Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 312/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI
ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ nr. 312/
Ședința publică din 07 octombrie 2009
Completul de judecată constituit din:
PREȘEDINTE: Gabriel Lefter
JUDECĂTOR 2: Mihaela Popoacă
JUDECĂTOR 3: Daniela Petrovici
Grefier - - -
S-a luat în examinare recursul civil formulat de recurenta pârâtă, domiciliată în C,-, împotriva deciziei civile nr. 110, pronunțată de Tribunalul Constanța la data de 20 februarie 2009, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, domiciliat în C, strada - (Căminul de nr. 104, camera nr. 254, având ca obiect pretenții.
La primul apel nominal efectuat în cauză, se prezintă pentru intimatul reclamant, avocat, în baza împuternicirii avocațiale seria - nr. 81401 din 01 iulie 2009, depusă la dosar, lipsind recurenta pârâtă.
Instanța, lasă cauza la a doua strigare pentru eventualitatea ca și recurenta pârâtă să se prezinte în sala de judecată.
După reapelarea cauzei, la ora 1130, se prezintă recurenta pârâtă, personal și asistată de avocat, în baza împuternicirii avocațiale aflată la fila 10 dosar, iar pentru intimatul reclamant, răspunde avocat, în baza împuternicirii avocațiale seria - nr. 81401 din 01 iulie 2009, depusă la fila 14 dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită, conform art. 87 și urm. Cod procedură civilă.
Grefierul de ședință se referă asupra cauzei, după care:
Apărătorul recurentei pârâte depune la dosar (fila 20), în copie conform cu originalul, factura nr. 142 din 14 aprilie 2009, cu care face dovada achitării onorariului pentru avocat, în sumă de 1.190 lei.
Întrebate fiind, părțile prezente, arată că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de depus în apărare și solicită acordarea cuvântului pe fond, pentru dezbateri.
Instanța ia act de declarația părților prezente, potrivit cu care acestea arată că nu mai au cereri prealabile de formulat sau probe de depus și, în temeiul dispozițiilor art. 150 din Codul d e procedură civilă, constată încheiată cercetarea judecătorească, acordându-le pe rând cuvântul, pe fond, pentru dezbateri.
Apărătorul recurentei pârâte, având cuvântul, pune concluzii de admitere a recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei Tribunalului Constanța pentru soluționare în recurs, cu cheltuieli de judecată.
Consideră că, în mod greșit Tribunalul Constanțaa calificat, în cauză, calea de atac drept apel și a judecat în compunerea prevăzută de lege pentru această cale de atac.
Invocă dispozițiile art. art. 304 pct.1 Cod procedură civilă, raportat la art. 2821Cod procedură civilă.
Învederează că reclamantul a înțeles să investească instanța cu o acțiune având ca obiect obligarea pârâtei la plata a 75% din contravaloarea lucrărilor de reparații și îmbunătățiri efectuate asupra imobilului situat în municipiul C,-.
Întrucât valoarea obiectului cererii este inferioară sumei de 100.000 lei, consideră că, în mod greșit, Tribunalul Constanțaa calificat calea de atac drept apel și a judecat în compunerea prevăzută de art. 54 alin.2 din Legea nr. 304/2004 pentru această cale de atac, aspect de natură a atrage casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Constanța.
Critică soluția din perspectiva art. 304 pct.1, 304 pct.9, art. 312 alin.3 teza a II a din Codul d e procedură civilă.
Dacă se va aprecia nefondat acest motiv, aduce în atenția instanței o altă critică, și anume: în mod greșit, atât instanța de fond, cât și instanța de apel, au procedat la soluționarea cauzei cu nesocotirea dispozițiilor art. 129 alin.5 Cod procedură civilă, în sensul că nu au ordonat administrarea tuturor probatoriilor necesare pentru a preveni orice greșeală în aflarea adevărului, astfel că, în cauză, se impune suplimentarea materialului probator.
Consideră că justa soluționare a cauzei ar fi necesitat efectuarea unei expertize tehnice de specialitate care să stabilească, cu certitudine, momentul efectuării lucrărilor contestate de părțile litigante; data efectuării lucrărilor fiind extrem de relevantă.
Expertul nu a răspuns la toate obiectivele, s-a raportat la susținerile părții adverse, concluziile expertizei fiind ambigue, iar aprecierile - de ordin subiectiv.
Învederează că nu au fost cuantificate lucrările de îmbunătățiri asupra tuturor corpurilor din imobil, în mod arbitrat fiind stabilită și valoarea.
Dacă se va trece și peste această critică, învederează un alt motiv de natură să atragă modificarea hotărârii, și anume: în mod greșit instanța de apel a reținut că, în cazul concubinilor, întinderea dreptului de creanță al unuia dintre ei în privința lucrărilor de reparații și îmbunătățiri efectuate asupra imobilului proprietatea celuilalt se apreciază pe baza veniturilor obținute, "apelând prin analogie prezumțiile specifice dreptului familiei", precum și că, prin raportare la probatoriul administrat în cauză, întinderea dreptului de creanță al intimatului-reclamant a fost eronat determinată.
Consideră că, în mod eronat, atât instanța de fond, cât și instanța de apel, au apreciat că întinderea dreptului de creanță exhibat de intimatul-reclamant urmează a fi determinată prin raportare globală la veniturile realizate de părți în perioada de concubinaj, iar nu prin raportare individuală la contribuția intimatului reclamant la realizarea fiecărei lucrări, în măsura în care o asemenea contribuție s-ar aprecia ca fiind dovedită.
A fost reținută eronat existența contribuției intimatului-reclamant la efectuarea lucrărilor de reparații și îmbunătățiri asupra imobilului proprietatea recurentei. Repararea și îmbunătățirea imobilului s-au efectuat anterior perioadei de concubinaj a părților.
Din înscrisurile depuse la dosar și depozițiile martorilor audiați, rezultă că în perioada de concubinaj a părților, lucrările edificate asupra imobilului proprietatea recurentei au fost suportate din sume de bani aparținând fiicei și ginerelui său, până în anul 1996, la divorțul lor, și, ulterior acestui moment, fiicei sale care, lucrând în străinătate, i-a remis sume importante de bani.
Concluzionând, solicită admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii recurate, în sensul admiterii apelului declarat împotriva sentinței civile nr. 10860 din 17 iunie 2008 Judecătoriei Constanța, cu consecința respingerii acțiunii ca nefondată, precum și obligarea intimatului reclamant la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.
Intimatul reclamant, având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursului, ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a deciziei pronunțată de instanța de apel, cu obligarea recurentei pârâte la plata cheltuielilor de judecată.
După ce face un scurt istoric al speței, solicită să se analizeze și să rețină că instanța, în mod corect a făcut aplicarea - în calificarea căii de atac, a dispozițiilor art. 2821din Codul d e procedură civilă, în raport de valoarea obiectului cererii. Legiuitorul nu s-a raportat la procentul solicitat, ci la obiectul dedus judecății. Concluziile recurentei asupra acestui aspect nu pot fi primite, fiind deja un aspect lămurit.
Cu privire la cea de a doua critică, privind suplimentarea materialului probator, solicită instanței să observe că, în cauză, au fost încuviințate probele solicitate și toate converg spre aceeași concluzie care a fost reținută în mod judicios de ambele instanțe.
În ceea ce privește momentul efectuării lucrărilor, invocat de recurentă în susținerea necesității suplimentării probatoriului, precizează că acesta a fost determinat de expert ca fiind în perioada necontestată de părți a concubinajului, în funcție de starea fizică a lucrărilor și de înscrisurile depuse la dosar referitoare la procurarea materialelor de construcții.
Consideră că, în mod corect ambele instanțe au reținut că părțile litigante conviețuiau ca soț și soție, desfășurând și diverse activități gospodărești. Din acest punct de vedere, s-a prezumat că părțile au alocat resursele proprii susținerii gospodăriei, inclusiv a lucrărilor în discuție. Se referă la împrejurarea că îmbunătățirile au fost efectuate nu numai cu bani, ci și cu munca intimatului reclamant.
Ambele instanțe au dat eficiență tuturor probatoriilor administrate în cauză, cu privire la veniturile, munca și locația.
CURTEA
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanța la 11.04.2007, reclamantul a chemat-o în judecată pe pârâta pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate că are un drept de creanță echivalând cu 75% din contravaloarea lucrărilor de reparații și îmbunătățiri aduse imobilului proprietatea pârâtei, situat în C,-, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii sale, reclamantul a arătat că, în perioada 01 mai 1991 - 28 aprilie 2007 conviețuit cu pârâta în calitate de concubini în casa în construcție a acesteia; casa avea o singură cameră locuibilă, dar neterminată, iar la celelalte opt încăperi ridicate a făcut lucrări de tencuieli, pardoseli, zugrăveli, montat parchet etc.
Reclamantul a apreciat valoarea totală a contribuției sale la suma de 5.000 lei din care solicită a i se acorda 3/4, respectiv 75%, întrucât a avut venituri net superioare celei ale pârâtei.
Prin sentința civilă nr.10860/17.06.2008, Judecătoria Constanțaa admis în parte cererea și a obligat-o pe pârâta să plătească reclamantului suma de 25.907,50 lei, reprezentând echivalentul contribuției reclamantului la lucrările de reparații și îmbunătățiri aduse imobilului pârâtei din C,-, a fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 1000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, judecătoria, a reținut că părțile au trăit în concubinaj în perioada 1991-2007, timp în care au conviețuit în imobilul pârâtei din C,-.
În timpul concubinajului, au fost efectuate lucrări de reparații și îmbunătățiri, lucrări identificate prin raportul de expertiză tehnică imobiliară efectuat în cauză de expertul și evaluate de acesta la 103.630 lei
În urma evaluării materialului probator administrat în cauză, instanța a apreciat că participarea reclamantului la efectuarea lucrărilor efectuate la imobilul pârâtei se rezumă la corpul din spate al casei, contrar susținerilor acestuia consemnate în încheierea din 14.08.2007, în sensul că ar fi contribuit la repararea și îmbunătățirea întregului imobil.
Sub aspectul participării celor două părți la lucrările efectuate în legătură partea din spate a casei, judecătoria a avut în vedere că acestea conviețuiau ca soț și soție, desfășurând și diverse activități gospodărești, inclusiv creșterea unor animale. Din acest punct de vedere, s-a prezumat că părțile au alocat resursele proprii susținerii gospodăriei, deci inclusiv lucrărilor în discuție, fără a se ține o evidență clară a banilor cheltuiți în interes comun. Banii fiind fungibili, nu se poate spune că din cei ai pârâtei s-au finanțat anumite lucrări, iar din cei ai pârâtului, doar alte aspecte fără legătură cu obiectul acțiunii, întrucât părțile au pus în comun banii obținuți pentru susținerea traiului în comun.
prin analogie la prezumțiile specifice dreptului familiei, judecătoria a apreciat contribuția fiecărei pe baza veniturilor obținute, ca fiind egală.
În aceste condiții, instanța a apreciat contribuția celor două părți la lucrările de reparații și îmbunătățiri la partea din spate a casei pârâtei, cele la partea din față fiind realizate de fiica și ginerele acesteia, ca fiind egală, ceea ce presupune, în contextul în care cele două părți ale imobilului sunt comparabile ca suprafață, nivel de confort și număr de camere, o contribuție a reclamantului de din valoarea lucrărilor privind întregul imobil, evaluate prin expertiză.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat apel pârâta criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie arătând că în mod greșit instanța de fond a aplicat raportului juridic litigios care își are sorgintea în relația de concubinaj a părților, dispozițiile legale care reglementează modalitatea de partajare a bunurilor dobândite în timpul căsătoriei; același aspect de nelegalitate decurge și din faptul că instanța de fond nu a soluționat cauza prin prisma unei acțiuni în pretenții, astfel cum a înțeles reclamantul să o investească; soluția adoptată de către instanța de fond este rezultatul ignorării probelor administrate la judecata cauzei în fond și din care nu rezultă că reclamantul ar fi efectuat cheltuielile reținute de către instanța de fond.
În ședința din 07.11.2008, tribunalul a calificat calea de atac ca fiind apelul, având în vedere prevederile art. 282 pr. civ. și valoarea obiectului acțiunii determinată prin suplimentul la raportul de expertiză de 103.630 lei
Prin decizia civilă nr. 110/20.-, Tribunalul Constanțaa respins apelul ca nefundat, considerând că instanța de fond a interpretat corect norma juridică incidentă la situația de fapt expusă și demonstrată probator.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâta, considerând-o nelegală, deoarece, în mod greșit, tribunalul a calificat calea de atac drept apel și a judecat în compunerea prevăzută de lege pentru această cale de atac.
În motivarea recursului s-a arătat că, în speță, reclamantul a înțeles a învesti instanța cu o acțiune având ca obiect obligarea sa la plata a 75% din contravaloarea lucrărilor de reparații și îmbunătățiri efectuate asupra imobilului situat în C,-, județul
Deși estimată de reclamant, inițial, la suma de 5.000 lei, contravaloarea acestor lucrări a fost evaluată, prin expertiza efectuată la fond, la suma de 103.630 lei, ceea ce presupune că valoarea obiectului cererii deduse judecății, astfel cum acesta a fost indicat de reclamant, este de 77.722,5 lei (75% din contravaloarea lucrărilor).
S-a mai învederat că, întrucât valoarea obiectului cererii, determinată în modalitatea anterior expusă, este inferioară sumei de 100.000 lei, apreciază că, în mod greșit tribunalul Constanțaa calificat calea de atac drept apel și a judecat în compunerea prevăzută de art. 54 alin.2 din legea nr. 304/2004 pentru această cale de atac, aspect de natură a atrage casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Constanța."
De asemenea, s-a arătat că, în mod greșit, atât instanța de fond, cât și instanța de apel au procedat la soluționarea cauzei cu nesocotirea dispozițiilor art. 129 alin.5 din Codul d e procedură civilă, în sensul că nu au ordonat administrarea tuturor probatoriilor necesare pentru a preveni orice greșeală în aflarea adevărului, astfel că, în cauză, se impune suplimentarea materialului probator.
Un alt motiv de recurs a fost acela că, în mod greșit, instanța de apel a reținut că, în cazul concubinilor, întinderea dreptului de creanță al unuia dintre ei în privința lucrărilor de reparații și îmbunătățiri efectuate asupra imobilului proprietatea celuilalt se apreciază pe baza veniturilor obținute, "apelând prin analogie prezumțiile specifice dreptului familiei", precum și că, prin raportare la probatoriul administrat în cauză, întinderea dreptului de creanță al intimatului-reclamant a fost eronat determinată.
Analizând recursul din punct de vedere al motivelor invocate de reclamantă și din perspectiva prevederilor art.304 pct. 4 raportat la art.2821Cod pr. civilă, curtea constată că recursul este întemeiat și urmează a fi admis.
Obiectul acțiunii inițiate de reclamantul cu care a investit Judecătoria Constanța (și, prin intermediul căii de atac promovate de, și Tribunalul Constanța ) este constatarea că are un drept de creanță echivalând cu 75% din contravaloarea lucrărilor de reparații și îmbunătățiri aduse imobilului proprietatea pârâtei; după cum reiese din acțiunea introductivă, dreptul de creanță evaluat provizoriu la de 75% din suma de 5.000 lei.
Rezultă așadar cu claritate că, din punct de vedere al scopului material urmărit de reclamant, cererea sa poate fi calificată drept o acțiune în realizarea dreptului. Caracteristic acestui gen de acțiune este faptul că persoana care se pretinde titularul unui drept subiectiv, solicită instanței să îl oblige pe pârât la respectarea dreptului; instanța, în urma dezbaterilor în care se constată existența dreptului, îl condamnă pe pârât, hotărârea putând fi adusă la îndeplinire, în caz de nevoie, pe calea executării silite.
Din perspectiva naturii dreptului ce se valorifică prin acțiune, cererea reclamantului este calificată drept o acțiune personală mobiliară, prin care se valorifică un drept de creanță (un drept căruia îi corespunde o obligație de a da, a face sau a nu face, opozabilă unui subiect pasiv determinat).
Principala trăsătură a unui drept de creanță este posibilitatea exprimării în bani a conținutului dreptului (spre opoziție față de drepturile privind existența și integritatea fizică sau morală, dreptul privind identitatea sau dreptul rezultând din creația intelectual al căror conținut nu poate fi cuantificat pecuniar).
Obiectul acțiunii îl constituie pretenția concretă a reclamantului - restituirea unei sume, executarea unei obligații etc. Lucrul reclamat nu poate fi, însă, conceput independent de calificarea juridică în virtutea căreia s-a făcut cererea și în virtutea căreia ar putea fi primită de judecător.
Pretenția nu este doar un lucru (suma, bun etc.) ci un drept subiectiv asupra lucrului reclamat prin care pretenția devine juridică.
În aceste condiții, caracterul evaluabil în bani al pretențiilor reclamantului a fost reținut și de instanța de apel, însă, în mod greșit le-a raportat la obiectul material asupra căruia poartă acțiunea introductivă și nu la solicitarea caracterizată juridic: 75% (și nu întregul) din contravaloarea îmbunătățirilor.
Procedând astfel, instanța de apel a trecut peste limitele trasate de art. 129 alin.6 Cod procedură civilă, care obligă judecătorul să hotărască numai asupra obiectului cererii deduse judecății.
Principiul disponibilității - ca regulă esențială de desfășurare a procesului civil - implică posibilitatea părților de a dispune de obiectul procesului ( dreptul subiectiv sau interesul născut din raportul juridic dedus judecății) și de mijloacele procesuale acordate de lege în acest scop.
Din punct de vedere al cauzei de față, principiul disponibilității vizează posibilitatea părților de a determina conținutul procesului: cadru, obiect, participanți, fazele și etapele pe care le-ar putea parcurge.
Principiul disponibilității nu are un caracter absolut, legea promițând anumite limitări ale drepturilor părților; cu aceste excepții (de strictă interpretare și aplicare) dreptul părților de a stabili limitele procesului este, în principiu, neîngrădit, caracter opozabil și instanței.
De aceea, instanța este obligată să se pronunțe numai cu privire la ceea ce s-a cerut, neputând să se pronunțe asupra unui lucru care nu s-a cerut, să dea mai mult sau să se pronunțe asupra unui lucru care nu s-a cerut.
În aceste constrângeri, instanța nu putea niciodată (mai ales învestită cu o cale de atac, când nu mai există posibilitatea modificării obiectului cererii) să acorde reclamantului mai mult decât s-a cerut; obiectul acțiunii sale era definitiv stabilit la 75% din contravaloarea îmbunătățirilor.
Dacă acest procent din valoarea lucrărilor - și nu întregul - ar fi depășit valoarea de un miliard, abia atunci calificarea dată de tribunal căii de atac ar fi fost corectă.
Cum valoarea pretențiilor reclamantului se ridică doar la suma de aproximativ 77.722 lei (aspect învederat și de recurentă), în mod greșit, tribunalul a soluționat cauza în complet compus din doi judecători, în condițiile în care o acțiune în pretenții precum cea promovată de reclamat nu este supusă căii de atac a apelului.
Astfel, conform art.2821Cod pr.civilă, nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță în cererile introduse pe cale principală privind pensii de întreținere, litigii al căror obiect are o valoare de până la 1 miliard lei inclusiv, atât în materie civilă, cât și în materie comercială, acțiunile posesorii, precum și cele referitoare la înregistrările în registrele de stare civilă, luarea măsurilor asigurătorii și în alte cazuri prevăzute de lege.
Analiza prevederilor citate duce la concluzia că, în intenția de a exclude de la calea de atac a apelului anumite hotărâri judecătorești, legiuitorul a operat cu două categorii de excepții: 1. indicarea precisă a obiectului acțiunii (limitativ în art.2821Cod pr. civilă: pensiile de întreținere, acțiunile posesorii, cele referitoare la înregistrarea în registrul de stare civilă, luarea măsurilor asigurătorii); 2. indicarea valorii obiectului cererii - oricare ar fi acesta, când evaluarea este posibilă (acțiunea în pretenții, acțiunea în revendicare și prin efectul deciziei nr.32/2008 a acțiune în constatarea existenței unui drept, în nulitate, acțiunea în rezoluțiune, reziliere, etc.)
Nu vor fi deci supuse apelului hotărârile care au ca obiect cereri de genul celor descrise la pct.1 anterior, indiferent de posibilitatea evaluării sau nu a acestui obiect.
Rezultă astfel, în mod indubitabil, că în determinarea incidenței prevederilor de art.282 Cod pr. civilă, tribunalul trebuia să pornească de la stabilirea obiectului acțiunii și, dacă acesta nu se regăsea printre excepțiile art.2821Cod pr.civilă, se recurgea la criteriul subsidiar al valorii obiectului (inclusiv al condiției implicite conținute, aceea a caracterului evaluabil în bani sau nu al cererii).
De aceea, constatând că este învestită cu o acțiune în pretenții al cărei obiect este evaluat în bani la suma de aproximativ 77.722 lei, instanța trebuia - în temeiul art.84 Cod pr. Civilă - să dea calificarea exactă a căii de atac și să soluționeze cauza în compunerea prevăzută de art. 54 al. 2 din Legea nr.384/2004.
Pentru aceste motive, în conformitate cu art.304 pct.1 rap. la art.2821Cod pr. civilă și art.312 Cod pr. civilă, va fi admis recursul,va fi casată decizia recurată și va fi trimisă cauza spre rejudecare Tribunalului Constanța ca instanță de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul civil formulat de recurenta pârâtă, domiciliată în C,-, împotriva deciziei civile nr. 110, pronunțată de Tribunalul Constanța la data de 20 februarie 2009, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, domiciliat în C, strada - (Căminul de nr. 104, camera nr. 254, având ca obiect pretenții.
Casează decizia recurată și trimite cauza Tribunalului Constanța pentru soluționare în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 07 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.hot.jud.fond
Red.dec.jud.apel ()
Red.dec.jud.recurs /05.11.2009
gref.AB/4 ex./13.11.2009
OMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE,
LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
C,-, județ
.0241-- int. 132(grefier); int. 144(arhiva); 0241--;
fax: 0241--
-------------------------------------------------------------------------------------------------
Dosar nr-
Data emiterii adresei: 25.11.09
CĂTRE,
TRIBUNALUL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ
Vă înaintăm alăturat, dosarul nr- - recurs civil formulat de recurenta pârâtă, domiciliată în C,-, împotriva deciziei civile nr. 110, pronunțată de Tribunalul Constanța la data de 20 februarie 2009, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, domiciliat în C, strada - (Căminul de nr. 104, camera nr. 254, având ca obiect pretenții, întrucât Curtea, prin decizia civilă nr. 312/C pronunțată la data de 07 octombrie 2009, decis:
"Admite recursul.Casează decizia recurată și trimite cauza Tribunalului Constanța pentru soluționare în recurs. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 07 octombrie 2009".
Dosarul conține un nr. de ____ file și are atașate următoarele dosare: nr- al Tribunalului Constanța (47 file) și, respectiv, nr- al Judecătoriei Constanța (346 file).
PREȘEDINTE DE COMPLET, Grefier,
Judecător - - - -
- 2 ex. -
Președinte:Gabriel LefterJudecători:Gabriel Lefter, Mihaela Popoacă, Daniela Petrovici
