Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 245/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL Operator 2928
SECTIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.245 /
Ședința publică din 16 martie 2009
PREȘEDINTE: Daniela Calai
JUDECĂTOR 2: Maria Petria Martinescu
JUDECĂTOR 3: Marinela
GREFIER:
S- luat în examinare recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr.347/A/18.11.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, în contradictoriu cu, și, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru reclamantul recurent avocat, iar pentru pârâții intimați, și se prezintă avocat.
Procedura legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat în termen legal și este legal timbrat cu suma de 868,50 lei taxă judiciară de timbru și 5 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentantul reclamantului recurent depune la dosar concluzii scrise și dovada achitării onorariului de avocat.
Nemaifiind alte cereri formulate, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul reclamantului recurent avocat solicită admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei atacate în sensul admiterii apelului și în consecință respingerea cererii reconvenționale, conform motivelor invocate în scris la dosar, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentanta pârâților intimați, și avocat solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei civile atacate ca legală și temeinică, conform întâmpinării depuse la dosar, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 6818/ din 18 septembrie 2007 pronunțată în dosar nr.12451, Judecătoria Arada admis acțiunea reconvențională exercitată de reclamanții, și, împotriva pârâtului și a obligat pârâtul să plătească reclamanților suma de 22.750 Euro, cu titlu de despăgubiri și 3.543,65 RON cheltuieli de judecată.
S-a instituit în favoarea reclamanților un drept de retenție asupra imobilului situat în comuna, sat nr. 26/a, înscris în CF nr. 1316 - nr.top 17/2, până la plata efectivă a despăgubirilor.
Pentru a hotărî în acest fel prima instanță a reținut în motivare că, pârâtul-reconvențional este proprietarul tabular al imobilului, intravilan cu casă, situat în nr. 26/a, înscris în CF nr. 1316.
Construcția casei a început în anii 1981-1983, fiind edificată pe două nivele. Conform declarațiilor martorilor și (propuși de reclamanții-reconvenționali), declarații confirmate de constatările expertului tehnic, ing. G, casa a fost concepută pentru două familii, respectiv pentru cei doi frați mai mari ai familiei, reclamantul-reconvențional și pârâtul-reconvențional. Frații au și ocupat, de altfel, câte un nivel al casei, etajul, iar parterul.
Tot din declarațiile martorilor, instanța de fond a reținut că tatăl părților a fost cel care a coordonat lucrările de construcție, iar la aceste lucrări au participat, pe lângă cei doi frați, și ceilalți membrii ai familiei.
În plus, lucrările de amenajare interioară la etajul imobilului - tencuit, zugrăvit, montat gresie, faianță, realizat instalații, au fost efectuate de reclamantul-reconvențional.
Aceste constatări de fapt reținute de instanța de fond nu au fost infirmate de martorii propuși de pârâtul-reconvențional, și, care au declarat că nu au cunoscut înțelegerile din familie cu privire la construcția casei, însă au confirmat faptul că toți membrii familiei au ajutat la construcția casei.
Raportat la cele de mai sus, prima instanță a constatat că nu se poate contesta contribuția reclamantului-reconvențional la edificarea și amenajarea casei în discuție.
Este adevărat că este dificil să apreciezi, după aproximativ 19 ani de la edificarea construcției, procentul exact al contribuției acestuia. Având în vedere însă intenția inițială a familiei de a edifica imobilul pentru cei doi frați, de aprecierea făcută chiar de reclamantul-reconvențional prin acțiunea făcută, instanța constatat că procentul de 35% este unul rezonabil, în concordanță cu situația de fapt reținută anterior.
La stabilirea în concret a sumei ce reprezintă acest procent, instanța de fond a avut în vedere concluziile expertizei judiciare în construcții, conform cărora valoarea de circulație a corpurilor de clădire - casa și un - este de 65.000 Euro, astfel că procentul de 35% reprezintă suma de 22.750 Euro.
În drept este incident principiul îmbogățirii fără justă cauză, definit ca un fapt juridic licit prin care are loc mărirea patrimoniului unei persoane prin micșorarea corelativă a patrimoniului altei persoane, fără ca pentru acest efect să existe o cauză justă și care naște un raport de obligații, respectiv obligația îmbogățitului să restituie celui însărăcit valoarea cu care s-a îmbogățit.
Pe cale de consecință, prima instanță a obligat pârâtul-reconvențional să plătească reclamanților-reconvenționali suma de 22.750 Euro, reprezentând contravaloarea cotei de contribuție la edificarea imobilului proprietatea pârâtului-reconvențional și acordat reclamanților-reconvenționali și un drept de retenție asupra imobilului în cauză (respectiv a etajului aflat în folosința acestora) până la plata acestei sume, dreptul fiind recunoscut și inițial prin sentința civilă nr. 1498/2006, modificându-se doar suma la care a fost obligat pârâtul-reconvențional.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, pârâtul-reconvențional a fost obligat la plata către reclamanții-reconvenționali a cheltuielilor de judecată în cuantum de 3543,65 lei reprezentând taxă judiciară de timbru - 1738,65 lei, 5 lei timbru judiciar, 1000 lei onorariu expert și 800 lei onorariu avocațial.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul solicitând admiterea apelului și schimbarea hotărârii instanței de fond în sensul respingerii cererii reconvenționale.
Intimații pârâți reclamanți reconvenționali la data de 22.01.2008 au depus la dosarul cauzei o "întâmpinare" prin care au solicitat în esență respingerea ca nefondat a apelului și păstrarea în vigoare hotărârii atacate ca temeinică și legală cu cheltuieli de judecată.
Prin decizia civilă nr. 17 din 31 ianuarie 2008, pronunțată în dosar nr- Tribunalul Arada admis apelul declarat de reclamantul pârât reconvențional în contradictoriu cu pârâții reclamanți reconvenționali, și împotriva sentinței civile nr. 6818/ 18 septembrie 2007 pronunțată de Judecătoria Arad în dosar civil nr- pe care a schimbat-o în parte în sensul că a admis în parte acțiunea reconvențională formulată și precizată ulterior de pârâtul - reclamant reconvențional împotriva reclamantului - pârât reconvențional și în consecință a obligat reclamantul - pârât reconvențional să plătească pârâtului - reclamant reconvențional, suma de 21900, cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând investiții la casa nr.26/a situată în sat, com., jud.A, înscrisă în nr. 1316 cu nr top 17/2 și a respins ca nefondate restul pretențiilor formulate de același pârât reclamant reconvențional.
A respins acțiunea reconvențională formulată și precizată de pârâții și împotriva reclamantului -pârât reconvențional pentru pretenții - despăgubiri civile, a menținut restul dispozițiilor sentinței apelate și a obligat reclamantul - pârât reconvențional să plătească pârâtului - reclamant reconvențional, suma de 2240 lei, cheltuieli parțiale de judecată.
Din examinarea sentinței instanței de fond, prin prisma apelului formulat și din oficiu, instanța de apel a reținut că prima instanță nu manifestat rol activ, în sensul că deși a administrat toate probele necesare soluționării corecte a cauzei, le-a dat o interpretare eronată pronunțând o hotărâre criticabilă.
Astfel, reclamantul este proprietarul tabular al imobilului înscris în CF nr. 1316, cu nr. top 17/2 compus din intravilan cu casa nr. 26/
Construcția casei început în anii 1981-983 fiind edificată pe două nivele pentru două familii, respectiv pentru cei doi frați mai mari ai familiei, reclamantul reconvențional și pârâtul reconvențional, care au și ocupat fiecare câte un nivel al casei. Tatăl părților a fost acela care a coordonat lucrările de construcție, iar la aceste lucrări au participat pe lângă cei doi frați și ceilalți membrii ai familiei iar lucrările de amenajări interioare la etajul imobilului - tencuit, zugrăvit, montat gresie, faianță, realizat instalații, au fost efectuat de reclamantul reconvențional.
Din probele administrate la instanța de fond nu se poate constata contribuția reclamantului reconvențional la edificarea și amenajarea casei în litigiu.
Având în vedere însă, intenția inițială a familiei de a edifica imobilul pentru cei doi frați, de aprecierea făcută chiar de reclamantul reconvențional s-a apreciat că procentul de 35% este rezonabil, în concordanță cu situația de fapt reținută mai sus.
Valoarea de circulație a imobilului este de 64.000 Euro, stabilită prin raportul de expertiză tehnică de la fila 37 dosarul instanței de fond, valoare din care 35% revine pârâtului reclamant reconvențional respectiv 21.900 Euro.
Față de aceasta stare de fapt Tribunalul a constatat că apelul declarat de reclamantul pârât reconvențional în contradictoriu cu pârâții reclamanți reconvențional este întemeiat fiind îndeplinite prevederile art. 296.pr.civ. și pe cale de consecință a admis în parte acțiunea reconvențională formulată și precizată de pârâtul reclamant reconvențional împotriva reclamantului pârât reconvențional pe care l-a obligat să plătească lui suma de 21.900 Euro despăgubiri civile și a respins celelalte pretenții, precum și acțiunea reconvențională formulată și precizată de pârâți împotriva reclamantului pârât reconvențional pentru pretenții.
Împotriva deciziei civilă nr. 17 din 31 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr- a declarat recurs apelantul solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul admiterii apelului și schimbarea hotărârii instanței de fond în sensul respingerii acțiunii reconvenționale, cu cheltuieli de judecată.
Curtea de Apel Timișoara - secția civilă - prin decizia civilă nr. 534 din 22 mai 2008, pronunțată în dosar nr- a admis recursul declarat de recurentul reclamnant împotriva deciziei civile nr. 17 din 31 ianuarie 2008, în baza art.312 alin.3 pr.civ. pentru ca judecătorul din apel să-și exercite rolul activ pentru lămurirea raporturilor juridice dintre părți, dar și pentru ca instanța de apel să se pronunțe asupra cererii de evacuare formulată de reclamanți.
Procedând la soluționarea cauzei în apel, după casarea cu trimitere, Tribunalul Arada încuviințat audierea unor martori și prin decizia civilă nr.347/18.11.2008 dmis apelul declarat de pârâtul reconvențional împotriva sentinței civile nr.6818 din 18 septembrie 2007 pronunțată în dosarul nr- al Judecătoriei Arad pe care a schimbat-o în parte în sensul că:
A obligat pe pârâtul reconvențional să plătească doar reclamantului reconvențional suma de 21900 Euro cu titlul de despăgubiri pentru investițiile făcute la imobilul cu nr. 26/a din sat com., înscris în CF nr. 1316 nr. top. 17/2 și a constatat că pârâții și nu au formulat acțiune reconvențională.
A menținut restul dispozițiilor sentinței apelate.
A constatat că acțiunea în evacuare formulată de reclamantul împotriva pârâților, și a fost soluționată prin sentința civilă nr. 1498 din 21.03.2006 a Judecătoriei Arad,definitivă prin decizia civilă nr. 266/A/28.06.2006 a Tribunalului Arad și irevocabilă prin decizia civilă nr.2786/14.12. 2006 Curții de Apel Timișoara.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a avut în vedere starea de fapt reținută la dosar în sensul că în toată perioada de edificare a construcției și până în momentul când i s-a cerut evacuarea, reclamantul reconvențional s-a comportat ca un proprietar asupra apartamentului pe care-l ocupa, a realizat anexele necesare și ținând cont de relația de rudenie apropiate dintre părți, care sunt frați, nu a constituit înscrisuri prin care să cuantifice exact contribuția fiecăruia la realizarea casei, astfel că, tribunalul a apreciat că prima instanță în mod corect a reținut o contribuție de 35 % din valoarea imobilului ca fiind o contribuție personală a pârâtului.
Apelul este fondat, urmând a fi admis în baza art. 296 Cod procedură civilă, iar sentința primei instanțe va fi schimbată în parte pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
În considerentele deciziei de casare se arată că prima instanță și instanța de apel nu s-au pronunțat asupra cererii reclamantului privind evacuarea necondiționată a pârâților din imobilul proprietatea sa.
Din probele dosarului a rezultat că toți membrii familiei, împreună cu meșteri constructori au contribuit prin muncă la edificarea casei, însă nu s-a dovedit prin nici un mijloc de probă contribuția în muncă a pârâților și nici cuantumul acesteia de 35% din valoarea de circulație a imobilului.
În rejudecare, Tribunalul va constata, pe de o parte că potrivit dispozițiilor art. 315 Cod procedură civilă, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.
Pe de altă parte, aceleași dispoziții legale au fost incidente și după pronunțarea în cauză a deciziei civile nr. 266/A/28 iunie 2006 de către Tribunalul Arad, menținută prin decizia civilă nr. 2786/14 decembrie 2006 Curții de Apel Timișoara, prin care cauza a fost trimisă spre rejudecare doar sub aspectul soluționării primului capăt de cerere al acțiunii reconvenționale ( având ca obiect obligarea reclamantului la plata sumei reprezentând 35% din valoarea de circulație a imobilului ).
Pentru aceste considerente, Tribunalul urmează să constate că acțiunea în evacuare formulată de reclamantul împotriva pârâților, și a fost soluționată prin sentința civilă nr. 1498 din 21. 03. 2006 Judecătoriei Arad, definitivă prin decizia civilă nr. 266/A/28.06. 2006 Tribunalului Arad și irevocabilă prin decizia civilă nr. 2786/14.12. 2006 Curții de Apel Timișoara.
Cu privire la acțiunea reconvențională, Tribunalul constată din examinarea acestora ( fila 18 dosar nr. 9841/2005 a Judecătoriei Arad ) și a precizărilor ulterioare ( filele 68 și 82) că doar pârâtul are calitatea de reclamant reconvențional, iar nu și pârâții și, apelul pârâtului reconvențional fiind justificat pentru acest motiv, întrucât prima instanță l-a obligat la plata către toți trei pârâții din acțiunea principală, în evacuare.
Probele administrate în cauză relevă faptul că locuința în discuție a fost edificată sub coordonarea tatălui reclamantului - pârât reconvențional și pârâtului - reclamant reconvențional pentru ca acești doi copii mai mari ai săi să locuiască în apartamente distincte, în aceiași casă, aceasta fiind în fapt o convenție a membrilor familiei.
La edificarea construcției au participat, în baza acestei convenții toți frații și tatăl acestora.
Această înțelegere între membrii familiei este arătată de martorii: ( fila 49 dosar - al Judecătoriei Arad ), ( fila 68 dosar - al Judecătoriei Arad ), precum și de martorii G și, audiați în prezentul apel.
Explicația intabulării imobilului pe numele lui este oferită de martorul care arată că locul de casă a fost primit de tatăl celor doi frați tocmai pentru că avea copii mulți și întrucât în aceea perioada ( 1982 - 1983 ) o persoană nu putea fi proprietar asupra a două imobile, locul de casă a fost trecut pe numele lui.
Martorii și ( filele 50, respectiv 69 ) nu cunosc nimic despre înțelegerea sus menționată, primul arătând însă că i-a spus că el este proprietarului parterului imobilului, iar al doilea relatând că și-a făcut o casă mare, având nevoie de această casă mare deoarece are o familie numeroasă și cu perspectiva de a se mării și mai mult.
Aceste probe testimoniale, coroborate cu înscrisurile de la filele 22 - 36 din dosarul nr. 9841/2005 al Judecătoriei Arad ( reprezentând facturi utilități, chitanțe plată impozit, etc.) demonstrează realitatea convenției potrivit căreia fiecare dintre cei doi frați urma să devină proprietar asupra a câte unui apartament din casă.
Aceeași concluzie este prezumată de judecător, potrivit art. 1199, 1203 Cod civil, și din următoarele împrejurări.
-casa în discuție care parterul și etajul identic structurat: 3 camere, bucătărie, bucătărie, baie, de alimente și hol cu întrări separate;
-casa în întregul său nu putea fi concepută pentru o singură persoane de 19 ani și necăsătorită, depășind cu mult necesarul locativ al acestei persoane și posibilitățile financiare ale acestei persoane de edificare și întreținere, raportat la data începerii construcției;
-nu s-a relevat în speță că tatăl celor doi frați ar fi preferat să-l sprijine mai întâi pe fiul, cât timp fiul mai mare și cel care s-a căsătorit primul este.
Raportat la valoarea de circulație a imobilului cu anexe, acest procent ar reprezenta suma de 22.750 euro, însă decizia anterioară pronunțată în apel a stabilit un drept de creanță în valoare de 21.900 euro.
Întrucât la prezenta rejudecare a apelului s-a ajuns prin promovarea de către pârâtul reconvențional a recursului, potrivit art. 316 raportat la art. 296 partea finală Cod procedură civilă, instanța de apel nu poate agrava situația acestuia în propria cale de atac și în consecință va reține ca datorată suma de 21.900 euro.
Pentru aceste considerente, sentința apelată va fi schimbată în parte, în sensul că va fi obligat pârâtul reconvențional să plătească doar reclamantului reconvențional suma de 21900 Euro cu titlul de despăgubiri pentru investițiile făcute la imobilul cu nr. 26/a din sat com., înscris în CF nr. 1316 nr. top. 17/2 și va constata că pârâții și nu au formulat acțiune reconvențională.
Vor fi menținute restul dispozițiilor sentinței apelate.
Va constata că acțiunea în evacuare formulată de reclamantul împotriva pârâților, și a fost soluționată prin sentința civilă nr. 1498 din 21.03.2006 a Judecătoriei Arad,definitivă prin decizia civilă nr. 266/A/28.06.2006 a Tribunalului Arad și irevocabilă prin decizia civilă nr.2786/14.12. 2006 Curții de Apel Timișoara.
În baza art. 274, 276 Cod procedură civilă vor fi compensate onorariile avocațiale ale părților și va obliga pe intimatul să plătească apelantului suma de 580,6 lei cheltuieli de judecată parțiale în apel.
Impotriva acestei decizii în termen legal a declarat recurs reclamantul, solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei recurate, în sensul admiterii apelului reclamantului declarat împotriva sentinței civile nr.6818/18.09.2007 pronunțată de Judecătoria Arad, cu consecința schimbării în parte a acestei hotărâri, în sensul respingerii cererii reconvenționale formulate de reclamantul și obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
In prima parte a expunerii motivelor de recurs, recurentul face o expunere a tuturor ciclurilor procesuale din dosar, iar în ceea ce privește motivele de recurs cu privire la criticile formulate împotriva deciziei c nr.347/18.11.2008 a Tribunalului Arad, supusă prezentului control judiciar, se arată că, această decizie este nelegală, fapt pentru care se solicită modificarea ei întru totul.
Se arată că, în urma casării cu trimitere, tribunalul era obligat ca în rejudecarea apelului să administreze probe noi, din care să reiasă existența și întinderea contribuției reclamantului reconvențional la edificarea imobilului în litigiu, tribunalul contrar prev.art.315 pr.civ. a procedat doar la audierea a doi martori, iar depozițiile acestora nu au fost de natură să aducă informații suplimentare și relevante, ele repetând informații obținute deja în dosarele precedente de la alți martori.
Recurentul consideră că aceste probe noi administrate în rejudecarea apelului nu sunt suficiente pentru stabilirea adevărului în cauză și pe baza lor nu se poate stabili existența sau întinderea în concret a vreunui drept de creanță a intimatului.
Se apreciază că reclamantul reconvențional nu poate să-și dovedească pretențiile legate de contribuția sa la edificarea imobilului din litigiu.
In ceea ce privește existența unui drept de creanță, recurentul apreciază că în mod greșit a reținut instanța doar în baza unor probe testimoniale existența dreptului de creanță cu încălcarea prev.art.1191 Cod civil, în condițiile în care creanța legată depășește suma de 250 lei.
Se mai critică și faptul că Tribunalul Arada reținut o stare de fapt greșită legată de începerea construcției casei aflate în litigiu, când realitatea este aceea că această construcție a început în anul 1985 pe un teren primit de la Consiliul Local, că autorizația de construcție este eliberată pe numele reclamantului căruia i-a fost atribuit și terenul în vederea construirii casei, iar pârâtul a locuit în acest imobil în calitate de tolerat.
Se mai susține că sprijinul acordat de tatăl celor doi frați implicați în proces nu a fost esențial în edificarea imobilului, că pârâtul nu era încadrat în muncă, iar reclamantul fiind încadrat în muncă la Întreprinderea de Aar eușit să ridice acest imobil din sumele de bani economisite.
O altă critică adusă deciziei tribunalului este aceea că, tribunalul nu a fost preocupat de a stabili întinderea corectă și exactă a pretențiilor reclamantului reconvențional, astfel că, hotărârea tribunalului este criticabilă atât prin prisma prev.art.304 pct.8 pr.civ. cât și prin prisma prev.art.304 pct.9 pr.civ. instanța interpretând greșit actul dedus judecății și pronunțând o hotărâre cu interpretarea greșită a legii, respectiv a prev.art.1191, 1199, 1203 cod civil și art.315 pr.civ.
Intimații au depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului și menținerea deciziei pronunțată de Tribunalul Arad, arătând că, criticile aduse deciziei nu sunt întemeiate, că se ignoră voit incidența în speță dedusă judecății a disp.art.1198 alin.1 Cod civil conform cărora regulile de la art.1191 alin.1 Cod civil nu se aplică întotdeauna când creditorului i-a fost cu neputință de a-și procura o dovadă scrisă despre obligația ce pretinde sau de a conserva dovada luată.
In speța de față, este vorba de cei doi frați care sunt reclamant și pârât în acest dosar, pentru care tatăl lor a ridicat o casă în ideea clară de a locui amândoi în acest imobil și datorită gradului de rudenie și a relațiilor dintre părți, nu s-a pus problema întocmirii unor înscrisuri cu privire la contribuțiile aduse de fiecare la construcția casei.
Se mai arată că instanța de apel a făcut o corectă apreciere a probelor de la dosar și că de fapt terenul respectiv a fost primit de la Consiliul Popular de către tatăl părților care avea mulți copii, însă mai având o casă nu putea deține o altă construcție în proprietate, contravenind prevederilor Legii nr.4/1973 și astfel, decizia de atribuire a terenului a fost întocmită pe numele reclamantului.
De altfel și construcția este structurată cu două unități locative distincte, fapt ce este constatat și de expertiza tehnică întocmită la dosar.
La dosar a mai fost depusă autorizația de lucrări nr.3/26.03.2985 emisă de Consiliul Popular al comunei, un certificat de urbanism din 1998 și s-au depus concluzii scrise de către recurent, în care se analizează din nou susținerile din motivele de recurs.
Analizând recursul declarat în cauză prin prisma motivelor invocate, Curtea reține că acesta este neîntemeiat și urmează a fi respins.
In mod corect tribunalul, după casarea cu trimitere cu respectarea prev.art.315 pr.civ. a procedat la completarea probelor administrate deja în celelalte cicluri procesuale prin audierea martorilor G și, propuși de chiar reclamantul reconvențional în dovedirea pretențiilor sale din acțiunea reconvenționale.
Reclamantul apelant nu a propus martori, considerând probatoriul încheiat pentru el, în acțiunea reconvențională.
Din întreg materialul probator aflat la dosar, tribunalul a reținut în mod corect că tatăl părților a suportat cheltuielile de ridicare și tencuire a casei aflate în litigiu și care era destinată celor doi frați și, că tatăl acestora a fost cel care a plătit lucrările de zidărie și tencuit, iar reclamantul reconvențional a fost cel care s-a mutat primul în casă, căsătorindu-se și a ocupat etajul construcției și după aproximativ 8-9 ani s-a căsătorit și reclamantul care s-a mutat la parterul locuinței.
Din probe mai rezultă că întregul imobil este structurat cu două unități locative, că reclamantul reconvențional și-a finisat lucrările în apartamentul pe care l-a ocupat, introducând apă, curent electric, a construit și dependințe.
Ținând seamă însă de faptul că această construcție a fost ridicată pe un teren ce inițial a fost atribuit în folosință reclamantului, iar autorizația de construcție este eliberată pe numele acestuia, cu respectarea dispozițiilor legale, tribunalul a concluzionat că reclamantul reconvențional nu poate avea decât un drept de creanță față de reclamant pentru îmbunătățirile aduse casei proprietatea acestuia.
Prin urmare, cu respectarea disp.art.1203 civ. pe baza probelor de la dosar, tribunalul a pronunțat o decizie temeinică și legală care urmează a fi menținută în recurs prin respingerea acestuia.
Chiar și cuantumul despăgubirilor stabilite de către instanța de apel este corect, atâta vreme cât prin expertiza aflată la dosar s-a stabilit valoarea imobilului din care pentru reclamantul reconvențional s-a reținut o cotă de 35%, iar pentru achitarea acestui drept de creanță în favoarea reclamantului reconvențional a fost restituit un drept de retenție.
Tribunalul a apreciat în mod corect și asupra imposibilității întocmirii unor acte scrise între frați cu privire la contribuția reclamantului reconvențional la îmbunătățirile aduse imobilului, reținând imposibilitatea întocmirii acestora datorită relației de rudenie apropiate dintre ei precum și a faptului că de la bun început tatăl părților din acest proces a stabilit că întreaga construcție este spre folosința ambelor părți, structurând-o cu două unități locative distincte.
Așa cum s-a arătat mai sus, în temeiul disp.art.312 alin.1 pr.civ. recursul reclamantului urmează a fi respins.
In ceea ce privește cererea intimatului de acordarea a cheltuielilor de judecată, Curtea constată că acestea nu au fost dovedite în recurs, motiv pentru care în baza art.274 pr.civ. urmează a le respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr.347/A/18.11.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, în contradictoriu cu, și.
Respinge ca nedovedită cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de intimați.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 16 martie 2009.
PRESEDINTE, JUDECATOR, JUDECATOR,
- - - - - -
GREFIER
Red./30.04.2009
Dact.GK/2 ex./05.05.2009
Inst.fond.: jud.
Inst.apel: jud.;
Președinte:Daniela CalaiJudecători:Daniela Calai, Maria Petria Martinescu, Marinela
