Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 264/2009. Curtea de Apel Bucuresti

Dosar nr-

(1193/2008)

ROMANIA

CURTEA DE APEL BUCURE ȘTI - SECȚIA A III A CIVIL

ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE

DECIZIA CIVIL NR. 264

Ședința public de la 27 aprilie 2009

Curtea constituit din:

PREȘEDINTE: Daniela Adriana Bînă

JUDECTOR - - -

GREFIER - - -

Pe rol se afl pronunțarea apelului formulat de apelanții reclamanți și, precum și a cererii de aderare la apel formulat de ctre apelanta pârât SC SA, împotriva sentinței civile nr.1652 din 21.12.2007, pronunțat de Tribunalul Bucure ști - Secția a IV a Civil, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata chemat în garanție FUNDAȚIA PENTRU OCROTIREA CU AFECȚIUNI CARDIOVASCULARE.

are ca obiect - pretenții.

Dezbaterile în fond și susținerile orale ale prților au avut loc în ședința public din data de 13 aprilie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședinț de la aceast dat, care face parte din prezenta, când Curtea - pentru a da posibilitate prților s depun note scrise, a amânat pronunțarea cauzei la data de 22 aprilie 2009 și apoi la 27 aprilie 2009, când a decis urmtoarele:

CURTEA

Prin cererea formulat la 5.10.2006, reclamanții și au chemat în judecat pe pârâta solicitând s fie obligat pârâta la plata cu titlu de despgubiri, o sum reprezentând contravaloarea lipsei de folosinț a imobilului situat în B,-, sectorul 2, sum apreciat provizoriu la cuantumul de 544.143 lei și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecat.

În motivarea cererii s-a artat c reclamanții sunt proprietarii imobilului situat în B,-, sectorul 2, acesta fiind preluat abuziv de autoritțile comuniste.

În temeiul Legii nr.10/2001, reclamanții au formulat notificare la 27.04.2001 pentru restituirea în natur a imobilului, ctre SA, devenit ulterior SA.

La data notificrii, pe rolul instanțelor se afla dosarul nr. 726/2000 prin care se revendica imobilului în litigiu de alte persoane neîndreptțite. Reclamanții au formulat cerere de intervenție în interes propriu, solicitând restituirea imobilului pentru sine.

Prin sentința civil nr. 866/ 19.11.2001 a Tribunalul Bucure ști - Secția a V-a Civil și de contencios Administrativ s-a admis cererea reclamanților, obligând SC SA s lase în deplin proprietate și liniștit posesie imobilul din B,-, sectorul 2.

Dispozițiile sentinței au fost menținute de Curtea de APEL BUCURE ȘTI secția a III-a Civil și pentru Cauze cu Minori și de Familie prin decizia civil nr. 280/16.05.2003 și de Înalta Curte de Justiție și Casație prin decizia civil nr. 6676/ 6.06. 2006.

În perioada în care pârâta a deținut ilegal imobilul, pârâta l-a închiriat Fundației pentru Ocrotirea cu Afecțiuni Cardiovasculare (), dovad fiind contractul de închiriere nr. 1670/13.04.1992.

Imobilul este compus din trei corpuri de cldiri și garaj și o suprafaț de 664,07 mp, astfel cum rezult din raportul de expertiz.

În raport de componența imobilului și de zona în care este amplasat, consider c dac reclamanții ar fi avut posesia acestuia, puteau s-l închirieze și s obțin o chirie lunar de minim 2000 euro.

În consecinț, solicit contravaloarea lipsei de folosinț, începând cu 1.01.2001, data la care procesul de revendicare era în curs și pân la pronunțarea prezentei hotrâri.

În drept acțiunea a fost întemeiat pe dispozițiile art. 998 Cod civil.

Pârâta a formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiat, invocând și excepția prescripției dreptului material la acțiune faț de data de 1.01.2001, de când se solicit despgubiri.

În drept, s-au invocat dispozițiile art. 1 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958, reclamanții putând solicita despgubiri doar pentru o perioad de trei ani în urm, calculat de la data introducerii acțiunii.

De asemenea, s-a susținut pe fondul pretențiilor atât faptul c reclamanții nu au fost prejudiciați, nu exist culpa pârâtei pentru prejudiciu.

În acest sens, s-a artat c a avut titlu de proprietate, respectiv certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria 03 nr.2964/ 26.06.1996 emis de ctre Ministerul Industriilor în baza Legii nr.15/1990.

În cadrul procesului de revendicare, instanțele au reținut c statul nu a avut un titlu valabil și c pârâta a fost dobânditor de bun - credinț, neputând fi obligat la plata contravalorii lipsei de folosinț.

S-a mai artat c reclamanții au solicitat prin adresa înregistrat la nr. 4760/16.08.2006 punerea în posesie cu privire la imobilul în litigiu, îns nu au formulat o cerere de executare în acest sens.

Pârâta a formulat și cerere de chemare în garanție a Fundației pentru Ocrotirea cu Afecțiuni Cardiovasculare () solicitând, ca în situația în care se va admite acțiunea faț de, chemat în garanție, s fie obligat la rândul su faț de, la plata sumei de 544.143 lei ce reprezint contravaloarea lipsei de folosinț a imobilului din B,-, sectorul 2.

În motivarea cererii s-a artat imobilul a fost folosit de ctre Fundația pentru Ocrotirea cu Afecțiuni Cardiovasculare (), aceast fundație investind sume mari cu reamenajarea, o eventual despgubire urmând a fi suportat de fundație, deoarece are calitatea de locatar.

Chemata în garanție Fundației pentru Ocrotirea cu Afecțiuni Cardiovasculare () a formulat întâmpinare la cererea de chemare în garanție apreciind-o nefondat.

A mai artat c, la cererea proprietarilor, Fundația pentru Ocrotirea cu Afecțiuni Cardiovasculare () a fost evacuat prin hotrâre judectoreasc din imobilul în litigiu, urmând ca pân la 1 mai 2007 s prseasc proprietatea, apreciind c cea care trebuie s plteasc contravaloarea lipsei de folosinț ctre reclamanți este pârâta, aceasta nedobândind imobilul de la adevratul proprietar.

La aceiași dat, Fundația pentru Ocrotirea cu Afecțiuni Cardiovasculare () a formulat cerere reconvențional prin care a solicitat obligarea la plata sumei de 359.490 lei reprezentând contravaloarea îmbuntțirilor efectuate imobilului din B,-, sectorul 2 și 500.000 lei reprezentând daune morale și cheltuieli de judecat.

În motivarea acestei cereri s-a artat c în baza contractului de închiriere a preluat imobilul, dat la care acesta era impropriu atât pentru a fi folosit ca locuinț cât și pentru desfșurarea unei alte activitți. nu i-a adus la cunoștinț c nu posed un titlu valabil, iar Fundația pentru Ocrotirea cu Afecțiuni Cardiovasculare () a efectuat o serie de îmbuntțiri și reparații, fcându-l pentru desfșurarea unei activitți medicale.

Pentru reparațiile și îmbuntțirile aduse imobilului chemata în garanție a avut aprobrile locatorului, acestea sporind patrimoniul pârâtei și al proprietarilor și.

a formulat întâmpinare la cererea reconvențional solicitând respingerea acestei, întrucât sporul de valoare adus imobilului profit proprietarilor acestuia, respectiv și, pierzând posesia în urma procesului de revendicare.

Referitor la daunele morale se arat c acestea pot fi pretinse în condițiile art. 998 - 999 Cod civil, îns chemata în garanție nu își întemeiaz cererea pe aceste dispoziții.

La data de 17.04.2007, chemata în garanție Fundația pentru Ocrotirea cu Afecțiuni Cardiovasculare () a renunțat la judecata cererii reconvenționale în temeiul dispozițiilor 246 Cod procedur civil.

Tribunalul Bucure ști - Secția a IV-a Civil, prin sentința civil nr. 1652/21.12. 2007, admis excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada 1.10.2001 - 11.10.2004, a respins acțiunea privind aceste pretenții ca fiind prescris, a respins în rest acțiunea ca neîntemeiat, a respins cererea de chemare în garanție ca neîntemeiat și a obligat reclamanții la plata ctre a sumei de 2500 lei cu titlu de cheltuieli de judecat, cu aplicarea art. 274 alin. 3 Cod procedur civil și a respins în rest cererea ca neîntemeiat.

În considerentele sentinței, tribunalul a artat c, în temeiul art.137 alin.1 Cod procedur civil, a soluționat cu prioritate excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 01.01.2001 - 11.10.2003, excepție invocat de ctre pârâta

Potrivit dispozițiilor art. 1 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958, dreptul la acțiune se stinge prin prescripție, dac nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege, termen care, potrivit art. 3 din acest act normativ este de 3 ani.

În raport de dispozițiile legale invocate și data sesizrii instanței, 05.10.2006, rezult c dreptul de a solicita aceste despgubiri este prescris pentru perioada 01.01.2001 - 11.10.2003, motiv pentru care tribunalul a admis excepția prescripției dreptului la acțiune pentru aceast perioad.

Asupra fondului cauzei, tribunalul a reținut c, la data de 27.04.2001, sub nr.1042, reclamanții au notificat "", în temeiul Legii nr. 10/2001, prin care au solicitat restituirea în natur a imobilul din-, notificare care îns nu a fost soluționat.

Anterior, reclamanții s-au adresat direct instanței cu o cerere în

revendicare, cererea fiind soluționat prin sentința civil nr.866/19.11.2001, pronunțat în dosarul nr. 726/2000, Tribunalul Bucure ști - Secția a V-a Civil a admis cererea, obligând pârâta, s le lase în deplin proprietate și liniștit posesie imobilul din B,-, sector 2, sentința rmânând irevocabil, dispozițiile fiind menținute de Curtea de Apel

B - Secția a III-a Civil, prin decizia civil nr.280/A/16.05.2003 și de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia civil nr.6676/6.06.2006.

În perioada care s-a scurs de la notificare și pân la soluționarea în mod irevocabil a acțiunii în revendicare, pârâta a închiriat imobilul Fundației pentru Ocrotirea cu Afecțiuni Cardiovasculare (), cu contractul de închiriere înregistrat la pârât sub nr.1670/13.04.1992.

A mai reținut tribunalul c societatea "" este în prezent societatea - pârât în cauza pendinte.

În sfârșit, a mai reținut tribunalul c, astfel cum rezult din considerentele sentinței civile nr.866/19.11.2001, pronunțat în dosarul nr. 726/2000, imobilul a fost dobândit de ctre autoarea reclamanților a, în baza contractului de vânzare-cumprare încheiat la data de 22.08.1941 și a fost preluat de stat în mod abuziv, astfel c are regimul juridic stabilit prin legea nr.10/2001 republicat, ca lege special, iar punerea în posesie a fost fcut la data de 30.04.2007, când a fost evacuat chemata în garanție.

Pentru perioada anterioar datei de 06.06.2006, prțile se aflau în litigiu, ambele se prevalau de titluri de proprietate.

Având așadar calitatea de proprietar în baza certificatului de atestare seria M 03 nr. 2964/26.06.1996, emis de ctre Ministerul Industriilor în baza Legii nr.15/1990, pârâta nu datoreaz lipsa de folosinț, deoarece în calitate de proprietar era îndreptțit s foloseasc bunul și s îi culeag fructele, respectiv chiriile (fructe civile).

Pe de alt parte, sub aspectul dreptului de folosinț, tribunalul a reținut și dispozițiile art. 2 alin. 2 din Legea nr.10/2001, care prevd c "Persoanele ale cror imobile au fost preluate fr titlu valabil își pstreazcalitatea de proprietar avut la data prelurii, pe care o exercit dup primirea deciziei sau a hotrârii judectorești de restituire,conform prevederilor prezentei legi".

Pentru perioada ulterioar datei de 06.06.2006, tribunalul a reținut c imobilul, ca efect al contractului de închiriere, avea o destinație special, respectiv de unitate de sntate (anexa nr. 2, lit. a) pct. 2 la Legea nr. 10/2001) și era supus reglementrilor art. 16 din Legea nr.10/2001, care conține dispoziții privind afectațiunea ulterior restituirii și durata, precum și modalitatea de stabilire a chiriei pentru noul proprietar.

Chiar și în ipoteza în care nu s-ar aplica dispozițiile legii speciale, ci dispozițiile dreptului comun invocate de reclamanți, folosința a fost exercitat de ctre chemata în garanție, în baza contractului de închiriere, iar nu de ctre pârât.

Cu referire la aceast cerere, tribunalul a reținut jurisprudența Curții care, în cauzaRadu contra României(Hotrârea din 20 iulie 2006), a respins o astfel de solicitare cu motivarea c:"în ceea ce privește sumele solicitate pentru nefolosința apartamentului, calculate în funcție de prețul de locație al acestui bun, Curtea nu ar aloca vreo sum în acest scop, ținând seama, pe de o parte, de faptul c a dispus restituirea apartamentului ca o compensare și, pe de alt parte, de faptul c acordarea unei sume în acest scop ar ascunde în speț un caracter speculativ, posibilitatea și randamentul unei locații fiind în funcție de mai multe variabile".

Curtea, într-un alt caz recent, respectiv în cauzaBuzatu contra României,a respins cererea pe motivul chiriilor neîncasate, estimând c nu ar specula pe acest subiect.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel și.

În motivarea apelului se susține c sentința este nelegal și netemeinic:

1. Referitor la admiterea excepției prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada 1.01.2001 - 11.10.2003 se arat c dreptul pretins este suspus prescripției extinctive, îns problema care se ridic în cauz este aceea a datei de la care începe s curg termenul de trei ani prevzut de art. 1 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958.

Prin acțiunea formulat, apelanții - reclamanți urmresc repararea pagubei pricinuite printr-o fapt ilicit, caz în care termenul de prescripție trebuie calculat în raport de art. 7 coroborat cu art. 8 din Decretul nr. 167/1958, acesta începând s curg de la data când pgubitul a cunoscut sau trebuia s cunoasc atât paguba cât și pe cel care rspunde de ea.

Momentul de la care reclamanții au cunoscut, cu certitudine, cine rspunde pentru paguba suferit ca urmare a împiedicrii de a exercita dreptul de proprietate, a fost cel în care Înalta Curte de Justiție și Casație s-a pronunțat irevocabil, fiind recunoscuți proprietarii imobilului.

a pretins pe întregul parcurs al soluționrii cauzei c este proprietarul imobilului, susținând c reclamanții nu și-au dovedit dreptul de proprietate.

Aceste susțineri au fost de natur s pun sub semnul îndoielii culpa acesteia la producerea prejudiciului ce l-au suferit în perioada în care au fost lipsiți de folosința imobilului.

Identificarea celui rspunztor de prejudiciu a avut loc abia la data de 6.06. 2006, când s-a pronunțat decizia civil nr. 6676 de ctre Înalta Curte de Justiție și Casație.

2. C de-al doilea motiv de apel se refer la perioada 11.03.2003 - 6.06. 2006 pentru care acțiunea a fost respins ca neîntemeiat.

Argumentul instanței de fond constând în aceea c în perioada 11.03.2003 - 6.06.2006 când s-a pronunțat Înalta Curte de Justiție și Casație, prțile s-au aflat în litigiu, ambele prevalându-se de titluri de proprietate, este considerat fals de ctre apelanți.

În acest sens se susține c, SC SA a invocat certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria 03 nr.2964/26.06.1996, emis de ctre Ministerul Industriilor în baza Legii nr. 15/1990 îns acesta nu legalizeaz deținerea imobilului, pretinsul act de proprietate ne având nici un efect.

Astfel cum rezult din considerentele sentinței civile nr. 866/19.11.2001 a Tribunalul Bucure ști - Secția a V-a Civil din cuprinsul certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria 03 nr. 2964/26.06.1996, emis de ctre Ministerul Industriilor nu rezult unde se afl suprafața de teren de 664, 04 mp și nici date cu privire la imobilul din B,-, sectorul 2.

Dispozițiile Legii nr. 15/1990 nu erau aplicabile imobilului, care avea destinație de locuinț, certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria 03 nr.2964/ 26.06.1996, emis de ctre Ministerul Industriilor a fost emis ilegal astfel cum rezult din decizia civil nr.6676/2006.

Alte argumente invocate se refer la faptul c la data de 27.04.2001, reclamanții au notificat SC SA în calitate de unitate dețintoare s restituie în natur imobilul, notificarea neprimind nici un rspuns, precum și c dreptul de a folosi un imobil îl are, conform art. 480 cod civil proprietarul respectivului imobil, nu dețintorul lui abuziv.

De asemenea, dispozițiile art. 2 alin. 2 din Legea nr.10/2001 au fost interpretate în justificarea abuzului pârâtei, în prima tez al aceluiași articol se arat c fostul proprietar nu a pierdut niciodat dreptul de proprietate.

3. Cea de-a treia critic se refer la netemeinicia și nelegalitatea respingerii acțiunii pentru neacordarea lipsei de folosinț în perioada 6.06.2006 la zi.

Consider apelanții c tribunalul este inconsecvent când într-un loc a considerat inaplicabile cauzei prevederile Legii nr. 10/2001 iar în alt loc aplicabile.

Faptul c (fost SC SA) a închiriat imobilul Fundației pentru Ocrotirea cu Afecțiuni Cardiovasculare (), care i-a dat o destinație de instituție de sntate, nu exonereaz cu nimic pe intimata - pârât de rspunderea pentru prejudiciul ce l-au creat prin lipsirea de dreptul de a folosi imobilul, conform dorinței și intereselor apelanților.

Din închirierea imobilului a tras multiple foloase necuvenite, încasarea chiriilor și asigurarea de asistenț medical gratuit pentru angajații s

Este fals și argumentul potrivit cruia, chiar și în baza dreptului comun, nu pârâta trebuie s rspund deoarece imobilul a fost deținut de Fundația pentru Ocrotirea cu Afecțiuni Cardiovasculare (), în baza unui contract de închiriere. Între reclamanții - apelanți și Fundația pentru Ocrotirea cu Afecțiuni Cardiovasculare () nu a existat nici un raport juridic, aceast fundație nu le-a înclcat reclamanților nici un drept.

4. Un ultim motiv de apel este privitor la referirile tribunalului faț de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.

Se susține c nu exist nici o similitudine între cele dou cauze citate de tribunal și speța dedus judecții.

În cele dou cauze s-a dispus restituirea în natur și, pe de alt parte, nu s-a fcut dovada pretențiilor, dar s-au acordat daune morale. În cea de-a doua cauz s-a considerat c în circumstanțele speței problema daunelor nu se pune, reținându-se c cea mai bun reparație este restituirea bunului și o indemnizație moral.

Pârâta - intimat a formulat întâmpinare solicitând respingerea apelului ca nefondat prezentând aceleași argumente folosite în prim instanț.

De asemenea, a formulat la data de 19.01.2009 cerere de aderare la apelul formulat de reclamanții și.

Prin aceast cerere s-a solicitat ca în msura în care se va dispune schimbarea sentinței instanței de fond, în sensul admiterii cererii principale, s se dispun și admiterea cererii de chemare în garanție formulat de împotriva Fundației pentru Ocrotirea cu Afecțiuni Cardiovasculare ().

În motivare s-a artat c între cele dou prți a intervenit un contract de închiriere a imobilului din B,-, sectorul 2, contract ce era în vigoare la momentul formulrii cererii de chemare în judecat ce face obiectul prezentului litigiu, fiind folosit pe toat perioada pentru care se cer daune de ctre fundație.

Apelanta a mai artat c scopul formulrii cererii de apel este acela exclusiv de a investi instanța de apel cu cadrul procesual necesar pentru analizarea cererii de chemare în garanție.

Reclamanții și au depus acte, respectiv sentința civil nr. 1328/21.02.2007 a Judectoriei sectorului 2 B prin care s-a dispus evacuarea din imobil a Fundația pentru Ocrotirea cu Afecțiuni Cardiovasculare (), procesul verbal din 30.04.2007 al Biroul Executorilor Judectorești -, din dosarul nr.16/2007, cererea prin care reclamanții și au renunțat la pretenții faț de în cursul acelui proces.

Intimata-pârât a depus la dosar în cadrul probei cu acte un memoriu justificativ, declarația de stabilire a impozitului pentru imobilul în litigiu, adresa ctre FPS, certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria 03 nr. 2964/ 26.06.1996, emis de ctre Ministerul Industriilor, situația privind stabilirea terenurilor aflate în patrimoniul societții, cu referire la imobilul din B,-, sectorul 2, documentația pentru dobândirea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor aflate în patrimoniul SC SA.

Analizând actele și lucrrile dosarului Curtea va respinge apelurile ca nefondate, având în vedere urmtoarele considerente:

Asupra apelului formulat de reclamanții și.

Criticile referitoare la excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada 1.01. 2001-11.10.2003 nu sunt fondate.

Art. 7 din Decretul nr. 167/1958 instituie regula general în materie de prescripție extinctiv, în timp ce art. 8 din același act normativ constituie regula special care se aplic materiei rspunderii civile delictuale.

În cauz, temeiul de drept al pretențiilor decurgând din lipsa de folosinț a imobilului îl reprezint dispozițiile art. 998 - 999 Cod civil, începutul prescripției fiind momentul cunoașterii pagubei și pe cel ce rspunde ea, ori al datei la care trebuia (ori putea) s cunoasc aceste elemente.

Data de 6.06. 2006 când s-a pronunțat decizia civil nr. 6676 de ctre Înalta Curte de Justiție și Casație nu poate fi considerat moment al începerii termenului de prescripție.

În raport de art. 8 din Decretul nr. 167/ 1958 și de obiectul cauzei, momentul cunoașterii pagubei dar și pe cel rspunztor pentru crearea sa este momentul formulrii notificrii - 27.04. 2001, în temeiul Legii nr. 10/2001.

Prin notificarea înregistrat sub nr. 1042/27.04.2001, reclamanții au solicitat obligarea SC SA la restituirea în natur a imobilului, premisa Legii nr. 10/2001 fiind cea prevzut în art. 1 al legii, mobilele preluate în mod abuziv de stat, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum și cele preluate de stat în baza Legii nr. 139/1940 asupra rechizițiilor și nerestituite se restituie în natur sau în echivalent, când restituirea în natur nu mai este posibil, în condițiile prezentei legi.

Art. 22 alin. 1 din același act normativ, prevede c persoana îndreptțit va notifica în termen de 6 luni de la data intrrii în vigoare a prezentei legi persoana juridic dețintoare, solicitând restituirea în natur a imobilului.

Prin urmare, la momentul formulrii notificrii reclamanții cunoșteau faptul c imobilul a trecut abuziv în proprietatea statului, precum și unitatea dețintoare SC SA, devenit ulterior SC SA.

Întrucât se solicit angajarea rspunderii civile delictuale, datorate lipsei de folosinț a unui imobil care nu se mai afla nici în patrimoniul și nici în posesia reclamanților, ce se pretindeau adevrații proprietari ai acestuia, faptul c între prți a purtat un proces de revendicare, în care ambele prți au exhibat titluri de proprietate, nu poate fi considerat în sensul c reclamanții nu au cunoscut persoana care s-a folosit de imobil.

Acțiunea în revendicare presupune ca premis tocmai faptul c reclamantul este proprietar neposesor, în timp ce pârâtul este considerat posesor neproprietar. Oricum, în toate situațiile pârâtul este cel ce deține posesia, și se folosește ca un proprietar de bunul revendicat.

Din aceast perspectiv, odat cu formularea cererii de intervenție în interes propriu, în dosarul nr. 726/2000 al Tribunalul Bucure ști - Secția a V-a Civil și de Contencios Administrativ, reclamanții aveau posibilitatea solicitrii și a contravalorii lipsei de folosinț, cu atât mai mult cu cât, deși formulaser notificarea în temeiul Legii nr. 10/2001 și se revenise la aceasta în data de 27.07.2001, SC SA nu rspunsese.

Aprrile formulate de SC SA în cadrul procesului de revendicare, au vizat calitatea de proprietar al imobilului, respectiv care dintre titluri sunt preferabile, îns niciodat nu a susținut c nu ea ci alt persoan, fie juridic fie fizic, ar deține folosința imobilului.

Numai în condițiile în care SC SA s-ar fi aprat de maniera c nu ea este dețintoarea bunului, ci alt societate, s-ar fi putut susține pertinent c reclamanții nu aveau cum s cunoasc persoana responsabil de producerea prejudiciului, decât atunci când prin hotrâre judectoreasc irevocabil, instanța ar fi statuat c SC SA și nu alt persoan a deținut bunul și s-a bucurat de folosința imobilului.

În consecinț, excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada 1.01.2001 - 11.10.2003 a fost corect soluționat de instanța de fond.

Nici cea de-a doua critic vizând respingerea pe fond a acțiunii pentru perioada 11.03.2003 - 6.06.2006 și cea referitoare la neacoradarea folosinței de la 6.06.2006 la zi nu este primit.

Una dintre condițiile angajrii rspunderii civile delictuale este cea a vinovției, chiar și în forma sa cea mai simpl.

Faptul c intimata-pârât și-a aprat titlul de proprietate reprezentat de certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria 03 nr.2964/26.06.1996, emis de ctre Ministerul Industriilor uzând pentru aceasta de toate cile de atac deschise de lege și de argumente legale în combaterea titlului reclamanților nu reprezint o vinovție, în sensul art. 998 - 999 Cod civil.

Potrivit Constituției și a Convenției Europene a Drepturilor Omului fiecare cetțean are dreptul la un proces echitabil, fiind liber s accead la justiție și s uzeze de toate procedurile deschise de lege.

SC SA a avut un titlu de proprietate, titlu care nu a fost desființat, dar cruia nu i sa dat eficienț în comparație cu titlul reclamanților care a fost considerat mai bine caracterizat.

Argumentele apelanților potrivit crora titlul intimatei - pârâte a avut o serie de vicii, nu sunt primite de C întrucât acestea au fost deja sancționate prin hotrârile pronunțate în acțiunea în revendicare, ducând la pierderea posesiei de ctre intimat și nu fac obiectul analizei prezentei cauzei.

De remarcat este și faptul c certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria 03 nr.2964 a fost emis de ctre Ministerul Industriilor la 26.06.1996, anterior Legii nr. 10/2001, și c, deși aceast lege prevedea posibilitatea anulrii titlului de proprietate în condițiile art. 46 (45), reclamanții nu au formulat o acțiune în anularea acestui titlu.

Ca atare, pân la pronunțarea soluției irevocabile de ctre Înalta Curte de Justiție și Casație, intimata-pârât a avut un titlu valabil, pe care a înțeles s și-l apere.

Pe de alt parte, Curtea reține și faptul c dup pronunțarea Curții de APEL BUCURE ȘTI secția a III-a Civil și pentru Cauze cu Minori și de Familie, hotrârea a devenit definitiv și executorie, putând fi pus în executare imediat.

Din probele administrate în cauz, respectiv procesul verbal din 30.04.2007, rezult c executarea a fost început de ctre apelanți abia în anul 2007 (dosarul de executare nr. 16/2007) și a fost finalizat prin predarea imobilului de ctre.

Tribunalul a interpretat corect dispozițiile art. 2 alin. 2 din Legea nr.10/2001 care deși prevede în prima tez c foștii proprietari sunt considerați a nu fi pierdut niciodat dreptul de proprietate, totuși arat c exercitarea prerogativelor de proprietari se va face dup primirea deciziei ori a hotrârii judectorești, dup caz.

Deși cauza este întemeiat pe dreptul comun (art.998-999 Cod civil) nu se poate face abstracție de dispozițiile Legii nr.10/2001 întrucât imobilul face parte din cele trecute în proprietatea statului în perioada 6.03.1945 - 22.12.1989, msur considerat abuziv de ctre lege.

De asemenea, o soluție contrar celor reținute anterior ar însemna crearea unui regim juridic mai favorabil creditorului unei obligații susceptibile de executare silit, care st în pasivitate decât aceluia care pune de îndat în executare hotrârea judectoreasc, solicitând în schimb contravaloarea lipsei de folosinț.

Nici ultimul motiv de apel nu este primit de

Ca și în cele dou cauze, Radu contra României și Buzatu contra României și în situația reclamanților imobilul în litigiu a fost restituit prin hotrâre judectoreasc, având loc o reparație în natur a prejudiciului suferit ca urmare a trecerii abuzive a imobilului în patrimoniul statului.

În schimb, în ambele cauze s-a solicitat contravaloarea folosinței, corespunzând chiriilor pe care reclamanții în calitate de proprietari le-ar fi încasat, solicitri respinse de C ca fondate.

În cauza Radu contra României a reținut c" Cu titlu principal, reclamanta solicit restituirea bunurilor litigioase. Ea dorește s primeasc, în caz de nerestituire, o sum care corespunde cu valoarea actual a proprietții sale, adic, dup raportul de expertiz supus Curții, - dolari SUA, sau 410 811 euro. Ea solicit de asemenea suma de - dolari SUA, corespunzând chiriilor pe care ea le-ar fi perceput între punerea în posesie a imobilelor pe 8 mai 1995 și 16 ianuarie 2001".

-se pe raportul menționat de expertiz, prezentat în fața Curții, Guvernul evalueaz suma chiriilor care ar fi putut fi percepute de reclamant între data deciziei și martie 2002, la 7 754 dolari SUA sau 6309 euro.

Curtea consider c, în circumstanțele speței, problema daunelor nu se pune. Ținându-se cont de înclcrile constatate, cea mai bun form de reparare în aceast cauz ar consta în "restituirea bunurilor imobiliare în chestiune de ctre Stat și o indemnizație pentru prejudiciu moral".

În cauza Buzatu contra României a artat c "În ceea ce privește sumele solicitate pentru nefolosința apartamentului, calculate în funcție de prețul de locație al acestui bun, Curtea nu ar aloca vreo sum în acest scop, ținând seama, pe de o parte, de faptul c a dispus restituirea apartamentului ca compensare în sensul articolului 41 din Convenție și, pe de alt parte, de faptul c acordarea unei sume în acest scop ar ascunde în speț un caracter speculativ, posibilitatea și randamentul unei locații fiind în funcție de mai multe variabile".

Așadar, tribunalul a menționat corect în prezenta cauz cele dou spețe ale, acestea fiind relevante în soluționarea cauzei.

În ceea ce privește apelul formulat de, Curtea îl va respinge având în vedere caracterul subsidiar al acestuia, scopul acestuia fiind strict legat doar de soluționarea cererii de chemare în garanție.

Curtea observ îns, c o prim soluționare a cererii de chemare în garanție, direct în apel ar înclca dispozițiile art. 297 alin. 1 Cod procedur civil, prejudicind prțile de un grad de jurisdicție.

Având în vedere c apelul formulat de reclamanți a fost respins ca nefondat și apelul formulat de intimata - pârât SC SA va fi respins ca nefondat.

Astfel fiind, în temeiul art. 296 Cod procedur civil Curtea va respinge apelurile ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, apelurile formulate de ctre apelanții-reclamanți și, ambii domiciliați în B,. nr.44,. C,.3,.23, sector 3, împotriva sentinței civile nr.1652/21.12.2007, pronunțat de Tribunalul Bucure ști - Secția a IV-a Civil, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârât, cu sediul social în B,-, sector 3 și intimata chemat în garanție FUNDAȚIA PENTRU OCROTIREA CU AFECȚIUNI CARDIOVASCULARE, cu sediul în B,-, sector 2, cu sediul ales în B, șos. - nr.258, sector 2 și în B,-, sector 1.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțat în ședinț public, astzi, 27.04.2009.

PREȘEDINTE, JUDECTOR, GREFIER,

Red.

Tehnodact. /6 ex./27.05.2009

- Secția a IV-a Civ. -

Președinte:Daniela Adriana Bînă
Judecători:Daniela Adriana Bînă, Ioana Buzea

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 264/2009. Curtea de Apel Bucuresti