Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 30/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.30/A/2009
Ședința publică din 9 februarie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Ana Ionescu
JUDECĂTOR 2: Ioan Daniel Chiș
GREFIER: - -
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamanții și împotriva sentinței civile nr.476 din 19 septembrie 2008 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr-, privind și pe intimații Consiliul Local al municipiului C-N, și, având ca obiect revendicare imobiliară.
La apelul nominal se prezintă se prezintă reprezentanta apelanților reclamanți, lipsă fiind părțile din proces.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul este scutit de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că această cauză a fost luată într-o altă componență a completului de judecată, respectiv, în locul d-nei judecător, a cărei cerere de abținere a fost admisă prin încheierea de ședință din data de 31 mai 2006, intrat d-nul judecător de pe lista de permanență, în conformitate cu prevederile art. 98 alin. 4 din Regulamentul de ordine interioară a instanțelor judecătorești.
Curtea, în urma deliberării, nemaifiind cereri în probațiune de formulat, excepții de ridicat și nici probe de administrat, în temeiul art.150 proc. civ. închide faza probatorie și acordă cuvântul în susținerea apelului formulat în cauză.
Reprezentanta apelanților susține apelul așa cum este formulat solicită admiterea lui conform motivelor expuse în memoriul de apel d epus la dosar, schimbarea hotărârii instanței de fond respingerea excepției, cu consecința admiterii acțiunii reclamanților în revendicare prin comparare de titluri. Arată că au fost încălcate prevederile art.6 alin.1 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului, motiv pentru care în mod prioritar, consideră că trebuie aplicate prevederile Convenției care apără și garantează dreptul de proprietate potrivit art.1 din Protocolul nr.1. Solicită cheltuieli de judecată în cuantum de 1200 lei, reprezentând onorariu de avocat pentru fondul cauzei.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 476 din 19.09.2008 a Tribunalului Cluja fost admisă excepția lipsei calității procesuale pârâților și soția față de petitul referitor la revendicare și a fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamanții și în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local al Municipiului C - N, și, pentru petitul 2 și, ca nefondată.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul reținut că, rin p. sentința civilă nr.4112/2003 pronunțată de Judecătoria Cluj -N în dosar nr.853/2003 s-a respins acțiunea civilă formulată de reclamanții și împotriva pârâților Statul Român prin Consiliul local al municipiului C-N, și SC SA pentru constatare preluare abuzivă a imobilului situat în C-N, fostă, actualmente B-dul 1 - 2. respectiv apartamentele nr.1-4, jud. C înscrise inițial în CF C 8539 nr.top 10.793/1, constatare masă succesorală după defuncții și, a calității de moștenitor după acesta a reclamantei, constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare pentru apartamentele nr.1-4 pentru respectarea condițiilor de înstrăinare și reaua credință a cumpărătorilor, precum și rectificare Cf prin reînscrierea dreptului de proprietate al reclamanților asupra celor 4 apartamente.
Sentința civilă nr.4112/2003 a fost menținută prin Decizia civilă nr.1135/A/2003 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr.6103/2003, reținându-se că, prin sentința civilă nr.28/2003 a Curții de Apel s-a soluționat conflictul negativ de competență ivit între Tribunalul Cluj și Judecătoria Cluj -N doar sub aspectul capetelor de cerere privind constatarea calității de persoane îndreptățite a reclamanților la măsuri reparatorii și obligarea persoanei îndreptățite să emită decizie/dispoziție motivată de restituire în natură. Întrucât Curtea de Apel a fost investită doar pentru soluționarea conflictului negativ ivit cu privire la cele două petite restul considerentelor nu interesează.
Raportat la valoarea imobilelor, tribunalul a apreciat că prima instanță competentă să soluționeze cauza a fost Judecătoria Cluj -N, astfel că excepția necompetenței a fost apreciată ca neîntemeiată. Pe fondul cauzei s-a considerat că soluția pronunțată de prima instanță este legală și temeinică.
Recursul formulat de reclamanți împotriva Deciziei civile nr.1135/A/2003 a fost perimat prin Decizia civilă nr.194/R/2006 a Curții de Apel Cluj, astfel că sentința civilă nr.4112/2003 a Judecătoriei Cluj -N a rămas irevocabilă.
Față de această stare de fapt anterior relatată, tribunalul reținut că că reclamanții din prezenta cauză au formulat o acțiune întemeiată pe dreptul comun, respectiv pe disp. art. 480.civil, solicitând ca în urma comparărilor titlurilor să se dea preferință titlului lor ( ei fiind în prezent doar în posesia unei sentințe care le dă dreptul la măsuri reparatorii în echivalent ) iar în prezenta cauză încearcă să reintre în posesia și proprietatea de drept a acestui imobil, respectiv se încearcă obținerea unei restituiri în natură.
La rândul lor, pârâții sunt în posesia unei sentințe care le-a consfințit buna credință la cumpărarea apartamentelor în temeiul Legea nr. 112/1995.
Tribunalul a reținut că, raportat la specificul problemei de drept pe care o are de analizat, Înalta Curte de Casație și Justiție constituită în Secții Unite, în dosarul nr.60/2007, în ședința din 9 iunie 2008, pronunțat un recurs în interesul legii, care tranșează această problemă juridică, dând următoarea soluție " Cu privire la acțiunile întemeiate pe dispozițiile dreptului comun, având ca obiect revendicarea imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, formulate după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001 și soluționate neunitar de instanțele judecătorești, Secțiile Unite decid:
Concursul dintre legea specială și legea generală se rezolvă în favoarea legii speciale, conform principiului specialia generalibus derogant, chiar dacă acesta nu este prevăzut expres în legea specială.
În cazul în care sunt sesizate neconcordanțe între legea specială (Legea nr. 10/2001) și Convenția Europeană a Drepturilor Omului, convenția are prioritate. Această prioritate poate fi dată în cadrul unei acțiuni în revendicare, întemeiată pe dreptul comun, în măsura în care, astfel, nu s-ar aduce atingere unui alt drept de proprietate ori securității raporturilor juridice."
Față de cele de mai sus, tribunalul a apreciat că atâta timp cât această problemă de drept a fost tranșată în sensul că, concursul dintre legea specială și legea generală se rezolvă în favoarea legii speciale, respectiv a Legii nr.10/2001, prezenta acțiune, care se circumscrie în totalitate situației avută în vedere de este neîntemeiată, reclamanții încercând pe calea dreptului comun să revendice un imobil a cărui situație juridică a fost tranșata în condițiile Legii 10 /2001.
Totodată, raportat la aceeași decizie s-a reținut că nu există nici neconcordanță în speța de față între legea specială - Legea nr. 10/2001 și CEDO pentru a da prioritate convenției, (reclamanții recunoscând la interogator că nu au revendicat acest imobil la Legea 112/1995), dimpotrivă, tribunalul concluzionează că în măsura admiterii acțiunii s-ar aduce atingere dreptului de proprietate al pârâților, cumpărători de bună credință, drept garantat de art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, încălcându-se "justul echilibru ce trebuie să existe între cerințele interesului public si imperativele protejării dreptului celui interesat la respectarea bunurilor sale. " ( cauza Păduraru ).
In ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pârâților și soția față de petitul referitor la revendicare, tribunalul a reținut că este întemeiată, raportat la faptul că aceștia nu mai sunt proprietarii apartamentului nr. 4, ci pârâta în baza contractului de vânzare cumpărare autentificat cu nr. 500 /09.02.2007 de BNP Asociati - și.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel în termenul legal reclamanți, solicitând desființarea hotărârii atacate, respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive pârâților și și judecarea cauzei pe fond, cu consecința admiterii acțiunii.
Apelanții au criticat hotărârea instanței de fond pentru netemeinicie și nelegalitate, arătând că instanța de fond nu înțeles obiectul acțiunii lor, că s- mulțumit să respingă acțiunea în baza unei decizii Înaltei Curți de Casație și Justiție, nemotivată și nepublicată în Monitorul Oficial.
Chiar dacă instanțele de judecată ar lua în considerarea această decizie, ea trebuie aplicată în fiecare caz în parte, în raport de caracteristicile speței. În cauză, dat fiind faptul că imobilul în litigiu le-a fost preluat abuziv, fără titlu valabil, statul nefiind niciodată proprietar, instanța avea obligați să compare aceste titluri și să dea preferință titlului lor.
Apelanții au invocat în sprijinul apelului lor art.6 alin.1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale referitoare la dreptul la un proces echitabil, cât și disp.art.20 din Constituția României referitoare la prioritatea reglementărilor internaționale în situațiile în care există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului.
În speță, în mod clar sunt neconcordanțe între disp. Legii nr.10/2001 și Convenția Europeană a Drepturilor Omului, motiv pentru care trebuiau aplicat disp. art.20 din Constituția României.
În ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive pârâților, apelanții au arătat că aceștia au calitate procesuală pasivă, întrucât contractul lor cu pârâta a fost încheiat în perioada când procesele se aflau pe rol și până la soluționarea cererii lor în baza Legii nr.10/2001.
Examinând apelul declarat prin prisma motivelor invocate, curtea apreciază apelul nefondat și, în consecință, în baza art.296 alin.1 Cod proc.civ. urmează să-l respingă pentru următoarele considerente:
Prin sentința civilă nr. 4112/2003 a Judecătoriei Cluj -N, fost respinsă acțiunea formulată de reclamanți împotriva pârâților pentru constatarea preluării abuzive imobilului situat în C-N, B-dul 1 - 2. apartamentele 1-4, constatarea masei succesorale după defuncții și și calității de moștenitor după aceștia a reclamantei, constatarea nulității absolute contractelor de vânzare-cumpărare pentru apartamentele 1-4, pentru nerespectarea condițiilor de înstrăinare și reaua credință cumpărătorilor, rectificare CF și reînscrierea dreptului de proprietate al reclamanților asupra celor 4 apartamente.
Sentința civilă nr. 4112/2003 fost atacată cu apel d către reclamanți, iar prin decizia civilă nr. 1135/A/2003 Tribunalului Cluj, a fost menținută soluția de respingere acțiunii.
Prin decizia civilă nr. 194/R/2006 Curții de Apel Cluj, recursul declarat de reclamanți împotriva deciziei civile nr. 1135/A/2003 Tribunalului Cluja fost perimat, astfel că sentința civilă nr. 4112/2003 a Judecătoriei Cluj -N a rămas irevocabilă.
Reclamanții au uzat și de disp. Legii nr.10/2001 și, drept urmare, prin sentința civilă nr. 1496/14 iulie 2004 Tribunalului Clujs -a constatat dreptul lor la măsuri reparatorii prin echivalent. Sentința a rămas irevocabilă prin decizia civilă nr. 6284/2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În procedura de aplicare a Legii nr.10/2001, în absența unor măsuri reparatorii, poate apărea conflictul cu disp. art.1 alin.1 din primul Protocol adițional la Convenție, ceea ce impune, conform art.20 alin.2 din Constituția României prioritatea normei din Convenție, care, fiind ratificată prin Legea nr. 30/1994, face parte din dreptul intern, așa cum se stabilește prin art.11 din legea fundamentală, texte pe care le invocă și apelanții.
Prezenta acțiune este întemeiată pe disp. art.480 civil, reclamanții solicitând ca, în urma comparării titlurilor să se dea preferință titlului lor (hotărârea judecătorească prin care li s-a stabilit dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent) și, prin urmare, să le fie restituite în natură cele 4 apartamente în litigiu. Prin urmare, întrebarea care se pune în cauză este aceea de a răspunde cărui titlu trebuie acordată preferință, titlului reclamanților beneficiari ai hotărârii judecătorești care le conferă dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent sau titlului pârâților, contractul de vânzare-cumpărare, în condițiile în care asupra valabilității acestuia s- pronunțat o hotărâre judecătorească irevocabilă.
Curtea va proceda la analiza acestei probleme în contextul deciziei civile nr. 33/9 iunie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, a art.1 din Primul Protocol la Convenție și jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului.
Prin decizia nr.33 din 9 iunie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție, cu privire la acțiunile întemeiate pe dispozițiile dreptului comun, având ca obiect revendicarea imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, formulate după intrarea în vigoare a Legii nr.10/2001 și soluționate neunitar de instanțele judecătorești, Secțiile Unite decid: "Concursul dintre legea specială și legea generală se rezolvă în favoarea legii speciale, conform principiului specialia generalibus derogant, chiar dacă acesta nu este prevăzut expres în legea specială.
În cazul în care sunt sesizate neconcordanțe între legea specială (Legea nr.10/2001) și Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Convenția are prioritate. Această prioritate pateu fi dată în cadrul unei acțiuni în revendicare întemeiată pe dreptul comun, în măsura în care, astfel, nu s-ar aduce atingere unui alt drept de proprietate ori securității raporturilor juridice".
Din interpretarea alin.2 al acestei decizii, rezultă că acțiunea în revendicare întemeiată pe dreptul comun ar fi admisibilă atunci când vizează imobile înstrăinate prin acte de dispoziție foștilor chiriași de către unitatea deținătoare, caz în care trebuie procedat la compararea titlurilor deținute de către părți. Din perspectiva acestui aliniat, nu se poate aprecia că existența Legii nr. 10/2001 exclude, în toate situațiile, posibilitatea de a recurge la acțiunea în revendicare, pentru că este posibil ca reclamanții să se poată prevala de un bun în sensul art.1 din Primul Protocol adițional și trebuie să li se asigure accesul la justiție.
Din acest punct de vedere, soluția instanței de fond, de a soluționa acțiunea pe fondul ei, prin compararea titlurilor și nu prin respingerea ei ca inadmisibilă, este legală.
Soluția instanței de fond este legală și sub aspectul de a acorda preferință titlului subdobânditorilor. Aceasta, pentru că, titlul pârâților subdobânditori a fost confirmat prin respingerea acțiunii în constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare, astfel că, pârâții din prezenta acțiune au, la rândul lor, un bun în sensul Convenției (în cauza Pincova și Pinc contra, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat că "atenuarea vechilor încălcări ale dreptului de proprietate cauzate de regimul comunist, este un nul legitim, că atenuarea vechilor încălcări nu trebuie să creeze noi neajunsuri disproporționate. În acest scop legislația trebuie să facă posibilă luarea în considerare a circumstanțelor particulare ale fiecărei cauze, astfel încât persoanele care au dobândit bunuri cu bună credință să nu fie puse în situația de a suporta responsabilitatea, care aparține în mod corect statului, pentru faptul de fi confiscat cândva aceste bunuri").
Prin admiterea acțiunii în condițiile reținute pârâții ar fi privați de bunul lor în sensul celei de-a doua fraze din primul aliniat al art.1 din Protocolul nr.1.
Curtea s- pronunțat în acest sens și în cauza Păduraru contra României sau în alte cauze având un obiect similar și stabilit că exigențele art.1 din Protocolul nr.1 și principiul securității raporturilor juridice trebuie respectate atât în cazul fostului proprietar, și cel al cumpărătorului de bună credință.
De altfel, și decizia nr.33/9 iunie 2008 reține concluzia referitoare la faptul că nu poate fi neglijată securitatea raporturilor juridice.
Dreptul la un proces echitabil este garantat de art.6 alin.1 din Convenței, care în preambulul ei enunță preeminența dreptului ca element de patrimoniu pentru statele contractante, unul din elementele fundamentale ale dreptului de preemțiune fiind principiul securității raporturilor juridice, care înseamnă că, o soluție definitivă nu mai trebuie repusă în discuție. În baza acestui principiu, "nici una dintre părți nu este abilitată să solicite supervizarea unei hotărâri definitive și executorii, cu singurul scop de a obține o reexaminare cauzei și o nouă decizie despre acest subiect" (cauza Brumărescu contra României).
Prin prezenta acțiune, reclamanții urmăresc de fapt să obțină o reexaminare a sentinței civile nr. 4112/2003 a Judecătoriei Cluj -N, irevocabilă, prin care s- constatat valabilitatea contractului de vânzare-cumpărare încheiat între pârâți.
În concluzia celor reținute, curtea apreciază că, nu există motive care să justifice o derogare de la principiul securității raporturilor juridice, o privare de proprietate pârâților putând fi justificată doar pentru cauză de utilitate publică și în condițiile legii, cerințe care nu sunt îndeplinite în cauză.
Această soluție face aplicarea directă Convenției, jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului vizând măsurile reparatorii la care, potrivit legii speciale au dreptul persoanele îndreptățite, garantând în același timp principiul securității raporturilor juridice și al dreptului de proprietate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanții și împotriva sentinței civile nr. 476 din 19 septembrie 2008 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr-, pe care o menține.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 9 februarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - -
Red. IA dact. GC
12 ex/3.03.2009
Jud.primă instanță:
Președinte:Ana IonescuJudecători:Ana Ionescu, Ioan Daniel Chiș
