Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 26/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE
DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE
CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZI A CIVILĂ NR. 26/
Ședința publică din 31 ianuarie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Florinița Ciorăscu judecător
JUDECĂTOR 2: Nicoleta Simona Păștin
JUDECĂTOR 3: Mariana
Grefier:
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile civile declarate de reclamantul și de pârâții și, împotriva deciziei civile nr.237 din 05 iulie 2007, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr.-/2006.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns recurenta-pârâtă, asistată de avocat, care răspunde și pentru recurentul-pârât, în baza împuternicirii avocațiale nr.253/25.09.2007, emisă de Baroul A- Cabinet individual, lipsind recurentul-reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
Recursurile sunt legal timbrate, cu câte 8,00 lei taxă judiciară de timbru și cu câte 0,30 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Având în vedere că s-a promovat recurs în interesul legii privind aplicarea dispozițiilor Legii nr.10/2001, curtea pune în discuție o eventuală suspendare a judecării cauzei de față până la soluționarea acestuia.
Avocat, având cuvântul pentru recurenții-pârâți arată că nu există temei legal pentru o astfel de suspendare a judecării recursurilor de față și solicită continuarea judecății; depune concluzii scrise.
Curtea constată că nu se impune suspendarea judecății cauzei și acordă cuvântul asupra recursurilor.
Avocat, având cuvântul pentru recurenții-pârâți și, solicită respingerea ca nefondat a recursului declarat de reclamantul. Arată că reclamantul a formulat o cerere în revendicare care nu poate fi formulată decât de titularul dreptului. Problema titularului dreptului de proprietate a fost tranșată irevocabil, pârâții fiind în acest moment proprietari ai imobilului. Doar dacă s-ar constata că reclamantul este proprietarul imobilului în litigiu, s-ar putea cere obligarea pârâților să-i lase imobilul în proprietate. Mai arată că și în acțiunea anterioară s-a solicitat anularea constractului de vânzare-cumpărare și această problemă a fost tranșată în mod irevocabil. Imobiul a fost trecut în proprietatea statului printr-o decizie, iar reclamantul susține că nu a contestat această decizie pentru că nu a știut de existența ei dar, reclamantul a dat mandat mamei sale să încaseze despăgubirea cuvenită.
În ce privește recursul declarat de pârâți, solicită a fi admis așa cum a fost formulat în scris, soluția casării cu trimetre spre rejudecare fiind greșită; prin apelul lor pârâții nu au invocat chestiuni de fond ci doar cele de procedură, iar instanța de apel trebuia să le soluționeze. În ce privește admisibilitatea acțiunii în revendicare, consideră că aceasta este inadmisibilă, întrucât există o lege specială, care precizează cum se acționează după intrarea ei în vigoare pentru acordarea de despăgubiri.
Solicită, în principal, admiterea recursului declarat de pârâți, modificarea deciziei tribunalului, în sensul admiterii apleului formulat de pârâți și respingerea apelului formulat de reclamant, cu cheltuieli de judecată. În subsidiar, solicită admitere recursului declarat de pârâți și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru soluționarea apelurilor în fond.
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești la data de 27.06.2006, sub nr.8081/2006, reclamantul a chemat în judecată pe pârâții și, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să fie obligați pârâții să-i lase în deplină proprietate și posesie apartamentul cu 3 camere situat în Pitești,-,. 1, județul A, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că a dobândit dreptul de proprietate asupra apartamentului menționat și o cotă de din terenul de sub construcție plus terenul de 186,24. curte aferentă construcției, prin contractul de donație autentificat sub nr.879/24.02.1972, iar în anul 1987 s-a stabilit legal în Întrucât prin Decizia nr.179/12.06.1987 Comitetul Executiv al Consiliului Popular Aad ispus trecerea imobilului în proprietatea statului, cu plata unei despăgubiri derizorii, după anul 1990 reclamantul a formulat cerere de restituire a imobilului, însă Primăria Pitești i-a răspuns în mod negativ. După ce a formulat cerere de restituire în baza Legii nr.10/2001, reclamantul a aflat că imobilul a fost vândut către pârâți, iar acțiunea în constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr.3/17.12.1996 încheiat între părți la."" a fost respinsă în mod irevocabil.
Reclamantul a apreciat că imobilul a fost preluat în mod nelegal și abuziv de către stat, iar vânzarea către pârâți s-a încheiat cu rea-credință, cu fraudarea dreptului său de proprietar al imobilului. Astfel, imobilul a trecut în proprietatea statului fără titlu valabil, întrucât Decretul nr.223/1947 era neconstituțional și contrar prevederilor art.481 cod civil și art.17 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, iar decizia nr.179/1987 nu i-a fost comunicată niciodată, pentru a putea fi atacată în instanță. Totodată, reaua-credință la încheierea contractului este evidentă, întrucât pârâții știau că apartamentul este naționalizat, iar cu minime diligențe puteau să afle intenția reclamantului de revendicare, întrucât mama acestuia locuiește în același imobil. De asemenea, pârâții au exonerat vânzătorul de răspunderea pentru evicțiune, iar vânzătorul a fost de rea-credință, vânzând imobilul, deși era cerere de restituire a acestuia. Comparând titlurile părților, se arată că reclamantul are titlul mai bine caracterizat, întrucât a dobândit de la proprietarul imobilului, iar pârâții au dobândit de la un neproprietar, Statul Român, care nu a putut să le transfere dreptul de proprietate, acesta rămânând tot timpul în patrimoniul reclamantului.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.480 Cod civil, art.44 din Constituția României, art.1 din Protocolul adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului.
Prin întâmpinarea formulată la data de 25.09.2006, pârâții și, au invocat excepția autorității de lucru judecat a deciziei civile nr.247/22.03.2004 a Tribunalului Argeș, irevocabilă prin decizia civilă nr.34/R/2005 a Curții de APEL PITEȘTI, lipsa calității procesuale active și pasive și inadmisibilitatea acțiunii. În motivarea primei excepții, s-a arătat că prin deciziile menționate a fost respinsă ca nefondată acțiunea privind constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr.3/17.12.1996 prin care pârâții au cumpărat imobilul. Reclamantul a invocat aceleași motive ca și în prezenta cauză, iar deciziile menționate au stabilit că titlul cu care a fost preluat imobilul de către stat este valabil, iar pârâții au fost cumpărători de bună-credință. A doua excepție a fost motivă pe faptul că decizia civilă nr.247/2004 a stabilit calitatea de proprietari a pârâților și lipsa acestei calități în privința reclamantului. În ce privește excepția inadmisibilității, se arată că reclamantul a optat pentru procedura prevăzută de Legea nr.10/2001, formulând notificare pentru restituirea în natură a imobilului, notificare admisă în parte, pentru terenul liber, prin Dispoziția nr.775/2006 a Primarului Municipiului Pitești. Prin urmare, reclamantul nu mai poate formula acțiune în revendicare.
Judecătoria Pitești, prin sentința civilă nr.4711/07.11.2006 a admis excepția lipsei calității procesuale active, s-a respins excepția autorității de lucru judecat, precum și cererea formulată de reclamantul, ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă, acesta fiind obligat la plata către pârâți a cheltuielilor de judecată în cuantum de 300 lei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în esență că, printr-o cerere de chemare în judecată anterioară, formulată la data de 16.08.2002 reclamantul a chemat în judecată pe pârâții Pitești, și, iar ulterior și pe Municipiul Pitești și Ministerul Finanțelor, solicitând constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr.3/17.12.1996 încheiat cu fraudarea legii și reaua-credință a părților, precum și nerespectarea formei autentice, între fosta RA Pitești și pârâții persoane fizice, având ca obiect apartamentul din-, Pitești.
S-a statuat irevocabil prin decizia civilă nr.34/R/19.01.2005 pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI, în dosarul 3621/civ/2006, că, în ceea ce privește titlul de proprietate al statului, în baza Decretului nr.223/1973, asupra imobilelor ce au intrat sub incidența acestuia, acesta îl constituie decizia Comitetului Executiv al Consiliului Popular cu nr.179/1987, ce nu a fost atacată niciodată de reclamant, ci dimpotrivă, a mandatat pe mama sa să ridice suma de bani acordată. Prin urmare, în baza nr.HG11/28.01.1997 de modificare și completare a Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr.112/1995, s-a reținut că apartamentul a fost preluat de la reclamant cu titlu valabil de către stat. Totodată, s-a reținut că pârâții sunt cumpărători de bună-credință, conform art.1898 alin.1 Cod civil, astfel că nu poate interveni nulitatea contractului de vânzare-cumpărare în litigiu (19-23).
Față de cele prezentate mai sus, asupra excepției autorității de lucru judecat, instanța a reținut că aceasta este tratată de art.166 Cod procedură civilă ca o excepție de fond, absolută și peremptorie, iar art.1201 Cod civil prevede că există autoritate de lucru judecat atunci când oad oua cerere de chemare în judecată cu același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți.
În cauză, instanța a apreciat că nu este îndeplinită condiția identității de obiect și cauză, întrucât prezenta cauză are ca obiect revendicarea apartamentului situat în-, întemeiată pe dispozițiile art.480 Cod civil, în timp ce acțiunea anterioară a avut ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr.3/17.12.1996 prin care pârâții au dobândit apartamentul în litigiu.
Asupra excepției lipsei calității procesuale active a reclamantului, instanța a apreciat că aceasta este întemeiată, deoarece în cauză, s-a reținut în mod irevocabil că apartamentul revendicat de reclamant, situat în Pitești,-, etaj 1, județul A, a trecut în proprietatea statului cu titlu valabil, prin Decizia Comitetului Executiv al Consiliului Popular A nr.179/1987 și că pârâții sunt dobânditori de bună-credință ai apartamentului prin contractul valabil încheiat cu nr.3/17.12.1996, în mod implicit stabilindu-se și calitatea de neproprietar a reclamantului.
Față de soluția dată acestei excepții, instanța a apreciat că nu se mai impune analizarea celorlalte 2 excepții (a lipsei calității procesuale pasive și a inadmisibilității).
Împotriva sentinței au declarat apel atât reclamatul, cât și pârâții și, care au criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea criticilor pârâții și consideră că deși respingerea acțiunii este corectă, instanța a greșit prin aceea că a respins excepția autorității lucrului judecat având în vedere că prin decizia nr.247/22.03.2004 a Tribunalului Argeș, irevocabilă prin decizia civilă nr.34/R/2005 a Curții de APEL PITEȘTI a fost respinsă ca nefondată acțiunea prin care reclamantul a solicitat să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr.3/17.12.1996, prin care au cumpărat în temeiul Legii nr.112/1995 locuința în litigiu.
Precizează că acțiunea reclamantului în care sunt readuse în discuție probele valabilității titlului statului și a bunei lor credințe la cumpărarea imobilului, încalcă astfel autoritatea lucrului judecat a hotărârii menționate, autoritate prevăzută de art.1201 Cod civil.
A doua critică vizează omisiunea instanței de fond de a se pronunța asupra excepției inadmisibilității acțiunii în raport de dispozițiile Legii nr.10/2001.
La rândul său, reclamantul a criticat sentința instanței de fond, arătând că în mod greșit și nelegal s-a respins acțiunea sa, fiind încălcate astfel dispozițiile art.261 pct.3 și 5 din Codul d e procedură civilă raportat la art.129 alin.6 din același cod.
În susținerea acestei critici menționează că decizia Comitetului Executiv al Consiliului Popular A nu i-a fost niciodată comunicată, iar instanța de fond nu a motivat în fapt și în drept sentința pronunțată fără a verifica valabilitatea deciziei.
Reclamantul a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului declarat de pârâți ca fiind nelegal și netemeinic, susținând că în mod corect prima instanță a respins această excepție, reținând că în cauză nu a fost îndeplinită condiția identității de obiect și cauză, fiind evidentă neîntrunirea dispozițiilor art.1201 Cod civil, precum și că apelul este lipsit de interes, având în vedere soluția pronunțată de către instanța de fond.
Tribunalul Argeș, prin decizia civilă nr.237 din 05 iulie 2007, admis apelurile, a esființat sentința și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond.
În adoptarea acestei soluții, instanța de apel a reținut în esență, următoarele:
Criticile părților referitoare la soluționarea litigiului prin prisma legitimării procesuale active au fost privite ca fondate.
În cadrul unei acțiuni în revendicare instanța trebuia să facă o analiză completă a dreptului de proprietate asupra bunului ce face obiectul pricinii, iar dovada dreptului de proprietate urma să vizeze modalitatea în care a fost transmis acest drept raportat la cauzele de nevalabilitate ale titlului de proprietate ce au fost invocate de către părți.
În analiza valabilității titlului de proprietate instanța de fond nu a examinat în ce măsură în cadrul primului litigiu între părți au fost invocate aceleași cauze de nevalabilitate a contractului de vânzare-cumpărare, astfel încât titlul de proprietate să facă obiectul unei analize complete.
Instanța de apel a avut în vedere și că dreptul comun al revendicării, fondat pe dispozițiile art.480-481 Cod civil, deși avantajos prin accesul direct la justiție, dar rigid și conservator prin câmpul de aplicare, a fost înlocuit cu Legea nr.10/2001, ce cuprinde norme speciale de drept substanțial și o procedură administrativă obligatorie, prealabilă sesizării instanței.
Aceste reglementări interesează ordinea publică, de imediată aplicare, soluție consacrată legislativ și prin art.6 alin.2 din Legea nr.213/1998, care prevede că bunurile preluate de stat fără titlu valabil pot fi revendicate de foștii proprietari, dacă nu fac obiectul unor legi speciale de reparație.
Cum instanța de fond s-a rezumat doar la a indica lipsa legitimării procesule a reclamantului fără a face o astfel de analiză, potrivit dispozițiilor art.296 Cod procedură civilă a fost admis apelul, desființată sentința și trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond.
Împotriva deciziei civile nr.237/05 iulie 2007, pronunțată de Tribunalul Argeș, au declarat recurs atât reclamantul, cât și pârâții și.
În recursul său, reclamantul critică decizia pentru nelegalitate, în temeiul dispozițiilor art.304 pct.6 Cod procedură civilă, apreciind că instanța a acordat mai mult decât s-a cerut sau altfel spus a acordat ceea ce nu s-a cerut.
Soluția trimiterii cauzei spre rejudecare la instanța de fond, rejudecare ce ar urma să se facă prin prisma legitimării procesuale active a acestuia. este vădit nelegală, întrucât ea încalcă în mod explicit dispozițiile art.129 alin.(6) Cod procedură civilă, potrivit cărora "în toate cazurile judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății".
Or, intimații au declarat apel împotriva hotărârii instanței de fond, apel prin care au criticat pentru nelegalitate această hotărâre, dat fiind faptul că prima instanță nu a dezlegat corect excepția autorității de lucru judecat ridicată de intimați.
Motivul de nelegalitate se referă la soluția dată de instanța de apel potrivit căreia se va relua judecata de către instanța de fond prin prisma legitimării procesuale active.
Este greșită o asemenea soluție, întrucât este în afara oricărei îndoieli că recurentul face dovada identității dintre dreptul său de proprietate asupra imobilului și dreptul procesual indiscutabil de a revendica acest imobil în baza dispozițiilor art.480 și urm. din Codul civil.
Potrivit acestui text de lege "proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura și dispune de un lucru în mod exclusiv și absolut".
Cum reclamantul a făcut dovada că este proprietarul imobilului din litigiu în baza unui titlu de proprietate autentic și nedesființat în mod valabil niciodată, este incontestabil că are această legitimare procesuală activă, cu atât mai mult cu cât, cererea sa privește dreptul de proprietate.
Instanța de apel s-a pronunțat asupra unui lucru care nu s-a cerut, intimații neinvocând în apel lipsa calității sale procesuale active. Drept urmare, nici instanța de apel nu se putea pronunța asupra unui element esențial al cererii de chemare în judecată cu privire la care nu a fost învestită de părțile litigante.
Pe de altă parte, intimații-pârâți nu au criticat prin apelul lor soluția instanței de fond sub aspectul legitimării sale procesuale active, criticând-o însă sub aspectul respingerii autorității de lucru judecat, care, în realitate, vizează același scop, al lipsei calității procesuale și al respingerii cererii sale pe motiv că a mai cerut în instanță anularea contractului de vânzare-cumpărare a imobilului, inducând confuzia că în acest dosar ar cere anularea contractului menționat.
Cât privește nesoluționarea excepției inadmisibilității cererii sale întemeiată pe dispozițiile art.480 Cod civil, inadmisibilitate privită în raport de dispozițiile Legii nr.10/2001 și ale Legii nr.213/1998, în mod asemănător, se apreciază că instanța s-a pronunțat asupra unui lucru care nu i s-a cerut, câtă vreme intimații sunt decăzuți din dreptul de a mai invoca aceste excepții, dată fiind soluția pronunțată: analizarea legitimării procesuale active a sa, precum și a admisibilității cererii. Nu se poate ca în lipsa unui cadru procesual să obligi instanța de rejudecare să soluționeze excepții care vizează fondul cauzei și invers. Dacă instanța în apel ar fi soluționat corect cauza ar fi fost îndreptățită să trimită spre aceste excepții așa-zis nesoluționate.
Din acest ultim punct de vedere se apreciază soluția instanței de apel ca fiind greșită și prin aceea că motivarea ei este contradictorie și străină cu totul de natura pricinii, creând astfel o confuzie totală pentru ceea ce ar urma să facă instanța în rejudecarea fondului cauzei.
La rândul lor, pârâții invocă următoarele motive de recurs:
1. Hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină (art.304 pct.7 Cod procedură civilă). Prin decizia recurată tribunalul a admis apelurile declarate de ambele părți și a trimis cauza spre rejudecare primei instanțe.
Tribunalul nu a motivat însă soluția trimiterii cauzei spre rejudecare pentru verificarea motivelor de apel formulate de recurenți. Dacă ar fi analizat aceste motive ar fi constatat că ele nu se referă la fondul cauzei, ci privesc excepții asupra cărora era obligat să se pronunțe el însuși.
Pe de altă parte, admițând apelul reclamanților tribunalul nu a arătat care ar fi cerințele de valabilitate ale titlului lor care nu ar fi fost verificate de prima instanță.
2. Hotărârea a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii (art.304 pct.9 Cod procedură civilă).
Prin motivele apelului declarat de recurenți s-a arătat că deși soluția respingerii acțiunii este corectă, instanța a greșit prin aceea că a respins excepția autorității lucrului judecat invocată.
Din cuprinsul prevederilor art.166 Cod procedură civilă, coroborate cu cele ale art.1201 Cod civil, rezultă că excepția autorității lucrului judecat este o excepție de fond, absolută și peremptorie. Ca urmare, ea are prioritate față de excepțiile de procedură.
Autoritatea lucrului judecat există în raport de cele statuate prin decizia civilă nr.247/22.03.2004 a Tribunalului Argeș, irevocabilă prin decizia civilă nr.34/R/2005 a Curții de APEL PITEȘTI.
Tribunalul Argeș, prin decizia civilă nr.247/2004 a stabilit însă că titlul cu care statul a preluat imobilul, respectiv decizia nr.179/12.06.1987, emisă de fostul Consiliu Popular al județului A, emisă în temeiul Decretului nr.223/1974, a fost unul valabil. Mai mult, reclamantul nu a contestat niciodată această decizie (acest titlu), ci a mandat-o pe mama sa să încaseze despăgubirea cuvenită pentru preluarea acestui imobil, ceea ce mandatara sa a și făcut.
A mai stabilit instanța că recurenții au fost cumpărători de bună-credință pentru că, înainte de a încheia contractul de vânzare-cumpărare, au efectuat verificări pentru a vedea dacă fostul proprietar a solicitat restituirea imobilului, iar prin adresa nr.26260/12.12.1996 Primăria Municipiului Pitești le-a comunicat că fostul proprietar nu a solicitat, în termenul prevăzut de Legea nr.112/1995, restituirea imobilului.
Acțiunea reclamantului, care readuce în discuție problemele valabilității titlului statului și a bunei lor credințe la cumpărarea imobilului, încalcă astfel autoritatea lucrului judecat a hotărârii menționate mai sus, autoritate prevăzută de art.1201 Cod civil.
Autoritatea de lucru judecat a respectivei hotărâri există și în ceea ce privește stabilirea calității lor de proprietari și a lipsei acestei calități a reclamantului.
De vreme ce instanța a stabilit că titlul cu care statul a preluat imobilul a fost unul valabil, el a stabilit implicit că reclamantul nu poate avea calitatea de proprietar actual al imobilului.
Așa cum s-a statuat în practica judiciară, există autoritate de lucru judecat și atunci când printr-un proces ulterior se tinde la a se stabili o altă situație juridică decât aceea stabilită printr-o hotărâre irevocabilă pronunțată anterior și aceasta este situația în speță.
Instanța a omis să se pronunțe asupra excepției inadmisibilității acțiunii.
Acțiunea reclamantului este și inadmisibilă pentru că el a optat pentru procedura prevăzută de Legea nr.10/2001, formulând notificare pentru restituirea în natură a imobilului.
Prin dispoziția nr.775/2006, emisă de Primarul Municipiului Pitești, notificarea a fost admisă doar în parte, reclamantului fiindu-i restituit în natură terenul liber. Pentru construcție s-a stabilit că aceasta le-a fost vândută, cu respectarea prevederilor Legii nr.112/1995, iar, pe de altă parte, reclamantul a fost despăgubit corespunzător la preluare, cu suma de 67.992 lei.
Prin faptul că nu s-a pronunțat asupra acestor excepții instanța a încălcat prevederile art.296 Cod procedură civilă și a aplicat greșit prevederile art.297 din același cod, care permit trimiterea cauzei spre rejudecare numai atunci când prima instanță nu a intrat în cercetarea fondului, nu și când aceasta a soluționat greșit sau a omis să soluționeze o excepție.
3. Hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii (art.304 pct.9 Cod procedură civilă).
De vreme ce în cadrul unui prim proces a fost admisă cererea reconvențională formulată de pârâți, în contradictoriu cu aceiași reclamanți și s-a stabilit că recurenții-pârâți sunt proprietarii imobilului în litigiu, instanța de fond nu mai avea posibilitatea să analizeze valabilitatea titlului lor pentru că ar fi însemnat să încalce prevederile art.1201 Cod civil referitoare la autoritatea lucrului judecat. Prin soluția adoptată tribunalul a încălcat el însuși aceste prevederi.
Contrar celor reținute de tribunal, judecătoria a verificat motivele de nulitate ale contractului de vânzare-cumpărare prin care recurenții-pârâți au dobândit proprietatea imobilului, invocate de reclamanți atât în cauza de față, cât și în procesul soluționat prin decizia civilă nr.247/2004 a Tribunalului Argeș, irevocabilă prin decizia civilă nr.34/R/2005 a Curții de APEL PITEȘTI.
Tribunalul a încălcat prevederile art.297 Cod procedură civilă atunci când a trimis cauza spre rejudecare primei instanțe pentru a mai verifica odată ceea ce aceasta verificase deja.
Se solicită admiterea recursului și modificarea deciziei tribunalului, în sensul admiterii apelului pârâților, admiterii celor două excepții invocate prin acest apel și respingerii apelului reclamanților, cu cheltuieli de judecată.
Recursurile sunt nefondate pentru considerentele ce vor fi expuse:
Prin soluția pronunțată, tribunalul a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond pentru a soluționa pricina sub aspectul admisibilității acțiunii în revendicare raportat la dispozițiile art.6 alin.2 din Legea nr.213/1998, care statuează că "bunurile preluate de stat fără un titlu valabil, inclusiv cele obținute prin vicierea consimțământului, pot fi revendicate de foștii proprietari sau de succesorii acestora, dacă nu fac obiectul unor legi speciale de reparație" și ale Legii nr. 10/2001.
Atât prin întâmpinarea formulată, cât și prin motivele de apel, pârâții și au invocat excepția autorității de lucru judecat, cea a lipsei calității procesuale active și inadmisibilitatea acțiunii formulate de reclamanți, excepții ce intră în categoria celor peremptorii de fond care, potrivit art.137 Cod procedură civilă, trebuiesc soluționate cu prioritate.
Prin invocarea excepției inadmisibilității acțiunii, se contestă dreptul reclamantului de a sesiza instanța de judecată, această excepție, apropiindu-se de excepțiile de procedură, care se soluționează cu prioritate față de celelalte excepții de fond. Excepția inadmisibilității vizează exercițiul dreptului la acțiune, și primează față de excepția privind autoritatea de lucru judecat sau calitatea procesuală activă, respectiv îndreptățirea unei persoane de a figura într-un anumit proces.
Instanța de apel, pentru soluționarea unitară a cauzei și respectarea dublului grad de jurisdicție consacrat legislativ în actuala reglementare a căilor de atac, a dispus corect potrivit art.297 Cod procedură civilă, trimiterea cauzei la instanța de fond pentru a analiza cu prioritate excepția inadmisibilității care primează față de celelalte excepții invocate.
Față de aceste considerente, este de prisos analizarea celorlalte critici invocate de recurenți, care însă vor fi avute în vedere de instanța de trimitere în raport de modalitatea de soluționare a excepției mai sus prezentate.
Urmează ca în temeiul art.312 Cod procedură civilă să fie respinse recursurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de reclamantul și de pârâții și, împotriva deciziei civile nr.237 din 05 iulie 2007, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr.-/2006.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 31 ianuarie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./06.02.2008
Jud.apel:
Jud.fond:
Președinte:Florinița CiorăscuJudecători:Florinița Ciorăscu, Nicoleta Simona Păștin, Mariana
