Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 251/2009. Curtea de Apel Bucuresti

DOSAR NR-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA a IX-a CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND

PROPRIETATEA INTELECTUALĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 251

Ședința publică din data de: 07.05.2009

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: Elena Viviane Tiu

JUDECĂTOR 2: Carmen Georgeta Negrilă

JUDECĂTOR - - -

GREFIER -

Pe rol se află soluționarea cererilor de recurs formulate de către recurentele - pârâte DOMENIULUI PBS. și PRIMĂRIA SECTOR 3 B împotriva deciziei civile nr. 1245A/15.10.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă în dosarul nr. 20720/3/208, în contradictoriu cu intimata - reclamantă CONS

La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns intimata - reclamantă CONS, reprezentată de avocat, care depune, în ședință publică, delegație de substituire din 06.05.2009, lipsind recurentele - pârâte DOMENIULUI PBS. și PRIMĂRIA SECTOR 3

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că au fost comunicate motivele de recurs formulate de către recurenta - pârâtă PRIMĂRIA SECTOR 3 B intimatei - reclamante CONS

Curtea, constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat și nici probe de administrat, acordă cuvântul cu privire la cererile de recurs.

Reprezentantul intimatei - reclamantă CONS solicită respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea deciziei atacate ca fiind legală și temeinică.

Totodată, solicită amânarea pronunțării pentru a depune concluzii scrise, având în vedere că nu este titularul contractului de asistență juridică încheiat de către intimata - reclamantă, ci reprezintă parte în baza unei delegații de substituire.

Curtea reține cauza în vederea pronunțării asupra cererilor de recurs formulate de către recurentele - pârâte DOMENIULUI PBS. și PRIMĂRIA SECTOR 3 B împotriva deciziei civile nr. 1245A/15.10.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă în dosarul nr. 20720/3/208, în contradictoriu cu intimata - reclamantă CONS

CURTEA

Constată că prin sentința civilă nr. 10551 din 4.12. 2007, Judecătoria sectorului 3 Baa dmis în parte cererea formulată de reclamanta - CONS SRL împotriva pârâților Primăria sector 3 și - Domeniului Public B SA, dispunând obligarea acestora în solidar la plata către reclamantă a sumei de 10064, 49 lei cu titlu de despăgubiri civile și obligarea la reamplasarea a 6 panouri publicitare aparținând reclamantei, ce au fost demolate la data de 10.08.2007, 27.08.2007 și 30.08.2007, potrivit proceselor verbale nr. 1248, 1271 și 1274, în termen de 15 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii, sub sancțiunea plății de daune cominatorii de 100 lei/zi de întârziere, respingând celelalte cereri ca neîntemeiate.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că reclamanta a făcut dovada faptului că cele 6 panouri publicitare ce îi aparțineau au fost demontate în mod ilegal de către pârâte, în baza unor acte administrative ce nu i-au fost comunicate, deci care nu și-au produs din punct de vedere juridic efectele, această măsură cauzându-i reclamantei prejudicii constând în costuri de producție, montaj, cost fundație, costul branșamentelor și materialelor precum și a beneficiilor nerealizate din contractele de publicitate și de prestări servicii încheiate având ca obiect închirierea și întreținerea panourilor, cuantumul acestora ridicându-se la suma de 10.064, 49 lei, la plata căreia pârâtele au fost obligate în temeiul art. 998, 999 și 1003 Cod civil.

În baza art. 1075 Cod civil, s-a dispus prin hotărâre obligarea pârâtelor, sub sancțiunea daunelor cominatorii, la reamplasarea panourilor publicitare demontate, în termen de 15 zile de la rămânerea definitivă a acesteia.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâtele, susținând prin motivele de apel că în mod nelegal instanța a reținut că demontarea celor 6 panouri publicitare s-a făcut ilegal, atâta timp cât actele administrative, respectiv referatele nr. 3184/27.07.2007 și nr. 2910/30.07.2007 întocmite de Primăria sectorului 3, precum și somațiile anterioare au fost emise cu respectarea dispozițiilor art. 33 din Legea nr. 50/1991, acestea nefiind anulate sau contestate, astfel că prin sentința apelată instanța și-a depășit competența materială, pronunțându-se asupra temeiniciei și legalității dispozițiilor nr. 11052/30.07.2007 și nr. 11052* /30.07.2007.

Apelul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului București - Secția a III-a civilă.

Prin decizia civilă nr. 1245 din 15.10.2008, Tribunalul a respins apelurile declarate în cauză ca fiind nefondate.

Pentru a pronunța această decizie, Tribunalul a reținut în motivare că în mod corect prima instanță a înlăturat actele administrative în discuție, respectiv Dispozițiile nr. 11052/30.07.2007 și nr. 11052*/30.07.2007, precum și somațiile emise în baza acestora, cu motivarea că acestea nu au fost comunicate reclamantei, în condițiile art. 68 din Legea nr. 215/2001, așa încât nu au putut dobândi caracter executoriu, neputând produce efectele juridice specifice.

Prima instanță nu s-a pronunțat cu privire la legalitatea actelor în sine, ci a analizat prin prisma răspunderii civile delictuale ce a constituit temeiul juridic al acțiunii, posibilitatea ca respectivele acte să fi produs efectele juridice pentru care au fost emise.

În acest fel, prima instanța nu și-a depășit competența materială, soluția pronunțată fiind legală.

Tribunalul a respins ca neîntemeiată și cererea formulată pe parcursul soluționării apelurilor de către - Domeniului Public B SA, prin care a solicitat exonerarea de plata contravalorii lucrărilor de reamplasare a panourilor publicitare, urmare a faptului că acestea au fost ridicate de reclamantă prin mijloace proprii, în vederea reamplasării lor, întrucât prin sentința apelată această obligație a pârâtelor a fost prevăzută doar sub sancțiunea daunelor cominatorii, ea neregăsindu-se în contravaloarea despăgubirilor acordate.

Împotriva acestei decizii, în termen legal au declarat recurs ambele pârâte.

Recurenta Domeniului Public B și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 3 și 9 Cod procedură civilă.

În dezvoltarea motivelor de recurs, aceasta a susținut următoarele:

1. Deși pe parcursul soluționării cauzei în apel reclamanta-intimată a ridicat ea însăși cele 6 panouri, depozitate în sediul recurentei, situație în raport de care a solicitat constatarea stingerii obligației de a executa montarea panourilor și de a plăti contravaloarea lucrărilor de reamplasare, instanța de apel s-a pronunțat numai în privința contravalorii lucrărilor, nu și în ceeace ce privește executarea în natură a acestei obligații, devenită imposibilă, fără a avea în acest sens nici o culpă.

În susținerea acestui motiv de recurs, recurenta a invocat dispozițiile art. 1091 și 1102 Cod civil.

2. Decizia recurată este nelegală deoarece acțiunea de desființare a panourilor publicitare a fost realizată în temeiul unor acte administrative legale și temeinice, respectiv dispozițiile primarului, neatacate, situație în care nu putea fi antrenată răspunderea civilă delictuală.

3. Dispozițiile nr.11052/30.07.2007 și nr. 11052*/30.07.2007 au fost aduse la cunoștința recurentei, așa încât, date fiind raporturile de subordonare a acesteia fața de Primarul sectorului 3, au devenit executorii pentru ea și reprezintă ordinul superiorului, cauză de exonerare de răspundere civilă delictuală.

Având calitatea de executant în acțiunea de desființare a panourilor publicitare, recurenta nu este obligată de nici o prevedere legală să urmărească procedura de aducere la cunoștința persoanelor interesate a somațiilor și Dispozițiilor emise de Primar.

La rândul său, Primăria sectorului 3 Bac riticat decizia ca nelegală, pe temeiul art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, susținând în esență, prin invocarea dispozițiilor art. 27 din Legea nr. 50/1991, republicată și ale nr. 269/21.12.2000 privind aprobarea Planului Urbanistic General al Municipiului B, că panourile publicitare se încadrează în categoria construcțiilor provizorii demontabile și fiind amplasate pe domeniul public pot fi oricând desființate de către proprietarul/administratorul de drept al terenului.

desființării panourilor publicitare aparține autorității publice, orice construcție edificată pe domeniul public de către un administrator al acestuia sau de către titularul unui drept de folosință fiind afectată de caracterul provizoriu ce ține de momentul la care autoritatea publică decide să amenajeze respectivul amplasament în funcție de interesul public care primează celui privat.

În cauză, intimata reclamantă deține autorizație de construire din anul 2000, dată de la care s-a bucurat de beneficiul construcțiilor provizorii care la acest moment împiedică planul de dezvoltare și modernizare a sectorului și este în dezacord cu Planul Urbanistic General al Municipiului B aprobat prin nr. 269/21.12.2000, precum și Programul de Dezvoltare a Municipiului

Intimata a formulat întâmpinare în cauză, solicitând respingerea recursurilor ca nefondate.

Analizând actele și lucrările dosarului, având în vedere motivele de recurs formulate în cauză de cele două recurente, Curtea constată recursurile nefondate.

Critica celei dintâi recurente, întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 3 Cod procedură civilă, nelegalitatea hotărârii determinate de încălcarea competenței altei instanțe, nu poate fi reținută.

Atât prima instanță, cât și cea de apel, au făcut o distincție corectă între analiza pe care o implică actul administrativ, analiză aflată în competența instanței de contencios administrativ și caracterul executoriu al actelor administrative în baza cărora a acționat recurenta, ceeace nu implică analiza legalității actului ci pe aceea a însăși existenței lui.

Potrivit art. 68 alin.1 din Legea nr. 215/2001, În exercitarea atribuțiilor sale, primarul emite dispoziții cu caracter normativ sau individual. Acestea devin executorii numai după ce sunt aduse la cunoștința publică sau după ce au fost comunicate persoanelor interesate, după caz".

În discuție sunt acte administrative individuale, supuse comunicării lor către persoana interesată, în speță intimata reclamantă și care, nefiind comunicate, nu își puteau produce efectele juridice, independent de aspecte ținând de legalitatea sau nelegalitatea lor, neanalizată de instanțe.

Recurentele nici nu au susținut în fapt că dispozițiile Primarului care au stat la baza dezafectării panourilor publicitare au fost comunicate intimatei, situație în raport de care s-a reținut în mod corect angajarea răspunderii civile delictuale, pe temeiul art. 998 și urm. Cod civil.

În ce privește susținerea celei dintâi recurente, de a fi acționat în baza ordinului superiorului, cauză exoneratorie de răspundere civilă, Curtea apreciază că aceasta este în mod evident nefondată.

Recurenta Domeniului Public este organizată ca societate comercială de sine stătatoare și acționează, în colaborare cu Primăriile de sector, în temeiul unor raporturi de natură contractuală, în care se angajează în condiții de egalitate a parților contractante, fiecare având drepturi și obligații decurgând din contract.

Ca urmare, independent de tutela pe care se presupune că o exercită administrația publică asupra acestei societăți, acțiunile sale sunt unele ce îi antrenează răspunderea, iar în exercitarea lor are dreptul și posibilitatea de a-și lua toate măsurile pe care le consideră necesare, pentru a se putea apăra în fața terților în situația executării unor dispoziții ce rezultă din îndeplinirea contractelor.

În ce privește cel dintâi motiv de recurs susținut de această recurentă, tratat în final având în vedere ordinea impusă de analiza efectuată, criticile sunt deasemenea nefondate.

Din perspectiva obligației stabilite de prima instanță în sarcina acestei recurente, aceea de reamplasare a panourilor ridicate nelegal, împrejurarea învederată de recurentă, a preluării lor de către intimată, este lipsită de relevanță juridică, fiind indiferent dacă panourile se mai află sau nu în posesia recurentei, sau dacă acestea se află în posesia intimatei, căreia îi poate oricând solicita să i le pună la dispoziție, tocmai în executarea hotărârii.

În ce privește recursul declarat de recurenta Primăria sectorului 3 B, Curtea reține că nici una din susținerile acesteia nu are consecințe în privința analizei efectuate în cauză.

În cauză nu s-a negat nici caracterul provizoriu al construcțiilor - panouri publicitare, aparținându-i intimatei, nici momentul la care s-a obținut autorizarea instalării acestora, nici dreptul pe care proprietarul terenului, în speță autoritatea publică locală îl are, respectiv acela de a dispune, în condițiile legii, ridicarea construcției ce afectează domeniul public și care, dată fiind necesitatea modernizării, încadrării în proiectele urbanistice, etc. se impune a fi desființată.

Singura problemă asupra căreia au avut a se pronunța instanțele a constat în esență în a se stabili dacă dreptul de a proceda la desființarea unor asemenea construcții poate fi exercitat de către Primărie în mod discreționar sau este necesar, dimpotrivă, a fi respectată legea, în speță dispozițiile anterior citate, ale art. 68 alin.1 din Legea nr. 215/2001, chestiune asupra căreia însă recurenta nu a făcut nici un fel de referiri.

În acest context, existența faptei ilicite este legată de nerespectarea unor dispoziții legale menite să o apere pe intimată, ca și pe orice alt subiect de drept aflat într-o situație similară, de abuzurile săvârșite prin acte de autoritate.

Așa fiind, Curtea va respinge ambele recursuri în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă.

Se va lua act că nu se solicită cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâtele PRIMĂRIA SECTOR 3 ȘI - DOMENIULUI P B SA împotriva deciziei civile nr. 1245 din 15.10.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a civilă, în contradictoriu cu intimata reclamantă - CONS SRL.

Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi 7 mai 2009..

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

- - - - - - -

-

GREFIER

Red./2 ex.

10.07.2009

Tribunalul București S. a III-a

I

Președinte:Elena Viviane Tiu
Judecători:Elena Viviane Tiu, Carmen Georgeta Negrilă

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 251/2009. Curtea de Apel Bucuresti