat de titlul lor de proprietate (actul autentic de vânzare-cumpărare încheiat în anul 1943 de autorul lor, care a cumpărat 1700. de la autorul pârâtelor, act la rândul lui cercetat de instanțele de judecată și menținut ca valabil).
Conform art.480 Cod civil, recurenții trebuie să poată să se bucure și să dispună de terenul lor în mod exclusiv și absolut și u demonstrat în fața instanțelor că tocmai datorită lucrărilor cadastrale întocmite fraudulos de pârâte nu își pot înscrie în Cartea Funciară proprietatea.
Pentru aceste motive se solicită admiterea recursului, modificarea deciziei în totalitate și, respingând apelul pârâtelor, să se mențină sentința pronunțată de judecătorie ca legală și temeinică, cu obligarea acestora și la plata cheltuielilor de judecată în apel și recurs.
La rândul lor, pârâtele critică decizia pentru nelegalitate, invocând dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
În motivarea recursului se susține că instanța de apel a admis în parte apelul lor și a dispus rectificarea cărții funciare cu privire la terenul în suprafață de 145,72 conform raportului de expertiză.
Așa cum rezultă din actele existente la dosar și din motivele apelului lor, intimații-reclamanți au obținut în anul 1996 o sentință judecătoreasca pentru terenul recurentelor, în baza a două adeverințe emise de comisia locală. Conform rechizitoriului Parchetului, a sentinței civile nr.989/2006 pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI, actele care au stat la baza sentinței civile nr.786/1996 sunt false.
Instanța de apel reține că acea sentință nu este desființată, ea producând efecte chiar dacă are la bază unele falsuri,în condițiile în care au solicitat suspendarea procesului până la soluționarea acțiunii lor în revizuirea sentinței nr.786/1996 aflată pe rolul Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, făcând dovada în acest sens.
Se mai susține că nstanța încearcă să delimiteze în teren suprafața câștigată în baza falsului prin sentința nr.786/1996, deși în sentință nu se precizează concret unde se află situat terenul.
Pârâtele susțin că stăpânesc terenul fără întrerupere din anul 1920, nu au fost tulburate de nimeni zeci de ani, iar terenul a făcut obiectul donației, partajului (sentința 2334/1978) a vânzării parțiale, deci a fost tot timpul în circuitul civil.
Se consideră că instanța de apel trebuia să țină cont de toate aceste aspecte, de actele existente la dosar, de părerea expertului exprimată la obiectivul 1 și de sentințele invocate de acestea în apărare pentru a da o soluție corectă și legală.
Se solicită admiterea recursului, casarea în totalitate a celor două hotărâri, apel și fond.
Recursurile sunt nefondate pentru considerentele ce se vor prezenta.
Acțiunea în rectificare este acea acțiune în justiție prin care se cere îndreptarea sau suprimarea unei înscrieri necorespunzătoare realității făcute în cartea funciară pentru a se pune de acord starea tabulară cu situația juridică reală a unui imobil.
Potrivit alin.(2) al art.33 din Legea nr.7/1996, republicată, operațiunea de rectificare vizează atât radierea, îndreptarea, cât și menționarea înscrierii oricărei operațiuni susceptibilă a face obiectul unei înscrieri în cartea funciară.
În mod corect a reținut instanța de apel față de materialul probator administrat în cauză că se impune rectificarea cărții funciare nr.7791 a Municipiului RVd oar cu privire la terenul în suprafață de 145,72. și înscrierea acestei suprafețe pe numele reclamanților în cartea funciară.
Tribunalul a dispus rectificarea cu respectarea legislației în materie (art.36 din Legea nr.7/1996) și radierea din cartea funciară de la a acestei suprafețe de teren în vederea înscrierii, așa cum a fost evidențiată, pe numele reclamanților.
Prima critică formulată de reclamanți, încadrată în dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, vizează nelegalitatea deciziei sub aspectul aplicării greșite a dispozițiilor Legii nr.7/1996, privind procedura de înscriere în cartea funciară, reglementată prin articolele 33-36, aplicabile în speță. Critica este însă nefondată, deoarece, instanța de apel a interpretat și aplicat corect dispozițiile legale incidente.
Publicitatea imobiliară întemeiată pe sistemul de evidență al cadastrului general are ca obiect, potrivit art.20 din lege, înscrierea în cartea funciară a actelor și faptelor juridice referitoare la imobilele din aceeași localitate.
Pentru lucrările cadastrale avizate sub nr.3774 și 3775/2001 nu este dată încheiere prin care să fie admisă ori respinsă cererea de înscriere, comunicată potrivit art.50-52 din lege celui care a cerut înscrierea. în termen de 20 de zile de la pronunțare, pentru exercitarea căilor de atac. În măsura în care înscrierea nu era conformă cu documentația cadastrală și situația imobilului, recurenții aveau posibilitatea să atace această încheiere, în măsura în care se conformau dispozițiilor legale în materie.
Pentru cele ce preced, motivul de recurs încadrat în prevederile art.304 pct.9 Cod procedură civilă este privit ca neîntemeiat, reținându-se că legea privește limitativ cazurile de exercitare a acțiunii în rectificare și soluția instanței de apel este legală în concordanță cu probele administrate și respectarea principiului legalității, potrivit căruia instanța este obligată să verifice dacă sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru a se dispune radierea, respectiv înscrierea unui drept real.
Cum pentru diferența de teren până la 1701,12. condițiile stabilite de lege nu sunt întrunite, neexistând o încheiere de carte funciară, este privită ca neîntemeiată susținerea reclamanților potrivit căreia a rămas nesoluționată cererea de înscriere în cartea funciară a acestei suprafețe.
Atâta timp cât nu au solicitat înscrierea în cartea funciară a dreptului lor de proprietate, reclamanții nu pot susține că le este știrbit acest drept, chiar dacă între părțile litigante s-au purtat mai multe litigii.
Referitor la motivul de casare prevăzut de art.304 pct.6 Cod procedură civilă, invocat de reclamanți, susținând că instanța a acordat mai mult decât s-a cerut ori ceea ce nu s-a cerut, Curtea constată că nu subzistă în cauză.
Pentru considerentele mai sus prezentate, ca nefondat este privit și recursul formulat de către pârâte, întrucât instanța de apel a pronunțat o hotărâre legală, în raport de probele administrate și prevederile textelor de lege la care s-a făcut referire.
Nu are relevanță în speță că tribunalul nu a dispus suspendarea litigiului până la soluționarea acțiunii formulate de acestea, având ca obiect revizuirea sentinței nr.786/1996, întrucât au la dispoziție mijloace procedurale pentru o eventuală reformare a hotărârilor ce le sunt nefavorabile.
Apărarea privind eventuala uzucapare a terenului litigios nu are relevanță de asemenea în acest stadiu procesual.
Toate aceste considerente atrag concluzia că hotărârea instanței de apel este legală și, ca atare, recursurile vor fi respinse, în temeiul art.312 combinat cu art.304 pct.6 și 9 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de reclamanții, și și de pârâtele și, împotriva deciziei civile nr.40 din 9 februarie 2007, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12 iunie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
-,
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./01.07.2008
Jud.apel: /
Jud.fond:
Președinte:Corina Pincu IfrimJudecători:Corina Pincu Ifrim, Florinița Ciorăscu
