Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 302/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 302/2009
Ședința publică de la 19 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Monica Maria Mureșan JUDECĂTOR 2: Manuela Stoica
- - - președinte secție
- - JUDECĂTOR 3: Victor
- grefier
Pe rol se află soluționarea recursului promovat de reclamanta, împotriva sentinței civile nr. 1481 din 19.11.2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.
Inițial a fost investită cu soluționarea cauzei și doamna judecător, dar întrucât aceasta lipsește din instanță din motive obiective, conform planificării de permanență a secției din data de 19.03.2009 va fi substituită de doamna judecător - -.
La apelul nominal efectuat în cauză se prezintă reclamanta recurentă, lipsă fiind pârâta intimată " de " SA.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Reclamanta recurentă învederează că hotărârea pronunțată de instanța de fond este netemeinică, întrucât nu a reținut faptul că timp de 5 ani cât a fost angajată la filatură a fost maltratată, împrejurare pe care dorește să o dovedească cu martori. În acest sens depune la dosar un " de cerere", prin care solicită punctual: 1- să fie admisă așa cum a fost formulată acțiunea de judecată; 2 - să fie admise probele depuse și pe care urmează să le depună; 3 - intimata să fie obligată să depună la dosar procesele tehnologice cu calcularea salariilor pe lui și toate fișele de plată pe toți anii în care a lucrat la fabrică; 4 - dispunerea acestor probe pentru a a-și dovedi acțiunea de judecată și prezentul capăt de cerere; 5 - admiterea probei cu doi martori.
Recurenta precizează că solicită încuviințarea acestor probe, pentru a dovedi că timp de 5 ani de zile a fost maltratată în filatură, că deși firma mergea pe profit a fost dată afară și că salariile pe care le-a primit nu corespund cu munca pe care a prestat-
Instanța deliberând cu privire la probele solicitate de recurentă, în special cele de la punctul 3, constată că nu ar avea relevanță în cauză față de pretențiile reclamantei formulate prin acțiune, având în vedere că nu se solicită drepturi salariale sau diferențe salariale, iar proba cu martori nu o apreciază utilă, reținând că instanța poate să soluționeze cauza pe baza probelor administrate de reclamantă în fața instanței de fond. Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată că pricina este în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reclamanta recurentă solicită admiterea recursului și pe cale de consecință admiterea acțiunii așa cum a fost formulată. În probațiune depune la dosar cererea formulată către de pentru obținerea fișelor de plată, adresa filaturii nr. 473/17.05.2006 ca răspuns la cererea reclamantei înregistrată sub nr. 350/27.04.2006 - privind negocierea contractului colectiv de muncă, răspunsul Inspectoratului Teritorial d e Muncă al Județului A referitor la sesizarea nr. 184/2006 depusă de recurentă la ITM, adresa nr. 883/30.10.2008 a de către Tribunalului Alba privind situația financiară a unității pe perioada 2001-2007 și 15 fișe de plată primite de recurentă în perioada 2005-2006 pentru a face dovada că și-a făcut norma de lucru, deși li s-au dat de unitate facilități pentru neîndeplinirea acesteia.
Instanța, având în vedere actele dosarului și concluziile expuse în susținerea recursului, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față;
În deliberare se constată că prin acțiunea de dreptul muncii înregistrată pe rolul Tribunalului Alba sub dosar nr-, reclamanta a chemat în judecată pe pârâta " DE " solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța:
- să fie obligată pârâta să o reangajeze pe reclamantă în unitate și să-i plătească suma de 60.000 RON, cu titlu daune morale.
În motivarea acțiunii sale arătat că reclamanta și-a desfășurat activitatea în cadrul societății pârâte o perioadă de 4 ani și J și că în tot acest timp a fost supusă unor numeroase represalii din partea angajatorului, care i-a întocmit mai multe referate și i-au acordat preavize în vederea disponibilizării.
A mai susținut că a deținut funcția de vicepreședinte al sindicatului și că a fost disponibilizată în data de 14.04.2006. Deși a înaintat la. A mai multe sesizări, vizând neregulile existente la nivelul societății pârâte, această instituție nu a luat nici o măsură.
Prin întâmpinarea depusă, conform art.115 Cod proc.civ. pârâta " DE " a solicitat respingerea acțiunii reclamantei, arătând că reclamanta nu a fost prejudiciată de către unitate și că a primit răspuns la toate sesizările și cererile înaintate pârâtei.
Prin sentința civilă nr.1481/19.11.2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-, s-a respins acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta " DE ".
În temeiul art.274 Cod proc.civ. reclamanta a fost obligată să plătească pârâtei suma de 500 RON cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî în acest mod, prima instanță a reținut, după examinarea actelor și lucrărilor dosarului, că reclamanta a fost salariată a unității pârâte, până la data de 1.11.2006, când prin decizia nr.757/1.11.2006, i s-a desfăcut contractul individual de muncă, conform art.55 lit. b Codul muncii.
Întrucât această decizie nu a fost contestată de către reclamantă, în termenul prevăzut de lege, instanța de fond a apreciat că cererea acesteia, de a fi reangajată, este tardiv formulată, raportat la dispozițiile art.283 alin.1 lit. a Codul muncii.
Cu privire la cererea vizând plata daunelor morale, instanța de fond a apreciat că pretențiile reclamantei sunt nefondate deoarece aceasta nu a făcut dovada că ar fi suferit vreun prejudiciu de ordin moral, din partea pârâtei.
Astfel, sub un prim aspect, s-a reținut că i s-a răspuns, atât de către unitate cât și de către, la toate cererile și sesizările depuse.
În al doilea rând, din înscrisurile depuse de către unitatea pârâtă s-a reținut că reclamanta, pe perioada derulării raporturilor de muncă, a săvârșit mai multe abateri disciplinare iar uneori că nu și-a îndeplinit norma de producție.
Dacă reclamanta a considerat că referatele de constatare întocmite de șefii ierarhici superiori erau abuzive, avea posibilitatea să le conteste, conform prevederilor Codului muncii. Ori, din moment ce reclamanta le-a acceptat nu poate susține că a fost tracasată și nici că unitatea i-a produs vreun prejudiciu moral.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termenul de 10 zile prevăzut de art.80 din Legea nr.168/1999, reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând modificarea ei, în sensul admiterii acțiunii.
În expunerea motivelor sale de recurs, a susținut că soluția primei instanțe este greșită deoarece a demonstrat, cu probele administrate în cauză, că intimata pârâtă i-a întocmit mai multe preavize, urmărind să o concedieze, că nu i s-a dat de lucru în mod intenționat, pentru ca apoi să i se reproșeze nerealizarea normei de producție și că disponibilizarea ei, justificată de unitate, prin nevoia de eficientizare a parametrilor economico-financiari, nu este una reală, societatea înregistrând profit, ci are legătură cu calitatea sa de lider sindical (vicepreședinte).
De asemenea a mai susținut că deși depus la dosar toate dovezile care au demonstrat că unitatea intimată i-a adus prejudicii, instanța nu le-a analizat.
Cererea de recurs nu a fost motivată în drept.
Intimata pârâtă " DE ", prin întâmpinarea depusă, a solicitat respingerea recursului reclamantei și menținerea hotărârii pronunțate de prima instanță ca temeinică și legală.
În apărare, intimata a susținut că recurenta nu a demonstrat cu nici o probă că unitatea i-ar fi cauzat prejudicii de natură morală și nici că a avut o atitudine abuzivă față de acesta.
A mai arătat că decizia de încetare a contractului individual de muncă nu a fost contestată în instanță de către reclamantă și că i-a răspuns la toate cererile și sesizările făcute.
În drept, a invocat art.115 și urm. Cod proc.civ. și art.299 și urm. Cod proc.civ.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, sub toate aspectele, conform art.304/1 Cod proc.civ. precum și din oficiu, potrivit art.306 alin.2 Cod proc.civ. Curtea constatată că recursul reclamantei este nefondat din următoarele considerente:
Prin decizia nr.757/1.11.2006, intimata pârâtă a dispus încetarea contractului individual de muncă al reclamantei, în temeiul art.55 lit. b Codul muncii, respectiv prin acordul părților.
Această măsură a rămas definitivă, producând efecte juridice, prin necontestarea ei de către recurenta reclamantă, în termenul de 30 de zile prevăzut de art.2/83 alin.1 lit. a Codul muncii.
În consecință, față de aceste aspecte, instanța de fond a apreciat în mod corect că cererea reclamantei de reangajare la societatea pârâtă este nefondată în aceste condiții.
Referitor la petițiile adresate de reclamantă către A, din actele și lucrările dosarului rezultă că această instituție a răspuns acestor sesizări, conform adreselor depuse la dosar la filele nr.2 - 9, iar în ce privește notificarea nr.124/10.03.2004, se constată că aceasta nu a fost urmată de nici o decizie de sancționare din partea unității angajatoare, având așa cum corect a statuat și Curtea Constituțională, prin Decizia nr.7/1999, caracterul unei simple înștiințări prealabile, care nu echivalează cu o măsură de natură să modifice condițiile de încheiere sau executare a contractului individual de muncă ori să ducă la desfacerea contractului de muncă.
În plus, printr-o hotărâre judecătorească anterioară, s-a respins o altă acțiune formulată de reclamantă împreună cu încă două colege, numitele și prin care au solicitat anularea preavizului de 15 zile dat de societate acestora, reținându-se că în ce-o privește pe reclamanta, hotărârea nr.6/2006 de disponibilizare a acesteia a fost anulată de către angajator, pe considerentul că aceasta are calitatea de vicepreședintă de sindicat.
Pentru angajarea răspunderii angajatorului, în condițiile art.269 alin.1 Codul muncii, este necesar să se dovedească elementele răspunderii civile, respectiv, fapta ilicită a angajatorului, prejudiciul și legătura de cauzalitate.
Ori, așa cum corect a reținut și instanța de fond, din nici o probă de la dosar nu rezultă în ce a constat fapta ilicită comisă de către intimata pârâtă și nici în ce constă prejudiciul moral suferit. Prin urmare, câtă vreme nu s-a demonstrat că desfacerea contractului de muncă al reclamantei a fost una abuzivă sau că s-au exercitat presiuni asupra sa pentru a pleca de la locul de muncă sau că a fost împiedicată să muncească și să-și realizeze norma de producție, nu se poate reține existența unor tracasări sau a unor abuzuri din partea unității, care să justifice acordarea de daune morale.
În raport de cele ce preced, se constată că soluția instanței de fond este la adăpost de criticile formulate, motiv pentru care, în conformitate cu prevederile art.312 alin.1 Cod proc.civ. Curtea va dispune respingerea recursului declarat de reclamantă ca nefondat.
(continuarea deciziei civile nr. 302/2009)
*****
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 1481/2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 19.03.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
Tehnored. MS, 2 ex.IM 12.05.2009
Jud.fond- L,
Președinte:Monica Maria MureșanJudecători:Monica Maria Mureșan, Manuela Stoica, Victor
