Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 32/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
Decizie nr. 32/
Ședința publică din 03 aprilie 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea apelului declarat de pârâta ON Gaz Distribuție, cu sediul în T-M, P-ța - nr.21, jud. M, împotriva sentinței civile nr.999 din 3 iulie 2007, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns reprezentantul pârâtei-apelante On Gaz Distribuție SA, consilier juridic și reprezentantul reclamantei-intimate - SA, av..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că apelul a fost declarat în termenul prevăzut de lege, fiind timbrat cu suma de 31.946,11 lei taxă judiciară de timbru și cu timbre judiciare în valoare de 6 lei.
De asemenea, se constată că pârâta-recurentă a depus la dosar, prin serviciul registratură, înscrisuri doveditoare, respectiv un extras din săptămânalul de publicitate privind tranzacțiile imobiliare intermediate de societățile specializate în domeniu, pentru perioada 2003-2007 și trei contracte de închiriere încheiate de. Agroindustrială, Tg-M cu diferite societăți comerciale, pentru terenul și clădirile aflate în vecinătatea terenului în litigiu.
Reprezentantul reclamantei-intimate depune la dosar săptămânalul de publicitate, adrese emise de două societăți comerciale cu obiect similar cu al societății intimate, certificat constatator eliberat de Oficiul registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Mureș, 4 contracte de vânzare-cumpărare prin care face dovada că societatea pe care o reprezintă a cumpărat materiale de construcții de la diferite societăți.
Un exemplar din înscrisurile depuse de reprezentantul reclamantei-intimate se comunică reprezentantului recurentei.
Neformulându-se alte cereri, instanța acordă cuvântul asupra apelului declarat în cauză.
Reprezentantul pârâtei-apelante solicită admiterea apelului conform concluziilor scrise de la dosar, schimbarea în tot a sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii introductive de instanță, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Reprezentantul reclamantei-intimate solicită respingerea apelului ca nefondat pentru considerentele expuse în concluziile scrise de la dosar, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Prin cererea înaintată la 9 februarie 2004 la Judecătoria Tg-M, reclamanta -" "SA Tg-M a chemat în judecată pe pârâta -" Nord"SA Tg-M solicitând recunoașterea dreptului de proprietate asupra imobilului situat în Tg-M-, înscris în CF nr.5/V, în suprafață de 5360 mp, cu obligarea pârâtei la predarea în posesie a terenului, demolarea construcțiilor edificate pe acesta și plata folosului sustras prin utilizarea terenului din cauză fără nici un titlu.
În susținerea cererii, reclamanta a relevat că este proprietara tabulară a terenului din litigiu, drept dobândit în baza certificatului de atestare a dreptului de proprietate 0035/1997 și cu toate că a încercat soluționarea pe cale amiabilă a litigiului cu pârâta, aceasta refuză retrocedarea terenului, situație în care reclamanta este prejudiciată material, în condițiile în care putea folosi sau închiria terenul altei societăți comerciale.
În drept, reclamanta s-a prevalat de dispozițiile art.480, 483, 485 și 494 alin.2 Cod civil.
Prin sentința civilă nr.5352/16 septembrie 2004 Judecătoriei Tg-M, s-a admis excepția necompetenței materiale a instanței, în temeiul art.2 pct.1 pr.civ. declinându-se competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Mureș.
În fața tribunalului, pârâta a depus întâmpinare și cerere reconvențională solicitând declinarea competenței materiale de soluționare a litigiului în favoarea Tribunalului Comercial Mureș, respingerea acțiunii reclamantei ca nefondată și anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate, pe calea contenciosului administrativ.
Tribunalul Mureșa considerat inițial că litigiul dintre părți este de natură pur civilă, că problema timbrajului cererii de chemare în judecată a fost realizată potrivit cerințelor legale iar pentru anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate imobiliară se impune eventual promovarea unei acțiunii separate.
Reclamanta și-a precizat acțiunea (filele 60-63 dosar tribunal) solicitând obligarea pârâtei la recunoașterea dreptului de proprietate asupra terenului din litigiu, predarea imobilului în posesie, obligarea la plata sumei de 2.201.291,94 lei (RON) reprezentând folosul sustras în perioada 9 februarie 2001 - 30 noiembrie 2005, cu actualizare în momentul plății.
Ulterior, prin sentința civilă nr.1560/5 decembrie 2005 Tribunalului Mureș, s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Comercial Mureș și ivindu-se un conflict negativ de competență, prin încheierea civilă nr.12/CA/2006 a Curții de Apel Tg-M s-a dispus soluționarea în continuare a cauzei de către Tribunalul Mureș, ca instanță civilă.
Prin sentința civilă nr.999/3 iulie 2007 Tribunalului Mureș.-Secția civilă, s-a hotărât următoarele:
S-au respins excepția lipsei calității procesual active a reclamantei, excepția insuficienței timbrării acțiunii și excepția prematurității acțiunii față de petitul privind obligarea pârâtei la plata contravalorii lipsei de folosință.
S-a admis acțiunea formulată și precizată de reclamanta -" "SA Tg-M în contradictoriu cu pârâta E-On Gaz România-fost -" Nord"SA TG-M și în consecință a obligat pârâta la a recunoaște dreptul de proprietate al reclamantei asupra terenului în suprafață de 5274,4 mp, situat în Tg-M- înscris în CF 5/V, nr.top.1/21, 7/a/1/1/2, 276/1/2/1/2/2 și a dispus obligarea pârâtei la predarea reclamantei posesia asupra terenului în cauză.
S-a consfințit, în temeiul art.271-273.pr.civ. tranzacția încheiată între părți la data de 06.04.2007 privind predarea bunurilor mobile, astfel: "TRANZACTIE: Încheiată azi 06.04.2007 între reclamanta -" "SA Tg-M, cu sediul în Tg-M-, reprezentată de director general și pârâta On Gaz România reprezentată de director general Dr. Saul și director general adjunct. Subscrisa reclamantă recunoaște că azi, data încheierii prezentei tranzacții am preluat în posesie de la pârâtă, următoarele bunuri imobile situate în Tg-M-, înscris în CF nr.5/V, care formează proprietatea noastră:1. în suprafață de 90,00 mp; 2. în suprafață de 114,06 mp; 3. în suprafață de 1312,92 mp; 4. în suprafață de 219,66 mp; 5.Magazia în suprafață de 21,04 mp; 6.Magazia în suprafață de 24,64 mp; 7. betonată în suprafață de 1751,15 mp; 8.Șopron în suprafață de 51,35 mp; 9.Magazie în suprafață de 64,56 mp; 10.Magazie în suprafață de 20,32 mp; 11.Magazie în suprafață de 13,81 mp; 12.Atelier în suprafață de 413,00 mp; 13.Atelier cu vestiare în suprafață de 59,22 mp; 14.Atelier în suprafață de 350,00 mp; 15.Atelier în suprafață de 123,4 mp; 16.Atelier-garaj în suprafață de 22,00 mp; 17.Cabina poartă în suprafață de 30,53 mp; Subscrisa pârâtă recunoaștem că bunurile imobile menționate în prezenta formează proprietatea reclamantei și că i-au fost predate în posesie azi data de 06.04.2007. Suma de 20477,56 reprezentând contravaloarea de inventar a bunurilor menționate la pozițiile 1-4; 6; 13 și 16 va fi dedusă din suma care se va stabili cu titlu de chirie pentru teren, în sarcina pârâtei.-----reclamantă----pârâtă".
A obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 2.875.959,82 lei cu titlu de despăgubiri pentru lipsa de folosință a terenului în intervalul 09.02.2001 - 31.05.2007.
A anulat ca netimbrat cererea reconvențională formulată de pârâta reclamantă reconvențional ON Gaz România.
A obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 64.547 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a statua astfel, tribunalul a reținut că reclamanta a făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului din litigiu prin certificatul de atestare a dreptului imobiliar înscris în cartea funciară, în condițiile art.480 cod civil coroborat cu Decretul-lege nr.115/1938. Ca urmare, pârâta este obligată a restitui terenul în natură reclamantei, încât posesia fiind un atribut al dreptului de proprietate imobiliară și acest petit formulat de reclamantă este îndreptățit. Conform precizărilor ulterioare și tranzacției intervenită între părți la data de 06.04.2007, reclamanta a relevat că nu mai solicită demolarea construcțiilor fiind de acord să preia construcțiile în starea în care se găsesc în prezent iar contravaloarea tuturor bunurilor mobile și imobile menționate în tranzacție va fi dedusă din suma ce se va stabili cu titlu de chirie pentru teren în sarcina pârâtei.
Făcând aplicațiunea art.998 Cod civil, prima instanță a apreciat fondat și petitul privind obligarea pârâtei la plata folosului sustras în cuantum de 2.875.959,82 lei (RON) pentru perioada 09.02.2001-31.05.2007, cu luarea în considerare a tarifului de 1 Euro/mp/lunar.
În ceea ce privește cererea reconvențională formulată de pârâtă, întrucât aceasta nu a achitat taxa judiciară de timbru, în temeiul art.20 alin.3 pr.civ. coroborat cu Legea nr.146/1997, a dispus anularea cererii.
În fine, litigiul dintre părți fiind de natură civilă, astfel cum s-a stabilit prin regulatorul de competență pronunțat de Curtea de Apel Tg-M, în cauză nu se impunea efectuarea procedurii prealabile prevăzută de art.720 pr.civ. astfel că prematuritatea acțiunii reclamantei nu este întemeiată.
Împotriva sentinței civile menționate, pârâta a înaintat în termen legal apel conform art.284 pr.civ. solicitând schimbarea în tot a acesteia, rejudecarea pricinii și respingerea ca nefondată a cererii de chemare în judecată formulată de reclamantă.
În pofida celor solicitate, apelanta relevă că prima instanță a stabilit un cuantum exagerat al chiriei datorată reclamantei, învederând trei variante de calcul, eventuala bază de calcul cea mai reală fiind de 12.727.111.320 ROL, calculată pe o perioadă de 70 luni, pe perioada 10 iunie 2001 - 6 aprilie 2007, cu excluderea perioadei ulterioare încheierii tranzacției dintre părți. Pe fond, se apreciază că hotărârea primei instanțe este criticabilă deoarece între părți nu s-a încheiat nici un act juridic din care să rezulte că pârâta datorează reclamantei anumite sume de bani, neexistând vreun contract de închiriere sau alt document, iar suma de 1 Euro/mp chirie invocată de tribunal în motivare, este o sumă stabilită arbitrar și unilateral de către reclamantă. În lipsa unui contract valabil încheiat între părți apelanta învederează faptul că terenul în cauză este situat în zona III din municipiul Tg-M, unde chiriile lunare pentru terenurile folosite de persoanele fizice sau juridice se stabilesc de către Consiliul Județean Cu privire la folosul nerealizat, hotărârea primei instanțe este nelegală întrucât reclamanta nu a făcut dovada faptului că nu a reușit să realizeze venituri datorită nefolosirii terenului în cauză, mai mult reclamanta nu a solicitat niciodată eliberarea acestui teren în vederea utilizării lui în scopuri productive, astfel cum susține în precizarea acțiunii, singurul scop în fapt fiind obținerea unor venituri din chirii.
În fine, apelanta apreciază că în lipsa unui contract valabil încheiat și a oricăror dovezi privind beneficiul nerealizat, valoarea despăgubirilor nu poate fi raportată decât la plata unei eventuale chirii având ca temei legal chiriile stabilite în baza hotărârilor Consiliului Județean M, depuse la dosar.
Apelul dedus judecății este fondat, pentru considerentele ce se vor releva în continuare.
În speță, nu se contestă dreptul de proprietate al reclamantei asupra imobilului din litigiu, dobândit în baza certificatului de atestare a dreptului de proprietate, conform HG nr.834/1991, drept întabulat în cartea funciară. Potrivit art.480 Cod civil, proprietatea este dreptul pe care-l are o persoană fizică sau juridică de a se bucura și a dispune de un lucru în mod exclusiv și absolut. În plus, conform art.4 din HG 834/1991, terenurile aflate în patrimoniul societăților comerciale cu capital de stat la data înființării lor, necesare desfășurării activității, conform obiectului lor de activitate, devin proprietatea acestora.
Proprietatea dă dreptul asupra a tot ceea ce produce lucrul (imobilul), conform art.482 Cod civil, dispoziții ce trebuie coroborate și cu art.483, 485 Cod civil, potrivit cărora posesorul nu câștigă proprietatea fructelor decât dacă posedă bunul cu bună credință, în caz contrar, el este dator a înapoia productele, împreună cu lucrul proprietarului, care îl revendică. În pofida numeroaselor demersuri pentru soluționarea pe cale amiabilă a diferendului dintre părți, pârâta a refuzat în mod nejustificat predarea în natură a terenului către reclamantă, fapt ce s-a realizat doar prin încheierea tranzacției dintre părți la data de 6 aprilie 2007, act care nu a tranșat definitiv litigiul.
Așa cum s-a relevat anterior, reclamanta a făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului din cauză prin certificatul de atestare a dreptului de proprietate înscris în cartea funciară, astfel în cât aceasta este îndreptățită a invoca și a beneficia de toate atributele pe care le conferă art.480 Cod civil. Printre aceste atribute se menționează și posesia imobilului, petit solicitat prin cererea de chemare în judecată și considerat îndreptățit de către prima instanță.
Deși inițial reclamanta a solicitat și demolarea construcțiilor de pe teren, conform precizărilor ulterioare și a tranzacției intervenită între părți, -" "SA Tg-M a preluat toate construcțiile și inventarul de pe teren, cu mențiunea că suma de 20.477,56 lei reprezentând contravaloarea de inventar va fi dedusă din suma care se va stabili cu titlu de chirie pentru teren în sarcina pârâtei. Deci, conform tranzacției părțile au convenit asupra faptului că pârâta datorează chirie reclamantei după terenul din cauză, prima instanță stabilind suma de 2.875.959,82 lei (RON), pentru perioada 9 februarie 2001 - 31 mai 2007. Însă, în motivarea hotărârii apelate s-a strecurat o eroare de calcul, în sensul că după ofertele de pe piața liberă care merg până la 2 Euro/mp, a acordat 1 Euro/mp conform solicitării reclamantei, reieșind suma sus indicată. În realitate, terenul având o suprafață reală de 5.174,04 mp, pentru perioada de referință de 74 luni, cu luarea în considerare a chiriei de 1 Euro/mp, suma totală pe care pârâta o datorează reclamantei este de 382.879 Euro.
Este adevărat că în cadrul economiei de capital, pe piața imobiliară nivelul chiriilor/mp a crescut de la an la an, însă, avându-se în vedere perioada îndelungată de timp în care s-a derulat procesul civil de față, instanța de apel apreciază că la ora actuală este pertinentă și rezonabilă chiria de 1 Euro/mp, cum de altfel s-a solicitat și de către reclamantă prin cererea de chemare în judecată și precizările ulterioare.
Restul problemelor aflate în dispută între părți s-au soluționat definitiv și irevocabil prin tranzacția intervenită la data de 6 aprilie 2007, cărei conținut este menționat integral în dispozitivul sentinței instanței de fond.
În cauză se impune și analiza a trei excepții invocate pe parcursul procesului civil de față, respectiv prematuritatea acțiunii, lipsa calității procesual active a reclamantei și netimbrarea acțiunii. Sub acest ultim aspect, având în vedere precizarea de acțiune a reclamantei de la fila 50 dosar fond, și timbrajul achitat, instanța constată că cererea de chemare în judecată a fost legal timbrată, în conformitate cu prevederile Legii nr.146/1997.
Cu privire la plata chiriei (folos sustras), avându-se în vedere că între părți nu s-a purtat un litigiu de natură comercială, astfel cum s-a stabilit prin regulatorul de competență pronunțat de Curtea de Apel Tg-M, nu se impunea efectuarea în cauză a procedurii prealabile prevăzută de art.720 pr.civ.
Cu privire la excepția lipsei calității procesual active a reclamantei, în contextul în care s-a invocat pe excepție nelegalitatea certificatului de atestare a dreptului de proprietate, este de menționat că în procesul verbal încheiat între părți la data de 21 iulie 2003, s-a consemnat faptul că pârâta contestă doar suma de bani solicitată de reclamantă, fără a formula obiecțiuni cu privire la dreptul de proprietate al acesteia. Pe parcursul judecării cauzei, părțile au convenit în sensul recunoașterii de către pârâtă a dreptului de proprietate al reclamantei, context în care excepția invocată a rămas fără obiect, inclusiv cererea de sesizare a instanței de contencios administrativ pentru verificarea legalității actului administrativ emis în baza HG 834/1991.
Concluzionând cele de mai sus, în temeiul art.296 pr.civ. se va admite apelul formulat de pârâtă și se va schimba în parte hotărârea atacată, în sensul obligării pârâtei la plata în favoarea reclamantei, a echivalentului în lei, în ziua plății, a sumei de 382.879 Euro, din care se va deduce suma de 20.477,56 lei stabilită de părți prin tranzacție.
Văzând și art.274 pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul formulat de pârâta ON Gaz Distribuție, cu sediul în Tg-M, P-ța - nr.21, județul M, împotriva sentinței civile nr.999 din 3 iulie 2007 pronunțată de Tribunalul Mureș.
Schimbă în parte hotărârea atacată în sensul că obligă pârâta apelantă la plata echivalentului în lei în ziua plății a sumei de 382.879 Euro, din care se va deduce suma de 20.477,56 lei stabilită de părți în tranzacție.
Obligă intimata reclamantă să plătească pârâtei apelante suma de 31.946,61 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 3 aprilie 2008.
PRESEDINTE JUDECĂTOR 1: Nemenționat
GREFIER
Red.
Tehnored.
4 exp./06.05.2008.
Jud.fond:
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
