Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 308/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL Operator 2928
SECTIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 308/
Ședința publică din 30 noiembrie 2009
PRESEDINTE: Prof.-.dr.- -
JUDECĂTOR 1: Univ Lidia Barac
GREFIER: - -
S-a luat în examinare apelul declarat de pârâtul împotriva sentinței civile nr.3401/22.10.2008, pronunțată în dosar nr-, de Tribunalul Timiș, în contradictoriu cu reclamantul, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura completă.
După deschiderea dezbaterilor, Curtea constată că concluziile părților sunt consemnate în încheierea de ședință din 23.11.2009, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar pronunțarea cauzei s-a amânat pentru data de 27 noiembrie 2009, iar apoi pentru astăzi.
CURTEA
Deliberând asupra apelului de față, reține următoarele:
Prin acțiunea adresată Tribunalului Timiș, înregistrată sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pe pârâtul, pentru a se dispune decăderea acestuia din drepturile de autor al lucrării "Diagnostic necropsic și medicină legală veterinară", scoaterea din circuitul comercial a lucrării, publicarea hotărârii judecătorești ce se va pronunța în Medical Veterinar al Asociației Generale a Medicilor Veterinari din România, stabilirea gradului de vinovăție a referenților științifici, G și, care au dat girul științific pentru apariția lucrării, precum și, care a publicat un articol elogios despre lucrare în Medical Veterinar nr. 72/2006, prin audierea în instanță a acestora, comunicarea la Biblioteca Națională a României a hotărârii judecătorești ce se va pronunța, pentru a se lua act de plagiat și a fi scoasă din colecție lucrarea al cărei autor este pârâtul, obligarea acestuia din urmă la plata către reclamant a daunelor morale provocate prin plagiatul comis, echivalate la valoarea întregului tiraj al lucrării (confirmat de Editura din T, calculat la prețul de 70 RON/volum, cu care cărțile au fost valorificate), cu cheltuieli de judecată.
În motivare, s-a arătat că reclamantul a publicat în anul 2002, la Editura, din B, lucrarea intitulată "Tratat complet de medicină legală veterinară" (1239 pagini) - 973 - 571 - 367 - 5, iar ulterior, în luna martie 2006, s-a publicat, la Editura din T - 973 - 602 - 167 - X, lucrarea de 429 pagini, intitulată "Diagnostic necropsic și medicină legală veterinară", al cărei autor este pârâtul, care a copiat integral sau parțial capitole din tratatul elaborat de reclamant. În temeiul art. 10 lit. d și a art. 12 din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, reclamantul se pretinde îndreptățit la repararea prejudiciului cauzat prin plagiat de către pârât, cu depășirea limitelor impuse de art. 33 din aceeași lege, în sensul că acesta din urmă a copiat nu doar scurte citate din opera reclamantului, ci părți integrale din aceasta. În plus, prin comentariile personale intercalate în textul plagiat, pârâtul a adus lucrării originale grave prejudicii, sub raport științific și literar. Pentru aceste motive, reclamantul se socotește îndreptățit la a pretinde respectarea integrității lucrării sale, la a se opune oricărei modificări și la a decide asupra modului în care va fi utilizată sau exploatată opera sa.
În drept, reclamantul a invocat dispozițiile Legii nr. 8/1996 modificate și completate prin OUG nr. 123/2005.
La termenul de judecată din 14.11.2007 reclamantul a depus la dosar o precizare de acțiune, menționând că solicită și obligarea pârâtului la acordarea unor daune materiale, în temeiul art. 139 alin. 2 lit. b din Legea nr. 8/1996, în forma sa actuală, echivalentă cu triplul sumelor care au rezultat din valorificarea lucrării plagiate, precum și la plata de daune morale, în cuantum de 30.000 euro.
Prin întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că lucrarea sa "Diagnostic necropsic și medicină legală veterinară", publicată la Editura, nu este o operă plagiată după lucrarea "Tratat complet de medicină legală veterinară", coordonată de reclamant, ci este rezultatul cercetării personale, a studiului și experienței de o viață în slujba medicinei legale veterinare. În afara citării lucrării reclamantului în conformitate cu normele academice, prin indicarea sursei - lucrarea originală, conținutul diferă de cel al tratatului ce poartă semnătura reclamantului. Astfel, capitolul intitulat "Rolul social al medicinei legale veterinare. Infracțiuni și jurisprudență medicală veterinară" (pag. 323-332), nu are nimic în comun cu capitolul similar din lucrarea reclamantului, iar faptul că a folosit termeni juridici identici se datorează sursei comune a ambilor autori - legea.
Nici capitolul "Deontologia medicală veterinară" (pag. 333-342) din lucrarea pârâtului nu are preluări din opera reclamantului, întrucât acesta nu poate revendica noțiuni de deontologie medicală veterinară, după cum nici preluarea unor obligații ce incumbă medicului veterinar, conform legii, nu reprezintă o preluare a operei reclamantului.
Capitolul "Expertiza medico-legală a bolilor redhibitorii" din lucrarea sa (pag. 395-418) nu reproduce pasaje din opera reclamantului, iar noțiunea de expertiză medico-legală a bolilor redhibitorii nu reprezintă un drept de creație al reclamantului, ci este un domeniu al cunoașterii în specificul medicinei legale veterinare.
La fel este și cazul capitolelor intitulate "Expertiza medico-legală a traumatismelor mecanice, a asfixiilor mecanice, a proceselor patologice induse de agenți fizici, ori de privare de hrană", în afară de coincidența domeniului de expertizare, neexistând nici o reproducere a vreunui pasaj din opera reclamantului, după cum tratarea modului de întocmire a raportului medico-legal nu are, de asemenea, decât aceeași coincidență a denumirii unei activități cu care se încheie orice expertiză medico-legală.
Pârâtul a învederat că autorul nu poate pretinde paternitatea formulării unor probleme generale (denumirea unor capitole), care se regăsesc în orice tratat de medicină legală veterinară.
A învederat faptul că, potrivit art. 9 din Legea nr. 8/1996, nu pot beneficia de protecția legală a drepturilor de autor ideile, teoriile, conceptele, descoperirile științifice, procedeele, oricare ar fi modul lor de preluare, or, denumirea comună dată unor capitole din ambele lucrări este datorată conceptelor comune cu care se operează în medicina legală, inclusiv în cea umană. De asemenea, nu pot constitui obiect al protecției drepturilor de autor nici textele legislative, administrative sau judiciare.
La data de 12.02.2007 reclamantul a formulat o nouă precizare de acțiune, renunțând la petitul privind acordarea de daune morale în sumă de 30.000 euro, cu menținerea celorlalte petite ale acțiunii sale.
In drept, reclamantul a invocat dispozițiile Legii nr.8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, cu modificările și completările aduse prin OUG nr.123/1 septembrie 2005.
La 31 octombrie 2007 reclamantul a formulat noi precizări ale acțiunii sale, astfel că Tribunalul a evaluat litigiul sub următoarele petite: decăderea din dreptul de autor al capitolelor indicate în acțiune, scoaterea din circuitul comercial a lucrării, publicarea hotărârii în Medical Veterinar al Asociației Generale a Medicilor Veterinari din România, comunicarea hotărârii la Biblioteca Națională a României, acordarea de despăgubiri reprezentând triplul sumelor dobândite de pârâtul, raportat la prețul de vânzare al volumului, de 70 lei, obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, pronunțând sentința civilă nr.3401/22.10.2008, prin care a admis în parte acțiunea reclamantului cu consecința decăderii pârâtului din dreptul de autor cu privire la capitolele aflate la paginile 323 - 342, 395 - 418, 418 - 424 din lucrarea "Diagnostic necropsic și medicină legală veterinară", Editura, 2006, T, scoaterii lucrării din circuitul comercial, publicării hotărârii judecătorești în Medical Veterinar al Asociației Generale a Medicilor Veterinari din România, comunicarea hotărârii la Biblioteca Națională a României și obligării pârâtului la plata sumei de 3.000 lei daune morale către reclamant.
Prin aceeași sentință, Tribunalul a respins excepțiile lipsei calității procesuale active și autorității de lucru judecat, invocate de către pârâtul în cauză.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reținut următoarele:
Cu privire la excepția autorității de lucru judecat s-a apreciat că dispozițiile art.22 pr.civilă se pot opune în fața instanței civile, doar în cazul în care, prin hotărâre penală, s-a constatat în mod definitiv că fapta există, a fost săvârșită de inculpatul trimis în judecată, cu privire la care s-a reținut vinovăția în comiterea infracțiunii, ipoteză neregăsită în speță, întrucât prin decizia penală nr.340/R/24.03.2008, pronunțată în dosar nr- de Curtea de Apel Timișoaras -a stabilit inexistența unei infracțiuni, adică un fapt negativ, care nu poate fi opus instanței civile.
S-a apreciat că nu sunt incidente nici dispozițiile art.1201 civil, instanța fiind investită cu o acțiune care își are temeiul într-un fapt ilicit civil, din perspectiva dispozițiilor art.139 din Legea nr.8/1996; Tribunalul a reținut că nici excepția lipsei calității procesuale active nu poate fi reținută, căci reclamantul este autor, alături de alți autori, pentru două capitole, expuse la paginile 48 - 60, 60 - 80, în alte patru capitole nefiind autor, iar în capitolele cuprinse la paginile 205 - 221, 364 - 369 (două capitole) reclamantul este autor exclusiv, cu precizarea că pentru cele două capitole de la paginile 48 - 60, 60 - 80, reclamantul a primit acceptul coautorului de a continua acțiunea de față - conform declarației autentice notariale, a coautorului, prof.-.dr..
In raport cu dispozițiile aliniatului 4 ale art.5 din lege, instanța a respins și excepția lipsei calității procesuale active deoarece reținând, totodată, că cedarea dreptului de reproducere a operei nu echivalează cu pierderea dreptului patrimonial de a se apăra împotriva eventualelor copieri săvârșite de terți, fără acordul său, sens în care sunt afirmate dispozițiile art.12, 13, 39 - 57 din Legea nr.8/1996.
Pe fondul litigiului, Tribunalul a reținut că reclamantul are calitatea de coautor al lucrării "Tratat complet de medicină legală veterinară" publicat prin Editura, 2001, meritele științifice ale acestuia concretizându-se în premiile obținute, inclusiv din partea Academiei Române, astfel cum rezultă din copia distincției, depusă la dosarul cauzei (filele 58, 93).
S-a apreciat că toate elementele cauzei susțin calitatea de autor al operei în discuție în persoana reclamantului în cauză, care justifică calitatea procesuală activă, în raport cu capitolele "Rolul social al medicinei legal-veterinare. Infracțiuni și jurisprudență medicală veterinară" (pag.48 - 60), "Deontologia medicală veterinară" (pag.60 - 80), "Expertiza medico-legală a bolilor redhibitorii" (pag.205 - 251), "Raportul de expertiză medico-legală veterinară" (pag.364 - 369).
Relativ la aceste capitole, Tribunalul a reținut că pârâtul a săvârșit un delict civil, definit "plagiat" în art.4 lit. din Legea nr.206/2004 privind buna credință în cercetarea științifică, dezvoltarea tehnologică și inovare, în raport cu concluziile raportorului întocmit în cauză de către specialiștii în materia filologie și drept de autor, prin care s-a concluzionat că pârâtul "reproduce aproape integral, cu modificări nesemnificative, capitolele semnate de reclamant (fila 189).
Astfel, s-a reținut că în lucrarea contestată "există unele trimiteri bibliografice la lucrările reclamantului - profesor - dar acestea nu sunt corespunzătoare, căci asemenea trimiteri trebuie să indice doar faptul că autorul lucrării are aceeași părere cu cel citat, care a ajuns primul la concluzia respectivă", la care se adaugă necesitatea folosirii semnelor citării, aspect neregăsit în lucrarea pârâtului, profesor. Mai apoi, raportul subliniază că multe din paragrafele analizate în anexa raportului reprezintă o înșiruire a ideilor ( ) sau textelor unei persoane, prezentându-se drept o creație personală (fila 441).
Instanța a reținut și împrejurarea că, uneori, mecanismul de citare a fost folosit impropriu, existând cazuri de preluare eronată a ideii (pag.442 ), respectiv cazuri în care dimensiunea citatului nu corespunde scopului citării, sens în care nu se pot reține dispozițiile art.33 lit.c, e din Legea nr.8/1996, căci lucrarea a fost multiplicată printr-o editură, ceea ce face ca tirajul să nu producă efecte juridice din perspectiva normei menționate.
Apoi, Tribunalul a reținut că pârâtul nu a structurat în mod nuanțat capitolele contestate, pentru a-și amprenta lucrarea în mod corespunzător.
Impotriva acestei hotărâri, pârâtul a declarat apel invocând netemeinicia și nelegalitatea hotărârii din perspectiva dispozițiilor art.9 lit.a, b din Legea nr.8/1998, context în care acesta susține că pretinsele încălcări, relevate de reclamant, nu intră sub incidența normelor de mai sus, întrucât identitatea unor termeni, definiții se suprapune limbajului legislativ care consacră atribuțiile și obligațiile medicinei veterinare, respectiv legislația sanitar-veterinară, cu referire la capitolele: "Obiectul și rolul social al medicinei veterinare legale, infracțiuni și contravenții sanitare veterinare. Jurisprudența medicinei veterinare", "Deontologia medicală veterinară".
Relativ la capitolul "Expertiza medico-legală a bolilor redhibitorii sau ascunse", pârâtul arată că acesta este preluare bibliografică din manuale de medicină veterinară, citate în text, operațiunea de sistematizare și prezentare a informațiilor cuprinse în acest capitol fiind proprie pârâtului.
Apoi, se susține că nu s-au preluat idei din lucrarea reclamantului, iar atunci când s-au utilizat astfel de idei, autorul lor a fost citat.
Pârâtul arată că pretinsele încălcări invocate de reclamant se înscriu în limitele dispozițiilor art.9 lit.a, b din Legea nr.8/1996, lucrarea sa fiind o lucrare didactică, de specialitate, pentru uzul studenților.
Apoi, pârâtul susține că, concluziile raportului valorificat de Tribunal, au fost greșit evaluate, căci limbajul utilizat se circumscrie limbajului comun de specialitate, aspect sub care acesta solicită expertiză întocmită de experți în medicină veterinară, iar nu de filologi.
Totodată, hotărârea este criticată și prin aceea că instanța nu a valorificat alte probe, precum hotărârea comisiei de etică universitară care a atestat că lucrarea pârâtului nu reprezintă un plagiat, precum nici numărul M de citări ale reclamantului, aspect de natură a înlătura orice prejudiciu moral, pretins adus reclamantului, iar, în alt context, se susține că s-au evaluat probe extrajudiciare, precum răspunsul prof. și.
Se susține că instanța nu a soluționat corespunzător nici excepțiile autorității de lucru judecat și lipsei calității procesuale active a reclamantului, care a cedat toate drepturile, neținând seama nici de împrejurarea că Tratatul în discuție a fost scris de mai mulți autori, opera fiind în indiviziune, caz în care acțiunea în revendicare se impunea a fi promovată de toți coindivizarii.
Apoi, se susține că instanța a acordat un plus petit, pronunțându-se și asupra unor petite la care reprezentantul reclamantului a renunțat, în condițiile legii, având delegație de reprezentare, aspect sub care se invocă și nesocotirea principiului rolului activ al instanței.
La dosarul cauzei a fost depusă adresa SRL care arată că renunță la orice drepturi asupra lucrării "Tratat complet de medicină legală veterinară", autorul recăpătându-și toate drepturile asupra lucrării ( fila 18 dosar) și s-a formulat întâmpinare de către reclamant, care a solicitat respingerea apelului pârâtului, întrucât Tribunalul a soluționat corect excepțiile invocate, în raport cu art.22 pr.penală și dispozițiile legii care prevăd că în cazul operelor comune calitatea de autor revine fiecăruia dintre coautori, neputând fi exercitată divizat sau condiționat de exercitarea drepturilor de către ceilalți autori, cât și în raport cu adresa depusă la fila 18 dosar apel, din care rezultă poziția, care cedat toate drepturile sale, autorilor cărții.
Sunt invocate și dispozițiile art.11 din Legea nr.8/1996, potrivit cu care drepturile morale ce decurg din creația intelectuală nu pot face obiectul unor renunțări sau înstrăinări.
Pe fondul cauzei, se susține în întâmpinare, legalitatea hotărârii, prin aceea că pârâtul nu a respectat regulile de citare și repetarea citării, reproducând integral pagini întregi din Tratat, la care se adaugă împrejurarea că pârâtul a introdus lucrarea în circuitul public, aspect ce rezultă din codul atribuit lucrării publicate de către pârât.
Curtea, la termenul de judecată din 23.03.2009 a ordonat efectuarea unei expertize în cauză, la cererea apelantului, formată din specialiști în medicină veterinară, raportul de expertiză fiind întocmit și depus al dosarul cauzei (filele 123-130).
Verificând apelul de față, prin prisma dispozițiilor art.282 și urm. pr.civ. în raport cu motivele de apel și concluziile raportului de expertiză efectuat în apel, Curtea constată temeinicia și legalitatea hotărârii apelate, din perspectiva legii aplicabile litigiului, Legea nr.8/1996, Legea nr.204/2006, art.998 civ. în raport cu starea de fapt reținută față de probațiunea administrată în cauză.
Astfel, sub aspectul modului de soluționare al celor două excepții invocate de pârâtul în cauză, Curtea constată că hotărârea pronunțată este legală și temeinică, întrucât, autoritatea de lucru judecat, invocată în raport cu o hotărâre penală, din perspectiva dispozițiilor art.22 pr.penală, cu referire la demersul judiciar pendinte nu poate fi reținută în cauză pentru argumentele arătate pe larg de către Tribunal, în considerentele hotărârii pronunțate, însușite integral de
La acestea se adaugă împrejurarea că reclamantul și- supus demersul dispozițiilor art.139 din Legea nr.8/1996, în corelație directă cu dispozițiile art.138 indice 7 din lege, potrivit cu care "încălcările drepturilor recunoscute și protejate prin Legea nr.8/1996 atrag răspunderea civilă, contravențională sau penală, după caz, potrivit legii", neavând relevanță împrejurarea că într-un demers penal inițiat de reclamant, anterior prezentului demers nu s-a ajuns la tragerea la răspunderea penală a pârâtului, ca o consecință a constatării inexistenței vreunei infracțiuni în materie, dispozițiile art.139 - 139 indice 1 (1) din Legea nr.8/1996 completându-se cu dreptul comun în materie, aspect ce rezultă, în mod expres din dispozițiile art.151 din lege.
De asemenea, excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului a fost analizată în baza legii, în raport cu înscrisurile de la dosar și dispozițiile art.5 și 11 din Legea nr.8/1996.
Cu privire la fondul litigiului hotărârea este temeinică și legală. Astfel, expertiza efectuată în apel, potrivit cu care lucrarea publicată de pârât nu reprezintă un plagiat, atribuie această concluzie împrejurării că pârâtul nu a utilizat idei originale ale reclamantului, cuprinse în Tratatul acestuia, informațiile furnizate studenților vizând cunoștințe medicale veterinare general acceptate ca bun comun, pe de o parte, iar, pe de altă parte împrejurarea că citarea s-a făcut conform uzanțelor din medicina veterinară, identificabile în manualele pentru studenți, nu intră în contradicție cu expertiza efectuată în cadrul primei instanțe de către specialiști filologi și specialiști în drepturile de autor, dat fiind că probatoriul administrat relevă fapte necontestate în prezenta cauză, precum acela că lucrarea pârâtului are natura unui curs universitar, publicat printr-o editură, cu cod, aspect de natură a sustrage faptul ilicit al pârâtului de sub incidența dispozițiilor art.33 lit.a, b din Legea nr.8/1996, căci reproducerea întocmai a unui număr de 48 de pagini din lucrarea reclamantului în lucrarea pârâtului nu s-a realizat în cadrul procedurilor judiciare, administrative, parlamentare ori pentru scopuri de siguranță publică, iar citatele utilizate de pârât nu sunt "scurte citate", în raport cu dimensiunea lor, pe de o parte, iar, pe de altă parte, "citarea" în discuție nu s-a făcut în scop de analiză, comentariu sau critică ori cu titlu de exemplificare, ci cu scopul transmiterii de informații, realizându-se prin aceasta "comunicarea unei opere" în sensul art.15 din Legea nr.8/1996, elementul "public", vizat de normă depășind "cercul normal al membrilor unei familii și al cunoștințelor acestora", în sensul art.15 (1), menționat.
De asemenea, în cauză nu suntem în prezența utilizării unor "extrase" din opere publicate, destinate exclusiv învățării, în sensul art.33 lit.c din lege, căci pârâtul nu a furnizat studenților asemenea extrase, ci a reproduslungiextrase din opera reclamantului în lucrarea sa.
Apoi, regulile de citare menționate în raportul de expertiză întocmit în apel, deși corect apreciate, acestea vizează exclusiv trimiterilescurte(citatele scurte), întreg cuprinsul legii nereferindu-se la "citatele lungi", care ocupă pagini întregi dintr-o operă publicată.
In speță suntem în cel mai bun caz în ipoteza "citatelor lungi", context în care expertiza filologică este relevantă, căci în ipoteza unor astfel de citări, în mod obligatoriu se folosesc ghilimelele.
Nu se pot confunda uzanțele de citare specifice manualelor universitare cu rigorile impuse în materie de citare, în general, respectiv atunci când ieșim din sfera de aplicare a legii speciale, care vizează exclusiv citatele scurte, căci regulile răspunderii civile delictuale prevăzute în Legea nr.8/1996 se completează cu dispozițiile dreptului comun, respectiv ale art.998 civil, context în care Curtea reține și împrejurarea că reproducerea întocmai a unui număr de 48 de pagini din lucrarea reclamantului în lucrarea pârâtului este de natură a crea un prejudiciu moral reclamantului, căci pârâtul își arogă stilul de redactare al reclamantului. Or, în exprimarea unor idei, informații, întotdeauna se urmărește obținerea unui scop, care, în mod sensibil, este influențat și de stilul de redactare, de încadrare al pretinselor informații într-un text.
Sub acest aspect expertiza filologică a fost corect evaluată de Tribunal, fiind edificatoare în soluționarea cauzei de față.
De asemenea, dispozițiile art.33 (1) lit.a, b sunt plasate sub exigența alin.4, care obligă la menționarea sursei și numelui autorului.
In cauză nu se poate reține că pârâtul respectat dispozițiile alin.4 ale art.33, întrucât nu se afla în ipoteza de sub lit.a sau b, prevăzute de același articol, din motivele arătate, între care se integrează inclusiv cele vizând utilizarea de"scurte citate", potrivit limbajului legii.
Prin urmare, concluziile expertului din apel sunt judicioase în măsura în care s-ar fi evidențiat ipotezele corespunzătoare acestora, ceea ce nu este cazul în prezenta cauză.
Apoi, Curtea este datoare a evalua cauza din perspectiva întregului probator administrat, context în care nu se pune problema înlăturării expertizei efectuate în primă instanță în raport cu expertiza efectuată în apel, căci concluziile celor două grupuri de experți au în vedere ipostaze diferite, iar instanța este datoare să identifice "ipoteza cauzei", adică starea de fapt la care se va raporta dispozițiile legii incidente, după natura și obiectul litigiului.
Sub acest aspect instanța de fond a săvârșit o judecată rațională, cu consecința stabilirii unei stări de fapt pertinente probelor administrate, consolidată în apel, prin probele nou administrate.
In aceeași ordine de idei interpretarea dispozițiilor art.4 lit.d din Legea nr.206/2004 este atributul instanței, iar nu al experților, care furnizează doar coordonatele necesare fixării conținutului normei de către judecător, în procesul aplicării normei la starea de fapt reclamată.
In acest context, Curtea reține că pârâtul a săvârșit un plagiat, în sensul art.4 lit.d teza II din Legea nr.204/2006, potrivit cu care materia de plagiat vizează și "însușirea textelor unei persoane, indiferent de calea prin care acestea au fost obținute, prezentându-se drept creație personală".
In speță, pârâtul utilizând citatelungi, fără utilizarea ghilimelelor corespunzătoare, chiar dacă la finele capitolului a indicat și opera reclamantului care a redactat textele în discuție, lasă credința cititorului precum că stilul de prezentare, redactare a informațiilor îi aparține integral, maniera de citare menționată, sugerând în cel mai bun caz, doar că ideile, informațiile cuprinse în text aparțin altui autor (cel citat) sau pentru a atenționa pe cititor că la aceleași concluzii a ajuns și autorul citat, dar în speță lucrurile stau cu totul altfel, pârâtul fiind cel care adoptă concluziile celui citat.
In asemenea condiții, nu se poate susține că reclamantul nu a suferit un prejudiciu moral, aspect sub care concluziile experților filologi sunt incidente.
Motivele de apel vizând modul de valorificare de către instanță a altor probe, precum raportul comisiei de etică universitară, punctele de vedere ale profesorilor și, nu pot fi primite, întrucât instanța de fond a analizat pe larg relevanța acestor probe și a analizat litigiul în urma stabilirii unei stări de fapt, rezultată din coroborarea tuturor probelor administrate în cauză.
Nici despre un plus petit nu poate fi vorba, căci în contractul de asistență juridică încheiat între reclamant și avocatul său, acesta din urmă are un mandat general de reprezentare în procesul civil, însă pentru renunțarea la drepturi ale reclamantului acesta trebuie să se prezinte personal sau să încredințeze o procură specială, în condițiile legii, ceea ce nu este cazul în speța de față, în care reclamantul a reacționat, fixând limitele mandatului apărătorului său, astfel cum corect a motivat și reținut instanța de fond.
In altă ordine de idei, Curtea constată că litigiul se impune a fi privit, din punct de vedere al prejudiciului moral, și din perspectiva dispozițiilor art.1 și 2 lit.e, g din Legea nr.206/2004, potrivit cu care, etica, în activitățile de cercetare științifică se bazează pe un ansamblu de principii morale și de proceduri destinate respectării acestor principii și proceduri reunite în Codul d e etică și deontologie profesională specific personalului de cercetare - dezvoltare, respectiv pe o bună conduită inclusiv în plagierea publicațiilor altor autori și neatribuirea corectă a paternității unei lucrări, prin firea lucrurilor acțiunile în sens contrar fiind generatoare de daune morale.
In speță problema cuantumului acestor daune a fost simplificată de atitudinea reclamantului, exprimată prin precizarea de acțiune.
Așa fiind, în baza art.294 - 296.pr.civilă, Curtea va respinge apelul de față, ca neîntemeiat.
Văzând și disp.art.274 pr.civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de pârâtul împotriva sentinței civile nr.3401/22.10.2008, pronunțată în dosar nr- de Tribunalul Timiș, ca neîntemeiat.
Obligă pârâtul să plătească intimatului reclamant suma de 5.990 lei cheltuieli de judecată în apel.
Definitivă.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 30 noiembrie 2009.
PRESEDINTE, JUDECĂTOR 2: Carmina Orza
Prof.-.dr.- - - -
GREFIER,
- -
Red.:/30.11.2009
Tehnored./M/ 5 ex./10.12.2009
Inst.fond.: jud.
Se comunică:
-reclamant intimat - -cu domiciliul ales la și Asociații din
B, Șoseaua cel M nr.26,.24 A, scara 1
4, apart.15, sector 2
-T,-,.4, jud.
-pârât intimat - -T,-, jud.
Președinte:Univ Lidia BaracJudecători:Univ Lidia Barac, Carmina Orza
