Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 265/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 265
Ședința publică de la 05 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Valeria Cormanencu Stanciu
JUDECĂTOR 2: Georgeta Protea
JUDECĂTOR 3: Mona
Grefier:
S-a luat în examinare cererea de recurs formulată de și împotriva deciziei civile nr. 167 din 23 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Iași,în contradictoriu cu intimații și,având ca obiect revendicare imobiliară.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru recurenții și și avocat pentru intimații și.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este la al doilea termen de judecată,nu se solicită judecata în lipsă.
Avocat pentru intimații și depun la dosar împuternicire avocațială.
Nemaifiind alte cereri de formulat,instanța consideră recursul în stare de judecată și dă cuvântul la dezbateri cu privire la excepția nulității recursului,respectiv neîncadrarea motivelor de recurs în cele prevăzute de art. 304 punctul 1-9 Cod procedură civilă.
Avocat pentru recurenții și având cuvântul,solicită respingerea excepției nulității recursului și a se constata că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 304 punctele 7 și 9 Cod procedură civilă.
Cu privire la incidența articolului 304 punctul 7 Cod procedură civilă,avocat solicită a se avea în vedere că decizia recurată cuprinde motive contradictorii. Astfel,în finalul deciziei, instanța de apel a dispus admiterea acțiunii și a obligat intimații să lase în deplină proprietate și liniștită posesie bunul,însă admite intimaților un drept de superficie.
Apărătorul susține că nu este posibil ca intimații să fie obligați să lasă în deplină proprietate și liniștită posesie terenul,deci să se recunoască calitatea de proprietari a recurenților și totodată să se constate că intimații au un drept de superficie asupra terenului aferent casei de locuit.
Avocat apreciază că în cauză sunt incidente și dispozițiile art. 304 punctul 9 Cod procedură civilă,apreciind că instanța de apel a încălcat și a aplicat greșit legea.
Apărătorul susține că decizia instanței de apel este dată cu încălcarea legii,întrucât în condițiile în care a admis apelul,instanța,înlăturând probatoriul administrat de către recurenți,era obligată să motiveze acest lucru. Solicită a se avea în vedere că,referitor la declarația martorului,audiat în fața instanței de fond,instanța de apel nu a făcut nici o referire și în condițiile admiterii apelului,era obligatoriu să se pronunțe și asupra acestei probe,cu atât mai mult cu cât proba vine în contradicție cu declarația martorului
Avocat susține că decizia instanței de apel a fost dată cu aplicarea greșită a legii,deoarece interpretarea dată dreptului de superficie este în totală contradicție cu literatura și practica juridică.
Astfel,instanța de apel a greșit când a acordat dreptul acestora asupra întregii suprafețe de 1000 mp teren,fără ca intimații să justifice un interes pentru care solicită stabilirea acestui drept asupra întregii suprafețe. Aceștia nu au justificat motivul pentru care au solicitat dreptul de superficie pentru întreaga suprafață de teren și nu doar pentru suprafața de sub construcție.
De asemenea,instanța de apel a aplicat greșit legea,reținând că suprafața de teren aferentă construcției este de 1000 mp,în condițiile în care construcția ocupă doar 70 mp,constatându-se astfel un drept de superficie mult mai mare.
Pe fond,avocat pentru recurenți solicită admiterea probei cu înscrisuri.
Precizează că susținerile orale se referă doar la excepția nulității recursului și apreciază că recursul se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 Cod procedură civilă.
Depune la dosar concluzii scrise și solicită obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
Avocat pentru intimații și având cuvântul,apreciază că soluționarea excepției nulității recursului este prioritară.
Apărătorul apreciază că motivele de recurs formulate de și nu se încadrează în motivele prevăzute de art. 304 pct. 1-9 Cod procedură civilă.
Se invocă incidența în cauză a dispozițiilor art. 304 punctul 7 Cod procedură civilă,pretinzându-se că decizia recurată ar cuprinde dispoziții contradictorii,în sensul că prin decizia instanței de apel s-a admis acțiunea în revendicare și s-a recunoscut dreptul de proprietate al recurenților asupra terenului,însă s-a recunoscut și un drept de superficie intimaților.
Avocat apreciază că decizia Tribunalului Iași este corectă,deoarece prin decizie s-a recunoscut recurenților dreptul de proprietate asupra terenului revendicat,obligând totodată și intimații să recunoască acest drept de proprietate și să lase în deplină proprietate și liniștită posesie terenul și totodată în mod corect se recunoaște și un drept de superficie a intimaților cu privire la terenul pe care se află edificată construcția.
Prin urmare,decizia instanței de apel îi obligă pe intimați să recunoască dreptul de proprietate al recurenților,dar recunoaște totodată și dreptul de folosință și posesie al intimaților constatând un drept de superficie asupra terenului aferent casei de locuit.
De altfel,aceste motive invocate de recurenți nu constituie motive de recurs conform legii.
În ceea ce privește motivul de recurs referitor la interpretarea greșită a legii,avocat susține că dreptul de superficie se constată cu privire la întreaga suprafață de teren aferentă casei de locuit și nu cu privire la parcela pe care se află edificată casa de locuit.
În cauză nu este vorba despre dispoziții contradictorii,nu este vorba de aplicarea și interpretarea greșită a legii,iar motivele formulate se referă doar la interpretarea probelor,motiv ce nu se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 1-9 Cod procedură civilă.
Solicită admiterea excepției nulității recursului,apreciind că motivele invocate nu se încadrează în cele prevăzute de art. 304 punctul 1-9 Cod procedură civilă.
În situația admiterii probei cu înscrisuri pentru recurenți,solicită admiterea probei cu înscrisuri și pentru intimați.
Declarându-se dezbaterile închise,instanța rămâne în pronunțare cu privire la excepția nulității recursului.
După deliberare,
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 14023 din 29.11.2007 pronunțată de Judecătoria Iașis -a admis acțiunea civilă în revendicare formulată de reclamanții și, în contradictor cu pârâta .
A fost obligată pârâtă să lase reclamanților în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de teren situată în sat () cu cireși, com. identificată cadastral în T 57 P-A 20688/1/2 și redată între punctele de frântură 1,2,3,4,5,6,1, în schița anexă a raportului de expertiză, precum și construcția locuință compusă din trei camere și hol, edificată pe această suprafață de teren.
A fost respinsă cererea reconvențională formulată de pârâtă.
A fost respinsă cererea de intervenție în interes propriu și alăturat pârâtei formulată de intervenientul, cu domiciliul ales în I,-, -. B,. 27.
Pârâta a fost obligată să plătească reclamanților suma de 8394,52 lei RON cheltuieli de judecată reprezentând taxă de timbru și onorarii de expert și avocat.
Pentru a se pronunța în acest mod prima instanță a reținut că efunctului i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de 1 ha teren situat în comuna - jud. I (zonă limitrofă cu municipiul I), conform titlului de proprietate aflat la fila 28 dosar.
Potrivit contractelor de vânzare cumpărare depuse la dosar și chiar recunoașterii pârâtei, defunctul a înstrăinat suprafața de 9000 mp rămânând în proprietatea sa doar 1000 mp.
El a avut un cont bancar(filele 101-102 dosar) din care se poate observa că făcea depuneri și extrăgea diverse sume de bani, începând din anul 2002, moment în care a început construcția casei edificată pe terenul rămas în proprietatea sa și care este de altfel confirmat și de susținerile pârâtei și ale intervenientului în cererile lor.
Convenția de care amintesc aceștia din urmă, cu privire la contribuția lor la edificarea locuinței și contribuția defunctului doar cu terenul aferent este infirmată de depoziția martorului (fila 85) care infirmă de altfel și veniturile pe care pârâta afirmă în răspunsurile sale la interogatoriu(fila 105) că le-ar fi avut ea și intervenientul.
Conform înscrisurilor depuse la dosar(titlu de proprietate și certificat de moștenitor) reclamanții sunt moștenitorii legali ai defunctului și deci proprietari ai terenului în suprafață de 1000 mp și construcției edificate pe acesta, imobile situate în sat () cu cireși, com. jud. I, în baza constatărilor făcute de expertul (filele 90-92 dosar).
Construcția este compusă din trei camere și hol, iar terenul este situat în T 57, PA 20688/1/2 și este redat între punctele de frântură 1,2,3,4,5,6,1, în schița anexă a raportului de expertiză amintit.
Tribunalul Iași, prin decizia civilă nr. 167 din 23.02.2009, a admis apelul declarat de pârâta-reclamantă și intervenientul și a schimbat în tot sentinței judecătorie.
A fost admisă în parte acțiune în revendicare formulată de și în contradictoriu cu pârâta.
Pârâta a fost obligată să lase în deplină proprietate reclamanților suprafața de 1000 mp teren situat în sat Calea, identificată cadastral în, P-A 20688/1/2.
A fost admisă cererea reconvențională și cererea de intervenție formulată de și și s-a constatat că pârâta-reclamantă și intervenientul sunt coproprietarii imobilului casă de locuit edificată pe suprafața de teren revendicată.
S-a constatat că pârâta-reclamantă și intervenientul au un drept de superficie asupra suprafeței de 1000 mp teren aferent casei de locuit.
Pronunțând această decizie, tribunalul a reținut că prin acțiunea introductivă reclamanții-intimați au chemat în judecată pe pârâtă pentru ca aceasta să fie obligată să le lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de teren de 1000 mp și construcția edificată pe aceasta,susținând că sunt proprietarii acestor imobile, dobândite prin moștenire de la defunctul lor tată. Apelanta a formulat cerere reconvențională prin care a solicitat ca instanța să-i recunoască dreptul său de proprietate indiviz în cotă de cu privire la imobilul casă de locuit,indiviziune cu fiul său și un drept de superficie în favoarea sa referitor la suprafața de 1000 mp teren pe toată durata existenței construcției. Apelantul,fiul apelantei a depus o cerere de intervenție în nume propriu și alăturat pârâtei,solicitând aceleași lucruri. Reanalizând întregul material probator administrat atât pe parcursul judecății fondului, cât și în apel tribunalul a reținut o altă situație de fapt,în contradicție cu cea reținută de prima instanță:
Apelanta a întreținut o relație de concubinaj cu autorul reclamanților pe o perioadă de 20 de ani,aproximativ din anul 1986 și până la decesul acestuia în martie 2006. În toată această perioadă apelanta a locuit împreună cu inițial într-un imobil în I, str. - - pentru ca apoi să se mute la adresa imobilului revendicat situat în. Defunctului I s-a reconstituit în baza legilor fondului funciar dreptul de proprietate privitor la o suprafață de teren de 10000 mp din care face parte și suprafața revendicată de reclamanți. Pe această suprafață de teren s-a început construcția unei case ce urma să devină domiciliul comun al apelantei și al lui. Începând din anul 2002 s-a început construirea casei pe terenul ce aparține defunctului,dar cu munca și mijloacele apelanților.La scurt timp după începerea lucrărilor s-a îmbolnăvit și a căzut la pat timp în care apelanta s-a ocupat de îngrijirea acestuia și necesitățile gospodărești până la decesul acestuia.
Din actele depuse la fond filele 54-65 rezultat că intervenientul împreună cu mama sa a achiziționat prin mijloace proprii toate materialele necesare construirii casei. De asemenea din declarația martorului Gop ersoană apropiată familiei rezultă în mod irefutabil că materialele cumpărate de pârâți au fost folosite la ridicarea casei, că numai ei au contribuit la edificare și cu mâna efectivă,precum și faptul că defunctul și-a dat în mod nemijlocit acordul de a construi pe terenul său. În ceea ce privește declarația martorei, aceasta a fost înlăturată, martora relatând aspecte la care nu a asistat în mod direct. Referitor la autorizația de construcție invocată de intimații-reclamanți,aceasta a fost emisă pe numele defunctului întrucât el era proprietarul terenului. Eliberarea autorizației pe numele defunctului nu presupune în mod obligatoriu că acesta este și unicul proprietar al construcției sau că acesta a construit-o singur,cu mijloace proprii. Susținerea intimaților potrivit căreia defunctul a vândut o mare parte din terenul reconstituit și cu banii obținuți din vânzare ar fi construit casa nu este susținută de dovezi. Astfel, construcția edificată pe terenul proprietatea lui cu acordul acestuia aparține apelanților. Prin urmare, pretențiile reclamanților-intimați nu sunt întemeiate, însă cererea reconvențională este întemeiată. Reclamanții-intimați sunt succesorii defunctului și sunt proprietarii terenului în suprafață de 1000 mp pe care este construită casa. Însă, ei dețin numai nuda proprietate asupra acestui teren, posesia și folosința fiind acordate apelanților prin constituirea în favoarea acestora a dreptului de superficie pentru terenul aferent casei construite de aceștia. Dreptul real principal de superficie s-a născut în mod consensual și valabil prin simplul acord de voințe. Susținerea potrivit căreia dreptul se putea naște numai prin înscris autentificat nu a fost primită, deoarece, la data nașterii lui, erau aplicabile dispozițiile Legii nr. 54/1998.
Actul normativ arătat mai sus stipulează expres la art. 2 că sunt supuse rigorii actului autentic numai convențiile prin care se strămută proprietatea însăși asupra unui teren, numai actele care transferă între titulari nuda proprietate asupra imobilului. Prin constituirea dreptului de superficie se strămută la superficiari doar posesia și folosința terenului,dreptul de dispoziție rămânând în patrimoniul titularului dreptului de proprietate. Sub imperiul legii nr. 54/1998 dezmembrămintele dreptului de proprietate puteau lua ființă în mod valabil numai pe baza acordului de voință a părților. Forma autentică este o excepție de la principiul consensualismului actelor juridice. Fiind de strictă interpretare, ea nu poate fi extinsă și la alte cazuri decât cele prevăzute expres de lege. Sigur că, deși dreptul de superficie s-a născut în patrimoniul pârâților pe cale consensuală,aceștia ar fi trebuit să procure, în vederea opozabilității dreptului dobândit, un înscris. Cu toate acestea, pârâții s-au aflat în imposibilitate morală de a-și preconstitui un înscris doveditor al dreptului lor,motivat de relația foarte apropiată existentă între defunct și pârâți. Mai mult,chiar Codul Civil admite, în art. 1198, că există posibilitatea ca titularul unui drept patrimonial să fie în imposibilitate de a-și preconstitui un înscris doveditor al dreptului al dreptului său, caz în care acesta își poate dovedi prin orice mijloc de probă dreptul pretins. În cazul constituirii dreptului de superficie practica judecătorească recunoaște faptul că atunci când între părți există legături strânse(de rudenie, între soți sau concubini) apare imposibilitatea morală de preconstituire a unui înscris doveditor al dreptului, caz în care plaja probatoriului este extinsă la maxim.
și au declarat recurs considerând că decizia tribunalului este nelegală și netemeinică.
În dezvoltarea motivelor de recurs, ei susțin că tribunalul a reținut că declarația martorului G - persoană apropiată familiei - a confirmat o serie de aspecte relatate de apelanți, iar declarația martorei a fost înlăturată deoarece martora ar fi relatat aspecte la care nu a asistat personal.
Susțin recurenții că, deși martorul Gaî ncercat să dovedească anumite situații de fapt, ele nu puteau fi reținute, întrucât la dosar există atât declarația martorului, cât și a martorei.
Recurenții apreciază că nu este legal și normal ca o declarație de martor să schimbe în totalitate o situație de fapt fără ca instanța de apel să o coroboreze cu alte probe existente la dosarul cauzei.
Învederează recurenții că instanța de apel a înlăturat nelegal declarația martorei, deși aceasta a relevat o serie de aspecte pe care le cunoștea de la defunct, așa cum a declarat și martorul propus de intimații-pârâți.
Precizează recurenții că instanța de fond a reținut corect că defunctul a avut un cont bancar, din care se poate observa că acesta făcea depuneri i extrăgea diverse sume de bani începând cu anul 2002, moment la care a început construcția casei, iar acest aspect a fost confirmat și de către intimații-pârâți prin cererile lor.
Mai mult, susțin recurenții că, din anul 2001, când a început construcția casei, și până în anul 2006, când a decedat, a existat timp suficient ca acesta să perfecteze actele cu privire la teren și, ulterior, cu privire la casa de locuit pe numele intimatei, însă defunctul nu a dorit acest lucru, aspect confirmat și de împrejurarea că autorizația de construire a fost obținută pe numele său.
Recurenții consideră că nu este legal ca instanța de apel să constate că doar intimații și au un drept de proprietate asupra casei de locuit, deoarece și ei au un drept de proprietate, în calitate de moștenitori ai tatălui lor, atât timp cât probele administrate în cauză au dovedit că defunctul a avut o contribuție însemnată la construcția imobilului.
În aceste condiții, recurenții apreciază că instanța trebuia să rețină că imobilul este bun comun al defunctului și al intimatei, împrejurare în care aveau și ei dreptul la o cotă din imobil.
În ceea ce privește dreptul de superficie recunoscut în favoarea intimaților, recurenții consideră că acesta nu este legal și că, în situația în care, casa de locuit ar fi fost proprietatea comună a tatălui lor și a intimatei, și ar fi avut dreptul doar la terenul ce se află sub casă și nu la 1.000. teren.
Recurenții pretind că acest lucru este cu atât mai posibil cu cât imobilul casă de locuit,are două ieșiri la strada principală și, deci, accesul intimaților la calea publică se poate face foarte ușor.
La data de 08.05.2009, și au formulat cerere de acordare de ajutor public judiciar sub forma scutirii de plata taxei judiciare de timbru, cererea fiindu-le admisă prin încheierea dată în camera de consiliu la data de 15.05.2009.
La termenul de judecată din 15.05.2009, Curtea, din oficiu, a invocat și a pus în dezbaterea contradictorie a părților excepția nulității recursului declarat de și.
Recurenții consideră că motivele dezvoltate se încadrează în motivul de recurs prevăzut de art. 304 punctul 9 Cod procedură civilă.
Intimații apreciază că motivele de recurs formulate de recurenți nu se încadrează în motivele prevăzute de art. 304 punctele 1-9 Cod procedură civilă.
Analizând cu prioritate excepția invocată, conform art. 137 Cod procedură civilă, Curtea constată că recursul este nul
Astfel, Curtea reține că, potrivit art. 303 alin. 1 Cod procedură civilă, recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs care, potrivit art. 301 Cod procedură civilă, este de 15 zile de la comunicarea hotărârii recurate.
Conform art. 306 alin. 1 Cod procedură civilă, recursul este nul dacă nu a fost motivat în termen legal, cu excepția cazurilor prevăzute la alin. 2, care se referă la motivele de ordine publică.
Motivarea recursului presupune, pe de o parte, arătarea motivului de recurs prin identificarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 304 punctele 1-9 Cod procedură civilă, iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia în sensul formulării unor critici privind modul de judecată al instanței raportat la motivul de recurs arătat.
În ipoteza în care partea nu a arătat vreun motiv de recurs, cum este cazul în speță, instanța trebuie să verifice dacă dezvoltarea motivelor de recurs realizează exigențele art. 306 alin. 3 Cod procedură civilă, care prevede că indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304.
Dacă se constată imposibilitatea încadrării motivelor dezvoltate în unul din motivele prevăzute în art. 304 Cod procedură civilă, sancțiunea este nulitatea recursului.
În prezenta cauză, recurenții nu au arătat în cererea de recurs vreun motiv de recurs din cele prevăzute de art. 304 punctul 1-9 Cod procedură civilă, iar criticile formulate nu sunt susceptibile a fi încadrate în motivele de recurs prevăzute limitativ de lege.
Astfel, recurenții critică reținerea de către instanța de apel a unei declarații de martor și înlăturarea alteia, precum și necoroborarea probelor administrate în cauză în cele două faze procesuale.
Aceste critici au semnificația erorii în care s-a aflat instanța de apel atunci când a stabilit că imobilul - casă de locuit - ar fi proprietatea intimaților și nu a defunctului sau măcar proprietatea comună a tatălui recurenților și a intimatei, ceea ce ar conferi și recurenților dreptul la o cotă parte din imobil.
Însă, ca efect al abrogării punctului 11 al art. 304 Cod procedură civilă, prin nr.OUG 138/2000, referitor la întemeierea hotărârii judecătorești pe o greșeală de fapt decurgând dintr-o apreciere eronată a probelor, în lipsa unor motive de ordine publică ce pot fi invocate și din oficiu, instanța de recurs trebuie să verifice numai dacă susținerile din cererea de recurs determină incidența vreunuia dintre motivele prevăzute în art. 304 punctele 1-9 Cod procedură civilă.
Nici critica referitoare la reținerea nelegală a dreptului de superficie în favoarea intimaților pentru 1.000. teren și nu numai pentru terenul de sub casa de locuit nu este de natură a fi încadrată în motivele de recurs prevăzute limitativ de cod.
Susținerea orală a recurenților privind încadrarea criticilor formulate prin cererea de recurs în motivul prevăzut de art. 304 punctul 9 Cod procedură civilă nu poate fi primită.
Potrivit textului, modificarea hotărârii se poate cere atunci când aceasta este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Acest motiv de recurs privește fie ipoteza în care soluția pronunțată prin hotărârea recurată nu este juridică, deoarece din modul de redactare nu se poate determina dacă, legea s-a aplicat corect, fie situația în care instanța recurge la texte de lege aplicabile speței, pe care le încalcă în litera sau spiritul lor, ori le aplică greșit.
Pentru invocarea acestui motiv nu este suficient să se susțină că soluția dispusă prin hotărârea atacată este nelegală sau să se invoce textul de lege (art. 304 punctul 9 Cod procedură civilă), ci este necesar ca recurenții să precizeze care anume text a fost denaturat și în ce constă denaturarea, iar aceste precizări nu au fost făcute în prezenta cauză.
Față de cele ce preced, în baza art. 306 alin. 1 Cod procedură civilă, se va constata nul recursul declarat de și de și se va menține decizia recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Constată nul recursul declarat de și împotriva deciziei civile nr. 167 din 23.02.2009 a Tribunalului Iași, decizie pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 05 Iunie 2009.
JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - --
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:
25.06.2009
2 ex.-
Opinie separată
În conformitate cu art.304 Cod procedură civilă modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate în situațiile prevăzute la pct.1-9.
Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția motivelor de ordine publică ce pot fi invocate și din oficiu de instanța de recurs care, însă este obligată să le pună în dezbaterea părților (art.306 al.2 Cod procedură civilă).
Indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art.304 Cod procedură civilă (art.306 al.3 Cod procedură civilă).
Instanța de prim grad este investită prin cererea de chemare în judecată de reclamanți, în calitate de moștenitori ai lui, cu acțiune în revendicare a construcției și terenului aferent în suprafață de 10.000. situat în comuna, județul
Prin cererea reconvențională, pârâții au solicitat să se constate dreptul de superficie asupra terenului și dreptul de proprietate indiviz între aceștia (pârâți) în cote de asupra construcției.
Susțin pârâții-reclamanți că între autorul reclamanților și a existat o relație de lungă durată, o convenție ca să contribuie cu terenul, iar ceilalți să edifice locuința pe cheltuiala lor, fiind singurii proprietari ai construcției.
În conformitate cu art.492 cod civil orice construcție, plantație sau lucru făcut în pământ sau asupra pământului sunt prezumate a fi făcute de către proprietarul acelui pământ cu cheltuiala sa și că sunt ale lui până ce se dovedește în contra.
În cauză reclamanții s-au legitimat procesual prin certificatul de moștenitor nr.67/2006 și titlul de proprietate nr.-/10.12.1999 emis pentru suprafața de 1 ha. și autorizația de construire nr.52/20.07.2001 emisă pe numele (fila 41 dosar fond).
Dovada contrară a prezumției instituită prin art.492 Cod civil poate fi făcută prin orice mijloc de probă, ceea ce pârâții-reclamanți au încercat să dovedească în cererea reconvențională.
Expunerea și dezvoltarea motivelor de recurs, în care sunt analizate probele administrate sunt critici ce privesc înlăturarea prezumției instituită prin art.492 Cod civil și stabilirea întinderii dreptului de superficie.
Faptul că recurenții-reclamanți nu au încadrat motivele de recurs în art.304 pct.9 Cod procedură civilă nu impune sancțiunea nulității recursului. Înlăturarea "prezumției" fiind prevăzută de lege, stabilirea aplicării greșite a legii poate fi făcută numai prin analiza probelor administrate.
Președinte
- - -
Red.
Tehnored.
30.VI.2009.-
2 ex.-
Președinte:Valeria Cormanencu StanciuJudecători:Valeria Cormanencu Stanciu, Georgeta Protea, Mona
