Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 244/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.244/
Ședința publică din 17 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Benone Fuică
JUDECĂTOR 2: Mihaela Neagu
JUDECĂTOR 3: Alina Savin
GREFIER - - -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea în cauza privind soluționarea recursului declarat de reclamanta PRODUS B, cu sediul în B,-, jud. B, împotriva sentinței civile nr.651/1.10.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 09.02.2009 care s-au consemnat în încheierea de ședință din aceeași zi, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea cauzei la data de 12.02.2009 și apoi la data de 17.02.2009.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.651/1.10.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-, a fost admisă în parte acțiunea restrânsă formulată de reclamanta PRODUS B în contradictoriu cu pârâta.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 665,23 lei reprezentând despăgubiri cu dobânda legală până la data achitării debitului.
Pentru a pronunța hotărârea judecătorească, prima instanță a reținut următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr.58/113/8.01.2007 pe rolul Tribunalului Brăila, reclamanta Produs Bac hemat în judecată pe pârâta pentru a fi obligată la plata sumei de 3274,46 lei, reprezentând despăgubiri, cu dobânda legală calculată până la data lichidării debitului. Ulterior, ca urmare a plății unei părți din prejudiciu, reclamanta și-a restrâns acțiunea la 2472,58 lei, cu dobânda legală.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că pârâta a fost angajată cu contract individual de muncă la un magazin din C, în calitate de supraveghetor. La data de 8 septembrie 2006 s-a dispus concedierea sa. În perioada cât a lucrat la acest magazin s-a constatat o lipsă în gestiune, din care pârâtei îi revine suma de 3360,46 lei. Din 3360,46 lei reclamanta a recuperat 198 lei, iar la restul de 3162,46 lei se adaugă coeficientul de actualizare și anume 112 lei, rezultând suma pentru care pârâta a fost chemată în judecată.
Pârâta, prin întâmpinare, a cerut respingerea acțiunii ca nefondată. Reclamanta nu a invocat nici o împrejurare care să facă dovada vinovăției sale în producerea prejudiciului reclamat.
Calculul sumei este nelegal, iar actele depuse în dovedirea acțiunii nu-i sunt opozabile și nu fac dovada recunoașterii prejudiciului.
În cauză s-au administrat probe cu acte și expertiză contabilă.
Tribunalul, pe baza probelor administrate, reținut cele ce vor fi arătate în continuare.
Pârâta a fost angajată la societatea reclamantă, în baza contractului individual de muncă înregistrat sub nr.-/27.03.2006, începând cu data de 17.03.2006, în calitate de supraveghetor magazin.
Prin decizia nr.92/8 septembrie 2006 s-a dispus concedierea lui, începând cu data de 31 august 2006, prin convenția părților.
Potrivit fișei postului, pârâta s-a angajat să răspundă material și penal pentru toate pagubele create în gestiune prin: sustragere, depozitare necorespunzătoare, depreciere.
La angajare, pârâta a semnat și avizul prin care a fost de acord să gestioneze în colectiv (cu celelalte persoane angajate) bunurile din magazinul în care urma să-și desfășoare activitatea.
Din fișa de calcul al prejudiciului - depusă de reclamantă rezultă că în perioada: 31.03.2006 - 31 oct.2006, prejudiciul total înregistrat la magazinul unde a funcționat pârâta a fost de 52.895,45 lei, din care pârâtei îi revine suma de 3372,25 lei.
Reclamanta nu a făcut dovada că la data încetării raporturilor de muncă cu pârâta s-a întocmit o fișă de lichidare și s-a constatat vreun prejudiciu în sarcina acesteia.
gestiunii magazinului la care a fost angajată pârâta au evidențiat diverse minusuri valorice, după cum urmează: la 31.03.2006 - 534,40 lei, la 30.04.2006 - 4326,45 lei, la 31 mai 2006 - 8786,67 lei și la 31 oct.2006 - 39.248,03 lei.
Răspunderea personală a lui a fost stabilită de reclamantă în funcție de perioada lucrată și venitul realizat.
Expertiza contabilă efectuată în cauză de expert a constatat că prejudiciile de mai sus au fost corect stabilite de reclamantă ca sume absolute, dar prejudiciul produs nu a fost corect stabilit în sarcina pârâtei.
Actul normativ incident îl constituie Legea nr.22/1969, privind angajarea gestionarilor, constituirea de garanții și răspunderea în legătură cu gestiunea bunurilor - lege aflată parțial în vigoare.
Potrivit articolului 27 din actul normativ citat, atunci când gestiunea este colectivă fără predare de gestiune între schimburi răspunderea fiecărei persoane se repartizează proporțional cu timpul lucrat de fiecare persoană implicată, raportat la ultimul inventar.
Întrucât reclamanta nu a făcut dovada, activităților concrete ale pârâtei care au generat paguba (sustragere, depozitare necorespunzătoare, depreciere etc.), experta, a procedat la calcularea prejudiciului de care urmează să se facă răspunzătoare pârâta în funcție de dispozițiile art.27 din Legea nr.22/1969.
Astfel, având în vedere venitul net realizat de pârâtă pe ultimele 3 luni înaintea fiecărui inventar și numărul de zile în cele trei luni a calculat venitul mediu net pe zi. Acesta a fost înmulțit cu numărul de zile lucrate, în perioada de timp în care s-a produs prejudiciul și a rezultat venitul mediu din luna inventarului, iar prejudiciul produs împărțit la venitul mediu înmulțit cu 100 a determinat cota de prejudiciu.
În final cota de prejudiciu înmulțită cu venitul pârâtei a condus la partea de prejudiciu pentru care pârâta poate fi trasă la răspundere.
În această modalitate, experta a determinat că pentru prejudiciul de 534,30 lei constatat în luna martie 2006 pârâta are a răspunde pentru 5,14 lei, pentru cel de 4366,5 lei din luna aprilie 2006 - 217,17 lei, iar pentru 8786,70 lei din luna mai 2006 - 640,92 lei, în total 665,23 lei.
Pentru prejudiciul de 36896,61 lei, pretins prin acțiune că a fost constatat în octombrie 2006, expertiza contabilă a constatat că societatea reclamantă nu a respectat dispozițiile legale privind efectuarea inventarierii și stabilirea prejudiciului.
În concret, nu s-au respectat dispozițiile privind: interdicția gestionarilor de depozite și a contabililor care țin evidența de a face parte din comisia de inventariere, stabilirea caracterului lipsurilor din gestiune pe baza explicațiilor pe care gestionarii și persoanele implicate în gestiune trebuie să le dea comisiei de inventariere, respectarea condițiilor legale de către persoanele fizice investite cu gestionarea bunurilor.
Datorită acestor nereguli expertul nu a avut posibilitatea stabilirii exacte a prejudiciului din luna octombrie 2006.
Tribunalul, având în vedere argumentele expuse, precum și faptul că pârâta a încetat raporturile juridice de muncă cu reclamanta din data de 31 august 2006 și în consecință în lunile septembrie și octombrie este exclusă participarea sa la producerea constatat că prejudiciul de 36896,61 lei din 31 octombrie 2006 este incert și deci nu poate conduce la răspunderea pârâtei.
Părțile, deși au contestat concluziile raportului de expertiză contabilă, nu au făcut dovezi nici în sensul acțiunii, adică al răspunderii pârâtei pentru întreg prejudiciul reclamat și nici în sensul de a exonera pe pârâtă de răspundere.
Pentru considerentele expuse, instanța a admis în parte acțiunea și a obligat pe pârâtă la plata sumei de 665,23 lei cu dobânda legală până la data achitării debitului.
Împotriva sentinței civile a declarat recurs reclamanta PRODUS B, criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală întrucât:
1. instanța de fond a pronunțat o hotărâre lipsită de temei legal fiind pronunțată și cu aplicarea greșită legii (art.304 art.9 Cod procedură civilă).
Instanța a reținut eronat că prejudiciul este doar în sumă de 665,23 lei, din totalul prejudiciului de 2670,58 lei fiind recuperată suma de 198 lei, rămânând un rest de plată de 2472,58 lei.
Prevederile reținute ca fiind încălcate referitoare la dosarul nr.1753/2004 privesc efectuarea inventarului anual de pasiv și activ ce se depune la organul fiscal și nu a simplelor inventarieri efectuate pentru a preîntâmpina crearea de prejudiciu societății,prin participarea gestionarilor la inventariere fiind întărită realitatea lipsurilor constatate cu această ocazie iar pârâta nu a contestat modul de efectuare a inventarierilor și rezultatul acestora.
2. explicațiile scrise cu privire la lipsurile din gestiune actul normativ prevede că obligația aparține gestionarilor și nu a societății de a le cere.
Angajatul nu a contestat modul de întocmire al inventarului și rezultatul inventarierii,înlăturarea sumei de 1807,45 lei fiind realizată în mod nelegal față de prevederile art.3 și 4 din Legea nr.22/1969.
3. instanța a apreciat eronat că expertul nu a avut posibilitatea stabilirii certe a prejudiciului motivarea fiind străină de natura pricinii întrucât expertiza a stabilit exact care este valoarea lipsei pentru prejudiciul în sumă de 1807,35 lei.
Trebuiau verificate intrările și ieșirile de mărfuri, aceasta fiind singura modalitate de stabilire certă a lipsurilor.
4. S-a considerat în mod netemeinic că pârâta nu a participat la producerea prejudiciului pentru perioada iulie - octombrie 2006, contractul fiind încetat la data de 31.08.2006, stabilirea prejudiciului realizându-se proporțional cu timpul lucrat de fiecare gestionar, raportat la ultimul inventar.
A solicitat admiterea recursului,modificarea sentinței civile și în rejudecare obligarea pârâtei la plata sumei de 2472,58 lei reprezentând lipsă în gestiune și a dobânzii legale.
Prin concluziile scrise, pârâta a solicitat respingerea recursului, instanța de fond făcând o justă apreciere a probatoriilor administrate.
Procesul verbal de inventariere din 31.10.2006 poartă semnătura în fals a intimatei-pârâte, acesta fiind demisionată din data de 31.08.2006.
Examinând recursul astfel declarat pe baza motivelor invocate și dispozițiile legale incidente în materie sub toate aspectele de fapt și de drept în conformitate cu prevederile art.3041Cod procedură civilă,curtea îl apreciază ca nefondat pentru următoarele considerente.
Condiția angajării răspunderii patrimoniale angajatorului presupune constatarea caracterului cert al prejudiciului, respectiv a întinderii acestuia, realizată printr-o evaluare precisă pe baza administrării mijloacelor legale de probă.
În speță, pentru determinarea întinderii prejudiciului material a fost administrată proba cu expertiza contabilă, concluziile expertului desemnat pe baza obiectivelor formulate de părți fiind în sensul producerii unui prejudiciu efectiv în sumă de 665,23 lei.
Pentru diferența solicitată de recurenta-reclamantă privind suma de 1807,35 lei,nu s-a putut antrena răspunderea patrimonială a intimatei-pârâte, motivat de nerespectarea în totalitate a regulilor privind inventarierea.
Ca atare, soluția primei instanțe se bazează pe un mijloc de probă cu valoare științifică reprezentând părerea unui specialist, administrat în condițiile reglementate de prevederile art. 201 și urm. Cod procedură civilă.
Inventarierea ca operațiune de identificare elementelor de activ și de pasiv, cantitativ - valorică sau numai valorică, presupune stabilirea situației reale inclusiv ori de câte ori sunt indicii că există lipsuri sau plusuri în gestiune, care nu pot fi stabilite cert decât prin inventariere (art.3 lit.b din Ordinul nr.1713/2004).
Faptul participării gestionarilor la efectuarea inventarierii nu poate fi considerat ca reprezentând o acceptare implicită a rezultatelor acesteia, atragerea răspunderii patrimoniale putându-se realiza doar în condițiile legii (art.270 și urm. Codul muncii ).
De altfel, sub aspectul întinderii prejudiciului expertiza a stabilit ca perioadă de inventariere martie 2006 - octombrie 2006, în condițiile în care raporturile de muncă cu intimata-pârâtă au încetat la data de 30.08.2006 (răspuns obiecțiuni fila 185 dosar fond), ultimul inventar fiind efectuat la data de 30.06.2006.
În consecință, în temeiul dispozițiilor art.312 al.1 Cod procedură civilă va fi respins ca nefondat recursul declarat de reclamanta PRODUS împotriva sentinței civile nr.651/1.10.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta PRODUS L B, cu sediul în B,-, jud. B, împotriva sentinței civile nr.651/1.10.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 17 Februarie 2009.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, a |
dec.jud./30.03.2009
Tehnored./2 ex./ 31 Martie 2009
Fond:-
Asistenți jud.-
Președinte:Benone FuicăJudecători:Benone Fuică, Mihaela Neagu, Alina Savin
