Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 281/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 281
Ședința publică de la 28 Octombrie 2009
PREȘEDINTE: Nela Drăguț
JUDECĂTOR 2: Mariana Mudava
Grefier: - - -
Pe rol, judecarea recursului formulat de petentul, domiciliat în C, str. - -, -. 3,. 5, jud. D, împotriva sentinței civile nr. 182 din 15 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații MINISTERUL APĂRĂRII NAȚIONALE, cu sediul în B, sector 5,--5, STATUL ROMÂN, PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B, sector 5,-, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE D, cu sediul în C,-, jud. D, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns apelantul petent, personal și intimații STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE D, prin consilier juridic, lipsind intimat MINISTERUL APĂRĂRII NAȚIONALE.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat instanței depunerea motivelor de apel d e către apelantul petent, precum și întâmpinarea depusă de intimatul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE D, la data de 21.10.2009, după care;
Instanța a comunicat reprezentantului intimaților un exemplar de pe motivele de apel formulate în cauză. De asemenea, a comunicat apelantului petent un exemplar de pe întâmpinarea depusă la dosar.
Reprezentantul intimaților Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice D, a precizat că nu solicită acordarea unui termen de judecată pentru a observa motivele de apel, comunicate la termenul de astăzi.
Apelantul petent a precizat că nu solicită amânarea cauzei pentru a lua cunoștință de întâmpinarea ce i-a fost comunicată la termenul de astăzi, apreciind cauza în stare de soluționare.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra apelului.
Apelantul petent a solicitat admiterea apelului așa cum a fost formulat, desființarea sentinței civile apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, apreciind că în mod greșit instanța a admis excepția prescripției acțiunii, întrucât în cauză se aplică Legea nr. 221/2009, ca lege specială, și nu Codul civil, ca lege generală.
Reprezentantul intimaților Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice D, a pus concluzii de respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței civile atacate ca fiind legală și temeinică, întrucât Legea nr. 221/2009, nu se aplică în cauză, deoarece, aceasta a fost publicată în Monitorul Oficial din 11.06.2009, iar acțiunea reclamantului a fost introdusă la data de 16.03.2009 și soluționată la data de 15.05.2009. Astfel, acțiunea reclamantului nu putea fi întemeiată pe un act normativ care a intrat în vigoare după data pronunțării hotărârii.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj - Secția contencios Administrativ și Fiscal sub nr-, reclamantul a chemat în judecată Ministerul Apărării și Statul Român, prin Ministerul Finanțelor, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța, pârâții să fie obligați la despăgubiri materiale în valoare de cinci milioane de Euro pentru suferința produsă prin pierderea în totalitate în stadiu ireversibil a vederii la ochiul stâng începând din 27.07.1954 și în prezent ca urmare a eforturilor și a condițiilor de muncă foarte grele ca lucrător necalificat și strungar, după trecerea în rezervă cu gradul de locotenent major pe "motive politico-morale".
În motivarea în fapt a cererii a arătat că, în baza Ordinului nr. 02079/12.08.1952, în conformitate cu art. 40, lit. F din Statutul Corpului Armate ale, a fost trecut în rezervă.
Întrucât avea manifestări dușmănoase împotriva regimului și nu era atașat clasei muncitoare, s-a recomandat să nu fie încadrat în anumite locuri de muncă. După 4 luni de căutări de muncă, la data de 26.12.1952, reclamantul s-a angajat la Ministerul Ferate -Întreprinderea Atelierele CFR 16 februarie C în funcția de "lucrător necalificat", cu scopul de a se califica la locul de muncă în meseria de strungar.
În perioada 26.12.1952 și până la 31.12.1954 a trecut prin mai multe funcții și anume - lucrător necalificat - desenator - strungar.
Munca prestată în această perioadă de 2 ani și 5 zile a constat în muncă fizică peste puterile sale - eforturi foarte mari în condiții - locuri de muncă în care atmosfera era de nesuportat (gaze - curent), eforturi care au favorizat scăderea greutății, ajungând la 52 kg, ducând la apariția infecției la ochiul stâng fiind internat în clinica oftalmologică din C timp de 60 zile, după care, datorită faptului că infecția respectivă a condus la pierderea vederii, a fost propus pentru pensionare.
Începând cu data de 01.01.1955 a fost pensionat, încadrat în gradul III de invaliditate cu drept de muncă și schimbarea locului de muncă în profesia de funcționar.
La data de 01.04.1973, prin Decizia nr. 173/31.03.1973, în baza Decretului nr. 162/1973 a fost trecut din funcția de tehnician principal în muncitor instalator, de către Întrucât cabinetul oftalmolog nu a fost de acord cu schimbarea funcției constatând invaliditatea, la data de 01.07.1973 -a întocmit dosarul de pensie, fiind trimis la Comisia de expertiză I din cadrul Direcției pentru probleme de muncă și ocrotiri sociale, care, prin decizia nr. 1282/14.06.1973 l-a încadrat în gradul trei de invaliditate, indicând funcțiile în care ar fi putut lucra - funcționar, tehnician birou.
Față de cele expuse, reclamantul a concluzionat că la baza "invalidității" - pierderea vederii la ochiul stâng se datorează exclusiv Ministerului Apărării și că invaliditatea s-a produs la circa doi ani de la îndepărtarea din cadrele active ale armatei, precum și faptul că datează de 53 de ani, timp în care a folosit un singur, și acesta cu glaucom.
Pârâtul Ministerul Apărării Naționale a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, motivat de aspectul că fapta materială, respectiv emiterea ordinului de trecere în rezervă care, conform susținerilor reclamantului a condus la producerea prejudiciului, respectiv pierderea vederii la ochiul stâng, s-a produs la data de 12.08.1952, iar reclamantul a cunoscut prejudiciul cel mai târziu la data de 01.01.1955, când a fost încadrat în gradul III de invaliditate.
Prin urmare, dreptul de acțiune al reclamantului s-a stins prin curgerea termenului general de prescripție de 3 ani de la data nașterii dreptului la despăgubire prevăzut de art. 3 din Decretul nr. 167/1958, privitor la prescripția extinctivă, republicat.
Pe fond, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată întrucât nu există raport de cauzalitate între fapta materială a Ministerului Forțelor Armate a și prejudiciul suferit de reclamant.
Având în vedere disp. art. 14 și art. 22, alin. 1 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, în baza art. 61-63 Cod pr. civ. pârâtul a formulat cerere de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice.
Prin încheierea de ședință din data de 09.03.2009, cauza a fost scoasă de pe rolul Secției Contencios Administrativ și Fiscal și înaintată Secției Civile a Tribunalului Dolj.
Pe rolul Secției Civile, cauza a fost înregistrată sub nr-.
Chematul în garanție, Ministerul Finanțelor Publice a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acestei cereri întrucât rolul Ministerului Finanțelor este de a răspunde de elaborarea proiectului de buget de stat, precum și a proiectelor locale, această instituție neputând fi confundată cu Statul Român sau cu bugetul de stat.
În ședința publică din 15.05.2009, instanța a pus în discuție excepția prescripției dreptului la acțiune, excepție invocată de pârâtul Ministerul Apărării Naționale.
Prin sentința civilă nr. 182 din 15 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, s-a admis excepția prescripției acțiunii.
A fost respinsă acțiunea formulată de petentul, ca prescrisă și s-a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în garanție chematului în garanție Ministerul Finanțelor Publice.
Pentru a pronunța astfel, instanța a reținut că acțiunea reclamantului este o acțiune întemeiată pe dispozițiile art. 998 Cod civil, potrivit cărora "orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara."
Fiind o acțiune al cărei obiect este de natură patrimonială, aceasta este supusă prescripției extinctive, așa cum a fost reglementată prin Decretul nr. 167/1958.
Instanța a înlăturat susținerile reclamantului potrivit cărora pentru faptele săvârșite anterior nu se aplică prevederile Decretului nr. 167/1958, întrucât, în conformitate cu art. 25, alin. 1, din Decretul nr. 167/1958, republicat, "dispozițiile prezentului Decret sunt aplicabile și prescripțiilor neîmplinite la data intrării sale în vigoare, în care caz termenele de prescripție prevăzute în Decretul de față vor fi socotite că încep să curgă de la intrarea în vigoare a acestui Decret", iar potrivit art. 26, "pe data intrării în vigoare a Decretului de față, se abrogă orice dispoziții legale contrare prezentului Decret, în afară de cele care stabilesc un termen de prescripție mai scurt decât termenul corespunzător prevăzut prin Decretul de față".
Prin urmare, dispozițiile din Codul civil privitoare la prescripția extinctivă a dreptului la acțiune având un obiect patrimonial, au fost implicit abrogate prin Decretul nr. 167/1958, astfel încât și în speța de față sunt aplicabile dispozițiile Decretului nr. 167/1958.
În speță, instanța fiind învestită cu soluționarea unei acțiuni în pretenții născute dintr-o faptă ilicită, prescripția dreptului la acțiune începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască, atât paguba cât și pe cel care răspunde de ea.
Ca atare, dreptul reclamantului la acțiune s-a născut la data producerii prejudiciului, astfel încât, la data introducerii cererii de chemare în judecată, termenul prescripției era împlinit. De altfel, în acest sens s-a pronunțat și Curtea Supremă de Justiție, prin decizia nr. 3160/15.07.2003, decizie pronunțată în dosarul nr. 2609/2002.
Având în vedere cele expuse, instanța a admis excepția prescripției acțiunii și a respins acțiunea, ca prescrisă.
Întrucât cererea de chemare în judecată a fost respinsă ca o consecință a admiterii excepției prescripției dreptului la acțiune, instanța a respins și cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul Ministerul Apărării Naționale, ca neîntemeiată.
În termen legal, împotriva acestei sentințe a formulat apel petentul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie deoarece în mod greșit s-a reținut prescrierea dreptului la acțiune, având în vedere Lg.221/2.06.2009, privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.
Criticile formulate sunt întemeiate, având în vedere următoarele considerente:
Petentul a chemat în judecată MApN și Statul Român, prin, pentru obligarea la plata despăgubirilor în valoare 5.000.000 EURO pentru suferința produsă prin pierderea în totalitate a vederii la ochiul stâng, începând cu data de 27 iulie 1954 și ca urmare eforturilor și condițiilor de muncă foarte grele la care a fost supus după trecerea în rezervă cu gradul de locotenent major pe motive politico-morale.
Instanța de fond a făcut aplicarea dispoz. Decretului 167/1958. Ulterior pronunțării a intrat în vigoare Lg. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, lege căreia i se circumscrie și prezenta acțiune supusă judecății față de obiectul cererii.
Chiar dacă acțiunea este introdusă anterior intrării în vigoare a Lg. 221/2009, având în vedere că judecata nu s-a finalizat și se află în calea de atac a apelului care constituie o cale devolutivă, respectiva lege este aplicabilă și acestei acțiuni care în momentul actual nu mai poate fi considerată prescrisă.
Potrivit art. 5 din această lege, orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic poate solicita instanței, în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, obligarea statului la acordarea unor despăgubiri, așa cum sunt prevăzute la lit. a, b și
Față de intrarea în vigoare a acestei legi și de momentul de începere al prescrierii dreptului la acțiune de la acest moment, se constată că acțiunea formulată de reclamant nu este prescrisă și în consecință, față de dispoz. art. 297 alin.1 Cod pr. civ. urmează a se admite apelul, a se desființa sentința civilă și a se trimite cauza spre rejudecare primei instanțe, respectiv Tribunalul Dolj.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de petentul, domiciliat în C, str. - -, -. 3,. 5, jud. D, împotriva sentinței civile nr. 182 din 15 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații MINISTERUL APĂRĂRII NAȚIONALE, cu sediul în B, sector 5,--5, STATUL ROMÂN, PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B, sector 5,-, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE D, cu sediul în C,-, jud.
Desființează sentința civilă și trimite cauza spre rejudecarea fondului la Tribunalul Dolj.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 28 Octombrie 2009.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Red. jud. -
Tehn.
6 ex./13.11.2009
Președinte:Nela DrăguțJudecători:Nela Drăguț, Mariana Mudava
