Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 255/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR - 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.255
Ședința publică din 13 noiembrie 2008
PREȘEDINTE: Carmina Orza
JUDECĂTOR 2: Trandafir Purcăriță
GREFIER:- -
S-a luat în examinare apelul declarat de către reclamanții și împotriva sentinței civile nr. 2271/PI/2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați, CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI T, Statul Român - PRIN CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI T, și, având ca obiect restituire imobil.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă avocat în reprezentarea reclamanților recurenți, avocat în reprezentarea pârâtului intimat, consilier juridic în reprezentarea pârâților intimați Statul Român prin Consiliul Local al Municipiului T și Consiliul Local al Municipiului T, iar pentru ceilalți pârâți intimați se prezintă avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care avocat solicită amânarea cauzei pentru a lua cunoștință de înscrisurile depuse prin serviciul registratură.
Avocat solicită amânarea cauzei pentru a lua cunoștință de conținutul înscrisurilor depuse prin serviciul registratură.
Consilier juridic este de acord cu amânarea cauzei.
Reprezentanta reclamanților apelanți, avocat, se opune amânării cauzei, arătând că întâmpinarea a fost depusă cu mult înaintea termenului de judecată, iar cu privire la înscrisurile depuse la dosar precizează că le-a adus în suficiente exemplare și că reprezentanții pârâților intimați au cunoștință despre conținutul acestora întrucât dosarul se află pe rol din anul 2002 și a suferit mai multe casări cu trimitere spre rejudecată.
Instanța în deliberare respinge cererile de amânare formulate de avocat și avocat, cu motivarea că dosarul se află pe rolul instanțelor din anul 2002, context în care nu se impune acordarea unui nou termen de judecată.
Curtea arată că în prima instanță cauza s-a soluționat în temeiul unei excepții, aceea a prescripției dreptului la acțiune în temeiul Legii nr. 10/2001, excepție soluționată irevocabil de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosarul nr. 3903 din 30.11.2005 și potrivit art. 315 Cod procedură civilă, în caz de casare hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului. Întrucât prima instanță nu a soluționat fondul litigiului ci a rezolvat cauza în temeiul excepției prescripției dreptului la acțiune, excepție care fusese rezolvată anterior prin hotărâre irevocabilă, Curtea pune în discuția părților incidența dispozițiilor art. 315 Cod procedură civilă și acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Reprezentanta reclamanților recurenți pune concluzii de admitere a apelului, desființarea hotărârii apelate și trimitere cauzei spre rejudecare la prima instanță conform prev. art. 297 Cod procedură civilă, pentru a se analiza pe fond cererea.
Avocat precizează că dosarul s-a întors la Tribunalul Timiș pentru rejudecare în primă instanță, în temeiul excepției de necompetență materială și ca urmare toate hotărârile pronunțate anterior sunt date de instanțe necompetente. A susținut că acest dosar a mai parcurs un ciclu procesual, când s-a stabilit că instanța competentă să soluționeze cauza în primă instanță este Tribunalul Timiș și deci Curtea de APEL TIMIȘOARA are obligația să soluționeze apelul, având în vedere excepția prescripției.
Avocat precizează că în prezenta cauză nu pot fi incidente prev. art. 315 pct. 1 Cod procedură civilă și că apelul este nefondat, astfel că solicită respingerea lui.
Consilier juridic pune concluzii de respingere a apelului ca netemeinic și nelegal.
CURTEA
Deliberând asupra apelului, constată următoarele:
La 19.08.2002, prevalându-se de calitatea de unici moștenitori legali ai fostului proprietar tabular al imobilului - defunctul - imobil identificat topo cu nr. 11705 si 11706 in CF col. nr. 13083 - T, situat administrativ in municipiul T, pe str. - la nr. 11si întemeindu-se pe dispozițiile art.46 din Legea nr. 10/2001 - devenit, prin renumerotare, art. 45-, în corelație cu alin (4) din art.1 din Normele metodologice privind aplicarea Legii nr. 112/1995, aprobate prin HG 20/1996, modificata si completata prin HG 11/1997 si art. 6 din Legea nr.213/1998, reclamanții si au cerut Judecătoriei Timișoara ca, prin hotărârea judecătoreasca ce se va da, in contradictoriu cu parații, STATUL ROMÂN - prin Consiliul Local al Municipiului T, și sa constate ca trecerea imobilului litigios, in proprietatea statului si, mai apoi, intabularea dreptului de proprietate, prin efectul operațiunii de naționalizare reglementata de Decretul nr. 92/1950 s-a făcut fără titlu valabil;, să constate nulitatea absolută, a operațiunilor juridice de înstrăinare, ce poarta asupra apartamentelor având nr. 5,6,2,7 si 4 aflate toate in compunerea imobilului supus naționalizării și anume contractul de vânzare-cumpărare cu nr. 14795 perfectat la 21.01.1998, în condițiile Legii nr. 112/1995, pe seama pârâților de rând 1 si 2, de câtre pârâtul de rând 7, precum si acelea cu nr. 15019,15282,14867, încheiate toate in condițiile aceleiași Legi nr. 112/1995, de către același pârât de rând 7, la 25.03.1998, pe seama pârâtului de rând 3 si, respectiv la 19.06.1998 pe seama pârâtei de rând 4 si la 13.02.1998 pe seama pârâților de rând 5 si 6 si, nu în ultimul rând, acela perfectat la 02.04.1976, în condițiile Legii nr. 4/1973 pe seama pârâtei de rând 10 si al ei soț, de către același pârât cum si a transmisiunii subsecvente, prin actul notarial nr. 522, ce poarta asupra apartamentului cu nr. 4 - achiziționat în condițiile Legii nr. 4/1973-, intervenita, la 04.04.2001, intre pârâta, în calitate de și pârâții si, în calitate de, pe calea contractului de întreținere.
Prin sentința civilă nr. 5178 din 04.06.2003, Judecătoria Timișoara, a respins în totalitate demersul judiciar, inițiat în condițiile art. 45- fost 46- din Legea nr. 10/2001, de către reclamanți.
Pentru a statua astfel, prima instanța, a reținut că, în absenta notarii în CF "a vreunei sesizări cu privire la imobilul din litigiu care sa fie anterioara datei de 13.08.2001",- ce se verifica a fi aceea a declanșării procedurii instituita de Legea nr. 10/2001-, în speță, se impune a se da eficienta maxima principiului -CREDINȚE, consacrat legislativ de alin ( 2) apartenent art. 46 din Legea nr. 10/2001 si, pe cale de consecința, validate operațiunile de înstrăinare. S-a mai reținut că reclamanții nu s-au supus exigentelor de probațiune cerute de imperativul art. 1169. civil. pentru a dovedi "că în virtutea profesiei sale proprietarul tabular a fost exceptat de la naționalizarea reglementata de Decretul nr. 92/1950".
Nemulțumiți de statuările primei instanțe, in termen legal, reclamanții au declanșat calea de atac a apelului, susținând în esența, ca numai ignorând probatoriul administrat privind valabilitatea titlului statului, prin punerea în discuție a nevalabilității lui, în coordonatele si limitele prerogativelor jurisdicționale ce i-au fost fixate si, respectiv, conferite de Legea nr. 213/1998 prin art.6 și mai apoi, valabilitatea operațiunilor juridice de vânzare-cumpărare subsecvente în perimetrul legislativ al Legii nr. 112/1995, instanța de fond, recurgând la o motivare sumara si confuza, conchis cu caracter axiomatic ca, in speța, se impune a se da eficienta maxima principiului -, prima instanță, ignorând întreg material probator.
Prin decizia civilă 430 din 18.05.2007, Tribunalul Timișa admis apelul reclamanților și, a desființat sentința civilă nr. 5178 din 04.06.2003 a Judecătoriei Timișoara și a trimis cauza spre o nouă judecată primei instanțe.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de apel a reținut că prima instanța a identificat defectuos si superficial configurația juridica a demersului judiciar cu consecința, nestatuării asupra cauzei de nulitate absolută în temeiul căreia au fost perfectate înstrăinările apartamentelor astfel că tribunalul,- investit prin casare cu trimitere -, respectând principiului dublului grad de jurisdicție, a dat eficienta alin (1) din art. 297 Cod procedură civilă si a reformat hotărârea atacata, prin desființarea cu trimiterea cauzei spre o noua judecată aceleiași Judecătorii
Instanța de apel a apreciat că, dacă se respecta cu rigoare disponibilitatea procesuala, prima instanță avea obligația să procedeze la verificarea jurisdicționala a valabilității titlului statului - prin punerea în discuție a nevalabilitații lui-, în perimetrul legislativ configurat de art. 6 apartenent Legii nr. 213/1998, și apoi să aprofundeze cercetarea judecătorească vizând existenta CREDINȚE în persoana subachizitorilor, prin observarea exactă si riguroasa a exigentelor art. 34 din Legea nr. 7/1996 - în forma în vigoare la epoca perfectării înstrăinărilor, prin punerea în discuție a nevalabilității lor, cu observarea exigentelor art.12 din Normele de aplicare a Legii nr. nr. 112/1995.
Împotriva acestei decizii au promovat recurs pârâții Consiliul Local al municipiului T si solicitând admiterea recursului, casarea deciziei recurate si trimiterea cauzei la Tribunalul Timiș pentru a se pronunța asupra fondului cererii de apel, considerând că nu sunt incidente dispozițiile art. 297 Cod procedură civilă.
Prin decizia civilă nr. 1140/31.10.2007, Curtea de APEL TIMIȘOARAa admis recursul pârâților Consiliul Local T si, a casat în parte decizia 430/A/18.05.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș in dos-, si a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Timiș, menținând in rest dispozițiile deciziei atacate.
Pentru a pronunța această hotărâre Curtea de Apel a reținut ca fiind întemeiata excepția de ordine publica privind necompetenta materiala a judecătoriei in soluționarea cauzei invocata de pârâtul.
S-a considerat că din certificatele de atestare fiscala depuse in recurs rezulta ca valoarea impozabila a celor patru apartamente din imobilul in litigiu (.2,5,6 si 7) este de 504.272,33 lei, ceea ce duce la concluzia ca valoarea întregului imobil (compus din 7 apartamente) depășește cu mult suma de 500.000 lei.
După casarea deciziei civile nr. 430/A/18.05.2007, cauza a fost înregistrata la Tribunalul Timiș sub nr- in data de 13.11.2007.
Prin întâmpinările depuse la dosar, parații au reiterat excepția de prescripție a dreptului la acțiune.
Prin decizia civilă nr. 2271 din 27 mai 2008, Tribunalul Timișa respins acțiunea precizată, formulată de reclamanții și în contradictoriu cu pârâții, Consiliul Local T, Statul Român - prin Municipiul T - Consiliul Local T, si ca prescrisă.
A obligat reclamanții să plătească pârâților si (prin moștenitorii și ) suma de 300 lei, pârâtei, 300 lei, pârâților si - 300lei, si pârâtului -300 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că excepția prescripției dreptului la acțiune este fondată, deoarece acțiunea formulată de reclamanți (având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare încheiat intre Statul Român în calitate de vânzător și pârâții, și, în baza Legii nr. 112/1995, cu privire la imobilul situat în T-, înscris în -T, nr. top. 11705, 11706), a fost înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Timișoara la data de 19.08.2002 potrivit rezoluției de primire aflata la fila 1 dosar nr. 19557/2002.
S-a reținut că disp.art. 45 alin.5(fost art.46 din Legea nr. 10/2001 (ca lege specială si derogatorie de la dreptul comun) prevăd ca, indiferent de cauza de nulitate, dreptul la acțiune se prescrie în termen de 1 an de la data intrării în vigoare a prezentei legi.
Termenul de 1 an a fost inițial prelungit cu 3 luni, prin OUG 109/2001 si apoi cu încă 3 luni, conform OUG nr. 145/2001, astfel că acțiunile in constatarea nulității /anularea contractelor de vânzare cumpărare, având ca obiect un bun care intră sub incidența acestei legi, se puteau introduce cel mai târziu până la data de 14.08.2002.
Din motive ce țin de stabilitatea si certitudinea raporturilor juridice, precum si de securitatea circuitului civil, prin dispozițiile art. 45 alin.5(fost art. 46 alin.5) s- statuat asupra unui mijloc de stingere a dreptului la acțiune în sens material, ca urmare neexercitării acestuia în termen.
În speță, acțiunea fiind înregistrată(inițial) la Judecătoria Timișoara la data de 19.08.2002, reclamanții erau ținuți a face dovada, în condițiile art. 1169 Cod civil, a susținerii potrivit căreia au promovat acțiunea in termen, respectiv la 14.08.2002.
Au susținut ca acțiunea a fost înaintată prin scrisoare recomandată si că recipisa poștală depusă la instanță confirmă acest lucru.
Deși reclamanții afirmă ca acțiunea a fost depusa în plic, prin scrisoare recomandată, acest plic nu se regăsește la dosar, astfel ca in lipsa acestuia, nu se poate deduce că recipisa nr. 311/14.08.2002 este cea obținută ca urmare a depunerii plicului care ar trebui ca se regăsească la dosar si nu a altui plic depus în aceeași zi, pe aceeași adresă a Judecătoria Timișoara.
depusă la dosar nu este aptă să facă dovada înregistrării acțiunii la data de 14.08.2002.
Împotriva sentinței civile nr. 2271/PI/2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în termen legal au declarat apel reclamanții și, criticând hotărârea pentru netemeinicie și nelegalitate, solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței apelate și în temeiul art. 297 Cod procedură civilă, trimiterea cauzei spre rejudecare la primă instanță pentru analizarea pe fond a pricinii.
În motivarea apelului au arătat că această excepție a mai fost criticată ședința publică din 1 aprilie 2004, și la acel termen a fost prezentată recipisa poștală nr. 311 din 14.08.2002, data expedierii acțiunii prin poștă la Judecătoria Timișoara, iar potrivit art. 104 Cod procedură civilă, actele de procedură trimise prin poștă instanțelor judecătorești se socotesc îndeplinite în termen dacă au fost predate recomandat la oficiul poștal înaintea împlinirii termenului.
S-a susținut că această excepție a fost soluționată irevocabil de către Curtea de APEL TIMIȘOARA prin pronunțarea deciziei civile nr. 3903/2005.
Analizând legalitatea și temeinicia hotărârii apelate în raport de motivele de apel invocate și dispozițiile cuprinse în art. 292 - 297 Cod procedură civilă, Curtea stabilește că apelul este întemeiat pentru următoarele considerente:
Astfel, prin decizia civilă nr. 3903/2005 Curtea de APEL TIMIȘOARA a admis recursul reclamanților și, a casat decizia civilă nr. 2138 din 05.10.2004, pronunțată în dosarul nr. 324/C/2004 și a trimis cauza spre rejudecare a apelurilor reclamanților la Tribunalul Timiș.
Instanța de recurs a reținut irevocabil că în mod eronat instanța de apel a admis excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamanților, in considerarea art.46 alin.5 din Legea nr.10/2001 si art.46.2 din Normele metodologice de aplicare.
Instanța de recurs stabilit că deși cererea de chemare in judecata, supusa unui termen de prescripție special, (care se împlinea la 14.08.2002), poarta data înregistrării la prima instanță la data de 19.08.2002, reclamanții recurenți au făcut deplina dovada a expedierii prin posta a acțiunii cu recipisa poștala nr.311/14.08.2002
S-a apreciat ca fiind fără dubiu faptul că reprezentantul legal al reclamanților, avocat, a expediat către Judecătoria Timișoara cererea de chemare in judecata la data de 14.08.2003, dată la care a si fost predată delegatului judecătoriei la 19.08.2002, conform adresei nr.297/26.04.2004 a Direcției Regionale de Posta
Un alt argument avut în vedere de instanța de recurs a fost acela că acțiunea de investire a instanței a fost însoțită si de împuternicirea avocațiala nr.-/14.08.2002 a avocatului, iar o posibila deficienta a personalului instanței in gestionarea dosarului, constând in neanexarea plicului acțiunii, nu poate conduce la sancționarea părți, in sensul aprecierii ca tardive a cererii sale întrucât, potrivit art. 104 Cod procedura civila, "actele de procedura trimise prin posta instanțelor judecătorești se socotesc îndeplinite in termen daca au fost predate recomandat la Oficiul poștal înainte de împlinirea termenului."
Considerând că în mod greșit instanța de apel a soluționat cauza, prin reținerea prescripției dreptului la acțiune al reclamanților, fără a intra in cercetarea fondului, recursul a fost admis, conform art.312 alin.5 Cod procedura civila si, urmare casării deciziei cauza fost trimisă la Tribunalul Timiș, pentru rejudecarea apelului.
Dosarul, ajuns în rejudecare, într-un nou ciclu procesual a fost soluționat de prima instanță cu ignorarea dispozițiilor cuprinse în art. 315 Cod procedură civilă, punându-se în discuția părților și mai apoi fiind soluționat prin admiterea excepției prescripției dreptului la acțiune, excepție rezolvată irevocabil, așa cum s-a mai arătat prin respingerea ei.
Potrivit art. 315 Cod procedură civilă " în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului".
Cum în speță problema prescripției dreptului la acțiune a fost irevocabil rezolvată de către Curtea de APEL TIMIȘOARA în sensul respingerii ei, Tribunalul Timiș nu mai avea a pune în discuție această excepție ci trebuia să treacă la soluționarea cauzei în fond.
Chiar dacă prin decizia civilă nr. 1140 din 31.10.2007, s-a stabilit competența de soluționare cauzei în primă instanță, în favoarea Tribunalului Timiș, așa cum rezultă și cuprinsul minutei, au fost menținute celelalte dispoziții privind desființarea sentinței judecătorești, implicit s-au menținut și dispozițiile prin care a fost rezolvată excepția prescripției dreptului la acțiune.
De remarcat faptul că dosarul a fost înregistrat la prima instanță la data de 19 august 2002 și nici în prezent nu a fost soluționat în fond, încălcându-se orice termen rezonabil privind soluționarea litigiului.
Față de dispozițiile imperative ale art. 297 Cod procedură civilă, care prevăd că "în cazul în care se constată că, în mod greșit, prima instanță a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părții care nu a fost legal citată, instanța de apel va desființa hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe", Curtea urmează să dispună admiterea apelului declarat de către reclamanții și împotriva sentinței civile nr. 2271/PI/2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Să desființeze sentința civilă apelată și să trimită cauza spre rejudecare, pe fond, primei instanțe, Tribunalului Timiș.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de către reclamanții și împotriva sentinței civile nr. 2271/PI/2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Desființează sentința civilă apelată și trimite cauza spre rejudecare, pe fond.
DEFINITIVĂ
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 13 noiembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
GREFIER,
- -
Se comunică cu:
Reclamanții apelanți
- T, str. -, nr. 9
- T,-,. 1
Pârâții intimați
- T, str. -, nr. 11,.5
- idem -
CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI T - B-dul -, nr. 1
STATUL ROMÂN - PRIN CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI T- B-dul -, nr. 1
-. T, str. -, nr. 11,. 6, jud.
-. T, str. -, nr. 11,. 2
- T, str. -, nr. 11,. 7
- idem -
- T, str. -, nr. 11,. 4
- T,-,. 2
Red /03.12.2008
Tehnored /03.12.2008
Ex.14
Primă instanță:
Președinte:Carmina OrzaJudecători:Carmina Orza, Trandafir Purcăriță
