Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 327/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 327/
Ședința publică din 27 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vanghelița Tase
JUDECĂTOR 2: Eleonora Spiridon
JUDECĂTOR 3: Paulina Georgescu
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului civil formulat de recurenții pârâții și, domiciliați în orașul,-, -. C,. 34, județ C - declarat împotriva sentinței civile nr. 15788/4.12.2007, pronunțată de Judecătoria Constanța și a deciziei civile nr. 225/18.04.2008, pronunțată de Tribunalul Constanța - secția civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanții, domiciliată în C,- Bis, -. 30, județ C, domiciliat în C, - Bis, -. 30, județ C, domiciliat în I,-, județ I, domiciliată în C,-, județ C și, domiciliată în C,-, județ C, având ca obiect - revendicare imobiliară.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns recurenții pârâții prin avocat, în baza împuternicirii avocațiale seria - nr. 15956/09.06.2008, intimatul reclamant G, personal și asistat de avocat și intimații reclamanții prin avocat în baza împuternicirii avocațiale seria - nr. 27084/15.09.2008.
Procedura este legal îndeplinită, conform prevederilor art. 87 și următoarele Cod proc. civilă.
Recursul este declarat în termen, motivat, timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 200 lei (insuficient timbrat), conform chitanță seria - nr. -/11.06.2008 și timbre judiciare în valoare de 5 lei.
După referatul grefierului de ședință;
Avocat pentru recurenții pârâții, având cuvântul, depune la dosar un înscris, respectiv copia chitanței seria - - nr. - emisă de Primăria - Direcția de Impozite Taxe Locale cu care se face dovada aplicării amenzii contravenționale aplicate lui și.
Avocat, pentru intimații reclamanți, având cuvântul, depune la dosar înscrisuri cu care face dovada achitării taxei judiciare de timbru pe parcursul celor 12 ani, respectiv chitanțele nr. -/22.09.2008, nr. -/22.09.2008, nr. -/22.09.2008, nr. -/22.09.2008, nr. -/22.09.2008, precum și un înscris în referire la sentința civilă nr. 6045/1998, respectiv titularii celor 3 loturi și moștenitorii.
Întrebate fiind părțile, recurenții pârâți prin avocat și intimații reclamanți prin avocat, având pe rând cuvântul, arată că nu mai sunt alte cererii sau probe și solicită cuvântul asupra motivelor de recurs.
Instanța ia act de susținerile părților prin apărători, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților asupra motivelor de recurs.
Avocat, pentru recurenții pârâții, având cuvântul, solicită în principal, casarea cu trimitere spre rejudecare, dat fiind că instanța a soluționat cauza fără a intra în cercetarea fondului, iar în subsidiar, modificarea hotărârii prin respingerea acțiunii reclamanților, cu cheltuieli de judecată conform înscrisurilor doveditoare.
Totodată, apărătorul recurenților învederează că, hotărârea instanței de apel este nelegală întrucât instanța a analizat alt motiv de apel d ecât C invocat de apelanții, respectiv invocarea uzucapiunii ca și motiv de apărare în acțiunea de revendicare, în loc de lipsa de identitate între obiectul revendicării și C pe care îl posedă ei efectiv (cu privire la terenul revendicat). Astfel, în pag.5 al. 5 din hotărâre, instanța reține că apelanții invocă "uzucapiunea sau posesia de lungă durată" analizând și stabilind netemeinicia acestei susțineri în pag. 7 al. 2 în care arată că "pârâții nu au exercitat o posesie de bună credință asupra imobilului, de lungă durată, care să ducă la paralizarea acțiunii în revendicare", pe de o parte, iar pe de altă parte, în pag. 7 al. 3 "ocupația imobilului litigios ca mijloc de dobândire a proprietății, nu poate fi formulată direct în apel". Așa cum rezultă din apelul formulat, precum și din apărările de fond ale pârâților, aceștia au susținut că terenul revendicat de reclamanți nu este același cu C ocupat de ei; invocând practic lipsa de identitate între imobilul revendicat de reclamanți, prin titlul de proprietate, și C posedat de pârâții, acestora din urmă nefiindu-le opozabilă sentința civilă nr. 6045/11.05.1998, întrucât aceasta nu cuprinde descrierea și elementele de identificare a terenului revendicat, ca fiind C deținut de reclamanți. Urmează a se observa că din înscrisurile depuse la dosar și expertiza efectuată în cauză rezultă că nu există identitate între terenul revendicat de reclamanți și terenul aflat în posesia pârâților. Domnul expert a identificat lotul nr. 11 ca fiind C revendicat de reclamanți și nu lotul 5 cum se menționează în actul din 1938 al autoarei reclamanților,.
De asemenea, apărătorul recurenților arată că, un alt motiv de nelegalitate al hotărârii îl constituie faptul că, în mod greșit instanța a constatat că soții sunt constructori de rea credință pentru că nu au avut autorizație de construcție. Cu privire la construcțiile edificate pe terenul litigios, urmează a se observa că nu s-au administrat probe pentru a se stabili "buna" sau "reaua-credință" a constructorilor.
Astfel că, atâta vreme cât instanța a avut în vedere alte apărării și susțineri decât cele invocate de apelanți, acest lucru echivalează cu soluționarea cauzei fără a intra în cercetarea fondului, fapt care atrage casarea cu trimitere spre rejudecare.
Pe fondul cauzei, apărătorul recurenților pârâții învederează că hotărârile instanțelor de fond și apel sunt esențialmente nelegale.
În raport de cele susținute și expuse pe larg în motivele de recurs, apărătorul recurenților solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, cu cheltuieli de judecată.
Avocat, pentru intimații reclamanți, având cuvântul, arată că, prin sentința civilă nr. 6045/1998 s-a admis acțiunea reclamanților și s-a dispus restituirea a 3 loturi, pe 3 tulpini, așa cum rezultă și din înscrisul depus la dosar, la acest termen. Totodată, solicită înlăturarea pledoariei recurenților. Se arată că, instanța urmează a avea în vedere la soluționarea recursului faptul că, instanța de fond și apel au analizat actul de proprietate din anul 1938; actualmente lotul are nr. 11, și se află pe aceleași amplasament, astfel cum s-a analizat în mod corect de către dl. expert în considerentele raportului de expertiză, pentru care s-au avut în vedere toate înscrisurile. Prin decizia civilă nr. 238/2005 a Curții de APEL CONSTANȚAs -a respins cererea pârâților și de constatare a unui drept de superficie constând în dreptul de proprietate asupra construcției și de folosință asupra terenului de 1000 mp. Urmează a se observa că pârâții au încălcat dispozițiile art. 3 din Legea 50/1991, întrucât la momentul la care au edificat nu aveau act de proprietate pe teren și autorizație de construire. În acest sens, în mod întemeiat prima instanță a reținut că pârâții nu au justificat un titlu de proprietate asupra terenului revendicat de către reclamanți, și au edificat fără a avea autorizație de construcție și fără acordul tacit al autorităților locale, fiind incidente în cauză dispoz. art. 494.civil, astfel că, nu trebuiesc alte probe pentru a dovedi reaua credință a pârâților. Terenul este fără titlu din 1990 pentru agricultură.
În concluzie, apărătorul intimaților reclamanți solicită respingere recursului, ca nefondat, pentru motivele expuse pe larg în întâmpinare, cu cheltuieli de judecată.
În replică, apărătorul recurenților pârâți învederează că buna sau reaua credință se apreciază față de momentul edificării construcției. Reclamanții au revendicat imobilul la aproape 10 ani după edificarea construcției. Urmează a se observa că pârâții au formulat cerere de punere în proprietate asupra terenului și în urma promisiunilor primite au ridicat construcția.
Curtea rămâne în pronunțare asupra motivelor de recurs.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea adresată instanței de fond și înregistrată sub nr.4281 din 18 mai 2004, reclamanții C, și - în contradictoriu cu pârâții și, au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța, în urma probelor administrate să se dispună obligarea pârâților de a lăsa în deplină proprietate și posesie terenul situat în orașul, sat,-, județul C, cu obligarea pârâților la plata daunelor interese moratorii și cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reclamanții au învederat în fața primei instanțe faptul că prin sentința civilă nr. 6045/C/11.05.1998 a Judecătoriei Constanța pronunțată în dosarul civil nr. 1303/1996, definitivă și irevocabilă, a fost admisă acțiunea în revendicare cu obligarea pârâților de a lăsa în deplină proprietate și posesie suprafața de 2000 mp. situat în intravilanul satului, iar prin procesul verbal întocmit la 10.11.2000 au fost efectuată punerea în posesie în suprafața menționată, de către comisia împuternicită în acest sens din cadrul primăriei orașului, județul
Prin sentința civilă nr. 9229 din 9.10.2006, pronunțată de către Judecătoria Constanța în dosarul civil nr. 4281/2004 a fost respinsă acțiunea formulată de către reclamanții C, G, în contradictoriu cu pârâții și, ca nefondată.
În motivare, s-a reținut că în materia revendicării, titlurile translative sau declarative de proprietate nu sunt absolute, ci simple fapte generatoare de prezumții, singurele cazuri în care se poate vorbi de o probă certă, fiind acelea în care se face dovada că dreptul de proprietate a fost dobândit prin uzucapiune ori prin ocupațiune, acestea din urmă, neregăsindu-se în cauza de față.
S-a mai arătat că în acord cu doctrina și practica judiciară în materie, în soluționarea speței va trebui aplicat principiul potrivit căruia, acțiunea în revendicare a reclamantului poate fi primită în măsura în care se va verifica îndeplinirea a două condiții, respectiv titlul să emane de la un terț și nu de la reclamantul însuși, iar data titlului să fie anterioară posesiei pârâtului, în cauză nefiind îndeplinită cea de-a doua condiție, ceea ce conduce la respingerea cererii de chemare în judecată.
Prin decizia civilă nr. 266 din 6 martie 2007 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr- a fost admis recursul formulat de către reclamanții C, G, în contradictoriu cu pârâți și și s-a dispus casarea sentinței civile recurate cu trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.
În motivare s-a arătat că prima instanță a reținut în mod eronat împrejurarea că ce-a doua condiție privind revendicarea imobilului în speță nu ar fi îndeplinită, întrucât pârâții nu ar fi exercitat o posesie asupra terenului, ci numai o detenție precară, ca urmare a repartizării suprafeței de teren mai sus menționată în vederea edificării unei construcții de locuit.
S-a mai relevat totodată împrejurarea că era necesară justei soluționări a cauzei efectuarea unui raport de expertiză tehnică imobiliară, întrucât într-o acțiune reală este necesar a se analiza dacă pârâtul posesor neproprietar a ocupat suprafața de teren ce formează obiectul litigiului dedus judecății, această probă fiind inadmisibilă în calea extraordinară de atac a recursului.
În rejudecarea cauzei în fond după casare a fost pronunțată sentința civilă nr. 15788 din 4.12.2007 de către Judecătoria Constanța în dosarul civil nr-, prin care a fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamanții C, G, și, cu obligarea pârâților și de a lăsa în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul format din teren în suprafață de 1001, 74 mp. situat în- Sat, județul C, astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiză tehnică imobiliară întocmită de către expert.
Prin aceeași hotărâre, pârâții au fost obligați să ridice construcțiile reprezentând două camere și anexe, edificate pe terenul mai sus menționat, și obligați la plata cheltuielilor de judecată de 6976,22 lei către reclamanți.
În considerentele deciziile civile mai sus menționate s-a reținut că prin decizia civilă nr. 238/2005 a Curții de APEL CONSTANȚAa fost respinsă cererea pârâților și privind constatarea unui drept de superficie constând în dreptul de proprietate asupra construcției și de folosință asupra terenului în suprafață de 1000 mp. iar în anul 2000, prin procesul verbal de punere în posesie din 30.11.2000, reclamanții, C, - și G au fost puși în posesie asupra terenului de 2000 mp. din care pârâții ocupă suprafața de 1000 mp. fără a deține vreun titlu.
S-a mai arătat că titlul de proprietate al reclamanților datează din anul 1938, când autorul acestora a cumpărat terenul în suprafață de 2000 mp. prin licitație publică, în speță regăsindu-se ipoteza clasică a revendicării unui bun imobil, numai reclamanții fiind cei care au justificat un titlu asupra imobilului în litigiu, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 480.civ.
Împotriva sentinței civile mai sus menționate au promovat apel pârâții și prin care au criticat hotărârea pronunțată în rejudecarea cauzei pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivele de critică a hotărârii judecătorești mai sus menționate s-a arătat că principalul motiv de apel îl constituie modalitatea în care a fost soluționată cauza, ce are ca temei juridic dispozițiile art. 480.civ. dar ca situație premisă nu corespunde celei reținute în primă instanță întrucât nu s-a avut în vedere apărarea pârâților privind invocarea uzucapiunii sau posesiei de lungă durată, chiar dacă nu au justificat un titlu de proprietate în prezenta cauză.
C de-al doilea motiv de apel invocat de către pârâți îl constituie valoarea exagerată a cheltuielilor de judecată, de 6976, 22 mp, care într-o anumită măsură incumbă apelanților, întrucât sunt responsabili a plăti numai cheltuielile aferente unui ciclu procesual, până la rămânerea irevocabilă a hotărârii și nu cheltuielile judiciare aferente ciclului procesual anterior.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 282- 298.civ.
Prin notele scrise depuse la dosar, reclamanții au solicitat respingerea acțiunii ca nefondate, cu consecința menținerii ca temeinice și legale a hotărârii primei instanțe.
Ca urmare a valorii reținute prin raportului de expertiză tehnică imobiliară efectuat în rejudecarea cauzei, și constatând că nu sunt incidente dispozițiile art. 282 ind.1 Cod proc civ. cauza a fost soluționată în apel d e către Tribunalul Constanța în temeiul prevederilor art. 2 pct. 2.proc.civ.
Soluționând pe fond apelul, Trinbunalul Cap ronunțat decizia civilă nr. 225 din 18 aprilie 2008.
A fost respins apelul formulat de către apelanții pârâți și în contradictoriu cu intimații reclamanți G, C și.
Pentru a pronunța această hotărâre - instanța de apel a reținut că, pâeâții nu posedă titlu de proprietate asupra terenului revendicat de către reclamanți și au edificat o construcție fără a avea autorizație de construcție, în mod abuziv, motivat de faptul că au fost obligați s-o ridice.
În termen legal, împotriva deciziei civile nr. 225 din 18 aprilie 2008 - pronunțată de Tribunalul Constanța au declarat recurs pârâții și.
Critica soluției se referă la următoarele:
1. Instanța de apel a analizat alt motiv de apel d ecât C invocat de către
recurenți - respectiv invocarea uzucapiunii în loc de lipsa de identitate între obiectul revendicării și C pe care îl posedă efectiv.
2. Instanța nu a intrat în cercetarea fondului - în sensul că nu a fost
analizată buna sau reaua credință a construcțiilor edificate pe teren de către recurenți (aceste motive de apel atrag casarea cu trimitere a hotărârii).
3. Nu există identitate între terenul revendicat de către reclamanții intimați cât și terenul deținut de pârâții recurenți.
4. Hotărârile pronunțate de către cele două instanțe care au fost date cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.
Pentru cele menționate mai sus - recurenții au solicitat admiterea recursurilor, așa cum a fost formulat.
Analizând decizia recurată în baza motivelor de recurs invocate, curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele:
Din interpretarea dispozițiilor art. 480 cod civil rezultă că proprietatea este dreptul unei persoane de a se folosi de un bun, de a-i culege fructele civile și naturale și de a dispune de el, adică de a-l înstrăina, și potrivit art. 481același cod "imeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa, afară numai pentru cauză de utilitate publică și primind o dreaptă si prealabilă despăgubire".
În cazul în care dreptul de proprietate este încălcat și se pune în discuție chiar existența lui, persoana căreia i se constată acest drept are la îndemână acțiunea în revendicare prin care se cere restituirea acelui bun de la persoana care-l deține în fapt și care se pretinde la rându-i proprietar.
Temeiul juridic îl constituie dreptul de proprietate asupra lucrului respectiv, drept care conform regulii actori incumbit omnes probandi înscrisă în art. 1169 Cod civil, trebuie dovedit de reclamant.
În cauza dedusă judecății intimații reclamanți au revendicat suprafața de 1000 mp, suprafață ce este ocupată în mod abuziv de către pârâții.
Cu sentința civilă nr. 6045 din 11 mai 1998, pronunțată de Judecătoria Constanța, reclamanți au făcut dovada că sunt proprietarii imobilului în litigiu, comparativ cu pârâții care îl ocupă în mod abuziv și au edificat construcții fără a avea autorizație de construcții.
În concluzie - așa cum a reținut și instanța de apel, recurenții și nu au justificat un titlu de proprietate cu care să se legitimeze în apărarea dreptului lor de proprietate și nici nu au exercitat o posesie utilă asupra imobilului în litigiu, care ar fi putut conduce la paralizarea acțiunii în revendicare.
Invocarea uzucapiunii ca mod de dobândire a proprietății de către pârâții recurenți nu înseamnă că, instanța nu a analizat motivul de apel privind "lipsa de identitate între obiectul revendicării și C pe care îl posedă efectiv".
Dimpotrivă expertiza tehnică efectuată în cauză stabilește cu corectitudine că există identitate între terenul revendicat de către reclamanții intimați și C ocupat în mod abuziv de către pârâții recurenți.
Pe acest teren pe care recurenții îl ocupă în mod abuziv au ridicat fără autorizație de construcție un imobil - fapt stabilit prin decizia nr. 238/C din 23 februarie 2005, pronunțată de către Curtea de APEL CONSTANȚA.
Nu se impunea analizarea bunei sau relei credințe a recurenților la ridicarea construcției din moment ce prin hotărâre judecătorească intrată în puterea lucrului judecat s-a stabilit că recurenți nu posedă titlul de proprietate pe teren și construcția a fost ridicată fără autorizație - fiind constructori de rea credință.
În concluzie - decizia recurată este legală și temeinică, instanța de apel aplicând corect legea ca atare, curtea în baza art. 312 Cod proc. civilă va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenții pârâții împotriva deciziei civile nr. 225 din 18 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Constanța.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul promovat de recurenții pârâții și, domiciliați în orașul,-, -. C,. 34, județ C - declarat împotriva sentinței civile nr. 15788/4.12.2007, pronunțată de Judecătoria Constanța și a deciziei civile nr. 225/18.04.2008, pronunțată de Tribunalul Constanța - secția civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanții, domiciliată în C,- Bis, -. 30, județ C, domiciliat în C, - Bis, -. 30, județ C, domiciliat în I,-, județ I, domiciliată în C,-, județ C și, domiciliată în C,-, județ C, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 octombrie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Jud.fond -
Jud. apel - -
Red.jud.dec.-/25.11.2008
Tehnored.gref./02.12.2008
Președinte:Vanghelița TaseJudecători:Vanghelița Tase, Eleonora Spiridon, Paulina Georgescu
